Amprenta organizatiilor non-guvernamentale in societatea civila

Amprenta organizatiilor non-guvernamentale in societatea civila

1 Rolul si misiunea ONG in societate

Societatea civila este formata din cetateni, asociatii sub diferite forme, care au aceleasi interese si care isi dedica timpul, cunostintele si experienta pentru a-si promova si apara aceste drepturi si interese.

Societatea civila este cel mai simplu termen pentru a descrie un intreg sistem de structuri, care implica cetateanul in diferitele sale ipostaze de membru intr-o organizatie neguvenamentala, intr-un sindicat sau intr-o organizatie patronala.
Organizatiile non guvernamentale sunt structuri institutionalizate de natura privata ce pot activa fie ca grupuri informale, fie ca persoane juridice si care sunt independente in raport cu orice autoritate publica. Ele nu urmaresc nici accesul la viata politica si nici obtinerea de profit.[1]

Rolul ONG este de a exprima cerintele cetatenilor prin participarea activa a acestora si dezvoltarea unor politici publice in domenii ca : protectia mediului, protectia sociala a drepturilor omului, educatie, printr-un mecanism de atentionare.

E foarte important de stiut faptul ca organizatiile non guvernametale trebuie sa fie nemisionare din punct de vedere religios; sa nu aiba ca scop promovarea unei anumite religii insa pot avea ca scop educatia religioasa.

Sa fie nepartizane din punct de vedere politic, adica sa nu se implice in campanii de promovare sau sustinere a candidatilor politici, insa pot sa se implice in activitati specifice, cum ar fi promovarea votului.

Organizatiile non guvernamentale trebuie sa respecte dreptul la confidentialitate. Mai ales cand este vorba de campanii de prevenire si combatere a consumului de droguri cand victimele prezentate in acea campanie doresc sa ramana anonime, iar din dorinta de senzational, presa incearca sa treaca de acest aspect facand tot posibilul sa culeaga cat mai multe informatii, pentru a le da publicitatii. Aceiasi situatie intalnita si atunci cand o persoana publica se afla intr-o conjunctura nefavorabila, iar dreptul la intimitate si cel de informare trebuie tratat cu mare profesionalism. Din punct de vedere juridic, organizatiile non guvernamentale, pot exista sub 3 forme: asociatie, fundatie, federatie.

Organizatiile nonguvernamentale sunt active in orice domeniu in care societatea isi manifesta nevoia :educatie, stiinta, protectie sociala, drepturile omului, protectia copilului etc.

Din punct de vedere institutional organizatiile on guvernamentale sunt entitati separate de guvern, ceea ce inseamna ca ele nu sunt agentii ale sau controlate de guvern, chiar daca primesc finantare guvernamentala.

Alte criterii care trebuie indeplinite de catre ONG sunt:

Sa functioneze ca entitate structurata-pot face dovada unei anumite structuri organizationale institutionalizate(exista mecanisme interne de decizie, elaboreaza si respecta propriile reguli de funtionare, proceduri in activitatea pe care o desfasoara etc.)

Sa respecte criteriul nondistributiei profitului-pot genera venituri, respectiv obtine profit din activitatea lor, dar acestea nu pot fi distribuite membrilor sau organelor de conducere , ci sunt folosite doar pentru atingerea obiectivelor declarate.

Sa se auto-guverneze:sa-si asume deciziile privind funtionarea interna sau relatiile cu alte instittii in mod independent, iar structurile de conducere nu sunt dominate de reprezentantii autoritatilor publice.

Sa fie voluntare: se bazeaza, in general , pe activitati voluntare in actiunile pe care le desfasoara sau in procesul de conducere.

Sa fie de interes public: servesc unor scopuri de interes public sau contribuie la binele public.

In concluzie, organizatiile non-guvernamentale, trebuie sa indeplineasca urmatoarele criterii: non-profit, neguvernamental, organizat, independenta, autoguvernare, voluntariat.

Misiunea ONG este ratiunea de a fi, motivul si scopul pentru care ele exista. Misiunea arata ce doreste organizatia sa realizeze. Au obligatia sa-si formuleze clar misiunea. Aceasta misiune bine definita trebuie sa serveasca drept piatra de temelie si sa sa fie termenul de referinta pentru toate activitatile si planificarea organizationala a organizatiilor non guvernamentale. O organizatie non-guvernamentala are obligatia sa utilizeze resursele sale intr-un mod efectiv si eficient pentru a face fata scopului propus. Astfel ca sunt patru pasi care trebuie urmariti.

1. Declaratia de misiune . ONG trebuie sa-si formuleze succint misiunea intr-un document scris si aprobat de consiliul director al ONG. Acest document trebuie sa formuleze clar scopurile organizatiei si ce anume urmeaza aceasta sa realizeze.

2. Consiliul director. Fiecare membru al consiliului director trebuie sa constientizeze si sa sustina intru totul misiunea organizatiei.

3. Promovarea misiunii. Misiunea ONG trebuie facuta cunoscuta autoritatilor, membrilor, personalului, asociatiilor, partenerilor, donatorilor, beneficiarilor de programe si publicului larg.

