Analiza continutului in metodologia cercetarii sociologice

Studiu introductiv

Analiza continutului in metodologia cercetarii sociologice

Sintagma content analysis din limba engleza (analyse de contenu in fran­ceza, Inhaltsanalyse in germana sau analiza continutului in romana) are semnificatii diferite in functie de domeniul in care este utilizat (sociologie, psihosociologie, lingvistica, istorie, antropologie, stiintele comunicarii etc.) si de metodologia generala in care este integrat. in cele ce urmeaza ma voi referi strict la analiza continutului in cadrul metodologiei cercetarilor sociologice, urmarind sa evidentiez concordanta dintre rafinarea tehnicilor de analiza a continutului comunicarii si evolutia de ansamblu a metodologiei sociologice.

Daca lasam la o parte precursorii, constatam ca preocuparea pentru funda­mentarea metodologica a tehnicilor de analiza a continutului a aparut in deceniile trei-patru din secolul trecut, odata cu publicarea de catre Harold D. Lasswell a volumelor Propaganda Technique in World War (1927) si World Politics and Personal Insecurity (1935). Despre cea dintai dintre lucrarile citate, Morris Janowitz (1968, p. 651) spune ca "a influentat generatii succe­sive de studenti si specialisti in propaganda si analiza continutului'.

Anterior publicarii lucrarilor lui Harold D. Lasswell s-au facut unele cercetari pe baza analizei continutului. in Suedia, pe la 1640, s-au analizat comparativ 90 de imnuri religioase pentru a se determina autenticitatea lor. Timp de patru ani, intre 1888 si 1892, Frangois B. Bourbon a facut analiza Bibliei. La inceputul secolului XX, la Scoala de jurnalism a Universitatii Columbia din New York se practica analiza cantitativa a ziarelor, iden-tificandu-se temele, rubricile, gradul de senzationalism, facandu-se comparatii intre hebdomadarele din orasele mari si cele din zonele rurale. Sociologii au practicat analiza continutului comunicarii inca din primul deceniu al secolu­lui recent incheiat. in 1910, Max Weber (1864-1920) a examinat presa din Germania, cautand sa afle care sunt temele politice cel mai des abordate.

William I. Thomas (1963-1947) si Florian Znaniecki (1882-1958) au supus unei analize atente biografiile si scrisorile pe baza carora au realizat monu­mentala lor lucrare The Polish Peasant in Europe and America. Monograph on an Immigrant Group (cinci volume publicate intre 1918 si 1920); s-au analizat 764 de scrisori expediate de polonezii imigranti in SUA familiilor lor ramase in Europa.

Vorbind despre preistoria analizei de continut, Laurence Bardin (1977/ 1983) aminteste de cercetarile hermeneutice, de analiza textelor sacre si de practicile psihanalizei. in aceste cazuri, nu avem de-a face cu o analiza propriu-zisa a continutului, dat fiind faptul ca "initiatii' se bazau nu pe reguli explicite de interpretare a textelor, ci pe intuitii, uneori pe charisma - or, se stie, modul stiintific de producere a adevarului se bazeaza tocmai pe desubiec-tivizarea cunoasterii (vezi Chelcea, 2001/2004, p. 38). in principiu, "analiza continutului implica procedeele standard ale investigatiei stiintifice: formu­larea explicita a enunturilor, stabilirea categoriilor de analiza si colectarea standardizata a informatiilor' (Janowitz, 1968, p. 647).

De acord cu Philip Mayring (2000, 2), vom spune si noi ca bazele meto­dologice ale analizei cantitative de continut au fost puse de Paul F. Lazarsfeld si Harold D. Lasswell. "Mr. Method', cum era numit Paul F. Lazarsfeld (1901-1976) de catre profesorii si studentii de la,Universitatea Columbia, a ramas in istoria sociologiei ca unul dintre cei mai importanti metodologi ai secolului XX, cu contributii esentiale la analiza cantitativa a datelor, la masurarea in sociologie si la promovarea anchetelor sociologice privind comunicarea de masa si comportamentul de vot. Harold D. Lasswell (1903-1978) are contributii majore in domeniul analizei puterii politice, la studiul elitelor si al propagandei si, nu in ultimul rand, la fundamentarea analizei continutului comunicarii. Modelul sau al comunicarii, Who says what, in which channel_f io whom, wiih what effect ? ("Cine spune, ce, cum, cui, cu ce efect? '), a fost si este utilizat cu succes in cercetarile bazate pe tehnicile de analiza a conti­nutului comunicarii de masa, si nu numai.

Mai mult decat oricare dintre antecesori, Harold D. Lasswell, ca director al "Diviziei experimentale pentru studiul comunicarii in timp de razboi' {Experimental Divisionfor the Study ofWar-Time Communications), a explorat intensiv posibilitatile de aplicare a analizei continutului in studiul propagandei si limbajului politic. intr-un studiu cu circulatie limitata, Harold D. Lasswell (1941) arata ca analiza continutului textelor consta in descrierea a ce spune cineva, cui spune si cum spune. Lucrarea Language of Politics: Studies in Quantitative Semantics (1949), al carei prim autor este, constituie in epoca "cea mai comprehensiva' prezentare a analizei continutului (cf. Janowitz,

1968, p. 647). Spre deosebire de Bernard Berelson (1912-1979), care i-a fost student, Harold D. Lasswell nu limiteaza analiza de continut doar la conti­nutul manifest al mesajelor. in conceptia sa, "analiza continutului necesita aplicarea cadrului de referinta istoric, cultural, psihologic si juridic la diferite niveluri de gandire, subtilitate si efort, pentru explicarea ambiguitatilor'-remarca Morris Janowitz (1968, p. 648) intr-un studiu despre contributia lui Harold D. Lasswell la fundamentarea metodologica a tehnicilor de analiza a continutului si extinderea aplicarii lor la studiul efectelor mass-media.

