Ce are in cap un copil

Ce are in cap un copil

"Fiecare copil incepe o noua creatie a lumii", sustine marele psihiatru pentru copii Donald Winnicot (1896-1971).

Si este adevarat: in nici o alta perioada a vietii ritmul cresterii este atat de mare.nu trebuie sa ne gandim decat la faptul ca in timpul unui an de zile greutatea copilului se tripleaza, in medie de la 3 la 9 kg, in timp ce statura trece de la 50 la 75cm. E ca si cum un copil de 13 ani, inalt de 1,30m si cu o greutate de 50kg, in timpul unui an ar ajunge sa fie de 2,25m si 150kg!

Dar rapiditatea cu care un nou nascut creste in greutate si in inaltime nu conteaza atat de mult, daca o confruntam cu rapiditatea cu care creste capacitatea sa de a gandi sau, pentru a utiliza un limbaj mai stiintific, cu care se stabilesc in creierul sau noi legaturi neuronale.

Cum se invata sa se gandeasca

secole de-a randul, omul a incercat sa vada felul in care gandirea si emotiile omului pot functiona. Pentru a explica mecanismele acestora, de-a lungul timpului, au fost inventate teoriile cele mai ingenue, abstracte sau bizare.

Astazi, si numai de cdativa ani, pentru prima data in istoria umanitatii, datorita noilor metode de cercetare, cum ar fi tomografia la emisiune pozitronica (pet) si rezonanta magnetica nucleara (RMN), suntem in masura sa aruncam privirea in interiorul a ceea ce celebrul fizician america Gordon Shaw a definit "cele 1400g de materie - cele m,ai functioale si mai bine organizate din tot universul": creierul.

Este de fapt partea cea mai importanta din intregul nostru sistem nervos: in afara gandirii, reglaza actiuni asupra carora detinem controlul, cum ar fi a merge sau a vorbi, si activitati nu intr-utotul voluntare cum este a respira sau a misca pleoapele.

Creierul se dezvolta dupa nastere

oamenii de stiinta spun ca in creierul micutului nostru, sunt prezente 100 miliarde de celule, sau, daca se prefera sa fie numite cu nume propriu, 100 miliade de neuroni : numai o minima parte dintre acestia sunt deja legati intre ei.

Cu fiecare zi aceasta retea se extinde, se subdivide, devine mai intricata creand mii de km de noi conexiuni, indispensabile pentru a interpreta enigma lumii. Si este datorita acestor legaturi ca se creeaza modul de a gandi, de a incerca emotii si de a se comporta al copilului.

"Primele experiete sunt atat de determinante incat pot sa schimbe caracterul si personalitatea unui individ. Miliarde de neuroni asteapta sa fie colegati in circuite si sa fie activati", sustine Harry Chungani, docent de neurologie pediatrica la Wayne State University, in America. "Vor fi experientel pe care copilul le va avea in timpul acestei perioade a existentei sale cele care vor decide ce retele vor fi utilizate si conservate, si care vor fi cele aruncate".

Iata de ce, asa cum explica celebra pediatra T. Berry Braselton, "tipul de ingrijire cotidiana pe care o primeste copilul influenteaza in maniera dterminanta modul in care cerebelul va alege pentru a crea conexiunile sale. A I se vorbi copilului, a I se recita o pozie pentru copii, a I se canta un cantec, a-l face sa asculte o muzica: in acest mod parintii il ajuta pe copilul lor sa dezvolte importante conexiuni neuronale. Sib mangaindu-l, raspuzand cu sensibilitate la plansul lui, construiesc conexiuni emotive care il vor face capabil sa stabileasca relatii sanatoase cand va fi adult, stimulandu-I curiozitatea, creativitatea si increderea insine insusi".

Aceasta perioada nu dureaza pentru totdeauna. Cresterea cerebelului continua in maniera impetuoasa in timpul primelor luni de viata pentru a se reduce pana aproape la disparitie in ajunul celui de al treilea an.