4. Evaluare. Misiunea ONG trebuie sa fie revizuita periodic (la fiecare 2 ori 3 ani) pentru a vedea daca este in continuare relevanta. Printre aspectele ce trebuie evaluate sunt:

Daca misiunea a fost atinsa, de catre organizatie sau alta insititutie si daca mai este necesar ca organizatia in forma constituita initial sa activeze in continuare;

Daca misiunea trebuie actualizata pentru a corespunde schimbarilor sociale ori

Daca se doreste ca organizatia sa adreseze noi nevoi, drept care se impune elaborarea unei noi misiuni de activitate.

Doua dintre cele mai cunoscute organizatii non guvernamentale sunt Greenpeace si Amnesty si au devenit "marci internationale", ca si Coca-Cola sau Sony, fiind recunoscute in intreaga lume. Dar mai important este faptul ca acestea concureaza pentru cel mai valoros atribut al unei marci de prestigiu-increderea! Au reusit si si-au castigat un nivel de credibilitate pe probleme de mediu, drepturile omului si sanatate publica mai mare decat guvernele, mass-media etc.

Organizatiile non guvernamentale au ajuns deja sa gandeasca multe aspecte esentiale mai repede si mai inteligent decat guvernele si corporatiile: protectia habitatului si a mediului, impactul poluarii asupra sanatatii, avand astfel un rol de "experti cu atitudine".[5]

Si totusi, increderea in organizatiile non guvernamentale nu a fost dintotdeauna un punct forte. Mai ales in perioada anilor 90 cand in Statele Unite, politicienii au favorizat aparitia unor ONG fantoma, prin adoptarea unor legi. Menirea acelor organizatii era cu totul alta decat cea in beneficiul comunitatii. Prin intermediul acestora se faceau alte activitati precum importarea de mssini second-hand sau spalarea banilor proveniti din tranzactii dubioase. Din cauza acestor evenimente care au tinut paginile ziarelor multa vreme, s-a pierdut increderea si in celelalte organizatii non guvernamentale, care faceau, cum fac si-n zilele noastre lucruri extraordinare. Din pacate, chiar si astazi nu toate lucrurile extraordinare facute de aceste organizatii ajung sa fie cunoscute de publicul larg dintr-o serie de motive mai mult sau mai putin adevarate. Ca sa castige increderea companiilor in vederea unor parteneriate, organizatiile non guvernamentale trebuie sa apeleze la transparenta si comunicare continua. Astfel ca ele trebuie sa comunice adegvat misiunea si obiectivele , impreuna cu o oferta de proiecte. Poate incepe prin a trimite proiectul anual, colectia de articole de ziare despre campaniile sustinute anterior, materiale din care sa reiasa ca au o activitate serioasa si bine reflectata in mass-media. Sa considere partenerul corporatist un partener egal, prin consultarea acestuia cu privire la planul campaniei, la bugetul alocat etc. Dar sa si contribuie financiar la proiect. O astfel de abordare insufla incredere partenerului, pentru ca se arata asumarea riscului financiar.

2. ONG in domeniile financiar si legal

Organizatiile non guvernamentale trebuie sa dispuna de procedurile financiare si legale necesare precum si de masuri de protejare a organizatiei, nu doar pentru a respecta legea ci si pentru a evalua situatia financiara si a asigura donatorii, membrii si publicul larg ca resursele organizatiei sunt gestionate corect si responsabil. Organizatiile non guvernamentale trebuie sa utilizeze proceduri financiare interne solide, sa intocmeasca rapoartele financiare cu acuratete si sa se le puna la dispozitia publicului. Documentele financiare trebuiesc verificate periodic de cenzori si auditori care sa certifice ca organizatia opereaza legal din punctul de vedere al legislatiei financair contabile. Organizatia trebuie sa respecte toate prevederile legale in vigoare.

In ceea ce priveste transparenta si responsabilitate financiara e bine de stiu faptul ca fondurile unui ONG vor fi gestionate astfel incat sa asigure utilizarea adecvata a fondurilor. Membrii consiliului director au raspunderea financiara a organizatiei si in consecinta trebuie sa cunoasca rapoartele financiare si procedurile de raportare.

Bugetul anual al organizatiei trebuie sa fie aprobat de consiliul director al ONG-ului si trebuie sa contina cheltuielile preconizate pentru desfasurarea programelor, a celor dedicate strangerii de fonduri si celor administrative.

Raportul financiar intern trebuie sa fie pregatit periodic si prezentat consiliului director. Orice variatii intre cheltuielile bugetate si cele efectuate trebuie sa fie aduse la cunostinta consiliului director.

Raportul anual va include si bilantul (integral sau in rezumat) / structura bugetului de venituri si cheltuieli pe surse.

Politica financiara a ONG trebuie sa corespunda marimii organizatiei si care sa evidentieze fondurile primite si cele cheltuite, investitiile, procedura de achizitii, proceduri de control intern (precum politica cu privire la semnarea cecurilor), etc.