Am facut aceste precizari pentru a sublinia prioritatea lui Harold D. Lasswell in impunerea analizei continutului comunicarii in metodologia cerce­tarii sociologice si pentru a argumenta ca definitia atat de des citata a analizei continutului ca "tehnica de cercetare avand ca scop descrierea obiectiva, sistematica si cantitativa a continutului manifest al comunicarii', data de Bernard Berleson (1952, p. 220), era limitativa chiar in epoca, fiind astazi depasita in evolutia metodologiei sociologice, mai ales ca urmare a dezvoltarii abordarilor calitative.

Bernard Berelson a fost influentat de conceptia pozitivismului sociologic promovata de Paul F. Lazarsfeld, alaturi de care a publicat studii in reviste de specialitate si sub coordonarea caruia, in 1940, a realizat faimoasa cercetare de teren privind impactul campaniei electorale asupra comportamentului de vot (Lazarsfeld, Berelson si Gaudet, 1944). in perspectiva pozitivismului sociologic si a empirismului abstract, analiza continutului nu putea fi altfel decat cantitativa. Cand critica empirismul pentru cantonarea in cautarea relatiilor statistice, C. Wright Mills (1959/1975, p. 94) se refera la abordarea opiniei publice de catre Bernard Berelson (1956). Tocmai pentru ca la juma­tatea secolului trecut analiza continutului trebuia - din perspectiva pozi­tivismului si a empirismului - sa fie cantitativa, ea viza doar continutul manifest (frecventa aparitiei anumitor cuvinte intr-un text, tabele de contin­genta, corelatii etc).

Utilizarea computerului in analiza continutului a marcat, fara indoiala, evolutia tehnicilor de analiza a continutului. Prima aplicare a computerului in analiza de continut le-o datoram lui Thomas A. Sebok si Valdis J. Zeps (1958). Dupa experimentarea timp de sase ani a programului General Inquirer Content Analysis de catre Philip J. Stone si colaboratorii sai (1966), analiza de continut asistata de computer (computer-aided content analysis) a cunoscut o rafinare metodologica remarcabila. La data elaborarii setului de programe pentru calculator, General Inquirer permitea: a) identificarea sistematica a cuvintelor si frazelor care apartin categoriilor specificate de catre investigator; b) numararea ocurentelor si co-ocurentelor acestor categorii; c) formarea si

listarea tabulogramelor; d) efectuarea testelor statistice; e) sortarea si regru­parea enunturilor in functie de categoriile stabilite sau in functie de combinarea acestor categorii (Stone et al., 1966, p. 68). Edward E. Kelly si Philip J. Stone (1975) au perfectionat setul de programe General Inquirer pentru a putea recunoaste diferitele forme ale aceluiasi cuvant generate de conjugarea verbelor sau de declinarea substantivelor, adjectivelor, pronumelor etc.

In timp, s-au elaborat dictionare standard pentru analiza continutului textelor din domeniul stiintelor socioumane (The Lasswell Value Dictionary, Harvard TV Psychosocial Dictionary) sau al unor texte de stricta specialitate (de exemplu, pentru analiza epicii germane medievale). Cari W. Roberts (1989, p. 149), din studiul caruia am preluat informatiile despre evolutia analizei de continut asistata de calculator, este de parere ca programele pentru analiza computerizata a textelor, chiar si cele mai sofisticate, precum The Minnesota Contextual Content Analysis, nu reusesc sa stabileasca decat frec­venta unitatilor de analiza (cuvinte, propozitii, fraze), co-ocurenta lor, analiza cluster si de varianta in cadrul continutului manifest al mesajelor. in plus, utilizarea dictionarelor in analiza de continut computerizata poate introduce erori din cauza omonimelor. Pentru a depasi biasurile, trebuie totdeauna sa se ia in consideratie contextul in care apare unitatea de inregistrare (vezi Chelcea, 1982, p. 90).

Chiar "conceptele explicite' pot avea semnificatii diferite de la o persoana la alta. Kathleen Carley (1993, p, 90) da urmatorul exemplu: daca doi studenti folosesc in textele lor, cu aceeasi frecventa, cuvintele: cercetare, coautor, colaborator, idei noi, descoperire s.a.m.d., nu se justifica in nici un fel concluzia ca ei ar gandi la fel S-ar putea ca unul dintre studenti sa eticheteze prin cuvantul "colaborator' interactiunile formale si informate ale autorului, iar celalalt sa aiba in vedere sensul de "coautor' al termenului "colaborator'. Personal, cand m-am referit la General Inquirer Content Analysis am folosit termenul de "colaboratori' ai lui Philip J. Stone, fara a-i numi pe Dexter C. Dunphy, Marshall S. Smith si Daniel M. Ogilvie, care sunt in fapt coautori ai lucrarii The General Inquirer: A Computer Approach to Content Analysis.

