STATISTICA ECONOMICA

I. Statistica productiei industriale

Principalii indicatori ai productiei industriale

Productia industriala este rezultatul direct si util al activitatii agentilor economici din sectorul industrial.

Diversitatea si complexitatea productiei industriale au condus la o mare varietate de modalitati de masurare si exprimare a rezultatelor activitatii economice:

Productia fizica (Pf) - numita si productia in unitati naturale, este indicatorul de baza care masoara rezultatele obtinute in procesul de productie, exprimand cantitatile diferitelor bunuri materiale si nemateriale (produse finite, semifabricate, servicii industriale) realizate de o intreprindere industriala intr-o anumita perioada de timp. Acest indicator se determina la nivelul fiecarui produs sau pe grupe omogene de produse, atat din punct de vedere al utilitatii, cat si al caracteristicilor tehnico-economice.

Indicatorii fizici au o serie de avantaje dar si o serie de limite.Mare parte din limitele indicatorilor fizici - dar, din pacate, si o mare parte din avantajele acestora - sunt eliminate prin folosirea indicatorilor in expresie valorica (baneasca).

Valoarea productiei fizice (Vpf) - reprezinta valoarea tuturor produselor finite, semifabricatelor si serviciilor cu caracter industrial realizate in decursul unei perioade si livrate in afara sau consumate intern in sectoarele neindustriale ale unitatii.

Indicatorul prezinta avantajul ca exprima intregul volum al productiei fizice, indiferent de unitatea naturala de exprimare sau de destinatia acesteia (consum intern sau livrare catre terti), dar nu surprinde modificarile soldului productiei neterminate.

Valoarea productiei industriale (Vpi) - reprezinta valoarea produselor finite fabricate, livrate sau destinate livrarii, a semifabricatelor livrate din productia proprie, a prelucrarii materiilor prime si a materialelor clientilor, a lucrarilor (serviciilor) cu caracter industrial prestate tertilor, precum si a diferentei de stoc de semifabricate si productie neterminata.

Productia marfa fabricata (Pm) - este un indicator valoric esential al activitatii intreprinderii, deoarece exprima volumul rezultatelor obtinute in perioada de analiza ce indeplinesc cerintele pietei. Determinat, frecvent, pentru perioade scurte de timp (luna, trimestru) indicatorul cuprinde: valoarea produselor finite, a semifabricatelor livrate, a lucrarilor cu caracter industrial executate pentru terti, pe baza unor comenzi si destinate satisfacerii unor nevoi sociale.

Productia marfa vanduta si incasata (Pmvi) - (productia livrata si decontata) este indicatorul valoric care reflecta, la nivelul firmei, relatiile de decontare dintre aceasta si beneficiarii sai. El include acele elemente ale productiei care au fost livrate (executate) catre beneficiari si care au fost decontate de catre acestia in cursul perioadei de analiza, indiferent de perioada in care au fost livrate produsele (executat livrarile). Calculul indicatorului productie marfa livrata si decontata presupune parcurgerea completa de catre capitalul circulant al firmei producatoare a celor trei faze: aprovizionare, productie si desfacere; el inchide, la nivelul agentului economic, circuitul economic al marfurilor, prin recuperarea efectiva a sumelor echivalente valorii acestora de la beneficiari.

Componentele indicatorului Pmvi sunt: totalitatea cheltuielilor incluse in pretul de productie folosit la evaluarea marfurilor si serviciilor realizate in perioada de analiza - Pp - (care cuprind costurile de productie - Cp - si profitul programat - Pr) si sumele aferente diferitelor categorii de taxe si impozite percepute pentru comercializarea marfurilor respective (TI):

Pmvi = Cp + Pr + TI = Pp + TI

Cifra de afaceri (Ca) - definita conform metodologiei INS, reprezinta suma veniturilor realizate din vanzari de bunuri, vanzari de marfuri, executarea de lucrari si prestari de servicii (mai putin rabaturile, remizele si alte reduceri acordate clientilor). Indicatorul exprima incasarile totale realizate de catre intreprindere in perioada respectiva, incasari provenite atat din activitatea principala, cat si din activitatile secundare exercitate de aceasta. In cifra de afaceri nu se include TVA; fiind un indicator comun tuturor ramurilor de activitate, sta la baza analizelor macroeconomice (in timp sau spatiu).

Productia bruta (PB) - corespunde valorii bunurilor si serviciilor produse de firma in perioada de referinta.