In timpul somnului cerebelul nu se odihneste ci lucreaza!

Daca observam inregistrarile activitatii cerebrale efectuale de electrocefalograma, descoperim ca, prvind starea de veghe, la nou nascut aceasta activitate este de 5-10 ori mai intensa in timpul somnului. E ca si cum, in cerebelul sau, ar fi fost o echipa de programatori extrem de ocupata pentru a pune la punct circuite de care computerul sau cerebral are nevoie pentru a functiona.

Necesitatea de a completa circuitele neuronale ale cerebelului explica si de ce fata de nou nascutii nascuti la termen, multi prematuri dorm pana la 80% din timpul lor:au o sarcina de dus la sfarsit.

Mitul ereditatilor

ceea ce sustine T.B. Braselton este confirmat de cele mai recente cercetari stiintifice, care au pus in criza unul dintre miturile care a impiedicat in mod major pe copii sa isi exprime toate potentialitatile lor.

in mod contrar cu ceea ce se credea, nu se naste cu un determinat continut intelectiv, iar acesta nu ramane neschimbat. In functie de experientele in cae va fi implicat copilul, unele zone ale cerebelului se vor dezvolta mai mult decat altele.

"Cercetariel cele mai recente demosntreaza ca tipul de actiuni facute de copil si siguranta emotiva care ii este garantata sunt fundamentale. Ingrijirile pe care le primeste copilul sunt caramizile cu care cosntruiste capacitatile sale cerebrale", scrie Chryl L. Brown, cercetatoare de cibernetica, stiintra care studiaza procesele de comunicare in om si in animale, de la universitatea North Carolina, in SUA.

Cerebelul este capabil sa se recreeze

Modul de a se comporta si stimulii pe care mama ii furnizeaza copilului sau cand este inca inpantcul ei, si mai ales in timpul primului an de viata, pot astefl sa influenteze in mod determinant viitoarea sa dezvoltare. Nu numai.

"In ciuda faptului ca patrimoniul genetic poate sa aduca avantaje sau dezavantaje in dezvoltarea capacitatile psihologice sau fizice, influenta sa nu este nici directa si nici neschimbatoare . Exista o notabila cantitate de date care demonstreaza ca, daca unui copil ii sunt oferite ocazii suficiente si o incurajare necesara, acesta este capabil sa ajunga nivele de competenta extrem de inalte in oric domeniu", explica Michael Merzenich, docent di neurostiinta la universitatea din California, San Francisco. Acest lucru este confirmat de Erich Kandel, premiul Nobel in 2000 pentru medicina si fiziologie, care sustine: "Cerebelul omului nu este un patrimoniu care nu poate fi schimbat, primit la nastere: este o structua dinamica capabila sa creeze noi legaturi neuronale. Dar nu numai. Daca este supus la stimuli adecvati, este capabil sa se recreeze, activand celule noi."

Asa cum vom vedea in urmatoarele pagini, prin intrmediul fetei noastre si a caldurii noastre poate acest lucru sa devina posibil.

Importanta fetei mamei

"Fata mamei are pentru copil caracteristici pe care nici un alt obiect nu le poseda", povesteste psihologul israelian Reuven Feuerstein.

Cunoscand fata mamei inca de la nastere, copilul reuseste sa perceapa schimbarile de expresie. Sunt transformari imperceptibile, care pot sa fie notate numai de cine cunoaste perfect expresia normala. Astfel, prin observarea fetei mamei, invata sa citeasca expresiile sentimentelor (bucurie, surpriza, preocupare, dezacord, intrebare . ) si sa inteleaga lumea inconjuratoare. Micutul se va intreba de ce a avut loc o schimbare, de ce mama este trista, fericita sau suparata: acesta este primul pas al intelegerii raportului dintre cauza si efect.

Din aceasta cauza, cu cat vom fi mai expresivi si ne vom manifesta sentimetele cu pasiune, cu atat mai usor va fi pntru copil sa lege reactiile noastre de experientele lui.

