Ce cred sociologii sociologie. O cercetare explorativa

Ce cred sociologii sociologie. O cercetare explorativa

In acest capitol prezint citeva interpretari ale unei colecții de 460 de interviuri explorative facute la sfirșitul primaverii anului 2005 cu sociologi din Romania despre profesia lor și modul in care o practica[1]. Pentru ca era vorba despre o cercetare explorativa mi-am ingaduit o mulțime de nonșalanțe in conceperea, proiectarea și realizarea ei, inclusiv abuzuri evidente impotriva unor reguli metodologice sacrosante. A rezultat o cercetare care i-a cam chinuit și pe studenți, in calitatea lor de operatori, și pe sociologii care au binevoit sa le raspunda, in calitatea lor de subiecți. Motiv pentru care profit și de aceasta ocazie ca sa le mulțumesc cu drag și unora și altora.

Cercetarea utilizeaza o supoziție constructiva destul de speciala, cu care sper ca nu voi supara pe nimeni; și anume ca sociologii sint și ei oameni, ba chiar niște bieți oameni in timpul vieții lor. Ceea ce inseamna, de exemplu, ca daca le pui intrebari obișnuite despre profesia lor sau citesti ceva ce au scris la modul uzual despre acest subiect, ceea ce vei obtine sint oaresce pattern-uri, nu ceea ce ei/ ele cred. Exact asta am obținut și eu in aceasta cercetare, pattern-uri, și chiar la intrebari pe care mi le inchipuiam nu numai neuzuale ci de-a dreptul subtile, cum ar fi "Povestire (story telling). Exemplu de cariera de succes cu profesia de sociolog. Ginditi-va la un coleg / la o colega de facultate sau de profesie, despre care credeti ca exemplifica cel mai indeaproape ideile Dumneavoastra despre succesul profesional ca sociolog Povestiți un pic despre acest coleg " pentru masurarea nominala a succesului profesional cu profesia de sociolog in viziunea sociologilor inșiși. Am obținut cu aceasta ocazie nici mai mult nici mai puțin decit faimoasa "munca de sociolog", i. e. arhianticipabila colecție de coruptele, mai mult sau mai puțin vagi, mai mult sau mai puțin vrabia-malai-viteazu, de la prototipul joburilor din seraiul academic; ceva in orice caz cu "cercetare". Știind de la inceput ca risc așa ceva, am dublat masurarea cu un set de intrebari neconvenționale, in orice caz inedite in raport cu profesia de sociolog. I-am pus sa forțeze analogii ale profesiei noastre - cu o planta, cu un animal, cu un fel de mincare , veți vedea. Ca sa ispravesc cu subiectul "munca de sociolog" ca pattern-ul de maxima promptitudine al sociologilor atunci cind vorbesc normal despre profesia lor și subiecte tangente, voi spune ca am coroborari, le-am tot prezentat pe parcursul acestei carți, care ma indreptațesc sa susțin sabre au claire ca aceasta este o constatare valida, generalizabila la nivelul unei propoziții universale.

In registrul conjectural, specific unei cercetari explorative, trebuie sa declar cit mai repede cu putința una dintre cele mai surprinzatoare și mai neplacute ipoteze formulabile pe rezultatele cercetarii "Sociologii 2005": cunoștințele (i.e. ceea ce spun) și reprezentarile (i.e. ceea ce cred) sociologilor practicieni despre profesia de sociolog nu difera de cunoștințele și reprezentarile in materie ale sociologilor de serai.

Confirmarea acestei ipoteze ar atrage dupa sine confirmarea alteia, de-a dreptul fioroase: sociologii practicieni, majoritatea zdrobitoare a corpului nostru profesional, traiesc drept viața profesionala autentica o inchipuire extatica.

Interpretarile la pachetul de intrebari proiective ii aparțin Domnișoarei Florentina Scarneci, colega mea de catedra și - ma mindresc foarte mult sa o spun - sociolog fabricat la Brașov. Reproduc deci, ne varietur, studiul pe care l-a facut pe baza de date a cercetarii "Sociologii 2005", studiu publicat in volumul sesiunii științifice anuale, ediția 2006, a facultații de sociologie de la Brașov.

