Canada - emigrare intr-un spatiu al multiculturalismului

Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca

Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii

Sectia Stiinte Politice

CANADA - EMIGRARE INTR-UN SPATIU AL MULTICULTURALISMULUI

Canada se afla situata in extremitatea nordica a continentului american si este al doilea stat din lume, dupa Rusia, ca si suprafata. Populata la inceput in mod exclusiv de populatie aborigena, Canada a fost fondata sub forma unei uniuni de colonii britanice, unele dintre ele transformate din foste colonii franceze. Din anul 1867 Canada este un dominion britanic, deci o monarhie constitutionala.

Canada este o monarhie constitutonala si o democratie parlamentara cu un sistem federal de guvern parlamentar, bazat pe traditii democratice solide. Structura legala a acestui stat consta in textul scris al Constitutiei, dar si din traditii si conventii nescrise.

Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit este recunoscuta ca Regina a Canadei. Un Guvernator General la nivel federal si un Locotenent-Guvernator la nivelul fiecarei provincii sunt cei care indeplinesc functiile de zi cu zi. Regina Elisabeta a II-a este suveranul Canadei din data de 6 februarie 1952. Legile sunt promulgate in numele Suveranului, iar functiile oficiale ale guvernului se exercita tot in numele acestuia.

Acest stat est alcatuit din zece provincii si trei teritorii. Provinciile au un grad crescut de autonomie fata de guvernul federal, in timp ce teritoriile sunt controlate mai indeaproape de acesta.

Majoritatea populatiei este formata din canadieni-europeni, care reprezinta peste 90% din populatie. Cea mai mare parte dintre acestia sunt de origine engleza sau franceza, dar exista minoritati importante de scotieni, irlandezi si germani. A doua cea mai mare grupare etnica este cea a chinezilor, compunand 3,70% din populatie. Nativ-americanii, populatia indigena a Canadei, reprezinta 3,40% din populatie. Alte minoritati includ: indieni, afro-americani, evrei, rusi si filipinezi. Ca si religie, crestinii reprezinta 77% din populatie, majoritatea romano-catolici, dar exista si un numar important de anglicani si baptisti. 2% din populatie este de religie musulmana, iar evreii reprezinta 1,1%. Un procent de 16% din populatie nu este apartine nici unei religii.

Canada este alcatuita din zece provincii si trei teritorii. Provinciile au un grad crescut de autonomie fata de guvernul federal, in timp ce teritoriile sunt controlate mai indeaproape de acesta.

Engleza si franceza sunt cele doua limbi oficiale ale statului, intre ele aflandu-se in raport de egalitate datorita legii Legii Limbilor Nationale, din data de 7 iulie 1969. Astfel Canada a devenit o natiune bilingva, iar incepand cu anii "70 a inceput sa adopte concepte de diversitate culturala si multiculturalism. In Parlament, in tribunalele oficiale si in celelalte institutii federale, engleza si franceza au statut egal. In Quebec traiesc 85% din vorbitorii de limba franceza, limba desemnata oficiala de guvernul provincial, guvern care nu promoveaza folosirea englezei. New Brunswick este singura provincie oficial bilingva, engleza fiind desemnata ca limba oficiala in toate celelalte provincii. Exista si limbi aborigene cu statut oficial in Teritoriile de Nordvest si de asemenea limbi neoficiale, ca si:chineza, italiana, germana.

Canada a acceptat diversitatea culturala, atat prin politici cat si prin practica, iar acest lucru este considerat unul dintre cele mai importante atuuri sociale si economice. Canadienii valorifica diversitatea pentru imbogatirea culturala, cat si pentru a-si face viata variata si interesanta. Diversitatea culturala la locul de munca promoveaza inovatia, stimuleaza munca in echipa, cat si creativitatea.

