Alte reglementari penale folosite pentru combaterea crimei organizate

Alte reglementari penale folosite pentru combaterea crimei organizate

A. Incriminarea intelegerii pentru savarsirea de infractiuni (conspiracy)

1. Pentru reprimarea crimei organizate, legea penala americana incrimineaza si intelegerea pentru savarsirea de infractiuni. In legislatia penala americana, intelegerea pentru savarsirea de infrac­tiuni (conspiracy) este reglementata de dispozitia § 371 din Titlul 18 al Codului Penal Model (cu modificarile din anul 1994) care prevede ca se pedepseste "intelegerea intre doua sau mai multe persoane pentru savarsirea unei infractiuni impotriva Statelor Unite, ori pentru a frauda Statele Unite sau o agentie a acestora, pe orice cale si in orice scop, daca unul dintre participanti savarseste orice fapta pen­tru transpunerea in realitate a obiectului intelegerii . " . Savarsirea unei infractiuni care intra in scopul intelegerii ilicite ori care reprezinta o modalitate de promovare a intelegerii ilicite, de catre oricare dintre faptuitori atrage raspunderea penala a tuturor celorlalti participanti.

In esenta, conspiracy este o forma de complicitate care se sanctioneaza daca unul dintre participanti savarseste orice fapta in vederea promovarii infractiunii‑scop. Nu se cere ca fapta comisa de autor sa constituie o infractiune consumata sau o tentativa pedepsi­bila. Este suficient ca aceasta sa reprezinte un act pregatitor chiar nepedepsit de legea penala. Acest tip de complicitate este de o factura aparte, deoarece toti participantii trebuie sa manifeste intentia de a contribui (act cum anima socii). Prima conditie pentru existenta fap­tei este aceea a intelegerii intre participanti in vederea savarsirii unei fapte penale. A doua conditie este ca fapta sa fie tentata intr‑un sens foarte larg, adica inclusiv prin acte pregatitoare care, altfel, nu sunt sanctionate penal.

Pentru existenta intelegerii pentru savarsirea de infractiuni nu este necesar un acord formal de vointa din partea participantilor deoarece "vorbitul, scrisul, miscarea aprobatoare a capului pot sem­nala o intelegere, dar un participant poate accepta prin tacere daca, in anumite conditii sau in baza cutumei, tacerea inseamna un acord"

Justificata prin faptul ca grupurile criminale prezinta un pericol sporit pentru societate prin comparatie cu infractorii individuali , incriminarea intelegerii pentru savarsirea de infractiuni permite ca din momentul in care s‑a probat participarea unei persoane la intelegerea ilicita, persoana in cauza va raspunde penal pentru orice alta infractiune savarsita de ceilalti participanti in promovarea scopu­lui ilicit. Aceasta regula a fost impusa prin precedent judiciar de catre Curtea Suprema a Statelor Unite, in anul 1946, in judecarea cazului Pinkerton versus United States si dezvoltata in judecarea cazului United States versus Aviles care a permis condamnarea liderului mafiot Vito Genovese pentru intelegere ilicita in vederea traficului de droguri.

Norma de incriminare a intelegerii pentru savarsirea de infrac­tiuni nu este aplicabila in toate cauzele in care se dovedeste existenta unei intelegeri cu scopuri ilicite. De exemplu, in cauzele de coruptie care cad sub incidenta legii Foreign Corrupt Practices Act (FCPA), aceasta norma nu este aplicabila intrucat FCPA sanctioneaza numai darea de mita efectuata de catre cetatenii americani nu si primirea de mita de catre cetatenii straini

2. Aceasta norma de incriminare a fost preluata si de unele state europene care, insa, au adoptat solutii diferite, limitand aplicabili­tatea normei la cazurile in care participantii au planificat savarsirea unor infractiuni foarte grave (Austria, Croatia, Germania, Slovenia) ori savarsirea anumitor infractiuni expres prevazute de norma de incri­minare, cum ar fi cele contra ordinii constitutionale sau contra pacii publice (Belgia, Iran, Japonia, Polonia, Ungaria)

Astfel, intelegerea intre doua sau mai multe persoane pentru a savarsi infractiuni grave (cum ar fi talharii, rapiri de persoane in scop de santaj, omucideri) este sanctionata de Sectiunea 277 din Codul penal austriac chiar daca infractiunea ce intra in scopul intelegerii nu a fost inca tentata. Dupa trecerea la executarea infractiunii‑scop se va aplica doar pedeapsa prevazuta de lege pentru aceasta infractiune, nefiind incidente regulile concursului de infractiuni ci principiul ab­sorbtiei. In mod asemanator, Sectiunea 200 din Codul penal croat sanctioneaza cu inchisoare pana la 5 ani intelegerea pentru savarsi­rea unei infractiuni daca fapta nu a fost inca tentata, iar Sectiunea 201, subsectiunea 2, sanctioneaza fapta de a intra intr-un parteneriat criminal (grup sau banda), in aceleasi conditii de tratament juridic. Totusi, in partea generala (Sectiunea 25), Codul penal croat defineste o forma a conspiratiei dupa modelul american de reglementare numi­ta "organizarea unui grup criminal" in care organizatorul este tinut responsabil in calitate de autor pentru toate infractiunile savarsite de coparticipanti in vederea transpunerii in viata a scopurilor grupului cu conditia sa cunoasca faptul ca acestea s-au savarsit