La final, dupa studiul Florentinei, am adaugat o selecție (aleatoare) de raspunsuri din baza de date a cercetarii menționate, raspunsuri consemnate ca atare, o data cu genul și virsta subiecților care au intrat in selecție. Am procedat astfel pentru a puncta caracterul totuși excepțional al experienței pe care avem prilejul sa o traversam in acest capitol, aceea de a putea auzi (și) sociologi practicieni vorbind despre profesia lor.

Ce cred sociologii despre profesia de sociolog (Florentina Scarneci)

Abstract: The paper presents the analysis results of some qualitative data obtained with an explorative research. It is about the sociology of the sociologists. There are 460 sociologists talking about themselves. There will be discussed the success story with the sociologist profession and some imagination exercises (the personification of the sociologist profession with animals, plants, automobiles and dishes).

Acest articol are la baza prelucrarea unor date calitative colectate in anul 2005 in urma efectuarii unei cercetari explorative din domeniul sociologiei sociologilor. Baza de date cuprinde raspunsurile a 460 de subiecti, absolventi ai facultatilor de sociologie de stat si private din Romania.

Datele calitative prelucrate sunt raspunsurile obtinute la urmatoarele cerinte:

Povestire (story telling). Exemplu de cariera de succes cu profesia de sociolog. Ganditi-va la un coleg / la o colega de facultate sau de profesie, despre care credeti ca exemplifica cel mai indeaproape ideile Dumneavoastra despre succesul profesional ca sociolog. Povestiti un pic despre acest coleg / aceasta colega, mentionand ce anume credeti ca il/ o diferentiaza in mod esential de ceilalti sociologi. (Nu e neaparat necesar sa nominalizati.)

Care este animalul despre care credeti ca personifica cel mai bine profesia de sociolog? Scurta caracterizare, asa cum vedeti Dumneavoastra acest animal. Mai ales epitetele caracteristice. Dar si actiunile sale tipice.

Care este planta despre care credeti ca personifica cel mai bine profesia de sociolog? Scurta caracterizare, asa cum vedeti Dumneavoastra aceasta planta. Mai ales epitetele caracteristice. Dar si locurile "preferate", compania "preferata", conditiile pedoclimatice etc.

Care este automobilul despre care credeti ca personifica cel mai bine profesia de sociolog? Scurta caracterizare, asa cum vedeti Dumneavoastra acest automobil. Mai ales epitetele caracteristice. Dar si orice altceva ce vi se pare caracteristic.

Care este instrumentul muzical despre care credeti ca personifica cel mai bine profesia de sociolog? Scurta caracterizare, asa cum vedeti Dumneavoastra acest instrument. Mai ales epitetele caracteristice. Dar si orice altceva ce vi se pare characteristic.

Care este felul de mancare despre care credeti ca personifica cel mai bine profesia de sociolog? Scurta caracterizare, asa cum vedeti Dumneavoastra acest fel de mancare. Mai ales epitetele caracteristice. Dar si orice altceva ce vi se pare caracteristic.[3]

Constatarile pe care le-am facut si pe care le voi prezenta in continuare sunt rezultatul unor analize calitative pe textele de raspuns ale subiectilor. Ele pot fi tratate ca ipoteze, de catre cei cu putina incredere in posibilitatea calitativului de a genera propozitii teoretice. Pot sa afirm, insa, faptul ca a fost aplicat principiul saturatiei teoretice si ca aceste concluzii pot prezenta incredere. Este adevarat, insa, si faptul ca, dat fiind caracterul explorator al cercetarii, in afara unei familiarizari cu ceea ce spun sociologii despre sociologie si a unor problematizari plecand de la aceasta, valoarea concluziilor nu este apreciabila.

In ceea ce priveste exemplul de cariera cu profesia de sociolog, indiferent de facultatea de sociologie absolvita, sociologii au aceeasi reprezentare. Cariera de succes cu profesia de sociolog este activitatea de cercetare sociala. Iar sociologii cu cariere de succes sunt cei care detin propriile "institute" de cercetare. Absolventii facultatilor de sociologie din provincie (Cluj-Napoca, Brasov, Iasi) isi reprezinta cariera de succes ca o combinare a carierei universitare cu cea de cercetare in institutii de specialitate. Tot acestia considera continuarea studiilor (masterat, doctorat) o conditie pentru realizarea unei cariere de succes. Spre deosebire de ceilalti absolventi ai facultatilor de sociologie, sociologii de Brasov considera specializarea in Resurse Umane o baza pentru o cariera de succes cu profesia de sociolog.

