Aportul budismului in china antica

Universitatea Spiru Haret Bucuresti,

Facultatea de Istorie

APORTUL BUDISMULUI IN CHINA ANTICA

Partile referatului cuprind:

I. o scurta prezentare a aparitiei religiei budiste

II. patrunderea budismului in China

III. aclimatizarea budismului in China .

IV. marele avant al budismului in China

V. concluzii finale

In referatul de fata se va avea in vedere o scurta prezentare a religiei budiste, a perioadei in care avea sa apara si, deasemenea aportul si urmarile pe care avea sa le aiba in China secolului I e. n.

I. Aparitia budismului

Primele congregatii budiste au aparut in India, in interiorul tarii.

Locul mai exact a fost in valea mislocie a Gangelui , aproximativ la sfarsitul secolului al VI-lea i. E. N.

Fondatorul acestei religii a fost Gautama Buddha a carei scurte biografii o redau mai jos asa cum o consemneaza hermann Kulke:

"Voluminoasele scripturi budiste fac lumina asupra vietii si timpului lui Gautama Buddha. El s-a nascut ca fiu al unui print Sakhya, intr-o regiune care acum apartine Nepalului. Si-a parasit familia la varsta de de ani si a petrecut multi ani ca ascet calator pana cand a cunoscut iluminarea[3] la Bodh Gaya. Apoi si-a tinut prima predica la Sarnath, langa Varanasi, si a calatorit in multe locuri care formeaza acum Biharul si estul regiunii Uttar Pradesh, raspandindu-si invataturile si castigand tot mai multi adepti. Printre acestia l-a intalnit pe cel mai important personaj al acelor timpuri, regele Bimbisara din Magadha.".[4]

Sursele consemneazaca dupa moartea lui Gautama Buddha au avut loc doua concilii: la primul conciliu calugarii sustineau conservarea corpusullui de invataturi ascetice,

Iar,la un al doi-lea conciliu sustinut la Vaishali, calugarii prezenti acolo au fost martorii unei schisme al carei motiv a fost pastrarea idealului ascetic sustinut de catre calugarii batrani (theravadin), dar o noua miscare sustinea o deschidere mai mare catre laici pentru a cuprinde si alti adepti inafara de calugari. Miscarea care sustinea noul curent s-a numit Mahasanghika.

II. Patrunderea budismului in China

In secolul I, mai exact in anul 65 e. n.[5] budismul patrunde in China. Influentele acestuia se fac simtite mai intai in partea de Nord, in orasele negustoresti.

Datorita dezvoltarii rutelor comerciale, budismul a inregistrat o expansiune semnificativa. Tot odata, un alt element care a favorizat raspandirea budismului in China a fost expansiunea imperiului lui Asoka (272-236 care a intarit si mai mult religia budista, dar, rolul decisiv in expansiunea budismului in Asia Centrala si in lumea chineza pare sa-l fi jucat formarea imperiului kushanilor (populatie indo-scita: mari yuezhi, veniti din Gansu, si tokhari)

Expan­siunea chineza in Asia Centrala si dezvoltarea schimburilor comerciale intre bazinul Tarimului si acela al Fluviului Galben aveau, pe de alta parte, sa favorizeze penetratia influentelor bu­diste in China.

imprejurarile istorice explica, asadar, pre­ponderenta in lumea chineza a unor traditii foarte diverse, provenite din regiuni situate intre valea Indului si regiunile orientale ale Iranului, din Transoxiana, din Kasmir si din oazele Asiei Centrale (indeosebi Khotan si Kucha) si, toto­data, faptul ca influentele budiste s-au facut simtite mai intii in orasele negustoresti din China de Nord si in mediile urbane. Primii tra­ducatori de texte budiste in chineza nu au fost indieni, ci parti, sogdieni si indo-sciti, ori per­soane nascute in China, sau la hotarele ei, din parinti de origine sogdiana sau indo-scita.

Pe cale maritima, budismul a patruns in China mai tarziu. Schimburile comerciale Intre Asia de Sud-Est au fost la originea patrunderii religiei budiste in bazinele fluviale ale peninsulei Indo-Chineze.

III. Aclimatizarea budismului in China

Patrunderea budismului in China si adaptarea sa in lumea chineza a fost un fenomen complex. Unele aspecte ale budismului au retinut atentia gratie analogiilor pe care le prezentau cu anumite traditii proprii diferitelor cercuri ale societatii chineze.

in primele secole ale erei noastre, religia straina a fost considerata ca o varietate de taoism. Cu pri­lejul ceremoniilor care au avut loc la curtea imperiala Han in anul 166 e. n, Buddha apare asociat cu divinitatea taoista Huanglao.