Conform prevederilor codului penal spaniol adoptat in 1995, conspiratia exista cand doua sau mai multe persoane concerteaza pentru a pregati savarsirea unei infractiuni sau pentru a o savarsi. Conspiratia - in conformitate cu legea penala spaniola care a adoptat principiul liberal al "interventiei sociale minime" - constituie o cir­cumstanta agravanta numai in cazul infractiunilor de omucidere si de rebeliune nefiind incidenta in cazul altor infractiuni

Codul penal grec sanctioneaza, in art.187, fapta de "intelegere pentru savarsirea de infractiuni si formarea unei bande" care regle­menteaza atat aspecte specifice participatiei penale cat si aspecte privind pluralitatea constituita de infractori. In prima ipoteza, norma de incriminare sanctioneaza intelegerea intre doua sau mai multe persoane in vederea savarsirii unei anumite infractiuni iar in a doua ipoteza se pedepseste intelegerea intre doua sau mai multe persoane pentru a savarsi infractiuni inca neprecizate. Forma de vinovatie cu care se savarseste fapta este intentia (directa sau eventuala)

Legea penala iraniana incrimineaza orice intelegere in vederea savarsirii unui atentat la adresa sigurantei statului (art.610 C.pen.) ori pentru savarsirea de infractiuni (art.4 din Legea din 22 aprilie 1974) indiferent daca infractiunile care intra in planul infractorilor au fost savarsite sau nu

3. Asa cum s-a aratat, conspiracy reglementeaza o forma spe­cifica a participatiei penale care consta in intelegerea intre doua sau mai multe persoane pentru savarsirea unor infractiuni, fapta care atrage raspunderea penala a fiecarui participant (uneori numai a organizatorului) pentru toate infractiunile savarsite de ceilalti partici­panti in baza intelegerii comune, chiar daca nu au participat efectiv (coautor, instigator sau complice) la savarsirea acestora, cu conditia ca acordul sau criminal sa indeplineasca conditia de vinovatie.

Normele care reglementeaza intelegerea pentru savarsirea de infractiuni reprezinta instrumente juridice utile pentru sanctionarea penala a grupurilor criminale in legislatiile care nu dispun de norme de incriminare a pluralitatii constituite de infractori, precum si in ca­zurile in care nu sunt indeplinite conditiile de existenta a pluralitatii constituite, ori indeplinirea acestora nu poate fi probata.

B. Participatia penala alaturata pluralitatii constituite de infractori

1. Asa cum am mai aratat, in toate tarile dezvoltate se admite posibilitatea ca unei pluralitati constituite sa i se alature si o plu­ralitate ocazionala de infractori . In acest caz suntem in fata unei participatii exterioare la infractiunea de asociere de tipul crimei organizate. Astfel, in aceasta materie, teza posibilitatii de a configura "concursul extern" la infractiunile de asociere pentru savarsirea de infractiuni (art.416 C.pen.it.) si asocierea de tip mafiot (art.416 bis C.pen.it.) este clar formulata de jurisprudenta italiana

"Cu privire la (infractiunea) de asociere pentru savarsirea de infractiuni, intrucat prezinta relevanta conduita individuala, este nece­sara existenta pactum sceleris cu referire la organizatia criminala si affectio societatis cu privire la constiinta si vointa subiectului de a face parte dintr‑o asociatie interzisa. Este, deci, pedepsibil ca membru al organizatiei acela care presteaza adeziunea si contribuie la activi­tatea organizatiei chiar si pentru o perioada limitata de timp.

In practica instantelor italiene s-a decis ca "raspunde cu titlu de participant extern la fapta asociativa subiectul care, nefacand parte din structura organica a organizatiei, s‑a limitat la prestatii ocazionale cu semnificatie cauzala pentru realizarea scopului aces­teia, ori pentru mentinerea structurii asociative, fiind constient de existenta structurii asociative si de contributia sa in favoarea acesteia"

Solutia apare pe deplin rationala. In conditiile in care o persoana nu doreste sa faca parte dintr‑o organizatie criminala, ea nu poate fi tratata in calitate de membru al acelei organizatii chiar daca, in anu­mite imprejurari, s‑a aflat in legatura cu membrii grupului criminal si chiar i‑a ajutat intr‑un fel sau altfel, dand curs cererilor acestora.