Indiferent de facultatea de sociologie absolvita, sociologii cred ca succesul profesional se poate atinge prin competenta, seriozitate si pasiune (pentru meserie). Spre deosebire de ceilalti absolventi ai facultatilor de sociologie, sociologii de Brasov considera ca munca este o conditie esentiala a succesului in cariera cu profesia de sociolog [numai "brasovenii" folosesc cuvintul munca]. Trasaturile definitorii ale sociologului de succes sunt legate de: la absolventii de Bucuresti - pragmatism ("sa scoata bani", "abilitatea de a-ti crea relatii", "capacitatea de a-ti folosi in mod productiv puterea si relatiile", "abordarea problemelor in termeni de eficienta cu calcularea realista a costurilor si beneficiilor"); la absolventii de Brasov - vointa ("orientat pe scop", "perseverenta", "tenacitate in urmarirea scopului", "sa-si doreasca mult"); la absolventii de Cluj-Napoca - capital uman, cultural ("inteligenta", "seriozitate", "de incredere", "responsabil", "abil intelectual", "creativ", "sociabil", "abilitati de limba", "abilitati organizatorice"); la absolventii de facultati private - personalitate ("optimism", "incredere in fortele proprii", "ambitie", "curaj").

Sociologii care au absolvit inainte de 1989 cred ca succesul cu profesia de sociolog este dat de detinerea de functii de conducere. Si, spre deosebire de sociologii generatiilor mai tinere, absolventii dinainte de 1989 considera cariera politica un exemplu de cariera de succes cu profesia de sociolog.

In ceea ce priveste ocupatia, nu exista similaritate in raspunsurile celor care desfasoara o munca in acelasi domeniu. Banuiesc ca reprezentarea carierei de succes se formeaza in timpul facultatii si, indiferent de ce se intampla dupa aceea, ea nu se mai modifica.

Este de remarcat faptul ca, exista foarte multe non-raspunsuri la "exemplu de cariera de succes cu profesia de sociolog"; exista multe raspunsuri de genul: "nu cunosc astfel de exemple" sau "nu cunosc sociologi in adevaratul sens al cuvantului". Banuielile mele sunt ca exemplificarea i-a pus in dificultate, ca sociologii nu stiu sa dea exemple de cariere de succes cu profesia de sociolog. Este posibil si ca sociologii sa nu aiba reprezentarea succesului cu profesia de sociolog sau ca ei sa aiba criterii de atingere a succesului profesional imposibil de satisfacut de catre colegii lor (si implicit de catre ei insisi). De aici, impresia mea este ca sociologii sunt nesatisfacuti profesional.

De asemenea, raspunsuri des intalnite sunt si urmatoarele: "n-am tinut legatura cu colegii mei", "nu am informatii despre colegii mei". Banuielile mele sunt ca sociologii nu formeaza o comunitate profesionala, ca sociologii nu sunt interesati de realizarile profesionale ale celorlalti sociologi si ca sociologilor nu le place sa fie comparati (sau sa se compare) intre ei, ca suporta cu greutate alti sociologi prin preajma, ca nu colaboreaza cu alti sociologi.

In ceea ce priveste personificarile, animalele care apar cel mai des sunt cainele, pisica, soarecele, vulturul. Ceea ce le caracterizeaza este faptul ca nu sunt exotice, sunt mai degraba comune, de pe langa casa omului. Sunt de dimensiuni mici si de cele mai multe ori nu li se precizeaza rasa. Se poate banui ca se urmareste transmiterea ideii ca sociologul nu iese in evidenta, nu se deosebeste, la prima vedere, de ceilalti oameni, ca nu-l recunosti in multime, ca nu impresioneaza prin aparitie. Animalele enumerate de absolventii universitatilor private au specific faptul ca nu flateaza. Doar ei vorbesc despre: porc, magar, sobolan, vulpoi, dragon. Animalele enumerate de barbatii sociologi au specific faptul ca trezesc sentimente neplacute: vultur, sacal, crocodil, corb, cucuvea, bufnita, caracatita. Celelalte animale enumerate de ei trezesc mai degraba mila - prin neputinta: porumbel, iepure, camila, girafa - sau prin neluarea in serios: maimuta, papagal, veverita, delfin. Femeile sociolog enumera animale puternice sau elegante: leu, elefant, tigru, leopard, cal, taur, capra neagra, caprioara, cerb (sau pasari asemenea: acvila, soim, uliu). Tot ele folosesc formule de alint sau enumera pui de animale: pisoi, soricel, catelus, manz, pui de leopard.

