Comunitatea Morala si familia

Universitatea Bucuresti Facultatea de Sociologie

Comunitatea Morala

-referat-

Comunitatea desemneaza : " Toate formele de relationare care sunt caracterizate de un inalt grad de intimitate personala, profunzime emotionala, angajare morala, coeziune sociala si continuitate in timp" [1]

Dupa Nisbet comunitatea isi extrage forta din motivatie mai mult decat din vointa si interes, considerand-o ca fiind o interactionare continua intre sentiment si gandire, traditie si angajare, iar primul tipar al comunitatii regasindu-se in familie.[2]

Auguste Comte

August Comte aloca "comunitatii" doua forte de formare : puterea spirituala si puterea temporala. Acesta considera ca datorita dinamicii sociale evolutia sociala isi pierde coerenta, astfel incat energia spirituala se detaseaza de cea temporala ceea ce va produce prabusirea comunitatii. In viziunea sa coordonarea moralei se regaseste in cele trei grade de existenta ( 1. viata individuala, 2. viata domestica, 3. viata sociala), fiecarei etape corespunzandu-i un anumit tip de gandire. Preponderenta instictelor personale fiind o caracteristica a vietii individuale ceea ce presupune o conservare a persoanei, expansiunea instinctelor subiectiv-afective apartine vietii domestice reprezentand predominarea simpatiei asupra egoismului, in timp ce viata sociala presupune o dezvoltare a influentelor intelectuale ceea ce denota o conlucrare intre scopurile si mijloacele personale vizand un scop comun. Trecand prin cele trei grade, comunitatea pentru Comte, capata intelesul de comunitate morala.

Prima forma naturala de comunitate este familia careia i se atribuie responsabilitatea moralitatii datorita compozitiei ei ca unitate "in care individul iese din sine si invata sa traiasca in altul" . Considerand faptul ca o societate nu este compusa din indivizi singulari ci din unitatile sociale care o formeaza familia este esentiala in stabilirea legaturilor intre semeni datorita relatiilor pe care le constituie. Relatia filiala confera individului respectul pentru autoritate care ar fi greu de instituit, daca nu chiar imposibil, fara o inradacinare in grupul primar; relatia fraternala este considerata matricea relatiei de solidaritate sociala, in timp ce relatia conjugala este fundamentala din perspectiva structurii naturale monograme si din perspectiva inegalitatii "necesare" care confera rolului de tata o autoritate naturala.

Scoala lui Le Play

Scoala lui Le Play nu aloca familiei o definitie pe baza criteriului moral. In viziunea aceste scoli familia "reproduce toate caracteristicile empirice ale societatii", nu doar pe cele specifice morale. In conceptele lui Le Play, familia ca unitate sociala, este legata de un mediu geografic si de un anumit tip de munca. Discipol al acestei scoli, Demolins, continua analiza conditionarii familiei de catre spatiul geografic, considerand ca "solul netransformat si ocupatiile dependente de conditiile naturale reprezinta conditia geografica a familiei patriarhale". Demolins considera ca dintre toti membrii ai acestui tip de comunitate rolul primordial este ocupat de tatal familiei, si ca odata cu scaderea autoritatii paterne familia este pusa sub pericolul de disolutie ceea ce ar conduce ca o reactie in lant la "zdruncinarea" societatii.Ca exemplu pentru aceasta primejdie scoala lui Le Play prezinta efectele revolutiei franceze care a condus la prabusirea autoritatii paterne, a rupt raportul dintre traditie si familie si a introdus pe o scara larga sentimentul de individualism.

Scoala lui Le Play introduce termenul de stiinta a societatii care se defineste ca fiind stiinta despre grupurile si despre legile pe care le stapanesc. Conform acestei scoli grupurile se caracterizeaza in functie de trei criterii. Astfel incat se regasesc grupuri voluntare(Ex: sindicatul, scoala, atelierul) si involuntare(Ex: familia, comuna, statul), grupuri permanente(Ex: familia, atelierul, Biserica, comuna) si temporale(Ex: un targ, un tren de calatori,o sala de teatru) si grupuri elementare(Ex: familia, armata, scoala) respectiv complexe( Ex: comuna, tara, provincia). [7]

Astfel incat se deduce o definitie lineara asupra familiei: grup involuntar, permanent si elementar.

Tönnies

Ferdinand Tönnies face distinctia intre societate(Gesellschaft) si comunitate(Gemeinschaft). Acestor tipuri alocandu-le doua tipuri de vointe : reflectata si organica.