Acest stat a reusit sa valorifice diversitatea si sa-si mentina unitatea, prin contrabalansarea drepturilor si responsabilitatilor in ceea ce priveste cetatenia, cat si prin acordarea drepturilor individuale si colective stipulate in Constitutie.

"Emigrarea in Canada" este un set de reguli, reglementari, directive si politici; in acelasi timp reprezinta un Act al Parlamentului care reglementeaza intrarea fiecarei persoane in Canada. De-a lungul timpului, emigrarea in Canada a determinat legislativul sa consolideze legile privitoare la procesul emigrarii in aceasta tara si statutul emigrantilor. Canada este una din putinele tari ale lumii cu un program activ ce ofera rezidenta permanenta emigrantilor. Emigrarea in Canada este privita de acest stat ca un factor essential pentru dezvoltarea economica, din acest motiv emigrantii experimentati in diverse domenii ale activitatii, cei cu aptitudini reale, sunt bineveniti in acest stat. un alt motiv al deschiderii catre diversitate, al acceptarii emigrantilor, este constituit de o scadere demografica in randul tinerilor canadieni si o crester a numarului persoanelor in varsta. Din acest punct de vedere, emigrantii aduc o importanta contributie la economia tarii, prin echilibrarea balantei intre cele doua mari grupuri de varsta.

Canada, spre deosebire de SUA, accepta orice numar de persoane care indeplinesc conditiile si standardele impuse de Guvern, prin selectie. In ceea ce priveste cetatenia, la cel putin trei ani de la obtinerea vizei de rezidenta de catre cineva, acea persoana este eligibila pentru a aplica pentru cetatenia canadiana si obtinerea pasaportului Canadian. Astfel, multi noi cetateni canadieni experimenteaza si se bucura de multe libertati pentru a calatori in intreaga lume.

A emigra din tara de origine in Canada nu este o intreprindere foarte facila, chiar daca la, la o privire superficiala, din anumite puncte de vedere, apar o suma de beneficii legate de nivelul de trai , starea economica, etc.Dincolo de toate acestea, aplicantul trebuie sa aiba in vedere o suita intreaga de dificultati ce apar, de la cele legate de integrarea si mentalitate structurata pe un system anglo-saxon, pana la cele legate de limba, traditii, schimbare de cima, fus orar, etc. Canada recruteaza curent emigranti bine pregatiti profesilonal, in special cei cu o educatie superioara, cu inalte cunostinte profesionale dublate de o semnificativa experienta, cunoscatori ai ambelor limbi oficiale(engleza si franceza), precum si cu suficiente resurse materiale pentru a se stabili si intretine pe perioada pana pot gasi o slujba.

Emigrarea poate fi determinata de mai multe cauze, acestea fiind integrate, fiecare, intr-o anumita clasa de emigrare. Astfel, clasele de emigrare in Canada sunt grupate in: clasa de emigrare pentru intregirea familiei(Concesional Family Class), emigrare din cauze politice(Political Class), emigrare din cauze religioase(Human Rights Class), emigrare in baza educatiei(determinate de necesarul de munca al tarii primitoare, Independent Class).

Indiferent de clasa de emigrare, statutul emigrantului este aproximativ acelasi. Aplicantul din Independent Class, o data cu primirea statutului de emigrant, se bucura de o gama larga de drepturi, cum ar fi: dreptul la munca, dreptul la asistenta sociala, dreptul la libera circulatie, dreptul la opinie politica si religioasa, dreptul de a detine si de a cumpara proprietati, dreptul la educatie, etc.

Ingradirea dreptului emigrantului fata de cetateanul canadian se refera la a functiona in cadrul institutiilor guvernamentale canadiene, la a candida si a fi ales, precum si a participa la vot in cazurile de referendum. In cazul in care emigrantul, o data stability in Canada, nu incalca legile canadiene, se sustine singur prin munca, isi plateste regulat taxele catre statul Canadian sin u paraseste Canada mai mult de 2 luni pe an pe o durata de 5 ani, dupa acest interval, poate aplica pentru obtinerea cetateniei canadiene.