Plantele care apar cel mai des sunt din familia celor agatatoare (iedera, liana), din cea a celor cu ghimpi (cactus, trandafir, scaiete) si din familia arborilor (stejar, brad). Nici plantele nu sunt exotice, sunt mai degraba comune, usor de trecut cu vederea. Nu sunt deosebite, nici macar frumoase (chiar daca multe sunt decorative, ornamentale). Sunt plante care "fac" ceva (nu lucruri placute): se agata, inteapa, urzica, pisca. Nu sunt plante pretentioase, nu le trebuie atentie deosebita pentru a creste. Sunt mai degraba salbatice, cresc de la sine. Nu sunt indispensabile omului, nici macar folositoare.

Masinile care apar cel mai des sunt cele autohtone si de teren. Automobilele nu sunt elegante, nici de lux. Sunt populare, nici extravagante, nici scumpe. Sunt comune, nu sunt rapide, sunt mai degraba adaptabile la nevoi. Au dimensiuni mici, nu sunt impunatoare, nici spatioase, nici incapatoare, nici macar confortabile. Sunt masini care fac fata oricarui drum, cu tractiune pe toate cele patru roti si cu o mare stabilitate.

Felul de mancare enumerat cel mai des este o combinatie de cat mai multe ingrediente: pizza, ghiveci, salata, ciorba. Mancarea este traditionala, autohtona, populara: sarmale, mamaliga, fasole cu afumatura, bors cu carne, zacusca, cartofi prajiti. Sunt foarte rar intalnite: caviarul, branza frantuzeasca. Se precizeaza ca este condimentata, aromata, cu gust. Felurile de mancare sunt gustoase, dar comune (deloc spectaculoase, putin "prezentabile", de toata ziua, de familie, nu de musafiri). Nu sunt pretentioase, nici greu de preparat, au in compozitie condimente si ingrediente autohtone.

Din simpla enumerare a animalelor, plantelor, automobilelor si a felurilor de mancare se poate spune ca sociologul ar fi un tip comun. Nu sare in ochi, nu-l recunosti pe strada. Este ca oricare alt om, nici spectaculos, nici impresionant. Pur si simplu nu are nimic special. E mai degraba neinsemnat, neimpunator. Nici elegant, nici extravagant, nici rasat. Nu e tocmai prezentabil. Nu ca ti-ar fi rusine cu el, dar nici nu te poti da mare cu el. Nu e un tip agreabil, placut, nici macar confortabil. E mai degraba agasant, nesuferit, e acid, caustic. Nu e pretentios, este usor sa-l intretii, se descurca in conditii grele. Nu e indispensabil, parca nici macar folositor, chiar daca da bine sa-l ai. Dar e adaptabil la nevoi si se poate dovedi chiar bun. E puternic, greu de destabilizat, viclean, rezistent.

In urma analizei epitetelor si actiunilor specifice enumerate de catre subiecti se poate spune ca exista o similaritate de brand. Exista similitudine in raspunsurile absolventilor aceleiasi institutii de invatamant.

Astfel, ceea ce-l distinge pe sociologul descris de absolventii Facultatii de Sociologie de la Iasi este marea lui grija pentru semeni. El este de ajutor oamenilor, este curativ, benefic, tratament, ajuta la sanatate. Nu numai ca este util oamenilor, el este chiar indispensabil. Sociologul este protector, este preocupat de sanatatea sociala. Este apropiat de oameni, educa simturile, te face sa doresti sa te confesezi.

Sociologul are toate datele sa ajunga de succes (conform reprezentarii succesului la "ieseni"): este analitic, creativ, curios, inteligent, sistematic, meticulos, are prestigiu, are spirit de observatie, exploreaza si cucereste.

Sociologul "iesenilor" este mai degraba bland, duios [cuvintele mele]: gentil, sensibil, placut, suav, frumos. Aspectele lui negative sunt putine si exprimate cu regret (in ideea - pacat ca nu se poate face nimic): are aspect comun, trece neobservat, creste greu si trebuie sa alerge mult, uneori e supraincarcat si nu e prea bagat in seama chiar daca vede tot. Dar face mult zgomot, musca, pisca, ustura, este arogant fata de ceilalti specialisti, hot si cam singuratic.