Cand ne adresam unui nou nascut, ne apropiem fata de fata lui, ridicam tonul vocii, si incercam sa accentuam mimica.

Chiar daca pentru un observator extern am putea sa parem paiate, trebuie sa tinem cont ca nou nascutii reusesc sa focalizeze o imagine numai daca este la o distanta 20-30cm, percep mai ales tonurile inalte, si asculta mai bine un comunicator pasional si emotiv.

O oglinda care reflecta o lume intreaga

"Vazandu-se reflectat pe fata adultului, copiluol invata sa interpreteze cunostintele pe care le achizitioneaza si sa le dea o semnificatie", sustine Reuven Feuerstein. "Copilul reactioneaza fiecarei abilitati pe care reuseste sa o controleze, nu numai considerand efectele imediate pe care le au asupra lui, dar si efectul si reactiile pe care acestea le produs in parintii lui".

Expertii explica ca a-l oglindi pe copil este fundamental. Micutul emite un sunet sau se stramba: noi il imitam, el repeta si noi il imitam din nou. In acest joc se vede oglindit de noi si astfel incepe sa constientizeze diferenta dintre el si mama, intre actiunile lui si cele ale altora.

"Daca imbogatirea capacitatilor si cunostintelor lui, obtinute prin explorarea ambientului, nu este acompaiata de un raspuns uman, va ramane pura cunoastere: rece si impersonala", explica R.Feurstein. "Viitoarele comportament al copilului sunt dterminate, in mare parte, de calitatea experientelor pe care imparte cu parintii sai."

Arta de a-l face pe nou nascut sa fie interesat

in general, se crede ca cu cat este mai stimulat copilul, cu atat I se dezvolta inteligenta. Acest lucru este adevarat, da numai in anumite conditii.

In realitate, pentru a fi asimilitati si elaborati de copil, stimulii trebuie sa fi alesi si selectionati, in functie de niste caracteristici precise: cu cat copilul este mai mic, cu atat acestea trebuie sa fie accentuate. Sa vedem despre ce este vorba.

Sa ii capturam atentia

R.    Fuerstein explica: "Este important sa se puna cu constienta obiecitvul de a atrage atentia copilului, mai ales atunci cand nu reactioneaza la o persoana de langa el care incearca sa ii captureze privirea. In aceasta prvinta este de reamintit ca aceasta lipsa de interactiune, ale carei consecinte asupra dezvoltarii afective a copilului s-a vorbit mult, poate sa dauneze si capacitatii acestuia de a invata."

Oferindu-I o apropiere calda fizica, privindu-l in ovchi, este modul cel mai bun de a-I da oportunitatea de a invata.

Sa ii aratam culori puternice si intense

Ce vede de fapt un nou nascut? Este el in masura sa recunoasca un chip, sa distinga culoare rosie de cea verde sau sa urmareasca parcusul unui obiect care se misca?

Este important sa raspundem la aceste intrebari pentru a intelege ca il putem ajuta sa invete sa vada, asa cum il ajutam sa vorbeasca si sa umble.

Nou nascutl vede clar obiectele plasate la aproximativ 20cm, aceeasi distanta a fetei materne in timpul alaptarii, dar campul sau vizual este destul de restrans. Nu reuseste sa urmareasca cu privirea un obiect care se misca rapid, si campul sau vizual e modest: pana la 3 lui nu depaseste 90 de grade. Reuseste sa perceapa miscarea, schimbarile de luminozitate si forma, dar numai daca contrastele sunt foarte accentuate.

Jucariile si obiectele pe care le propunem copilului trebuie sa aiba astfel culori stralucitoare, vii, hotarate si un desen cu forme simple, in asa fel incat sa le identifice usor si eventual sa le manipuleze.

O dificultate deosebita o are coordonarea vazului cu mana.

La inceput copilul fixeaza obiectul in fucntie de culoare, marime si distanta, si numai spre a cincea luna, reuseste sa achizitioneze o anumita precizie pentru a-l lua intai cu o mana si apoi cu ambele.