Valoarea adaugata bruta (VAB) - reprezinta valoarea bruta a bunurilor si serviciilor finale produse de o firma intr-o perioada de timp; se poate determina in doua moduri:

ca diferenta intre valoarea productiei si consumul intermediar: VAB = PB - Ci;

ca suma a urmatoarelor elemente: amortizarea mijloacelor fixe (Am); salarii, prime, adaosuri, compensatii, fara impozit (S); contributii la asigurarile sociale; contributii la fondul de somaj;

cheltuieli care se scad din venituri (taxe pentru cercetare, alocatii pentru copii platite de agentii economici, fondul de rezerva, fondul de dezvoltare, alte fonduri speciale etc.); impozite si taxe datorate (TVA, accize, impozite pe salarii, impozite pe cladiri, taxe pentru folosirea terenurilor sau a mijloacelor de transport, taxe vamale etc.); venituri financiare (se scad); cheltuieli financiare; profit impozabil.

Valoarea adaugata neta (VAN) - exprima valoarea nou creata (la pretul factorilor) de catre o firma, in perioada de calcul; se obtine scazand din VAB amortizarea:

VANpf = VABpf - Am sau VANpf = VABpp - Am - IIN = VABpp - Am - (II - Sv).

II. Statistica fortei de munca

1.Indicatorii mobilitatii fortei de munca

Principalul aspect evidentiat de analiza statistica il reprezinta miscarea externa a fortei de munca: intrarile in firma si iesirile din firma ale personalului in cursul unei perioade.

Indicatorii ce caracterizeaza acest proces sunt:

Coeficientul angajarilor (coeficientul intrarilor de personal) - k_a - calculat ca raport procentual intre numarul persoanelor angajate intr-o perioada (A) si personalul existent la sfarsitul perioadei (N₂):

Indicatorul poate fi calculat pentru totalul angajatilor dintr-o perioada, sau pe surse de intrare.

Coeficientul plecarilor (coeficientul iesirilor de personal) - k_p - calculat ca raport procentual intre numarul persoanelor plecate din firma intr-o perioada si personalul existent la inceputul perioadei (N₁):

Si acest indicator poate fi calculat pentru totalul iesirilor de personal sau pe cauze ale plecarilor.

Coeficientul rotatiei personalului - k_r - calculat ca raport procentual intre efectivul personalului inlocuit in decursul unei perioade mai mari de timp (de obicei, un an calendaristic) intr-o firma (N_i) si efectivul mediu al personalului ():

2. Balanta timpului de munca si indicatorii derivati

Indicatorii utilizarii timpului de munca

Gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil (G) - reprezinta ponderea timpului efectiv lucrat in totalul fondului de timp disponibil si se poate exprima in zile-om sau ore-om: sau .

Structura timpului neutilizat pe cauze - indicatorii din aceasta grupa permit identificarea principalelor cauze ale neutilizarii timpului de lucru si fundamentarea masurilor de reducere a pierderilor de timp de munca.

Durata medie efectiva a zilei de lucru () - sintetizeaza numarul mediu de ore lucrate de un muncitor intr-o zi si se calculeaza ca raport intre timpul efectiv lucrat exprimat in ore-om si timpul efectiv lucrat exprimat in zile-om: .

Coeficientul utilizarii zilei de lucru (K_z ) - se determina ca raport procentual intre durata medie efectiva a zilei de lucru si durata normala a acesteia, exprimand, in procente, cat din programul normal zilnic de lucru a fost utilizat efectiv: .

Durata medie efectiva a lunii de lucru () - sintetizeaza numarul mediu de zile lucrate de un muncitor intr-o luna si se determina ca raport intre timpul efectiv lucrat exprimat in zile-om si numarul mediu lunar de muncitori: .

Coeficientul utilizarii lunii de lucru (K­_l ) - se determina ca raport procentual intre durata medie efectiva a lunii de lucru si durata normala (legala) a acesteia (d_l ), exprimand, in procente, cat din programul normal lunar de lucru (numarul de zile lucratoare) a fost utilizat efectiv:

.

In analiza statistica, daca nu se specifica despre ce luna si an este vorba, durata normala a lunii de lucru se considera egala cu 22 zile; daca balanta utilizarii timpului de munca este completa, durata normala a lunii de lucru se determina ca raport intre fondul de timp maxim disponibil exprimat in zile-om si numarul mediu lunar de muncitori: .

