Campania umanitara -o activitate de relatii publice?

Campania umanitara -o activitate de relatii publice?

1. Tipuri de campanii cu care se identifica o campanie umanitara.

De regula, campaniile sunt eforturi coordonate, ample si orientate spre atingerea unui anumit obiectiv sau a mai multor obiective, care ajuta organizatia sa atinga un scop pe termen lung, exprimat sub forma unei declaratii de principii. Ele sunt construite si elaborate pentru a aborda o tema, pentru a rezolva o problema sau pentru a schimba ori intari un comportament, o lege, o opinie.

O campanie trebuie construita in jurul unei declaratii de pozitionare: o declaratie a organizatiei, care are la baza un anumit scop. De exemplu, << Societatea Americana pentru Prevenirea Bolilor de Inima a decis in anii '80 sa fie cunoscuta ca sursa de informare despre bolile cardiovasculare in Statele Unite>>[1]. Aceasta declaratie a descris misiunea centrala a organizatiei si anume reducerea deceselor datorate bolilor cardiovasculare.

Desigur, termenul de pozitionare este folosit de regula in marketing    pentru a denumi o strategie, o modalitate de a identifica o nisa a pietei pentru un produs sau un serviciu. Insa in momentul in care pozitionarea traseaza o noua cale, este nevoie de o campanie.

Patrick Jackson , care a fost citat de foarte multi autori de carti in domeniul relatiilor publice, a indentificat sase tipuri de campanii de relatii publice cu care se identifica si o campanie umanitara:

1. Campania de constientizare. Acest tip de campanie necesita o singura etapa de desfasurare, pentru ca de obicei face referire la o singura problema sau la o tema principala, iar publicul sau publicurile tinta ale acestui tip de campanie s-au mai confruntat cu tema abordata. In campania de constientizare se face referire mai mult la elemente generale cunoscute de societate, iar in aceasta situatie grupurile-tinta trebuie sa recunoasca un anumit tip de eveniment si sa aplice comportamentul deja cunoscut.

Luam ca exemplu campania de constientizare a riscului inundatiilor si tot ce implica acest fenomen. Se anunta ca va urma o perioada cu ploi abundente insa autoritatile nu iau masuri in acest sens, ceea ce inseamna ca inundatiile ii vor lua pe oameni prin surprindere, vor fi viituri, vor ramane oameni fara adapost. In acest caz, e usor de intuit ca vor urma drame care vor da curs unor campanii de starngere de fonduri, alimente, haine etc., pentru cei loviti de viituri. Sau anuntarea sarbatorilor de iarna, luna cadourilor cand toti oamenii sunt incercati de un sentiment de dragoste si generozitate, un prilej bun pentru o campanie ce vizeaza colectarea de jucarii pentru copii din orfelinate.

Evaluarea campaniei de constientizare poate fi facuta in doua modalitati: prin intermediul mass-mediei si a feed-back-ului din parte grupurilor tinta. Cu cat populatia va reactiona mai apropape de comportamentul standard referitor la campania vizata, cu atat aceasta va fi mai relevanta din punct de vedere actional.

2.Campania de informare. Este total diferita de o campanie de constientizare , pentru ca spre deosebire de campania de constientizare unde se face un anunt in urma caruia grupurile tinta recunosc despre ce este vorba, iar aici in afara de informatie trebuie adus publicului la cunostinta lucruri noi. In cazul unor astefl de campanii, grupurile-tinta trebuie sa asimileze noul mesaj si apoi sa invete sa aiba un anumit tip de reactie.

Exemplul campaniei de sustinere a transplantului cu celule stem. Pentru ca foarte putina lume stia de aceasta procedura, iar multi dintre cei care stiau erau informati in mod eronat, s-a facut intai o campanie de informare aducand la cunostinta populatiei ce inseamna prelevarea si transpalntul cu celule stem, pentru a putea fi implementata o campanie de promovare si sustinere a acestei proceduri.