Ceea ce mai apare pregnant la "ieseni" este ideea greutatilor nemaipomenite cu care trebuie sa se confrunte sociologul si carora le face fata cu succes. [Cred ca aceasta idee apare la majoritatea sociologilor din baza de date. Si ma intreb de unde vine. Ce-i asa de greu? Sentimentul meu este ca nu se refera neaparat la aspecte profesionale. Ci la ceilalti oameni. Sociologul vrea sa-i ajute si ei nu se lasa ajutati. Si trebuie sa-i convinga, sa se lupte cu atitudini, conceptii, obiceiuri care-i stau impotriva. Sau sociologii sunt doar tare plangaciosi sau vor sa-si mascheze neputinta prin inventarea multimii obstacolelor.] Deci sociologul: tine la drum lung, este rezistent la efort si la lipsuri, duce mult in conditii grele, rezista la provocari, rezista la vanturi puternice, la vicisitudini, triumfa pe circuite grele, trece peste obstacole.

Absolventii Facultatii de Sociologie de la Cluj-Napoca au tratat exercitiile de imaginatie cu indiferenta. Banuiala mea este ca nu le considera relevante, ca nu le acorda deloc importanta, le apreciaza ca fiind din "zona" psihologiei si le desconsidera.

Sociologul "clujenilor" este scrutator. Apare ideea ca munca sociologului nu este intotdeauna "curata", placuta: scormoneste tot timpul in gunoiul cotidian al lumii, scotoceste chiar si prin gunoi (politica). Ceea ce-l distinge este discretia. Clujenii insista pe ideea "omului din umbra": ferit de public, instrument de fundal, nu iese in evidenta, se pierde in orchestra, important pentru ritm, dar nu in prim plan. Sociologul face mult zgomot, e cam naiv, nu prea stii ce-i de capul lui sau te face sa crezi ca ar fi ceva de capul lui; dar isi cunoaste bine interesele si poate fi acuzat de cameleonism sau oportunism: ajunge in varf sprijinindu-se pe cei care au forta. Dar este atent, mereu la panda, abil, inteligent, sociabil, hotarat, rezistent, loial.

Sentimentul meu este ca "clujenii" au modele de sociologi in profesorii lor (i-au avut aproape, ii cunosc, le-au urmarit evolutia). Sunt oameni ajunsi celebri, carora le admira determinarea, dar carora le si reproseaza unele "compromisuri". Sociologul descris de ei este tipul descurcaretului.

Sociologul absolventilor Facultatii de Sociologie de la Brasov este puternic, independent, inteligent, are forta si strategie: actioneaza atunci cand este necesar, cauta ocazii potrivite pentru a vana, ataca unde trebuie, analizeaza sanse si pericole, isi urmareste scopurile, speculeaza oportunitati, se agata de ocazii, urmareste, analizeaza, actioneaza cu finete. Sociologul este un animal de prada, prevazator (nu ataca decat atunci cand e sigur ca nu i se poate intampla nimic), este periculos (e bine sa-l admiri de la distanta) si viclean, siret, chiar pervers (cand isi propune ceva obtine indiferent pe cine pacaleste). Ideea de "persoana din umbra" apare si la "brasoveni" dar tot ca strategie (la "clujeni" era ca o condamnare): prefera sa stea intr-un colt si sa analizeze ce se intampla, vegheaza, poate observa totul fara sa fie vazut, se simte bine in penumbra, sta in spate. Din descrierile "brasovenilor" poti parca sa-ti reprezinti sociologul: e impunator, are o statura impresionanta, este mandru, rafinat.

Banuiala mea este ca absolventii de Brasov isi descriu profesorii - sociologi. Banuiesc ca, la baza descrierilor din personificari (cel putin in cazul "clujenilor" si "brasovenilor"), stau persoane sociologi. Nu cred ca este vorba despre "profesia de sociolog", nici de sociologi in general, ci de cineva anume. Banuiesc ca de cele mai multe ori este vorba de cate un profesor (am recunoscut in multe din caracterizarile lor profesori celebri). Cum il aleg? O fi figura cea mai reprezentativa din facultate, cea cu cea mai mare notorietate la nivel national, cea pe care o admira cel mai mult, cea care se apropie cel mai mult de definitia sociologului de succes - cercetator si universitar?