De asemenea, este foarte probabil ca studentii amintiti sa plaseze res­pectivul cuvant in diferite "locatii sintactice', la inceputul, la sfarsitul frazei sau pe parcursul ei. Nu este acelasi lucru, dar din statistica frecventei aparitiei cuvantului in text nu rezulta nici o diferenta. in fine, subliniaza Kathleen Carley, diferentele in analiza cantitativa a continutului rezulta si din faptul ca unul si acelasi cuvant poate fi utilizat in "contexte semantice' multiple. Reperarea cuvintelor, ocurenta si co-ocurenta lor nu spun prea multe despre gandirea producatorilor de texte. Trebuie examinata "harta mintala' a

subiectilor, adica atat conceptele, cat si relatiile dintre ele. in acest sens, ca o dezvoltare a analizei continutului, a fost imaginata "analiza hartilor' (map analysis), procedeu utilizat cu succes in ultimele doua decenii (K. Carley, 1986; M.E. Palmquist, 1990; A.V. Cicourel si K. Carley, 1990; Saburi--Haghigh, 1991; D. Thomas, 1991),

Ca reactie fata de pozitivism si empirism, la sfarsitul anilor '60 ai secolului XX au aparut abordarile calitative in cercetarile sociologice, mai intai in spatiul anglo-saxon si apoi in intreaga comunitate sociologica. Privita ca stil de cercetare, abordarea calitativa

reprezinta un demers de intelegere bazat pe traditii metodologice distincte, care exploreaza o problema sociala sau umana. Cercetatorul construieste o imagine holista si complexa, analizeaza cuvinte, descrie detaliat punctele de vedere ale subiectilor si isi conduce studiul in mediul natural (Creswell, 1998, p. 15).

Nu este nici cazul si nici locul sa prezint specificul cercetarilor calitative. Cei interesati pot consulta cu un beneficiu real lucrarea Abordarea calitativa a socioumanului. Concepte si metode de Petru Ilut (1997). Mentionez in acest context ca in 1961, Harold D. Lasswell a publicat studiul The Qualitative and the Quantitative in Folitical and Legal Analysis, fiind unul dintre pionierii analizei calitative a continutului.

Odata cu afirmarea tot mai puternica a abordarilor calitative in cercetarea sociologica, s-au inmultit criticile la adresa analizei continutului in maniera can­titativa, considerata superficiala si distorsionanta prin cuantificare (S. Kracauer, 1952, apud Mayring, 2000, 2), si s-a fundamentat metodologic "analiza calitativa a continutului' (J. Ritsert, 1972; B. Mostyn, 1985 ; J. Wittkowski, 1994; D.L. Altheide, 1996; Ph. Mayring, 1983/2000; K. Krippendorff, 1980/2004).

Dar ce este cercetarea calitativa a continutului ? Prin ce se deosebeste ea de analiza cantitativa? Sintetizand punctele de vedere exprimate de Ole R. Holsti (1969) si Klaus Krippendorff (1980), Cari W. Roberts (1989, p. 148) considera ca tehnicile analizei calitative a continutului se disting de cele ale analizei cantitative prin codificarea subiectiva a judecatilor (impressionistic judgement) despre fenomenele investigate. Codificarea (stabilirea categoriilor) reprezinta asadar piatra de hotar dintre cele doua tipuri de analiza a continutului. in analiza cantitativa, cercetatorul stabileste dintru inceput schema de categorii pe baza analizei logice asupra fenomenului, urmand sa introduca unitatile de inregistrare doar la una dintre categorii, conform regulii excluderii reciproce. Fenomenele sociale fiind foarte complexe, se produce in acest fel o anumita artificializare a lor prin aplicarea principiului tertiului exclus (tertium non datuf). Alex Mucchielli (1996/2002, p. 48) atrage atentia asupra faptului ca "aceasta categorizare se face fara o grila teoretica si conceputa a priori si ca ea poate la fel de bine ajunge la inventarea unui concept nou sau inter-disciplinar'. Ca si in cazul Grounded Theory.- metodologie preconizata de Barney G. Glaser si Anselm L. Strauss (1967) -, in care teoria emerge din date chiar in procesul producerii lor, analiza de continut isi structureaza categoriile pe parcursul desfasurarii analizei textelor.

Succintele consideratii in marginea evolutiei tehnicilor de analiza a conti­nutului conduc, in opinia mea, la concluzia ca integrarea lor cu metodologia sociologica - asa cum cereau John Markoff, Gilbert Shapiro si Sasha R. Weitman (1974) - ramane inca un deziderat, mai ales in cercetarile din tara noastra, unde tehnicile analizei de continut sunt prea putin cunoscute si aplicate, iar monografiile despre analiza continutului lipsesc. Lucrarea pro­fesorului Mircea Agabrian umple astfel un gol informational, resimtit atat in planul cercetarilor empirice, cat si la nivelul metodologiei sociologice. Fiind prima monografie despre analiza de continut din literatura de specialitate romaneasca, meritul lucrarii este cu atat mai mare.

Pe plan mondial, literatura consacrata metodologiei analizei de continut este de-a dreptul deconcertanta. Pentru a ne face o imagine despre "explozia' acestui domeniu, mentionez ca pe motorul de cautare Google, in septembrie 2004, termenul content analysis era semnalat de 277.000 de ori, iar in JSTOR erau arhivate peste 60 de studii care aveau in titlu cuvantul content analysis; nu mai amintesc numarul mare de carti cu titlul Content Analysis. Se impune deci o selectie riguroasa a informatiilor despre tehnicile analizei de continut si o prezentare sistematica a lor. Este tocmai ceea ce intreprinde Mircea Agabrian in lucrarea de fata, care se recomanda per se ca o monografie utila nu numai studentilor, viitori cercetatori ai vietii sociale, dar si practicienilor din dome­niile conexe sociologiei.