Ajutorul dat unei asociatii criminale de catre o persoana care nu face parte din organizatie, poate sa se infatiseze ca un act care face parte din activitatea curenta a celui care sprijina asociatia ( de pilda, avocatul care da consultatii, negustorul care furnizeaza alimente, medicul care trateaza pe un membru al organizatiei etc.). Asemenea forme de sprijinire, chiar avand cunostinta ca ajuta o organizatie criminala, nu ar putea atrage raspunderea penala a celor in cauza, deoarece ei nu si-au depasit atributiile curente si indatoririle pe care le au fata de orice persoana care li se adreseaza. Nu credem, insa, ca aceasta solutie ar putea fi retinuta si la profesionistii care savarsesc acte ilicite pentru a sprijini activitatea unei asociatii criminale. In aceste cazuri, ei vor apela inevitabil la organizatie pentru a fi ocrotiti impotriva unei eventuale raspunderi penale, ca urmare, interesele lor confundandu-se cu cele ale organizatiei. Chiar daca, formal, ei nu fac parte din asociatia criminala, n-ar putea fi socotiti ca persoane exterioare organizatiei. Ei merita sa fie tratati ca membri ai asociatiei criminale.

3. Pluralitatea ocazionala se poate interfera cu pluralitatea constituita sub doua forme

instigare sau complicitate la infractiunea de asociere;

autorat, instigare sau complicitate la infractiunea care face parte din scopurile asocierii;

In prima ipoteza, care vizeaza formarea, organizarea si sprijini­rea grupului criminal, instigarea la initierea constituirii asociatiei este pedepsibila daca a fost urmata de executare si daca executarea (in modalitatea initierii) a avut ca rezultat constituirea grupului criminal, in conditiile legii ori incercarea de constituire a grupului criminal. Instigarea la constituirea asociatiei criminale nu este posibila deoarece echivaleaza cu initierea constituirii si ca atare constituie o modalitate de savarsire a infractiunii Instigarea la aderarea sau sprijinirea acesteia sunt de asemenea pedepsibile deoarece reprezinta variante normative alternative ale infractiunii de asociere. Complici­tatea ca forma de participatie ocazionala este posibila (daca legea nu o cuprinde ca o modalitate alternativa a infractiunii). Asa de pilda, art.323 C.pen. roman prevede ca sprijinirea sub orice forma a unei asocieri criminale face parte din continutul incriminarii ca varianta alternativa. In acest caz va fi posibila numai complicitatea morala prin promisiunea de tainuire. In toate celelalte legislatii in care nu s-a adoptat o solutie similara celei din art.323 C.pen. roman, complici­tatea la infractiune va fi posibila in toate variantele

In cea de‑a doua ipoteza (a infractiunilor facand parte din obiec­tivele asociatiei criminale), participatia penala alaturi de pluralitatea constituita la savarsirea unei anumite infractiuni nu ridica probleme deosebite de cele ale oricarei participatii la savarsirea de infractiuni

S-ar putea face distinctie intre participarea ocazionala a unui extraneus la o infractiune care face parte din programul asocierii dar nespecificata distinct in norma de incriminare a asocierii (de exemplu, participarea la un omor, furt, santaj etc.) si ipoteza cand participarea ocazionala se refera la infractiuni care intra in programul asocierii insa sunt incriminate distinct in legea penala (de exemplu, infrac­tiunea de spalare a banilor). In ambele cazuri, extraneului participant ocazional i se va retine participarea la infractiunea respectiva fara sa i se retina in concurs si infractiunea asociativa, el nefiind membru al organizatiei.

C. Sanctionarea participantilor la savarsirea infractiunii‑scop in cazul pluralitatii constituite

1. Savarsirea unei infractiuni care intra in programul asocierii atrage inevitabil raspunderea penala a membrilor organizatiei care au participat la infractiunea respectiva. S-ar putea insa extinde aceasta solutie si la ceilalti membri ai organizatiei

In aceasta privinta credem ca ar trebui sa distingem intre sefii asociatiei si membrii de rand, executanti. Daca sefii organizatiei cri­minale ar trebui trasi la raspundere penala ca autori ai tuturor fapte­lor savarsite din ordinul lor, chiar daca nu au fost efectiv prezenti la fata locului, membrii de rand n-ar putea raspunde penal pentru faptele celorlalti, daca nu au participat efectiv la savarsirea lor.

Dar chiar sefii organizatiei criminale credem ca nu ar putea fi trasi la raspundere penala decat pentru infractiunile ordonate ori care s-au savarsit cu stirea lor, nu si pentru infractiunile care s-ar fi comis din initiativa unor membri izolati, fara sa fie aduse anterior la cu­nostinta sefilor organizatiei criminale.

2. Pe langa pedeapsa privativa de libertate aplicata persoanelor care savarsesc infractiuni de tipul crimei organizate, legea penala pre­vede si dispozitii privitoare la confiscarea speciala a bunurilor prove­nite din infractiuni, ca masura de siguranta. De asemenea, sunt con­fiscate care au servit sau au fost destinate sa serveasca la savarsirea infractiunii.