Intre a patra si a cincea luna stie sa distinga culorile, dar numai la implinirea unui an de zil va ajunge la un grad de discriminare egala cu cea a adultilor.

Propunem pe rand cate un stimul

pentru a dezvolta capacitatea de concentrare,copilul trebuie sa se obisnuiasca saisi fixeze atentia supra unui obiect. Acest lucru nu este o abilitate innascuta: se invata lent si cu multa munca, asa cum se invata limbajul.

Nu are rost sa ii inundam camera de jucarii de plus de toate formele si dimensiunile, si nici sa ii propunem in aceleasi timp povesti, figuri, jocuri si muzica.

Ceea ceconteaza este sa ii captam atentia numai asupra unui stimul, pe rand.

Deci, in amplasarea patutului si a coltului de joaca in camera sa, consideram nu numai functionalitate, ci si o anumita distanta in dispozitia jucariilor si a tablourilor, in asa fel incat copilul sa poata sa aleaga.

De fapt, invata sa se concentreze si sa exploreze, nu cand trece plictisit de la un stimul la altul, ci cand, distingand intre diversii stimuli, alege unul intentionat, deoarece il prefera celorlalti, il privste si il utilizeaza in toate modurile posibile.

Sa nu obosim sa repetam

Pentru a percepe stimulii, copilul are nevoie de timp necesar pentru a-si face o imagine mentala.

De exemplu, o figura care apare pentru un timp foarte scurt nu poate fi interiorizata.

Cu cat este mai mica varsta copilului, cu atat va trebui sa fie mai ampla durata expunerii la stimul. Din acest motiv, stimului va fi repetat de multe ori, pentru a fi asimilat.

Daca este adevarat, ca in primii ani d viata, copilul stabileste un numar extraordinar de mare de conexiuni neuronale, este tot atat de adevarat ca multe dintre acestea sunt extrem de labile: invata rapid, dar uita tot atat de rapid.

Noi toti stim ca o boala sau o dificultate emotiva, ca si indepartarea baby-sitter-ei preferate anuleaza in mintea lui ceea ce a invatat cu atata truda: atunci se zice ca regreseaza.

Care este elementul care stabileste conexiunile neuronale si care le reconstruieste I cazul in care acestea s-ar fi pierdut? Repetitia. In toate aceste cazuri, sustin neurologii, nu trebuie sa se faca alytceva decat sa se repete, sa se repete si sa se repete.

Sa ii facem o supriza

Daca dorim sa capturam interesul copilului, este important sa schimba jocurile, sa modificam dispozitia obiectelor din camera lui, sa ii pregatim o surpriza.

Atractia pe care o demonstreaza copiii pentru carusel si pentru obictele care se misca, se explica prin faptul ca datorita miscarii lumea se prezinta in forme imprevizibile si, din aceasta cauza, captivante.

Sa incercam sa ne distram si noi

este fundamental ca zocul sa ne placa si noua. Daca la vizionarea unui film, la citirea unei carti, sau la intalnirea cu o persoana, am simtit o emotie intensa, vom uita cu greu experienta.

Iata de ce este important sa ii propunem ceva ce iubim si putem sa transmitem in mod autentic: pentru invatare este esential sa se transmita emotii.

Sa ii oferim momente in care ne dedicam numai lui

Ocupati cum suntem, deseori copiii, chiar daca sunt foarte mici, au senzatia ca trebuie sa ne cucereasca atentia.

Si totusi erau de ajuns 10 minute pentru a-I face fericiti, cu conditia ca acestea sa aiba savoarea exclusivitatii. De exemplu, il facem mereu sa inteleaga marginile responsabilitatii noastre, explicandu-I clar cum se vor desfasura faptele.

"Acum mergem la doctor. Venim acasa, aranjam camera si apoi stam numai noi doi impreuna cu constructiile timo de un sfert de ora."

"Acum vorbesc la telefon, apoi merg sa fac un dus si apoi ne jucam impreuna."