Pentru a urmari rezultatele obtinute prin acest tip de campanie, evaluarea se face prin chestionare sau focus-grupuri in urma carora se stabileste gradul de cunoastere de catre grupurile-tinta a informatiilor promovate de respectiva campanie de informare.

3.Campania de educare publica, se foloseste de obicei fie cand institutii ale statului doresc asimilarea unor norme, reguli, valori in care grupurile tinta sunt adultii si in momentul in care grupurile-tinta sunt copiii. Acest tip de campanie se face in momentul in care, dupa multi ani de analiza se observa o evolutie a comportamentului in raport cu o anumita problema. Campanile umaniatare bazate pe acest model, sunt deseori initiate de diferite prganizatii non guvernamentale, in care incearca sa educe parintii sa-si protejeze copiii de factorii ce le influienteaza comportamentul, cum sunt emisiunile televizate sau filmele cu un grad mare de violenta. Sau sa-i atentioneze pe parinti in ce fel ii afecteaza pe copii certurile conjugale consumate in fata lor.

Rezultatele se pot verifica fie prin chestionarea grupurilor-tinta fie prin compararea evenimenteleor inregistrate, legate de problema adusa in vedere.

4.Campania de reintarire atitudinala.Cateodata trebuie sa reintarim atitudinile si comportamentul acelora care sunt de accord cu pozitia prezentata.Tot ce au nevoie este de o aducere aminte a valorilor comune . Planificarea unei astfel de campanii trebuie sa se bazeze pe repetarea anumitor informatii si mesaje, atat in ceea ce priveste mijloacele proprii, cat si ceea ce priveste mass-media. Punerea in practica a unei astfel de campanii se bazeaza pe cuvantul "repetare", care este necesar atat pentru    recunoastere cat si prin reintarire.

Exemplu sunt campanile care vor sa previna si sa combata abandonarea copiilor. Fiecare om este de acord ca locul unui copil este langa mama , langa familie si ca abandonarea lui nu este un lucru favorabil, insa trebuie reamintit acest lucru, in special tinerelor mame care sunt speriate de tot ceea ce implica aducerea pe lume si cresterea unui copil, incurajandu-le astfel sa nu-l abandoneze.

5.Campania de schimbare a atitudinilor, este considerata mai dificila din punct de vedere a punerii in practica, pentru ca implementarea acesteia presupune urmarea a trei pasi importanti:dezghetarea, schimbarea, reinghetarea.

In etapa de dezghetare se apeleaza la tehnici de manipulare si persuadare in vederea eliminarii unor idei preconcepute. Etapa schimbarii se realizeaza doar in momentul in care se constata ca s-a renuntat de catre grupurile-tinta, la ideile si atitudinile vechi si se incearca    inlocuirea lor cu idei noi referitoare la problema promovata de campanie. Reinghetarea este etapa in care se incearca fixarea noilor idei "impuse".

Desi acest tip de campanie este recomandat cel mai mult in domeniul politic, complexitatea subiectelor tratate de campanile umanitare au reusit sa cucereasaca si sa se identifice cu acest tip de campanie, cel mai bun exemplu fiind campanile care ii sustin pe bolnavii de Hiv/Sida, pe oamenii cu handicap, chiar si pe rromi sa se integreze in societate si in acelasi timp se adreseaza grupurilor-tinta sa renunte sa-i mai marginalizeze si sa contribuie la integrarea lor.

6. Campania de modificare a comportamentului vine in continuitatea celei anterioare, dar vine in plus cu o etapa de prezentare si invatare comportamentala. Rezultatele obtinute se evalueaza ca si la tipul de campanie a schimbarii atitudinii si anume prin comparatii cu evaluarile initiale si cele de dupa aplicarea programului campaniei. In acest fel rezultatele vor spune cat de eficienta a fost aplicata . Exemplu stau campanile care militeaza impotriva consumului de droguri, care incearca sa prezinte persoanelor predispuse sau chiar consumatoare de droguri riscurile implicate.