Confiscarea producta vel instrumenta sceleris este prezenta in toate legislatiile si se dispune in baza dispozitiei speciale care prevede generic posibilitatea luarii acestei masuri. Alteori, confiscarea se dis­pune in baza unor prevederi legale speciale care incrimineaza faptele de tipul crimei organizate. In ce priveste sfera bunurilor confiscabile, sunt legislatii in care este posibila confiscarea globala a tuturor valorilor si bunurilor care au facut obiectul infractiunii (C.pen. italian, austriac, german etc.) sau se confisca numai valorile reprezentand profitul net al actiunilor criminale. In primul caz, confiscarea globala confera masurii ________ caracter de pedeapsa, depasind sfera masu­rii de siguranta. De exemplu, Austria a introdus recent, in Sectiunea 20 din Codul penal, sanctiunea confiscarii bunurilor obtinute din savarsirea unei infractiuni, norma care permite confiscarea intregii averi a infractorului cu exceptia cazului in care acesta poate dovedi obtinerea lor prin mijloace licite. Tot astfel, in Germania, alaturi de confiscarea speciala, exista confiscarea largita a oricarora dintre bu­nurile si valorile infractorilor daca acestia nu pot justifica provenienta lor licita; in acest caz, sarcina probei se inverseaza in sensul ca invinuitul trebuie sa faca dovada caracterului licit al averii sale ;. Conditia de baza pentru aplicarea acestei sanctiuni de catre instanta este aceea ca vinovatia penala a acestuia sa fi fost dovedita in timpul procesului penal . In legislatia penala americana , confiscarea spe­ciala poarta nu numai asupra bunurilor si valorilor care au legatura certa cu activitatea criminala a infractorilor dar si asupra valorilor suspectate a avea legatura cu activitatea infractionala a acestora. In acest scop, Congresul american a adoptat o serie de modificari la Le­gea confiscarii largite (Conprehensive Forfeiture Act - CFA) din 1984, marindu-se sfera bunurilor supuse confiscarii. Potrivit acestei legi, procurorul poate dispune inca de la punerea in miscare a actiunii penale, sechestrarea averii persoanelor suspecte, in scopul de a pre­veni distrugerea, reducerea ori disparitia bunurilor susceptibile de confiscare . Tertii de buna credinta pot interveni doar dupa condamnarea infractorului si confiscarea patrimoniului acestuia, printr-o actiune civila avand ca obiect recuperarea creantelor proprii. De asemenea, in materia infractiunilor de crima organizata pot fi confiscate bunurile tertilor care au chiar si o legatura indirecta cu savarsirea faptelor ilicite daca se dovedeste ca acestia au cunoscut savarsirea acestora (de exemplu, poate fi confiscat un iaht sau o ferma unde s‑au efectuat pregatirile, tranzactiile, s‑au platit sumele convenite etc.).

Masura confiscarii este recomandata si prin documentele adop­tate pe plan international. Astfel, in Declaratia politica si Planul mondial de actiune impotriva crimei transnationale organizate de la Napoli (1994), la punctul 38 se recomanda statelor sa adopte masuri legislative pentru confiscarea produsului ilicit al crimei. De asemenea, in Proiectul de rezolutie adoptat cu prilejul desfasurarii colocviului pregatitor al A.I.D.P. de la Napoli (17-20 sept.1997) se afirma (la pct. III.1): "Printre sanctiunile contra crimei organizate, confiscarea bene­ficiilor, inclusiv al celor derivate, este un instrument necesar pentru recuperarea bunurilor intrate ilicit in patrimoniul asociatiilor criminale si pentru reducerea bazei operationale a acestora. . In masura in care confiscarea depaseste (ca valoare intrinseca - n.n.) profitul obtinut de infractor din savarsirea infractiunii, confiscarea trebuie considerata ca o parte a sanctiunii penale, asigurandu-se proportionalitatea pedepsei in raport cu infractiunea savarsita".

Legislatia penala italiana cuprinde, de asemenea, dispozitii privind masurile de siguranta susceptibile a fi luate contra asociatiilor criminale. Astfel, daca s-a probat calitatea de membru intr-o asociatie criminala a unui infractor, acestuia i se aplica, alaturi de alte pedep­se, sanctiunea incapacitatii contractuale in raport cu administratia publica (art.32 quarter, C.pen. italian asa cum a fost modificat prin art.20 si 21 din Legea 55/1990), interdictia de a obtine licente, autori­zatii si concesiuni publice, precum si revocarea celor obtinute anterior (art.3 din Legea 55/1990 si art.20 din Legea 203/1991); Daca nu s-a probat pe deplin calitatea de membru intr-o asociatie criminala, dar suspiciunile de apartenenta la aceasta nu au fost inlaturate pe parcursul procesului penal, infractorului i se poate aplica masura de siguranta a interzicerii de a se afla in anumite localitati sau de a parasi o anumita localitate

D. Masuri procesuale

1. In materie procesual‑penala sunt prevazute norme de natura sa permita o mai buna urmarire penala si judecare a cauzelor in care sunt implicate grupuri criminale organizate si care cuprind derogari de la dreptul comun Aceste derogari se refera la extinderea perioadei de retinere care poate fi ordonata de autoritatea politieneasca ori de catre procuror, efectuarea de perchezitii in conditii simplificate ca si posibilitatea luarii unor masuri speciale pentru obtinerea probelor (supravegherea electronica a suspectilor, interceptarea comunicatiilor acestora, acceptarea marturiilor "de auditu", infiltrarea agentilor de politie in asociatiile criminale etc.); De asemenea, s-a atribuit o competenta speciala unor organe judiciare in aceasta materie, s-au adoptat programe de protejare a martorilor etc.