Comunitatii "apartinandu-i" vointa organica a caror forme pshihologice, placerea, obisnuinta si memoria, le corespund legaturi naturale de sange, spatiu si spirit. Tönnies considera ca vointa umana este aceea pe care se reazama toate manifestele comunitare. Prin nastere omul intra in familie, care este considerata prototipul uniunilor de comunitate. Vointa sa rationala il poate determina sa ramana sau nu in familie, dar existenta relatiei insasi nu este dependenta de vointa sa rationala, ceea ce face din vointa organica una naturala care isi asociaza functii precum pasiunea, "atunci cand natura umana se manifesta in si prin trasaturile ei profunde", curajul, " cand tendinta naturala este marcata de dorinta de a activiza energia animala", si geniul, care se manifesta atunci cand " tendinta mentala consta in dorinta de a ordona, a comunica ceea ce este viu in memorie si imaginatie".

Societatea, sau in viziunea sociologului german, vointa reflectata isi regaseste formele si cadrele de manifestare in reflectie , decizie si concept, fiind definita ca o cale catre scop, ea nefiind nici morala , nici imorala, ci reprezentata de principiul drumului insusi.

Tönnies descrie doua moduri de existenta sociala, una comunitara, "a muncii si a te bucura impreuna cu ceilalti, prin fiinta comunitara care te leaga de ei", si una societala "care este abstracta, reflectata si care capata forma conventiei, a contractului si a banilor".

In masura in care vointa comuna este considerata in fiecare schimb ca un act social ea se transforma intr-un contract. Luand in considerare faptul ca societatea este o forma de sociabilitate care se dezvolta in cadrul schimbului , se poate afirma ca individul pentru a isi forma vointa reflectata semneaza un contract intre comunitate , ca fiinta naturala si individuala, si societate, ca un factor al dinamicii sociale.

Diferenta intre cele doua tipuri de vointa este reprezentata si de satisfacerea scopului, in cea de tip organic implinirea persoanei se face in planul individual, in cadrul comunitatii, in timp ce satisfactia produsa de vointa reflectata se produce in sensul realizarii maxime a intregului mediu, fiind transpusa in afara societatii.[8]

N. Maine

N. Maine indica miscarea societatii de la status (legaturi de rudenie, familiale, religioase, de varsta, de gen, etc.) la contract (legaturi bazate pe schimburile materiale si pe schimbul reciproc de servicii, de bunuri si activitati; schimbul fiind considerat singurul criteriu si singura legatura sociala). Trecerea de la sistemul de tip comunitar la cel societal se configureaza datorita transformarii si inlocuirii caracteristicilor primului tip enuntat. Astfel incat vointa organica este inlocuita de cea reflectata, eul personal devine eu societal, posesiunea se transforma in bun, rolul pamantul este schimbat de cel al banilor iar dreptul familial este metamorfozat in dreptul obligatiunilor.

Emile Durkheim

Emile Durkheim observa, ca o continuitate a conceptiei lui August Comte, ca societatile devin esential industriale. Separarea fata de teoria lui Comte se produce in momentul in care sociologul francez aloca consecintelor transformarilor factori de natura economica pe care le considera ca fiind o sursa de demoralizare generala. Acesta considera ca "functiile economice absorb un numar foarte ridicat de indivizi a caror viata se deruleaza aproape integral in mediul industrial si comercial si cum acest mediu are o scazuta amprenta morala, inseamna, ca cea mai mare parte a existentei lor se scurge in afara oricarei actiuni morale". Afirmarea functiilor economice provoaca o dezechilibrare functionala a societatii datorita faptului ca acestea scot mase mari de indivizi de sub actiunea functiilor familiale, religioase, militare, etc.

Dintr-o alta perspectiva aceste functii provoaca o anumita incoerenta in mediul comercial si industrial, deoarece modifica ocupatiile si regulile, anuland vechile structuri fara a genera altele, intr-un mod spontan.

In viziunea lui Durkheim familia si corporatiile sunt cele doua radacini ale societatii, cele doua surse ale puterii morale si cele doua directii ale solidaritatii sociale.

Sociologul francez descrie doua tipuri de solidaritate, cea mecanica, caracterizata prin solidaritatea membrilor prin asemanare, si cea organica prin care solidaritatea se efectueaza prin diferentierea membrilor societatii.[11]

Societatea privita ca sistem

Eugenia Speranta defineste societatea ca fiind factorul ideal, un sistem de valori circulante."Sistemul este un castel de hirtii colorate pe lunecoasa temelie de vis poetic imboldat de tentatia schemelor in sine". Definitia profesorului universitar al Universitatii din Cluj indica relatia de interdependenta a valorilor morale cu sistemul in sine care la randul sau este precedat de noi valori pe care le genereaza la infinit.

Traian Braileanu considera ca societatea este un sistem autonom sau o forma evolutiva, un organism alcatuit din parti, care insa nu sunt reprezentate prin indivizi ci prin tesuturi sociale in stare sa creeze, pentru adaptarea societatii la mediul inconjurator, organele necesare mentinerii echilibrului. Sub aspectul conceptiei sale, de tipul biologic-organicist, toate formele sociale sunt variatii ale raporturilor intre tesuturile biologice adica intre sexe si varste.[12]

Daca tinem cont de temparamentele diferite ce apartin genului feminin ( afectivitate, sentimentalitate, intuitie) si genului masculin (activitate, reflexie, cunoastere) si daca le-am introduce in sistemul de valori ale celor doua tipuri de vointa prezentate de Tönnies, atunci probabil ca vointei organice de tip comunitar i s-ar atribui caracteristicile primul gen enuntat iar vointei reflectare celui de-al doilea, ceea ce ar produce o responsabilizare a transformarii valorilor morale prezente de catre gen.