Programele Guvernamentale de asistenta asigura intr-o larga masura suportul operational in rezolvarea problemelor populatiei. In completare, la toate cele trei nivele Guvernamentale (federal, provincial, teritorial), functioneza organizatii non-guvernamentale, non-profit, constituite din voluntari. Unele din aceste organizatii au fost create pentru a asigura emigrantilor asistenta necesara privind stabilirea in Canada, invatarea limbii franceze si engleze, gasirea unui loc de munca, etc. multe dintre aceste organizatii sunt structurate, la nivel local, ca Agentii de servicii culturale sau economice pentru diverse grupuri. Aceste agentii lucreaza independent, chiar daca, cateodata, beneficiaza de resurse materiale guvernamentale. Alte asemenea organizatii sunt structurate la nivel national ca Agentii de servicii si asistenta in domenii ca: sanatate, educatie, emigrare, etc.

Departamentul ce raspunde de emigrare este "Department of Citizenship and Immigration of Canada". Pentru probleme privind emigrarea se poate apela la Ambasadele Canadei, Consulatele Canadiene sau la Inaltul Comisariat De Emigrare. Aplicatia pentru obtinerea vizei de emigrare este evaluate de catre un ofiter de emigrare Canadian, iar pentru acest serviciu se percepe o taxa. Provincia Quebec, in care limba oficiala este limba franceza, isi selecteaza independent emigrantii in cooperare cu Guvernul Canadei.

Considerand drept criteriu tara de origine , provenienta emigrantilor ce traiesc in Canada este urmatoarea: 52% provin din Asia; 20,2% provin din Europa; 20,2% provin din America Centrala si de Nord; 7,2% provin din Africa; 5,7% provin din zona Caraibelor si Insulele Bermude; 4,5% provin din America de Sud; 0,3% provin din Australia; iar 1,9% din alte zone. Pentru a sprijini emigrantii in acomodarea cu noul statut , Guvernul Canadei ofera diverse programe de imbunataire sau invatare a limbii engleze sau franceze, cum ar fi: Labour Market Language Training Program(LMLT).

De mai multi ani, Guvernul Canadei intocmeste si publica anual listele cu ocupatiile solicitate pe piata muncii din Canada in vederea atragerii acestei forte de munca prin emigrare la Clasa Independent. Aplicantii care se incadreaza ca educatie si ocupatie in necesarul pietii muncii canadiene sunt cei care au cele mai mari sanse, atat de a obtine viza si statutul de emigrant, cat si de a se integra rapid in viata economica si sociala    a tarii.

Pentru obtinerea vizei de emigrare in Canada, toti aplicantii sunt evaluati conform cu criteriile de selectie stabilite de catre Guvernul Canadian. Pentru ca aplicatia sa fie acceptata la Clasa Independent, trebuie intrunite cel putin 70 de puncte la evaluare. Punctajele se calculeaza in baza urmatoarelor criterii: varsta, educatie, factorul de pregatire educationala(ETF), ocupatia(ocupatia pe care aplicantul intentioneaza sa o practice in Canada), loc de munca asigurat in Canada(locul de munca trebuie validat de catre Centrul de Munca Canadian), vechimea in meserie, gradul de cunoastere a limbii franceze si engleze, factorul demograpfic(acesta este un numar stability de catre Guvernul Canadian), gradul de integrare in societatea canadiana, rude de gradul I stabilite in Canada si care sunt cetateni canadieni si doresc sa-l sponsorizeze pe aplicant.

Cu toate ca emigrarea in Canada reprezinta un factor al progresului atat pentru aplicanti, cat si pentru stat, exista cateva probleme majore cu care se confrunta programul de sustinere a emigrantilor.