2. Cu privire la marturiile "de auditu" (din auzite), acceptate ca mijloace de proba, ele autorizate numai daca este stabilita calitatea anterioara a martorului de membru al asociatiei criminale sau este notorie apartenenta celui impotriva caruia se depune marturia la o anumita organizatie criminala.

In legea procesual-penala americana, mijlocul dominant prin care se probeaza acordul incriminat este reprezentat de declaratiile membrilor grupului criminal. In mod obisnuit, legislatia procesual penala americana nu admite declaratiile "din auzite" ale martorilor. Singura exceptie admisa este in cazul in care declaratia apartine unuia dintre participanti. Astfel, se prevede ca : "O declaratie nu este <<din auzite>> daca . este indreptata impotriva unuia dintre partici­panti si apartine . unuia dintre conspiratori . ". Declaratiile martorilor vor fi coroborate intre ele, precum si cu alte probe administrate in cauzele respective.

3. Protejarea martorilor vizeaza, in primul rand, ascunderea identitatii reale a acestora si in al doilea rand, acordarea posibilitatii ca acestia sa nu depuna marturie in fata instantei de judecata. Intrucat mentionarea identitatii si adresei reale a martorului ii poate pune in pericol viata, integritatea fizica sau libertatea proprie ori a unei persoane apropiate, martorul poate fi autorizat sa nu dea informatii privind persoana sa. Documentele referitoare la identitatea martorului nu vor fi mentionate si nici depuse la dosarul penal, ci vor fi pastrate de catre parchet.

4. Noile dispozitii procesual-penale in materia urmaririi si tragerii la raspundere penala a membrilor organizatiilor criminale permit utilizarea ca mijloace de proba a inregistrarilor realizate in secret prin mijloace electronice, audio sau video , inclusiv prin mijloace de filmare nocturna daca se apreciaza ca utilizarea altor masuri de urmarire nu vor da rezultate satisfacatoare. De asemenea, sunt reglementate actiunile speciale desfasurate de organele speciali­zate ale statului, intre care infiltrarea politistilor in structurile crimei organizate si traficul controlat de droguri. In aceste cazuri, raspun­derea penala a politistilor este exclusa, fie pentru ca au impiedicat producerea rezultatului intervenind din timp, fie facandu-se aplicarea dispozitiilor privitoare la ordinul legii (cauza justificativa) si prin inlaturarea vinovatiei celor care au actionat in scopul strangerii de probe pentru justitie si nu in scop criminal.

5. Asemenea derogari, desi justificate in mare masura prin amenintarea pe care crima organizata o prezinta pentru ordinea de drept, trebuie sa se inscrie in anumite limite pentru a nu se incalca drepturile fundamentale ale omului consacrate in Conventia Europea­na a drepturilor omului. In practica Curtii europene se subliniaza frecvent cerinta ca aceste depasiri sa fie legitime si necesare pentru o societate democratica

6. In lupta contra crimei organizate au fost instituite si alte masuri menite sa asigure combaterea eficienta a asociatiilor crimi­nale. Astfel au fost inasprite conditiile de executare a pedepsei pentru persoanele condamnate pentru infractiuni de tipul crimei organizate, asemenea persoane fiind detinute in penitenciare cu un inalt grad de securitate; cei condamnati pentru participare la crima organizata sunt supusi la un regim de executare mai sever, iar posibilitatea de a beneficia de liberare conditionata este mult restransa.

In acest sens sunt si masurile adoptate de legiuitorul italian in materie administrativa. Astfel, pentru ca o societate comerciala sa poata intra in raporturi economice cu administratia publica, trebuie sa prezinte o asa-numita atestare anti-mafia, respectiv o dovada elibe­rata de prefectura din care sa rezulte ca impotriva acelei societati nu s-a declansat nici o procedura specific anti-mafia (art.20 din Legea 203/1991). De asemenea, conform unei directive a Comunitatii Euro­pene (nr.440/1989), este interzis ca o societate care a obtinut con­tracte cu administratia publica sa incheie contracte de sub-antrepriza cu parteneri neautorizati. Tot astfel, in scopul eliminarii "infiltrarii" crimei organizate in organismele publice au fost adoptate dispozitii care permit dizolvarea acestor organisme prin decret al presedintelui Republicii la propunerea ministrului de interne (art.39, lit.a din Legea nr.142/1990 si art.1 din Legea nr.221/1991).

7. Deosebit de interesante sunt si acele masuri adoptate in legislatiile penale ale statelor de a asigura o ________ corespunzatoare sanctiunilor aplicate membrilor asociatiilor criminale de tipul crimei organizate. Pe langa aplicarea unor sanctiuni penale severe celor care comit asemenea fapte, autoritatile sunt indreptatite prin lege sa ia si alte masuri care sa adapteze mai bine cerintele represiunii la interesele statului si cerintele eficientizarii luptei contra acestei forme de criminalitate.