In concluzie, fiecare campanie umanitara poate avea la baza unul dintre cele sase tipuri de campanii, asta pentru ca problemele cu care umanitatea se confrunta, acapareaza din pacate tot mai multe domenii, iar prin tenacitatea organizatiilor non guvernamentale si a celor doritori de a face bine societatii, sunt identificate, iar prin aceste campanii umanitare se incearca eliminarea lor.

2.Importanta planificarii intr-o campanie umanitara

La fel ca si comunicarea , planificarea joaca un rol vital in viata oamenilor mai ales acum cand ne aflam in secolul vitezei si timpul este din ce in ce mai pretios! Planificarea este importanta atat in viata sociala cat si in viata profesionala. Un rol elementar il joaca si in munca de PR pentru ca prin planificare organizezi si coordonezi toate actiunile. Planificarea nu inseamna neaparat obsesia unei vieti previzibile, ci mai dergaba o asigurare ca facem ceea ce trebuie, pentru a crea spatiu si a detine controlul, evitand astfel sa fim condusi de evenimente si sa le conducem chiar noi.Planificarea este usoara pentru persoanele care gandesc strategic, care gandesc in perspectiva si care sunt creative.Desi unii cred ca planificarea este pierdere de timp, ar trebui sa se gandeasca de doua ori cand fac aceasta afirmatie pentru ca este tocmai invers. Insa beneficiile planificarii sunt mult mai multe si mai importante. Planificarea unei campanii umanitare este de multe ori mai greu de indeplinit fata de o campanie de relatii publice, pentru ca nu intotdeauna ai un buget stabil, cum este de regula intr-o campanie de relatii publice, pentru ca subiectele vizate de campaniile umanitare sunt dintre cele mai sensibile, iar reactia publicului este diversa.In primul rand, planificarea concentreaza eforturile, deci le exclude pe cele inutile. Ajuta la concentrarea pe prioritati si nu ne pierdem in detalii nesemnificative, lucrand astfel eficient si eficace in acelasi timp. O eficienta in munca duce la indeplinirea obiectivelor planificate,descoperim tintele care trebuie atinse si se poate face o evaluare concreta. Prin definitie, planificarea inseamna a privi in viitor deci incurajeaza perspectivele pe termen lung. Prin planificare se ofera capacitatea de a determina orientarea organizatiei,de a calcula timpul necesar , bugetul si activitatile necesare pentru urmatoarele saptamani, luni sau chiar ani. Putem avea in vedere mai multe situatii ce ar putea interveni si astfel se evita "surprizele"neplacute. Bugetul pentru o campanie umanitara se obtine mai greu spre deosebire de o campanie de promovare a unui produs care are bugetul deja stabilit, asta pentru ca depinde de banii proveniti din sponsorizari,din fondurile colectate, de la cotizatiile membrilor din organizatie sau a partenerilor. De aceea o planificare ajuta la stabilirea si identificarea bugetului necesar alocat campaniei. Cand se face o planificare automat se impart si atributii, in acest fel se evita conflictele pentru ca fiecare stie ce are de facut si cand. Planificarea incurajeaza proactivitatea. Stabilirea agendei este de o importanta vitala. Este evident ca munca relationistilor implicati intr-o campanie umanitara presupune reactionarea la cerintele mass-media sau raspunderea in scurt timp la orice solicitare,dar presupune si luarea de decizii legate de ceea ce urmeaza, ce actiuni sunt dorite, ce mesaje sunt transmise si cand.

Ca si in cazul unei campanii de promovare a unui produs, o campanie care promoveaza o cauza soaciala are nevoie de aceiasi pasi in planificarea programului campaniei, pentru ca desi campaniile umanitare nu ne vand nimic, ele promoveaza o cauza care uneori are nevoie de suportul financiar a publicului, deci are aproximativ acelasi curs.