In primul rand, este primordial pentru Canada sa restabileasca telurile acestei actuale politici a emigrarii. Acest lucru este necesar deoarece, in ultimii 20 de ani, actiunea de emigrare in Canada a trecut prin diferite schimbari. Majoritatea emigrantilor s-au stabilit in Toronto sau in imprejurimi, celelalte mari orase starnind mai putin interes acetora. Rata saraciei in randul emigrantilor casnici a crescut dramatic incepand cu anii "80, acest lucru fiind strans legat de originile persoanelor in cauza.

In al doilea rand, emigrantii apartin diferitelor clase(familie, politica, independenta) si din acest motiv obiectivele politicii guvernamentale(de emigrare) sunt diferite. Astfel, preocuparea majora a acestei politici este reprezentata de numarul relativ de emigranti carora li se aproba apartenenta la aceste clase si de regulile si procedurile care guverneaza aceste clase. Referitor la sistemul punctajului, a existat un interes considerabil in privinta criteriul de selectie cel mai adecvat. S-au intampinat greutati in alegerea criteriilor specifice pentru emigrantii economici, ca si educatia, varsta, ocupatia, limba franceza sau engleza, calitati de afacerist. Programul emigrarii datoreaza foarte mult managementului eficient reprezentat in primul rand de stabilirea criteriilor de selectie amintite.

Un al treilea set de probleme generate de aceasta politica implica analizarea procesului de acomodare a recentilor emigranti in Canada si de promovare a procesului de integrare pe piata muncii si in societate. O politica eficienta trebuie sa detina gradual toate informatiile oferite de evidente si cercetari, iar in ceea ce priveste integrarea pe piata muncii a emigrantilor, de multe ori s-a observat, prin intermediul diverselor analize, ca programul pentru emigranti nu a avut efectele scontate si nu si-a atins toate obiectivele.

Intr-o epoca in care accesul la pietele mondiale este un factor esential pentru a prospera, diversitatea etno-cluturala a Canadei reprezinta un avantaj major. Protejarea acestui avantaj presupune anumiti pasi pentru eradicarea rasismului. Canada promoveaza idea ca toti cetatenii trebuie sa aiba oprtunitatea de a se dezvolta si de a a-si adduce contributia in societate, la cel mai inalt nivel. Ca si o consecinta, Guvernul Canadei colaboreaza cu guvernele provinciale si teritoriale, cat si cu sectoarele private si voluntare, pentru a intari institutiile, pentru a construi comunitati mai sigure si mai tolerante si    pentru a promova valorile diversitatii.

Programele ce vizeaza multiculturalismul, extinderea activitatilor anti-rasism si intarirea suportului pentru diferite grupuri minoritare sunt elemente cheie in promovarea diversitatii. De exemplu, Guvernul implicat intr-un program de crestere a accesului la toate formele culturii canadiene in intreaga media.

Programul pentru multiculturalism(Multiculturalism Program) initiat de Departamentul Mostenirii Canadiene este unul dintre cele mai importante mijloace prin care Guvernul urmareste sa-si atinga obiectivele legate de politicile multiculturale. Acest program urmareste urmatoarele lucruri: participarea minoritatilor etno-rasiale in luarea deciziilor publice, implicarea comunitatilor in dialoguri de informare despre diversitate si actiuni sustinute de combatere a rasismului, imbunatatirea abilitatilor institutiilor publice de a raspunde la diversitatea etnica, religioasa si culturala prin sustinerea implicarii diferitelor comunitati in luarea deciziilor publice, incurajarea si asistenta in dezvoltarea politicilor, programelor si practicilor intre departamentele federale si cele provinciale si teritoriale.

Acest program pentru multiculturalism are, asadar, ca obiective fundamentale valorificarea urmatoarelor concepte: diversitate, egalitate, depasirea barierelor, armonie, utilizarea resureselor. Aceste obiective par, in general, teluri positive chiar daca exista voci care sustin ca diversitatea si resursele nu ar avea un character pozitiv.