Pe o anumita linie de gandire, in legea penala a mai multor tari (Italia, S.U.A. etc.) s-au introdus unele cauze speciale de nepedepsire sau de reducere a pedepsei pentru infractorii care desi au comis fapte penale grave _____________ regreta faptele si sunt hotarate sa colabo­reze cu organele judiciare la identificarea autorilor si la inlesnirea arestarii celor vinovati, ca si pentru probarea activitatilor infractionale ale acestora, spre a se ajunge la desfiintarea    asociatiilor criminale ___________.

In unele legislatii (Austria, Belgia, Franta, Germania, Grecia, Polonia) s-au prevazut cauze de nepedepsire acelor infractori care, informand la timp autoritatile, au contribuit la prevenirea savarsirii infractiunilor de catre membrii grupului criminal. In alte tari (Chile, Croatia, Iran), nepedepsirea se acorda chiar daca nu s-a reusit preve­nirea savarsirii infractiunii. In unele cazuri (Franta, Slovenia, Elvetia), desistarea si impiedicarea producerii rezultatului reprezinta numai o cauza de atenuare a raspunderii penale

Deosebit de interesante in aceasta materie sunt dispozitiile _________ din legea penala italiana. Prin mai multe legi (din 9 oct.1990 si din 15 martie 1991) s-au prevazut masuri concrete de recompen­sare a persoanelor care colaboreaza cu autoritatile impotriva crimei organizate. Prevederile acestor legi asigura "ocrotirea persoanelor expuse la pericole grave datorita colaborarii ori declaratiilor date in cursul investigatiilor preliminare ori in timpul procesului penal in legatura cu infractiunile prevazute de art. 308 C.pr.pen.". De asemenea sunt ocrotite si "rudele apropiate, partenerii si toti cei expusi unui pericol grav si actual datorita colaborarii lor cu autoritatile".

Prin lege s-a creat o Comisie centrala pentru aplicarea progra­mului special de protectie a martorilor. Includerea unei persoane in Program este decisa de Comisie la propunerea autoritatii locale (pre­fectul) cu avizul procurorului. Programul este pus in aplicare de Ser­viciul central de protectie. Persoanele incluse in Program accepta "sa isi aleaga resedinta in locul stabilit de comisie, sa furnizeze autoritatilor orice documentatie privind situatia personala, situatia familiala si veniturile. Ele numesc un reprezentant care se conformeaza normelor de securitate si colaboreaza activ la punerea in aplicare a programului".

Prin D.L. nr.119 din 29 martie1993 s-a creat posibilitatea legala a schimbarii numelor si adreselor acelora care colaboreaza cu justitia. Pe langa reducerea pedepsei, "pocaitii" beneficiaza si de alte facili­tati, intre care posibilitatea de a munci in afara inchisorii, aplicarea unor sanctiuni alternative, cum ar fi munca in folosul comunitatii, detentia la domiciliu, liberarea conditionata si liberarea anticipata.    In conformitate cu opinia mai multor oficialitati din sistemul justitiei penale , in ultimii ani, fenomenul a devenit un instrument decisiv in desfasurarea unei represiuni eficiente contra asociatiilor criminale. O asemenea politica de atragere a unor infractori spre a colabora cu organele judiciare a contribuit la o cunoastere mai temeinica a structurii si functionarii grupurilor criminale; cercetarea penala a devenit mai prompta si mai eficienta pe baza temerii strecurate in sanul acestor organizatii ca martorii au facut dezvaluiri care nu au fost date publicitatii.

Folosirea acestor "pocaiti" in scopurile aratate nu este lipsita de riscuri. Desi prin ___________ a avut loc arestarea unui mare numar de infractori in Italia, si chiar a unor sefi ai organizatiilor mafiote sau de tip mafiot, putandu-se organiza marile procese penale din ultimii ani care au demonstrat legaturile organizatiilor criminale cu persoane din activitatea economica si politica, s-au produs si numeroase acte de razbunare contra rudelor si prietenilor celor care au colaborat cu autoritatile. In acelasi timp, in doctrina penala s-au adus aspre critici cu privire la aceste favoruri acordate criminalilor. Motivarea iezuita conform careia "scopul scuza mijloacele" vine in contradictie cu principiile statului de drept care pretind sanctionarea tuturor celor care au comis infractiuni si tratarea lor corespunzator cu gravitatea faptelor comise si a vinovatiei celor care au violat legea. S-a remarcat ca folosirea pocaitilor poate conduce la solutii inechitabile deoarece acestia fac declaratii in raport cu interesele lor si nu in interesul aflarii adevarului.

Dupa parerea noastra, persoanele care isi ofera colaborarea cu autoritatile in lupta contra crimei organizate, desi pot sa aduca unele contributii in tragerea la raspunderea penala a unor persoane ______ nu rezolva problemele in discutie si nu au vreo contributie hotaratoa­re in lupta impotriva crimei organizate. Pentru aceasta, statul trebuie sa actioneze asupra factorilor care genereaza aceasta forma de criminalitate iar actiunile intreprinse trebuie sa se situeze in planul dreptului si cu respectarea suprematiei legii si a drepturilor funda­mentale ale omului.

