Obiectul si metoda statisticii

Obiectul si metoda statisticii

In toate fazele evolutiei sale, statistica studiaza fenomene de masa sau de tip colectiv. Ea este in principal interesata de natura rapoartelor de cauzalitate, complexitatea demersului statistic existand datorita faptului ca ,in general, un efect este produsul mai multor cauze, iar acestea se intrepatrund si se interconditioneaza reciproc, facand dificila discernerea cantitativa a relatiei cauza-efect ,care este in ultima instanta drumul oricarei stiinte. Fenomenele de masa apartin unor forme superioare de organizare a materiei.

Ele apar in general ca o multime de forme individuale diferite, care in aparenta nu au nici un fel de legaturi intre ele. Pentru a descoperii legea de aparitie, nu sunt suficiente numai metode experimentale, ca in cazul fenomenelor de tip determinist. Procesul descoperirii legii de aparitie este un proces dificil ,cu multe influente in determinari ,astfel incat legea de aparitie in cazul fenomenelor de masa se verifica pe ansamblu si nu in fiecare caz particular.

Principala proprietate a fenomenelor de masa este variabilitatea in timp si spatiu, precum si posibilitatea aparitiei intr-o multitudine de forme organizatorice.

Legea aparitiei se bazeaza in cazul acestor fenomene pe asa-numita lege a numerelor mari, care presupune ca pentru descoperirea legaturii dintre cauza si efect trebuie studiata o multime relativ mare de evenimente distincte ale aceluiasi fenomen sau proces, fie el natural, fie social sau economic.

Particularitatile statisticii sunt urmatoarele:

a) statistica studiaza fenomenele de masa din punctul de vedre al variabilitatii lor in timp si spatiu si sub raport organizatoric;

b) caracterizeaza latura cantitativ-numerica a fenomenelor si nu ierarhizeaza atributele calitative ale acestora.

Prin definitie, obiectul de studiu al statisticii este constituit din aspectele cantitative ale determinarilor calitative ale fenomenelor de masa, fenomene care sunt expuse actiunii legilor statistice, care se manifesta in conditii concrete, variabile in timp, spatiu si in raport cu formele de organizare socio-economica.

Principalele ramuri de statisticii sunt :

statistica economica;

statistica teoretica;

statistica matematica;   

statistica indicilor sociali;

statistica serviciilor;

statistica mediului inconjurator;

statistici teritoriale.

Prin metodologie statistica se intelege totalitatea operatiilor, tehnicilor si procedeelor de calcul si interpretare statistica. Pe baza acestei metodologii statistica devine un instrument eficient si indispensabil tuturor stiintelor empirice. La limita , toate legile si legitatile stiintelor empirice sunt legi statistice ,pentru ca se bazeaza pe un numar suficient de mare de observatii independente ale realitatii pentru a fi descoperite.

Statistica se perfectioneaza continuu, intr-un proces complet dialectic. Intr-o conceptie moderna ea trebuie privita ca o stiinta de granita care asigura cercetarii stiintifice un caracter interdisciplinar, intr-un proces de cvasireciprocitate cu multe alte stiinte.