Desi analiza de continut - asa cum spunea Bernard Berelson - nu este un substitut pentru o idee de cercetare valoroasa, fara ea metodologia sociologica ar fi mai saraca si cunostintele noastre despre om si traiul laolalta al oame­nilor - mai lacunare.

Septimiu Chelcea

Capitolul 1

Analiza de continut - tehnica de cercetare nonreactiva

intr-o acceptiune foarte larga, analiza de continut poate fi considerata un sistem de decodare a mesajelor. Dintr-o asemenea perspectiva, ea poate fi practicata de oricine, ori de cat ori doreste sa extraga informatia pe care o contine un mesaj. in stiintele sociale, analiza de continut este o tehnica de cercetare, cu totul altceva decat decodarea "normala' a mesajelor, indiferent cat de semnificative ar fi asemanarile intre activitatea zilnica de prelucrare a acestora si analiza lor sistematica. Fundamentand perspectiva de abordare a tehnicii analizei de continut, H.D. Lasswell spune:

Analiza de continut opereaza din perspectiva conceptiei potrivit careia comportamentul verbal este o forma a comportamentului uman, curgerea simbolurilor este parte a curgerii evenimentelor, iar procesul comunicarii este un aspect al procesului istoric. [] Analiza de continut este o tehnica ce vizeaza descrierea, cu optima obiectivitate, precizie si generalitate, a ceea ce se spune despre un subiect dat, intr-un loc dat, la un timp dat (Lasswell et al, 1952, p. 34).

Ca tehnica de cercetare sistematica a varietatii mesajelor, analiza de continut este nonreactiva. Sa explicam aceasta trasatura.

Cercetarea experimentala si ancheta sunt metode de cercetare reactive: oamenii studiati sunt constienti de acest fapt. Analiza de continut fiice parte dintre variatele tehnici de cercetare nonreactiva: cei studiati nu constientizeaza faptul ca sunt parte intr-un proiect de cercetare. Tehnicile nonreactive sau nonobstructive (neconstrangatoare) se bazeaza in mare

masura pe principii pozitiviste, dar sunt folosite si de cercetatorii inter-pretativisti si de reprezentantii abordarii critice a socialului, asa cum sunt cei care apartin feminismului sau structuralismului.

Analiza de continut este o tehnica de colectare si analiza a continutului textului. Continutul se refera la cuvinte, intelesuri, imagini, simboluri, idei, teme sau orice mesaj care poate fi comunicat. Textul reprezinta orice este scris, vizualizat sau vorbit si serveste ca mediu de comunicare. El include carti, articole de ziare sau reviste, reclame, cuvantari, documente oficiale, filme sau inregistrari video, versurile pieselor muzicale, fotografii, articole de imbracaminte sau lucrari de arta.

Analiza de continut este nonreactiva, deoarece procesul plasarii cuvin­telor, mesajelor sau simbolurilor in text pentru a fi comunicat unui cititor sau receptor se produce fara influenta cercetatorului care analizeaza conti­nutul. Analiza de continut ii permite cercetatorului sa releve continutul (de pilda, mesaje, intelesuri, simboluri) dintr-o sursa a comunicarii (de exemplu, o carte, un articol, un film). Ea face posibile descoperirea si argumentarea continutului in moduri diferite de felul obisnuit de a citi o carte sau a viziona un program la televizor. Cu ajutorul analizei de continut, un cercetator are posibilitatea de a compara continutul multor texte, pe care le poate analiza folosind tehnici cantitative (grafice, tabele) si calitative (retele semantice, matrice).

Analiza de continut a materialelor scrise sau a altor materiale inre­gistrate produce masurari nonobstructive, deoarece abordeaza com­portamentul uman in conditii obisnuite de viata si, implicit, impune masuri nonreactive. in acest fel se evita o problema cu care se confrunta ancheta si alte metode de cercetare a socialului, generata de faptul ca cercetatorii si respondentii interactioneaza in timpul colectarii datelor in alte feluri decat in conditii "naturale' de viata. in schimb, analiza de continut a transcrierilor unor audieri publice la una din camerele parlamentului poate fi mai utila decat intervievarea celor audiati in legatura cu cele petrecute in timpul respectivelor audieri. Constient sau inconstient, parlamentarii si alti oficiali intervievati pot sa nu-si mai aminteasca aspecte importante, pentru a se proteja pe ei insisi, pe cand transcrierile audierilor asigura o inregistrare completa. La fel stau lucrurile si in cazul intrebarilor anchetei, care uneori sunt considerate nepotrivite, deoarece pot afecta viata privata a respondentului. Analiza de continut a documentelor existente evita astfel de probleme.

Analiza de continut este un mod de cercetare care foloseste surse si date secundare. Este important sa examinam sursele secundare, deoarece carac­terul informatiilor de acest fel poate indica inclinatii voite sau fara intentie, care pot altera intelegerea lor. FQlosind analiza de continut, cercetatorul examineaza continutul documentelor produse de institutiile sociale, in mod tipic de mass-media, pentru a evidentia specificul fenomenelor sociale -de exemplu, felul in care sunt prezentate minoritatile (etnice, religioase, sexuale etc).