E. Raspunderea penala a persoanelor juridice

Faptele caracteristice crimei organizate pot sa fie comise nu numai de persoane fizice care se asociaza in organizatii criminale de tipul crimei organizate dar si de persoane juridice, fie prin aceea ca sprijina, ajuta in orice mod organizatiile criminale, fie prin aceea ca se implica ele insele in activitati de natura celor caracteristice crimei or­ganizate. Uneori, persoanele juridice contribuie din afara la realizarea scopurilor asociatiei criminale (de exemplu, bancile care ajuta la spa­larea banilor proveniti din infractiuni), alteori organizatia criminala isi creeaza ea insasi persoane juridice sau preia conducerea unei persoa­ne juridice, transformand-o in instrument de realizare a planurilor criminale.

Aceste din urma persoane juridice, instrumente ale organiza­tiilor criminale, pot sa actioneze ca paravan, in sensul ca activitatile lor pretins licite ascund o intensa activitate ilicita. Alteori, ele desfa­soara activitati licite insa profiturile realizate iau calea sprijinirii ope­ratiilor care intra in obiectivele grupurilor criminale.

In sistemele legislative in care nu este reglementata raspunderea penala a persoanei juridice, o atare chestiune nu se ridica: in aseme­nea situatii va raspunde numai persoana fizica din cadrul persoanei juridice. In tarile in care este prevazuta posibilitatea tragerii la ras­pundere penala a persoanei juridice, evident ca implicarea unei asemenea persoane in activitatile criminale de tipul crimei organizate va atrage raspunderea penala si a acesteia, in limitele si in modali­tatile prevazute de legislatia penala respectiva.

In practica judiciara si in doctrina anglo-saxona , daca obliga­tia de "a face" sau "a nu face" este prevazuta in statutul corporatiei si aceasta nu este indeplinita, atunci corporatia poate fi sanctionata pe­nal; prejudiciul cauzat de un functionar cu statut inferior in corpo­ratie nu atrage raspunderea penala a persoanei juridice; prejudiciul creat de cadrele de conducere, considerate "organe" ale persoanei juridice, incumba corporatiei insasi, conform principiului respondeat superior.

Congresul american a adoptat, in anul 1991, legea privind Ori­entarile Federale de Sanctionare a Persoanelor Juridice (Federal Sentencing Guidelines for Organizations). Legea prevede trei tipuri de sanctiuni: restituirea, supravegherea in regim de probatiune si amenda. Daca organizatia este constituita cu scopuri ilicite ori prin mijloace ilicite, atunci amenda va reprezenta echivalentul patrimo­niului persoanei juridice. Aceasta sanctiune este cunoscuta drept "pedeapsa cu moartea pentru corporatii" . O atare sanctiune poate fi deosebit de eficienta impotriva crimei organizate, mai ales in situatia in care o asociatie criminala isi "legalizeaza" existenta sub masca per­sonalitatii juridice. Supravegherea in regim de probatiune presupune furnizarea de catre persoana juridica a unor rapoarte periodice, ac­ceptarea unor controale controale inopinate etc., masura care poate fi eficienta deoarece prin publicitatea negativa pe care o provoaca per­soana juridica este silita sa-si reduca simtitor activitatea.

Raspunderea penala a persoanelor juridice a fost adoptata, pentru anumite fapte penale, in Franta si Spania, pentru un numar foarte mic de infractiuni in Finlanda, Grecia si Japonia si propusa in Proiectul noului Cod penal al Elvetiei

In Franta, potrivit art.121-2 din noul Cod penal "persoanele morale sunt responsabile penal in cazurile prevazute de lege, pentru infractiunile comise in interesul lor de catre organele sau reprezen­tantii lor".

In temeiul art.129 C.pen. spaniol, judecatorul poate decide, in anumite conditii, inchiderea temporara ori definitiva a unui local, a unui stabiliment, precum si dizolvarea sau suspendarea activitatii unei societati, asociatii sau fundatii, pe o perioada care nu poate depasi cinci ani. De asemenea, judecatorul poate decide interdictia pentru viitor de a desfasura anumite activitati, operatii comerciale daca aceste activitati au favorizat ori au contribuit la comiterea unui delict.

Legislatia din Germania sanctioneaza corporatiile pentru infrac­tiunile savarsite de "organele" si functionarii cu rang inalt ai acestora dar, pentru ratiuni de acuratete normativa (prin respectarea doctri­nei), aceste sanctiuni sunt transferate in sfera dreptului adminis­trativ. De altfel, toate sistemele legislative dispun de o mare varietate de sanctiuni de drept civil, comercial sau administrativ care pot sa ajunga pana la dizolvarea asociatiilor constituite pe cale ilicita, care urmaresc scopuri ilicite disimulate sau care utilizeaza preponderent metode ilicite in activitatea curenta.

In materia raspunderii penale a persoanelor juridice se impune sa se faca deosebirea intre crima organizata, criminalitatea corpo­ratiilor si criminalitatea "gulerelor albe".