In acelasi mod va fi preanuntata separarea:

"Inca un cantec si apoi gata."

"Ne mai jucam 10 minute si apoi merg sa pregatesc cina."

Nu stiu inca nici sa vorbeasca si nici sa citeasca orele, dar aceste mini programe pronuntate cu delicatete si hotarare, ii asigura pe copii de atentia noastra fata de ei.

Sa il lasam liber sa se miste

Ca si pentru auz, si capacitatea de a se misca incepe sa se dezvolte cand copilul este inca in pantecul mamei.

Ondulatiile lichidului amniotic stimuleaza coloana vertebrala a fetusului si ii favorizeaza organizarea neuronala.

Dupa un anumit numar de stimulari, coloana vertebrala a fetusului incepoe sa reproduca miscarile induse de deplasarile materne, si este capabil sa le programeze autonom.

Astfel, este bine ca pe cat posibi, in timpul sarcinii, mama sa umble si sa se miste.

Dupa nastere, neonatologii sfatuiesc sa I se ofere copilului posibilitatea de a se rostogoli, de a se invarte si de a se misca liber intr-un spatiu fara riscuri.

Sa respectam starile sale de spirit

O cercetare condusa de neurologul Meggan R.Gunner de la universitatea din Minnesota demonstreaza ca "dezvoltarea neurologica a cerebelului este influentata nu numai de factori fizici, ci si de ambietul social in care se traieste."

De fapt, hormonul stresului, cortisolul, care este secretat din abundenta cand se verifica momente de tensiune, provoaca distrugerea neuronilor.

Din acest motiv, este important sa se stie sa se recunoasca starile micutului nostru, si sa ne dam seama cand are nevoie de mai multa consolare si mangaiere, si mai putin de stimuli.

Cele trei abilitati care permit gandirea

Pentru sociologul francez Edgar Morin, "inteligenta este predispozitia spre gandire, spre a se confrunta si a rezolva problemele in situatii complexe."

Pentru a stii sa gandeasca, copilul are nevoie sa invete trei abilitati: sa fie atent, sa se concentreze, sa exploreze, care se dezvolta pas cu pas pentru a deveni activitati volutare si planificate.

A acorda atentie. A stii sa acorde atentie este presupunerea fiecarei activitati mentale, si este prima conditie pentru invatare.

Donald Broadbent, unul dintre principalii cercetatori ai fenomenului atentiei, disparut in 1993, sustine ca cerebelul poate selectiona de fiecare data numai un canal senzoriale pentru sosirea informatiilor si nu poate trece de la un canal la altul mai repede de 2 ori pe secunda.

A se concentra. A se concetra inseamna a elimina toate distractiile posibile si a ignora tot ceea ce se afla in jur. Deseori ramanem uimiti de intensitatea cu care un copil observa un obiect, sau de absorbtia totala pe care o demonstreaza cand asculta o melodie.

A explora. Daca prezentam unui copil mic un obiect, vedem ca il examineaza lent cu un aer perplex, il atinge pentru a-I simti forma si greutatea, il baga in gura, il miroase sau il arunca pe podea. Adica, scoate informatii de la toate cele cinci simturi ale sale. Capacitatea de a explora cu toate mijloacele puse la dispozitie se imbunatateste o data cu varsta si devine gradual din ce in ce mai sistematica si orientata spre un obiectiv.

La sase luni, copilul ascude in capusorul sau o gigantica si deasa retea de legaturi neuronale. Se estimeaza ca mai mult de o treime dintre acestea nu vor fi utilizate: acestea trebuie sa fie organizate si in unele cazuri consolidate. Este varsta descoperirilor, inceputul unei xplorari sistematice si neobosite. In fata setei sale de a descoperi, trebuie sa ne abtinem sa modificam cercetarile sale, cu preocupantele si absesivele noastre NU. Sa avem incredere in el, chiar daca il tinem mereu sub ochi, fiind gata sa intervenim cand riscul este intradevar adevarat.