Analiza de continut ii ajuta pe cercetatori sa afle mai multe despre comunicarile pe care le examineaza, deoarece este sistematica. Ea este structurata in forme care le permit acestora sa extraga consistent informatia relevanta.

Teme potrivite pentru tehnica analizei de continut

Cercetatorii folosesc analiza de continut pentru a studia:

temele din cantecele populare sau religioase;

tendintele in subiectele abordate de ziarele de stiri;

tonul ideologic¹ al editorialistilor;

stereotipuri de sex-rol din textul cartilor sau personajelor din filme;

cat de des oamenii din diferite grupuri de varsta apar in programele televiziunilor comerciale;

interviurile calitative in profunzime;

raspunsurile la intrebarile deschise din chestionare;

propaganda inamica in timp de razboi;

trasaturile de personalitate din inscrisurile lasate de sinucigasi;

temele mesajelor din reclame;

diferentele de gen social {gender, in engleza) in conversatii;

temele ideologice in cuvantarile liderilor politici sau managerilor executivi etc.

1.0 ideologie este un tip de teorie sau explicatie a evenimentelor din lumea sociala; este o cvasiteorie careia ii lipseste evaluarea critica ceruta teoriei stiintifice. O trasatura definitorie a ideologiilor este ca au fixate premise puternice, indubitabile (adevaruri de la sine intelese).

Dincolo de aceasta paleta larga de subiecte ce pot fi abordate, E. Woodrum (1984, p. 1) noteaza:

Analiza de continut ramane o metoda de cercetare putin utilizata, cu mare potential pentru studiul credintelor, organizatiilor, atitudinilor si relatiilor umane. Dezvoltarea si aplicarea limitata a analizei de continut se datoreaza mai mult lipsei de familiaritate cu metoda si izolarii ei istorice de curentul principal al stiintelor sociale decat inerentelor ei limite.

Analiza de continut este utila pentru trei tipuri de probleme. in primul rand, pentru teme ce implica un volum mare de text. Un cercetator poate manevra mari cantitati de text (de exemplu, articole din jurnale aparute de-a lungul multor ani) folosind esantionarea si mai multi codori. in al doilea rand, ne ajuta cand un subiect trebuie studiat "la distanta'. De pilda, analiza de continut poate fi folosita pentru studiul documentelor istorice, a scrierilor unor persoane decedate ori a emisiunilor de radio si televiziune din tari ostile. in sfarsit, analiza de continut poate releva, intr-un text, mesaje dificil de remarcat in mod obisnuit. Creatorul textului sau cei care il citesc nu pot constientiza toate temele, inclinatiile ori caracteristicile lui. De pilda, autorii cartilor pentru prescolari nu intentioneaza constient sa imagineze copiii in traditionale stereotipuri de rol-sex, dar un grad ridicat al stereotipiei de sex este relevat prin analiza de continut. Un alt exemplu este cel al conversatiilor din cadrul grupurilor formate numai din femei sau numai din barbati. Desi oamenii pot sa nu fie constienti de acest lucru, analiza de continut a aratat ca in grupuri de femei se discuta mai mult despre probleme interpersonale si relatii sociale, spre deosebire de gru­purile de barbati, in care se vorbeste mai mult despre teme legate de realizari personale sau de agresivitate.

Conceptualizarea analizei de continut

Dincolo de diversele moduri de definire a analizei de continut, majoritatea cercetatorilor au cazut de acord asupra faptului ca aceasta este o tehnica sistematica, replicabila prin care numeroasele cuvinte ale unui mesaj sunt comprimate in mult mai putine categorii de continut bazate pe reguli clare de codare (Berelson, 1952; Krippendorff, 1969; Weber, 1990). Din aceasta perspectiva, B. Berelson o defineste astfel:

Analiza de continut este o tehnica de cercetare pentru descrierea obiec­tiva, sistematica si cantitativa a continutului manifest al comunicarii (1952, p. 18).

La randul lui, Ole Holsti (apud Stone, Dunphy, Smith si Ogilvie, 1966, p. 5) formuleaza urmatoarea definitie:

Analiza de continut este orice tehnica utilizata pentru a face inferente¹ prin identificarea in mod sistematic si obiectiv a caracteristicilor specifice in text.

Septimiu Chelcea accentueaza capacitatea analizei de continut de a face inferente. in acest sens, el subliniaza ca:

Analizam un text pentru a trage concluzii, pentru a face inferente de natura psihologica si sociologica. Caracteristicile specifice ale textului intereseaza numai in masura in care acestea ne dau informatii despre trasaturile de personalitate sau structurile sociale (2001, p. 515).

La randul sau, R.Ph. Wsber intareste definitia lui Ole R. Holsti cand spune ca analiza de continut

este o metoda de cercetare sistematica pentru analiza informatiei textuale in mod standardizat care le permite cercetatorilor sa faca inferente despre acea informatie (1990, p. 9).

Traian Rotariu caracterizeaza analiza de continut ca fiind

o tehnica de cercetare a documentelor ce furnizeaza o descriere obiectiva sistematica si cantitativa a continutului acestora (1986, p. 134).

intr-o lucrare ce se doreste a fi un ghid pentru analiza de continut, Kimberly A. Neuendorf o defineste astfel:

Analiza de continut desemneaza o analiza cantitativa a mesajelor care se bazeaza pe metoda stiintifica (include atentia acordata obiectivitatii

Anumite caracteristici ce izvorasc din definitiile date plaseaza analiza de continut in pozitia unica de metodologie centrata primordial pe analiza mesajului, mai ales sub forma lui scrisa. in egala masura, simplificarea si categorizarea materialelor scrise, structurarea lor pentru a fi introduse in programe (software) dedicate sunt parte a analizei de continut.