Procedura de control intern are menirea de a proteja organizatia de persoanele cu drept de semnatura si care ar putea semna cecuri in propriul beneficiu, motiv pentru care procedura prevede o a doua semnatura. Procedura de control intern poate include prevederi de stabilire a unui anumit plafon de cheltuieli ce pot fi efectuate cu o singura semnatura.

In ceea ce priveste strandardele, organizatia trebuie sa adere la standardele financiar contabile cerute de legislatia in vigoare.

Din punctul de vedere al respectarii legii ,activitatea, conducerea si toate actiunile organizatiei trebuie sa se desfasoare in conformitate cu legislatia in vigoare.

Organizatia trebuie sa se asigure ca beneficiaza de expertiza juridica necesara pentru ca documentele sale sa fie in permanenta in conformitate cu legislatia in vigoare.

Verificarea periodica a conformitatii legale. Organizatia trebuie sa efectueze periodic o revizuire interna a documentelor organizatiei pentru a verifica daca acestea corespund cerintelor legale in vigoare. Concluziile verificarii trebuie aduse la cunostinta consiliului director.

3 Obtinerea fondurilor pentru activitatile ONG

Principala sursa de venituri la inceputul functionarii unei organizatii o constituie cotizatiile membrilor.Aceste cotizatii pe parcurs vor deveni o sursa sigura de venituri, insa nu vor mai putea acoperii cheltuielile organizatiei. Cu ocazia unor evenimente speciale la care organizatia suporta majoritatea cheltuielilor se pot strange si cateva taxe suplimentare de la participanti. De asemenea organizatia mai poate primi donatii in cazul in care are o anumita influenta in mediul de afaceri si nu numai.

In cazul in care organizatia acorda servicii contra cost , ea poate oferi aceste servicii si

membrilor, insa cu o reducere a pretului. Principalele surse de obtinere a fondurilor vin :

Din localitate.In localitatea in care organizaaia isi are sediul, obtinerea fondurilor se poate face de la firme private sau ale statului - prin sponsorizare de catre acestia a unor

evenimente locale de genul: targuri, expozitii, activitati cu caracter predominant social,

editarea de materiale informative .

De la administratie - in majoritatea tarilor democratice, in baza autonomiei locale, primariile, consiliile locale, prefecturile - consiliile judetene pot finanta anumite programe ale organizatiilor. In general aceste finantari sunt mai greu de obtinut, de aceea trebuie avut in vedere prioritatile administratiei pentru a le suprapune cu ale organizatiei. Astfel vor deveni "mai sensibili" iar sursele organizatiei sunt mai mari.

De la institutii descentralizate - acestea sunt reprezentantele diverselor ministere in teritoriu, si care de regula au posibilitatea finantarii anumitor proiecte specifice ramurii in care

activeaza. Acestea pot fi reprezentante ale:Ministerului Educatei si Culturii ,Ministerul Tineretului, Ministerului Sanatatii, Ministerul Mediului etc. Finantarile se fac in baza completarii unor cereri de finantare simple,tipizate. Procedurile de raportare narativa si financiara sunt in general mai simple decat rapoartele intocmite catre fundatiile finantatoare.

Din tara. De obicei organizatiile apeleaza mai mult la accesarea fondurilor provenite mai mult din capitala tarii, deoarece, aici sunt concentrate majoritatea institutiilor. Daca nu s-au gasit firme importante in propria localitate, se pot identifica potentiali sponsori in alta regiune a tarii sau in capitala unde domeniul economic este cel mai bine dezvoltat, unde si-au facut aparitia si firmele straine care au un management competitiv si o disponibilitate financiara mai mare. Firmele pot fi identificate din reclama pe care o fac in mass-media din produsele lor.

Din alte tari.In tarile cu economie de piata dezvoltata, exista numeroase fundatii care ofera granturi cu sume cuprinse intre 5.000 si 50.000 USD. Dupa identificarea fundatiilor, se intocmeste o scrisoare preliminara, care este tradusa corect in limba engleza, apoi expediata. Asteptarea va dura chiar si doua luni pana la primirea unui raspuns.[6]

O noua strategie de obtinere a fondurilor pentru o campanie umanitara, este prin intermediul retelelor de telefonie mobila. Astfel ca aceste retele pun la dispozitia clientilor un numar de telefon infiintat in mod special pentru cauza respectiva, si care de obicei este din 3 sau 4 cifre pentru a putea fi usor de retinut. Printr-un sms sau un apel se transefra o suma de bani, care este mai departe donata.

Sponsorizarea in sprijinul unei cauze reprezinta din punctul de vedere al vitezei de crestere, sectorul aflat pe locul doi, in urma sponsorizarilor transmisiunilor radio/tv. Mintel defineste sponsorizarea ca fiind" orice activitate prin care o companie are de promovat o iamgine, un produs sau un serviciu, creeaza o relatie cu o anumita cauza, spre anatajul reciproc" Motivele pentru care se parctica sponsorizarile legate de o cauza sunt:imaginea pozitiva conferita companiei, atingerea publicului tinta la varsta la care acesta este usor impresionabil, intarirea legaturilor in cadrul comunitatii, care va contribui la accentuarea profilului firmei in cadrul comunitatii, cimentarea loialitatii cilentilor.