Sociologul absolventilor Facultatii de Sociologie din Bucuresti este foarte activ, dinamic, mereu in cautare: naravas, iscoditor, rapid, cauta tot timpul ceva pe unde nu te astepti, sapa toata ziua, invata repede, nu uita usor, acumuleaza si prelucreaza, inregistreaza evenimente, face calcule, alege variante de atac, finalizeaza actiunea cu concentrare si forta. Predomina verbele, actiunile. Si sociologul "bucurestenilor" este puternic, dar parca in ideea apararii, ca raspuns la ostilitati (la "brasoveni" sociologul era puternic prin definitie): greu de distrus, solid, dur, dominant. Ceea ce este deosebit la sociologul absolventilor de Bucuresti este rafinamentul, stilul, eleganta: fin, elevat, virtuos, sofisticat, luxos, stralucitor, are clasa, prestanta, este de familie buna. In mod clar, sociologul este altceva, se distinge de ceilalti si acest lucru este evident, este in natura lucrurilor, este de nedisputat.

Daca este urmarita comparatia dintre absolventii de sociologie dinainte de 1989 si cei de dupa 1989, se poate spune ca ceea ce apare distinct la cei din vechea generatie este efortul depus, investitia facuta de sociolog pentru a ajunge ce este: munca, efort sustinut, se obtin rezultate cu efort, sociologul se zbate, creste greu, infloreste rar, are nevoie de anumite conditii pentru a creste, nu creste oriunde. Tot la ei apare si problema utilitatii sociologului: poate fi putin util, nu merita investitia, cu retusuri poate deveni util, important, sociologul vede tot, dar degeaba, dureaza putin, este decorativ, futil, o fandoseala.

Ceea ce este comun tuturor epitetelor si actiunilor specifice enumerate de sociologi (in gereral) este ideea obstacolelor. Sociologul este rezistent, face fata celor mai grele incercari. Este echipat cu cele mai diverse accesorii care-l scot basma curata din orice situatie problematica. Si sunt drumuri neumblate, nebatatorite, sunt terenuri accidentate, sunt conditii vitrege, neprielnice. Toate sunt provocari, greutatile sunt infruntate si depasite. Sociologul este un erou supus incercarilor. Pare ca inca n-a ajuns la ultima proba si ca inca nu si-a primit rasplata.

Apoi ideea adaptabilitatii este si ea general valabila. Daca nu are tot ce ii trebuie, nu moare si nici nu se lamenteaza. E aproape enervant de adaptabil, nu poti scapa de el. Merge mai departe, descopera solutii care-l fac sa treaca peste lipsuri sau dificultati. Nu este pretentios, lasa senzatia ca se multumeste cu orice. Se agata de tine (chiar daca nu-i intinzi mana) si nu mai scapi de el nici daca te scuturi, nici daca nu-l mai hranesti. Pur si simplu se adapteaza.

Combinatia de elemente din care este format este un alt aspect comun. Sociologul este un amalgam, o mixtura ciudata de elemente ce-l fac straniu, unic. Nu e deloc simplu, e mai degraba complex si surprinzator. Nu prea stii la ce sa te astepti din partea lui, poate fi mereu nou, ofera mereu raspunsuri neprevazute.

In general, sociologul este prezentat dinamic, plin de viata si activism.

Exista idei pe care le-am dezvoltat din enumerarile animalelor, plantelor etc. si care se contrazic cu ideile descoperite in epitete si actiuni. Astfel, sociologul este elegant, rapid, impunator si chiar frumos, nu dezagreabil si lent cum am presupus.

In general, enumerarea animalelor, plantelor etc. nu mi-a sugerat maretia, extraordinarul. Mi s-a parut ca personificarile nu-l flateaza pe sociolog. Explicatiile venite prin epitete si actiuni au imbunatatit putin imaginea sociologului. Sociologii mi s-au parut realisti, sinceri. Ma intreb daca s-ar defini la fel si in fata unor oameni care nu sunt sociologi. Banuiesc ca nu. Si mai banuiesc ca romanii, in general, au o parere mai buna despre sociologi decat acestia din urma despre ei insisi.

Concluziile sunt foarte greu de tras in conditiile unui astfel de studiu. Am incercat doar sa ofer o familiarizare cu problematica profesiei de sociolog vazuta de sociologi. Nu mi-am propus sa demonstrez ceva anume, ci doar sa semnalizez, prin enumerarea unor constatari, ca subiectul este incitant si ca merita atentie (chiar si daca numai pentru faptul ca este vorba despre profesia noastra).