Utilizarea acestei tehnici are avantajul ca permite cercetatorilor parcurge­rea unui volum mare de date intr-o maniera sistematica si relativ facila.

Multe cercetari bazate pe analiza de continut sunt motivate de cautarea tehnicilor necesare pentru a face inferente intre date simbolice, actiune ce ar fi prea costisitoare, aproape imposibila si limitata daca am utiliza alte tehnici (Krippendorff, 1969, p. 51).

Sintetizand definitiile, putem spune ca analiza de continut este o tehnica pentru colectarea si organizarea informatiilor intr-un format care le permite cercetatorilor sa faca inferente despre caracteristicile si intelesul mesajelor (scrise si orale) si al artefactelor comunicarii sociale. Formate simple pot fi dezvoltate prin rezumarea informatiilor sau calculul frecventei afir­matiilor. Formate mult mai complexe pot fi create pentru analiza tendintelor sau detectarea diferentelor subtile in intensitatea afirmatiilor.

Observam ca definitiile date rezoneaza in buna masura cu paradigma pozitivista a cercetarii sociale, insa teoria constructivista (Berger si Luckmann, 1966) arata ca nu exista cu adevarat obiectivitate, "cunoasterea' si "conceptele' fiind constructii (acorduri) sociale. Potrivit acestei viziuni, toata cercetarea umana este inerent subiectiva.

Obiectivul oricarei analize de continut cantitative - intemeiata pe paradigma pozitivista - este numararea categoriilor-cheie si masurarea cantitatilor distribuite pe variabile. in acest fel, ea este compatibila cu abordarea nomotetica (nomos - "lege' in limba greaca), adica urmareste producerea unor concluzii generalizabile. Pe de alta parte, obiectivul analizei de continut calitative - intemeiata pe paradigma constructivista -este sa analizeze textul scris sau vorbirea transcrisa. in acest mod, ea este un studiu idiografic ce incearca sa faca o descriere cat mai ampla a unui

caz particular din perspectiva fenomenologica, urmarind conectarea aspectelor unice ale acestuia cu principii sau adevaruri mai generale. Analiza de continut calitativa este astfel orientata primar spre descrierea continutului textual pe baza organizarii textului codat intr-un sistem de noduri conceptuale, grupate ierarhic in structuri care, de obicei, sunt prezentate cu ajutorul unor software.

Din cele spuse devine clar ca analiza de continut poate urmari atat obiective cantitative, cat si obiective calitative.

Se observa cu usurinta ca cele doua abordarii sunt complementare, astfel ca analiza de continut poate fi realizata prin doua feluri de date :

cantitative, care sunt analizate statistic; de pilda, in situatia stereotipiei reclamelor de gen din revistele pentru barbati poate fi categorizata si numarata frecventa lor;

calitative, care sunt analizate pentru intelegerea semnificatiilor; de exemplu, mesajul caracteristic din telenovele care zugraveste fericirea familiilor nucleare; analiza incearca sa faca vizibile mesajele si suges­tiile comportamentului tipic ce constituie suportul acestor productii de televiziune.

Atat prin abordarea cantitativa, cat si prin cea calitativa, cercetatorul

trebuie sa identifice teme specifice si sa examineze cum au fost ele dez-
voltate. De pilda, putem folosi analiza de continut pentru a investiga felul

in care femeile implicate in politica sunt descrise in presa din Romania. Putem incepe cu articolele publicate despre doua evenimente politice similare petrecute la scurt timp unul dupa altul, dar in care in unul este implicat un barbat, iar in celalalt, o femeie. Examinam un numar de cotidiene si reviste in care au fost publicate articole despre cele doua evenimente, sa zicem, timp de cinci zile. Numaram cate articole au aparut, numarul propozitiilor si paragrafelor, frecventa cuvintelor. Este foarte posibil sa nu gasim nici o inclinatie fata de gen in frecventa si dimensiunea articolelor. De asemenea, putem analiza "atitudinea' relatarilor prin clasificarea tonului reportajelor ca "favorabile', "nefavorabile' sau "neutre'. De aceasta data, putem descoperi diferenta existenta in atitudinile presei fata de cei doi actori politici de sex diferit. in sfarsit, textul si titlurile examinate indica diferente in folosirea limbajului, de pilda sexismul. Acest ultim domeniu releva inclinatia de gen, cum ar fi invocarea menopauzei cu privire la femeia implicata, in timp ce despre barbat se spune ca este un "om onorabil'. Amandoi, in realitate, suporta ideologiile stereotipurilor de gen. Concluzia poate fi ca barbatul este puternic, dar a ezitat in luarea deciziei, in timp ce femeia a facut o alegere emotionala.

Avantajele si dezavantajele analizei de continut

Analiza de continut - fie cantitativa, fie calitativa - are o serie de avantaje si dezavantaje, pe care le prezentam in casetele 1.1 si 1.2.

in mod esential, rezultatele analizei de continut imbogatesc informatia documentara absolut indispensabila "observatorului' faptelor sociale.

Analiza de continut nu poate determina valoarea de adevar a asertiunii sau calitatea estetica a literaturii. Ea reveleaza continutul in text, dar nu poate interpreta semnificatia continutului respectiv. Cercetatorii trebuie sa examineze textul in mod direct. in acest sens, Ole R. Holsti (1968, *p. 602) atentioneaza ca

Analiza de continut poate fi considerata un supliment la, insa nu un substitut pentru examinarea subiectiva a documentelor.