Timpul nelucrat ca urmare a folosirii incomplete a zilei de lucru (Δ­­­^z ), exprimat in ore-om, se determina cu ajutorul relatiilor:

la nivelul unei zile de lucru: - ore-om / zi;

la nivelul unei luni de lucru: - ore-om / luna.

Timpul nelucrat ca urmare a folosirii incomplete a lunii de lucru (Δ^l ), exprimat in zile-om sau ore-om, se determina cu ajutorul relatiilor:

- zile-om / luna sau - ore-om / luna.

Timpul total nelucrat ca urmare a folosirii incomplete a zilei si lunii de lucru (ΔT_h ) - exprimat in ore-om / luna: .

Analiza in dinamica a pierderilor de timp datorate neutilizarii complete a zilei si lunii de lucru are la baza aceeasi metodologie:

la nivelul zilei de lucru: - ore-om / zi;

la nivelul lunii de lucru: - ore-om / luna

III. Analiza statistica a capitalului fix

Capitalul fix se defineste ca acea parte a capitalului productiv (real, tehnic) format din bunuri de lunga durata, ce servesc ca instrument al muncii oamenilor in mai multe cicluri de productie, care se consuma treptat si se inlocuiesc dupa mai multi ani de utilizare.

1.Evaluarea capitalului fix

Deoarece capitalul fix participa la mai multe cicluri de productie, inregistrand in timp uzura (fizica si morala), evaluarea acestuia se poate realiza atat in functie de momentul in care se efectueaza evaluarea cat si in functie de starea capitalului fix.

In analiza statistica se folosesc cel mai frecvent trei valori tipice ale capitalului fix, rezultate prin combinarea celor doua tipuri de evaluare (in functie de momentul evaluarii si starea capitalului fix):

Valoarea initiala completa (valoare de inventar sau de inregistrare) - VIC - este formata din totalitatea cheltuielilor necesitate de construirea sau achizitionarea, transportul si instalarea mijlocului fix; ea ramane nemodificata intre doua recalculari (reevaluari),indiferent de starea fizica a mijlocului fix.

Valoarea initiala ramasa - VR - este partea din valoarea initiala completa care nu a fost inca transferata asupra productiei prin intermediul amortizarii; se calculeaza ca diferenta intre valoarea initiala completa si valoarea aferenta uzurii fizice (amortizarea): VR = VIC - ΔA

Valoarea de inlocuire - VI - se stabileste    cu prilejul reevaluarilor periodice ale capitalului fix, pentru a corela valoarea din evidenta curenta cu preturile existente la momentul reevaluarii.

Deoarece in analiza statistica, pentru determinarea indicatorilor de eficienta, este necesara corelarea indicatorilor capitalului fix cu indicatori de rezultate economice (care sunt indicatori de flux), se determina un indicator de flux, valoarea medie anuala de inventar a capitalului fix (). Acest indicator se poate calcula:

ca medie aritmetica simpla a valorilor initiale complete lunare ale capitalului fix (VIC_t): unde t - lunile anului.

pe baza unei ecuatii de balanta: = VIC₁ + VMI -VME

unde: VIC₁ - valoarea initiala completa a capitalului fix la inceputului anului;

VMI - valoarea medie lunara a mijloacelor fixe intrate in cursul anului; formula acestui indicator este:

unde: V_i - valoarea mijloacelor fixe intrate in cursul anului;

t_i - perioada de timp dintre momentul intrarii sau punerii in functiune a mijlocului fix si sfarsitul anului; se exprima in luni.

VME - valoarea medie lunara a mijloacelor fixe scoase din functiune in cursul anului; formula de calcul este:

unde: V_s - valoarea mijloacelor fixe scoase din functiune in cursul anului;

t_s - perioada de timp dintre momentul scoaterii din functiune a mijlocului fix si sfarsitul anului; se exprima in luni.

2. Analiza statistica a starii de utilitate a capitalului fix

Starea de utilitate a capitalului fix se caracterizeaza prin intermediul urmatorilor indicatori statistici:

coeficientul starii de utilitate (K_su) - calculat ca raport procentual intre valoarea initiala ramasa (determinata la momentul efectuarii analizei) si valoarea initiala completa a capitalului fix:

coeficientul uzurii (K_uz) - calculat ca raport procentual intre valoarea uzurii (egala cu suma amortizarilor recuperate pana la momentul analizei) si valoarea initiala completa a capitalului fix:

3. Analiza statistica a miscarii capitalului fix

coeficientul intrarilor (innoirii) - K_i - exprima proportia mijloacelor fixe noi in totalul mijloacelor fixe existente la sfarsitul anului; se calculeaza ca raport procentual intre valoarea mijloacelor fixe puse in functiune in cursul anului (V_i) si valoarea mijloacelor fixe existente la sfarsitul anului (V₂):

coeficientul iesirilor (scoaterii din functiune) - K_s - se calculeaza ca raport procentual intre valoarea mijloacelor fixe scoase din functiune in cursul anului (V_s) si valoarea mijloacelor fixe existente la inceputul anului (V₁):

4. Analiza statistica a eficientei folosirii capitalului fix

Eficienta capitalului fix (e) - se poate determina pe baza urmatoarelor relatii (tip efect / efort):

unde: Q - indicator valoric al productiei; - valoarea medie anuala a capitalului fix.

In acest caz, indicatorul exprima valoarea productiei ce revine, in medie, la 1000 lei capital fix.

Pentru aprecierea unor aspecte calitative ale potentialului economic al firmei - in principal, a corelatiei dintre potentialul tehnico-productiv si cel uman - se determina si analizeaza indicatorul inzestrarea tehnica a muncii, numit si gradul de inzestrare cu capital fix.

Indiferent de nivelul considerat (individual sau de grup), inzestrarea tehnica a muncii (z) se calculeaza ca raport intre valoarea medie anuala a capitalului fix () si numarul mediu anual de muncitori (); indicatorul are caracter de medie si exprima valoarea medie a capitalului fix ce revine unui muncitor: - la nivel individual (atelier, sectie, firma);

IV. Statistica rezultatelor financiare

1.Analiza dinamicii costului mediu pe unitatea de produs

Costul unitar sau costul individual pe unitatea de produs (c) cuprinde totalitatea cheltuielilor cu materiile prime, materialele, combustibilul, energia, salariile etc. necesare executarii unei unitati dintr-un tip de produs; el se determina ca raport intre cheltuielile totale aferente productiei acelui tip de produs (costuri totale, notate cu C) si volumul fizic al productiei realizate (q): i = tipul de produs.

In practica, cel mai adesea, se impune analiza costului mediu unitar (), pentru o grupa omogena de produse sau pentru cazurile in care acelasi produs se realizeaza de catre mai multe subunitati ale unei firme:

unde i = tipul de produs dintr-o grupa omogena sau subunitatile firmei in care se fabrica produsul analizat

unde = structura volumul fizic al productiei,

dupa caracteristica i.

Sistemul de analiza a dinamicii costului mediu pe unitatea de produs cuprinde urmatorii indicatori:

indicele general si indicatorii derivati care masoara variatia totala in timp a costului mediu unitar (datorata influentei ambilor factori):

unde: c₀ , c₁ = costurile individuale pe unitatea de produs realizate in cele doua perioade analizate;

S₀ , S₁ = structura volumului fizic al productiei in aceleasi perioade.

indicele factorial si indicatorii derivati care masoara influenta modificarii factorului calitativ - costurile individuale - asupra variatiei costului mediu:

unde: = costul mediu unitar care s-ar fi realizat in perioada curenta, cu structura productiei fizice din aceasta perioada, daca nivelurile costurilor individuale nu s-ar fi modificat.

indicele factorial si indicatorii derivati care masoara influenta modificarii factorului structural (cantitativ) - structura productiei fizice - asupra variatiei costului mediu:

.

2.Analiza dinamicii costurilor totale

Costul total (C) este format din cheltuielile cu materii prime si materiale, combustibil, energie, salarii etc. necesare realizarii intregii productii.

La nivelul intregii productii - se pot utiliza mai multe sisteme de analiza.

Un prim sistem de indici si indicatori derivati ai dinamicii costurilor totale ia in considerare cei doi factori de influenta (individuali) utilizati si in analiza dinamicii costurilor totale la nivel de produs (sistemul anterior prezentat): ΣC = Σcq

Variatia costurilor totale datorata influentei conjugate a celor doi factori este evidentiata cu ajutorul indicatorilor:

.

Variatia costurilor totale datorata modificarii factorului calitativ (c) este evidentiata cu ajutorul indicatorilor:

.

Variatia costurilor totale datorata influentei factorului cantitativ (q) se masoara cu ajutorul indicatorilor:

.

unde: = costurile totale care s-ar fi realizat pentru obtinerea intregii productii fizice din perioada curenta, daca nivelurile costurilor individuale nu s-ar fi modificat.