Astfel, se va sanctiona ca fapta de crima organizata infiintarea unei companii (societate comerciala, fundatie etc.) daca aceasta apar­tine unei asociatii de infractori si serveste la disimularea scopurilor reale ale acesteia (firma-paravan), ori daca infractorii au obtinut prin mijloace specifice crimei organizate (violenta, constran­gere fizica sau morala ori cointeresare) cote-parti sau pozitii dominan­te in compania respectiva, ori daca aceasta serveste preponderent intereselor unei organizatii criminale (de exemplu, pentru spalarea banilor proveniti din operatii ilicite sau pentru "sponsorizarea" unor personalitati din sfera puterilor publice).

Criminalitatea corporatiilor este un concept mai restrans si se refera la o serie de infractiuni savarsite ocazional, in interesul unor companii (implicit, in interesul actionarilor acesteia), cum ar fi, de pilda, obtinerea prin coruptie a unor contracte mai avantajoase cu institutiile statului, a unor concesiuni, monopoluri de piata, acoperi­rea unor fraude fiscale etc. Criminalitatea corporatiilor include, adesea, incalcarea normelor legale in materia protectiei mediului, a protectiei consumatorului, concurenta neloiala si, uneori, spionajul industrial si economic.

Dupa cum se observa, sfera criminalitatii corporatiilor, prin fina­litate (obtinerea de avantaje ilicite) si uneori prin metodele utilizate (coruptie si chiar santaj) se apropie sensibil de crima organizata. Totusi, ele se deosebesc, in primul rand, prin caracterul si scopurile ilicite urmarite si prin activitatile preponderent ilegale desfasurate de persoanele juridice din cadrul crimei organizate, in timp ce societa­tile care nu se inscriu in caracteristicile crimei organizate se infiinteaza cu scopuri licite iar activitatea lor numai ocazional este ilegala. In al doilea rand, exista o diferenta semnificativa privind caile si modalitatile de savarsire a faptelor penale. In timp ce organizatiile criminale folosesc in mod preponderent violenta, constrangerea brutala si santajul, in cazul criminalitatii corporatiilor se folosesc metode sensibil mai rafinate, modalitati mai subtile de a realiza finalitatile ilicite urmarite. In al treilea rand, elementul esential pentru care criminalitatea corporatiilor nu se identifica cu crima organizata este lipsa asocierii pentru savarsirea de infractiuni.

Ultimul concept in discutie, criminalitatea "gulerelor albe" este si mai departe de crima organizata deoarece el nu presupune nici existenta unui grup constituit de infractori, nici program criminal si nici stabilitate in timp. Criminologul Edwin Sutherland a fost primul cercetator care a folosit expresia "criminalitatea gulerelor albe" (white collar crime) pentru a descrie activitatile infractionale ale celor bogati si puternici. Asa cum a inteles-o celebrul autor american, "criminalitatea gulerelor albe" consta in activitatile ilicite savarsite de membrii claselor instarite care isi folosesc pozitia politica, sociala ori profesionala pentru a obtine castiguri personale ilicite.

Ulterior sfera conceptului a fost extinsa pentru a include actele ilicite savarsite de persoane care nu apartin numai puterii propriu-zise, dar si altor domenii cum ar fi functionari ai guvernului, poli­ticieni, judecatori, procurori si politisti, lideri sindicali, medici etc., in legatura cu ocupatiile lor profesionale

Notiunea de "criminalitate a gulerelor albe" este identificata de mai multi autori moderni cu conceptul de "devianta organizationala" si a fost utilizata de diferitele teorii criminologice care si-au propus sa explice motivele pentru care anumite organizatii utilizeaza metode sau mijloace ilicite pentru a dobandi anumite avantaje sociale. Notiunea de devianta organizationala - subliniaza Lawrence Sherman - se aplica cu succes in studiul deviantei penale a personalului agentiilor de control social (politie, justitie, garda financiara etc.) a caror implicare in acte de coruptie este frecventa. Conform lui James Coleman , comportamentul deviant al indivizilor care fac parte din aceste agentii este determinat atat de motivatii individuale cat si de o serie de factori cu caracter organizational. Un element de baza care defineste devianta la nivelul agentiilor de control social este repre­zentat de dobandirea ilicita a unor avantaje materiale (financiare sau de alta natura), precum si a unor pozitii de putere in beneficiul mem­brilor acestor agentii, prin incalcarea interesului public. L.Sherman apreciaza ca actele corupte ale agentiilor de control social sau ale reprezentantilor lor pot fi cel mai bine definite ca "un abuz al repre­zentantilor puterii publice" orientat spre obtinerea de beneficii prin intersectarea ilicita a sferei publice cu cea privata, prin obtinerea, prin intermediul unor decizii oficiale, a unor beneficii cu caracter privat in favoarea acestora sau a altora care participa la "coalitia dominanta a agentiei" respective.

Aparitia si evolutia accelerata a criminalitatii "gulerelor albe" este facilitata de complexitatea proceselor schimbarii mondiale, in mod deosebit, atunci cand schimbarea este brusca, generatoare de stari anomice. In astfel de conditii, criminalitatea "gulerelor albe" se intersecteaza frecvent cu criminalitatea organizata in cadrul unui parteneriat de tip clientelar cu efecte grave pentru ordinea publica si pentru evolutia democratica a unei natiuni.