Deasemenea, un text din anul 193 e. n. vorbeste despre ridicarea de catre un fel de mic senior local, a unui templu in stil budist, mentionind totodata practica banchetelor religioase (zhai) si ceremonia budista a sfintirii statuilor. Aceste marturii vorbesc despre activitati culturale al caror rol a fost fara indoiala, capital.

. Activitatile cultuale ridica o problema fun­damentala si de mare amploare: aceea a asimi­larii budismului de catre formele de viata reli­gioasa din lumea chineza. Nici imprumuturile de ordin filozofic si doctrinar, nici chiar vene­ratia, amestecata cu frica, a suveranilor pe juma­tate barbari din China de Nord pentru calugarii taumaturgi nu sint suficiente pentru a explica miscarea generala de intensa fervoare pe care o cunoaste lumea chineza, adica, cu alte cuvinte, pentru a explica de ce budismul a devenit in China o mare religie.

Avem o serie de informatii ca aufost imprumutate de catre civilizatia chineza o serie de elemente de ordin intelectual sau tehnic in primele patru secole ale erei noastre cum ar fi, de pilda:

doctrina mahanista a zadarniciei funda­
mentale a fenomenelor - si speculatiile onto-

logice ale Scolii misterelor despre existent si non-existent;

~~ altruismul, puritatea si morala budista (cele cinci interdictii principale), condamnind uciderea de fiinte vii. furtul, adulterul, -minciuna si betia), pe de o parte, si morala traditi­onala chineza, de cealalta parte;

practicile budiste yoga (dhy'ana) - numa­rarea respiratiilor, contemplarea trupului caobiect supus putrefactiei, vizualizarea de ima­gini colorate) - si tehnicile taoiste de transa si extaz[7].

IV. Marele avant al budismului in China

Inceputul secolului al V-lea este marcat de doua nume importante: Huiyuan (334-417), in China de la Yangzi si Kumarajiva (305-413) in China de Nord au fost doua nume care au contribuit la marea cotitura pentru istoria budismului in China. Budismul avea sa-si castige autonomia in toate domeniile acelei realitati atit de complexe care formeaza orice religie. Cunoasterea marilor scoli indiene si kasmiriene se dezvolta si se precizeaza, calitatea si valoarea traducerilor fac progrese remarcabile, aportul Marelui Vehicul nu se mai limiteaza doar la un ansamblu de notiuni filo­zofice. insusi spiritul de devotiune si de comuni­une intre lumea laica si cea religioasa, caracte­ristic pentru acea miscare gratie careia budismul a devenit o mare religie a mintuirii, incepe sa impregneze lumea chineza. Primii ani ai seco­lului al V-lea marcheaza, pe de alta parte, in­ceputul dezvoltarii unui cler organizat, dotat cu reguli precise, gratie traducerii marilor tratate de disciplina monahala (Vina va), si se disting prin cresterea numarului de calatorii intreprinse de catre calugarii chinezi cu scopul de a "cauta Legea' (qiufa) in tarile indianizate, cu alte cu­vinte pentru a se instrui pe linga maestrii straini si pentru a aduce cu ei texte inca necunoscute. Aceste progrese au fost rezultatul maturizarii lente ce avusese loc din momentul in care lumea chineza intrase in contact cu marea religie a strainilor din Asia Centrala si de la hotarele Indiei si Iranului.

V. Concluzii finale

Pe scurt,Religia budista avea sa-si aduca contributia in cele mai multe domenii: in cel spiritual, al literaturii, al gustului. Avea sa se formeze un gust nou pentru valorile estetice. Tot budismul e cel ce aduce transformari generale ale sensibilitatii. Gustul pentru ornament precum si pentru repeta­rea continua a acelorasi motive (practica religioasa ce va da nastere xilografiei). Toate aceste ten­dinte se impotriveau traditiei clasice, caracteri­zata prin simplitate, concizie viguroasa, exacti­tate in trasaturi si miscare.

BIBLIOGRAFIE:   

"hermann Kulke Dietmar Rothermund, O istorie a Indiei, editia a III-a, tradusa de Loredana Tiron, ed. Artemis 2003 A"

"Jacques Gernet, Lumea chineza, vol. I, ed. Meridiane 1985 B".