Indiferent de avantajele si dezavantajele analizei de continut, experienta ne spune, pornind de la R.Ph. Weber (1990, p. 69), ca

Un motiv pentru care analiza de continut nu are o utilizare mai raspandita vizeaza dificultatea si timpul indelungat pe care le implica daca se doreste sa fie eficienta. Calculatoarele rezolva unele aspecte practice, dar pentru a produce rezultate valide si utile din punct de vedere teoretic este necesar efort, pricepere si arta.

Dupa cum am mentionat, metoda analizei de continut poate fi aplicata pentru a examina orice fragment de text sau orice inregistrare a procesului de comunicare (inregistrari video si audio, imagini de pictura si grafica, fotografii). Datorita interesului major pentru evaluarea mesajelor media-tice, analiza de continut a devenit oarecum specifica stiintei comunicarii. Lista de mai jos (Berelson, 1952) indica mai multe posibilitati de utilizare a analizei de continut pentru intelegerea procesului de comunicare:

identifica intentii, tendinte ale comunicarii unui individ, grup sau institutie;

descrie raspunsurile atitudinale si comportamentale fata de comu­nicare ;

determina starea psihologica sau emotionala a persoanelor sau gru­purilor ;

dezvaluie diferente internationale in continutul comunicarii;

detecteaza existenta propagandei.

Analiza de continut a textului

Dincolo de diversitatea folosirii analizei de continut, demersul se con-centreaza pe analiza de continut a textului. Ea este utila mai ales in cercetarea sociologica si psihologica, in stiintele politice si stiintele edu­catiei, istorie si literatura, precum si in multe alte discipline, datorita cantitatii mari de material scris pe care cercetatorii, in mod obisnuit, il colecteaza de-a lungul desfasurarii unui proiect, in special cand acest material vine din surse nestructurate variate.

Text si realitate

Textul reprezinta materialul empiric al analizei de continut. El nu constituie doar datele esentiale pe care se bazeaza concluziile analizei de continut, ci reprezinta, in acelasi timp, baza de interpretare si mediul de prezentare si comunicare a acestor concluzii. Textul se dovedeste a fi rezultatul colec­tarii datelor si, deopotriva, instrumentul necesar inferentelor.

Daca se considera ca analiza de continut, mai ales in forma ei calitativa, se bizuie pe interpretarea textelor in scopul intelegerii realitatilor sociale, doua intrebari devin extrem de relevante: Ce se intampla cand traducem realitatea in text ? Ce se intampla cand retraducem textele in realitate sau inferam realitatea pornind de la textele respective?

in procesul definit de cele doua interogatii, textul inlocuieste ceea ce este studiat. De indata ce cercetatorul a colectat datele si le-a relationat in cadrul unui text, acesta se substituie realitatii studiate, influentand etapele ulterioare ale studiului. Din naratiunile subiectilor colectate pe baza inter­viurilor, din cuvantarile politicienilor sau din articolele jurnalistilor nu ramane decat ceea ce s-a "surprins' si transpus sub forma de document prin metoda de transcriere aleasa. Textul astfel produs reprezinta baza interpretarilor si inferentelor ulterioare si a concluziilor derivate din ele. Stiintele sociale, care s-au transformat in mod necesar in stiinte textuale si se bizuie pe texte in calitate de cai de fixare si obiectivizare a propriilor concluzii, trebuie sa acorde multa atentie demersurilor de generare si interpretare a datelor ca texte si a textelor ca date.

Textul in calitate de creator al lumii: constructii de gradul intai si de gradul al doilea

Faptul ca relatia dintre text si realitate nu poate fi redusa la o simpla reprezentare de fapte (date) a fost privita destul de mult timp ca fiind o "qriza de reprezentare'. Pornind de la dezbaterile din etnografie (de exemplu, Berg si Fuchs, 1993 ; Clifford si Marcus, 1986), aceasta criza a pus sub semnul indoielii faptul ca cercetatorii sociali pot surprinde in mod direct experiente traite. Se argumenteaza ca aceste experiente sunt create de cercetator si transpuse in text. Aceasta este criza de reprezentare, care face legatura directa intre experienta si "problematica textului' (Denzin si Lincoln, 1994, p. 11).

Punctul crucial in aceasta discutie este cat de departe - in special in
stiintele sociale - putem merge cu prezumtia ca realitatea ar exista in afara   
subiectivitatii sau a punctelor de vedere impartasite social, si daca aceasta
realitate poate fi validata prin prisma reprezentarilor ei in texte sau alte
produse ale cercetarilor. Diversele tipuri ale constructivismului social
resping prezumtiile de acest gen. Ele pornesc de la ideea ca realitatile sunt   
produse in mod activ de catre participanti prin intermediul intelesurilor
atribuite anumitor evenimente sau obiecte, precum si de la constatarea ca
cercetarea sociala nu poate evita aceste atribuiri de intelesuri daca doreste
sa studieze realitatea sociala. Prin urmare, premisele cercetarii sunt ideile    despre evenimentele sociale, lucrurile sau faptele pe care le intalnim in   
domeniul social supus studiului si felul in care aceste idei comunicate de
ia unui la altul se gasesc in competitie sau conflict, au succes, sunt impartasite si luate drept reale.