In 'Actul pentru multiculturalism', depasirea barierelor este tratata succinct, acordandu-i-se doar o importanta minora. Totusi, in Canada exista inegalitati economice si sociale majore, bariere in ceea ce priveste participarea si egalitatea (in cadrul institutiilor publice), iar acest program pentru multiculturalism poate ajuta, intr-o oarecare masura, indreptarea acestei situatii, daca se pune accentul pe importanta acestei probleme.

Programul pentru multiculturalism, concentrandu-se asupra dreptatii sociale, ca si scop central, incepe sa puna mai mult accent pe problemele mentionate anterior. In acelasi timp, sintagme precum "managementul diversitatii", "managementul pluralismului" au devenit expresii uzuale in diferite parti ale Canadei. Acest fapt poate reprezenta o recunoastere a problemelor reale existente, pentru a caror rezolvare se va actiona intr-o maniera multiculturala, in conceptia unora, dar poate fi, dupa parerea altora si o expresie subtila a discriminarii.

Criticii multiculturalismului au identificat mai multe probleme in legatura cu acest concept, iar uneori confuziile apar din cauza multitudinii de intelesuri ale termenului. Unii sustin idea ca multiculturalismul divide; cu toate ca a contribuit la conservarea culturii si limbiilor, multiculturalismul, in viziune unora, nu a reusit sa-i uneasca pe canadieni,ci i-a separat.

O alta conceptie critica sustine ca multiculturalismul este regresiv; el incetineste culturile, impiedica participarea anumitor grupuri, impiedica educatia egala si mentine exploatarea si inegalitatea. Limitand accentul pe depasirea barierelor si refuzand sa aiba de a face cu inegalitatile structurale intr-o economie capitalista, politica de multiculturalism devine irelevanta sau regresiva.

Referindu-se la ceea ce simbolizeaza politica de multiculturalism, criticii au avut si aici un cuvant de spus: politica poate fi simbolica in exprimarea unor idei bune, dar in practica este foarte limitata si nu are nici o substanta; resursele dedicate multiculturalismului pot fi devotate aspectelor simbolice ale culturii(ca si stilul de viata ale diferitelor etnii), dar ignora adevaratele probleme ale rasismului, discriminarii si inegalitatii cu care se confrunta oamenii din minoritatilor culturale.

Pe langa aceste asa-zise carente ale multiculturalismului, criticii sustin ca este de asemenea nepractic. Ei sustin ca principalele caracteristici ale societatii canadiene sunt capitalismul si clasa, iar inegalitatile care rezulta de aici nu pot fi rezolvate prin politici multiculturale sau practica. In realitate, aceste politici se pot transforma in politici de limitare a cererilor grupurilor de minoritati si nu in solutii pentru recunoasterea drepturilor acestora.

Canada este o tara recunoscuta in lume pentru deschiderea ei spre multiculturalism si acceptarea grupurilor de minoritati. Chiar daca exista si pareri contra, politicile ce viseaza multiculturalismul in Canada au avut efecte pozitive de-a lungul timpului, reusindu-se depasirea barierelor discriminarii si conservarea valorilor culturale ale minoritatilor entice. Faptul ca acest stat a elaborat o politica pentru imigranti este un exemplu elocvent al acceptarii diversitatii etnice si al dorintei de a crea legaturi culturale, economice si sociale stranse, intre toti membri societatii canadiene.

BIBLIOGRAFIE:

Banton, Michael- Discriminare, Ed.DU Style, Bucuresti, 1998

Ioan, Gabor- Ghidul emigrantului in Canada, Ed.Cartimpex, Cluj-Napoca, 1999

Beaujot, Roderic- Population Change in Canada, 2004, Ottawa: IDRC

Green, Alan, Reitz, Jeffrey- Canadian Immigration Policy for the 21^st Century, 2003, McGill-Queen's University Press

www.parl.gc.ca

www.pacrim-international.com