Ca faptele devin relevante prin intermediul selectiei si interpretarii este    un aspect afirmat cu claritate de Alfred Schiitz:

Strict vorbind, nu exista fapte pur si simplu. Toate faptele sunt selectate din
setul exterior (outset) de fapte, dintr-un context universal, prin intermediul
activitatii noastre psihice. in consecinta, sunt fapte interpretate sau privite
ca fiind detasate de contextul lor, prin abstractii artificiale ori, in mod opus, sunt privite intr-un cadru restrans. in oricare dintre aceste cazuri,
faptele poarta cu ele propriul orizont interpretativ, intrinsec si extrinsec
(1962, p. 5).

O idee centrala in acest context este distinctia pe care A. Schiitz o face    intre constructiile de gradul unu si cele de gradul al doilea. Conform spuselor sale, constructiile stiintelor sociale sunt de gradul al doilea, un fel    de constructii cladite pe baza celor facute de actorii sociali. Potrivit celor spuse, perceptia de zi cu zi si cunoasterea constituie fundamentul pe care oamenii de stiinta din domeniul socialului construiesc o "versiune a lumii' mult mai formalizata si mai generalizata (Goodman, 1978). Prin cores­pondenta, A. Schiitz (1962, p. 208) introduce conceptul de "realitati multiple', potrivit caruia lumea stiintei este una singura, organizata partial dupa aceleasi principii pe baza carora este organizata viata de zi cu zi si, partial, conform altor principii.

in particular, cercetarea specifica stiintelor sociale se confrunta cu problema ca intalneste lumea preferata pentru studiu, insa numai in acele

versiuni existente sau construite prin interactiunea banala ori concurentiala a subiectilor. Cunoasterea stiintifica si prezentarea interactiunilor includ procese diferite in construirea realitatii: in cazul celor studiati, constructii subiective de zi cu zi; in cazul cercetatorilor, constructii stiintifice ce vizeaza colectarea, analiza si interpretarea datelor, precum si prezentarea concluziilor (fig. 1.1).

Caracteristicile analizei de continut textuale

in analiza de continut, cercetatorul foloseste proceduri obiective si siste­matice de numarare si inregistrare, dar si proceduri subiective de interpre­tare, realizand astfel o descriere cantitativa si calitativa a continutului simbolic din text.

Caracteristica definitorie a analizei de continut textuale este procesul organizarii pe categorii numit "codare', ce consta in marcarea pasajelor de text cu coduri alfanumerice (litere, numere si uneori caractere speciale sau simboluri) sau cu coduri formate din cuvinte sau expresii. De fapt, Markoff, Shapiro si Weitman (1974) au sugerat ca, probabil, "codarea textuala' ar fi un nume mai bun decat "analiza de continut'. Codarea creeaza "variabile categoriale' ce reprezinta informatia verbala care, apoi, poate fi analizata prin metode statistice sau tehnici de analiza calitativa.

Exista o serie de software specializate care pot sa codeze cu usurinta datele textuale si sa le combine cu date cantitative. Cercetatorul poate analiza ambele feluri de date cu metode statistice variate. De asemenea, aceste programe permit analiza unor volume mari de date textuale, faci­litand multe dintre etapele pe care le presupune o analiza de continut. Mai mult, procedurile explicite si de verificare a calitatii permit ca doua sau mai multe grupuri de cercetatori sa lucreze la aceleasi feluri de date in diferite locuri geografice.

Textele de analizat pot proveni de la interviuri semistructurate sau nestructurate, discutii din focus-grup, studii de caz, intrebari deschise din chestionare, cuvantari si texte politice, articole, legi etc. Pentru a organiza ideile-cheieale unui text, cercetatorul identifica subiectele si problemele, adica temele acestuia. De exemplu, participarea la o conferinta poate avea ca rezultat o lista de probleme reiesita din notitele luate. insa analiza de continut merge mai departe daca cercetatorul calculeaza frecventa afir­matiilor, detecteaza diferente subtile in intensitatea acestora sau examineaza problemele in timp, in diferite situatii ori din perspectiva unor grupuri sociale diferite. Analiza de continut nu ne ajuta numai la rezumarea continutului formal al materialului scris - de asemenea, ea poate sa descrie atitudini sau perceptii ale autorului (emitentului) textului sau mesajului.

Analiza de continut textuala este o tehnica utila care prilejuieste desco­perirea si descrierea interesului asupra caruia se concentreaza atentia individuala, de grup, institutionala sau sociala. Desi descrierea acestui interes reprezinta o etapa importanta a procesului, cercetatorul nu trebuie sa piarda din vedere scopul analizei de continut: efectuarea de inferente. Desigur ca inferentele pot fi coroborate cu alte metode de strangere a informatiilor care imbogatesc rezultatele analizei.

Tipurile analizei de continut

Complexitatea analizei de continut a textelor a dus la diferentierea a trei tipuri generale aflate in stransa legatura: analiza conceptuala, analiza relationala si analiza calitativa. Analiza conceptuala poate fi gandita ca urmarind sa stabileasca prezenta si frecventa conceptelor intr-un text. Cel mai adesea, aceste concepte sunt reprezentate prin cuvinte sau sintagme.

Analiza relationala se bazeaza pe analiza conceptuala si examineaza rela­tiile dintre concepte. La randul ei, analiza de continut calitativa se intemeiaza pe primele doua tipuri, aplica regulile analitice specifice investigatiei calitative a textului (identificarea temelor, atribuirea segmentelor de text, derivarea concluziilor).