In viziunea lui Paul Barth societatea inseamna totalitatea oamenilor care traiesc impreuna si totalitatea vietii lor comune, statul fiind o parte a societatii , care detine puterea de a constrange viata sociala. Traian Braileanu indica situatia prezenta in Romania , unde statul nu se indifica cu societatea, ceea ce inseamna ca familia duce o viata independenta de stat, creindu-si organe de aparare in afara si o ordine juridica in intern. Problema opozitiei intre clasele sociale este ridicata ca fiind una hotaratoare de catre revolutia franceza a carei urmare prezinta statul ca o forma de organizatie instabila pe cand comunitatile, familia, clasele sociale si comunitatile de tip religios, ies la suprafata.

Sociabilitatea

Gurvitch indica sociabilitatea ca principiul relatiilor intre persoane si capacitatea de a stabili legaturi sociale formand intr-o ultima forma grupuri. Curentul Granovetter atribuie sociabilitatii rolul de a intretine retele ce apar intr-un mod spontan din relatiile pe care individul le intretine cu ceilalti.

Conform unui studiu asupra populatiei franceze , cei 10 % din populatia activa masculina, compus din profesiuni liberale( profesori, artisti, invatatori, animatori sociali) totalizeaza 34 % din relatiile de prietenie, 35 % din relatiile de munca, 24 % din relatiile de rudenie si 23 % din relatiile cu vecinii. In timp ce 35 % din populatia activa masculina reprezentata de muncitori calificati si necalificati totalizeaza 17 % din relatiile de prietenie, 15 % din relatiile de munca, 15 % din relatiile de rudenie si 20 % din relatiile cu vecinii.

Astfel , sociabilitatea apare ca un capital social a carui acumulare este intr-o corelatie pozitiva cu veniturile dar, in special , cu diploma.Conform perceptiei lui Raymond Boudon ea are toate aparentele unui capital cultural a carui gestionare reusita depinde de asimilarea unei culturi ce retine sociabilitatea printre valorile sale privilegiate.[15]

Familia

Daca pentru Ion Chelcea caracteristica principala a comunitatii este reprezentata de sistemul autonom[16], Maria Voinea puncteaza complexitatea comunitatii familiei din perspectiva sociologica : "ca forma specifica de comunitate umana, desemneaza grupul de persoane unite prin casatorie, filiatie sau rudenie, ce se caracterizeaza prin comunitate de viata, de sentimente, aspiratii si interese, aparand astfel ca o realitate sociala distincta, ca un grup natural si social fundamental, caracteristic tuturor societatilor, in care se manifesta multiple relatii, fundamentale fiind cele de casatorie si rudenie."

Cercetarile in domeniul sociologiei familiei pun in evidenta faptul ca, in societatile moderne, familia a pierdut o mare parte din importanta sa socializatoare traditionala[18], astfel incat aceasta functie a fost preluata de alte institutii specializate a statului, ceea ce poate insemna si o "mutare" a responsabilitatii morale din comunitate in societate, iar o urmare probabila a acestui schimb pune sub semnul intrebarii o posibila pierdere a identitatii de tip moral fiind inlocuita de cea de tip contractualist.

Concluzii

Familia poate fi privita ca un mediator intre Macro ( societate, institutii, probleme publice) si Micro ( individualism , intim, probleme private) datorita faptului ca ea apartine ambelor "tabere". Ea poate fi privita din ambele perspective, de la societate la individualitate, de la institutie la intimitate cat si din perspectiva structurii directionata asupra privatului.

"Familiile sunt constructii ideologice, conturandu-se in jurul anumitor repere ale vietii cat si a experientei".[19]

Bibliografie

Badescu, Ilie."Perioada Marilor Sisteme". Galati. Editura Porto-Franco. 1994

Boudon, Raymond."Tratat de Sociologie"Editia a II-a. Bucuresti: Editura Humanitas. 2006

Braileanu, Traian."Sociologie Generala".Bucuresti : Editura Albatros. 2003

Caraioan, Pompiliu."Sinteze sociologice-Sociologia Romaneasca Azi".Bucuresti.Editura: Stiintifica. 1971

Chelcea, Ion."Privire catre noi insine, ca popor". Pitesti: Editura Universitatii din Pitest. 2002

D.H.J. Morgan." The Family, Politics & Social Theory". Marea Britanie : Editura Universitatii din Manchester. 1985

Voinea, Maria."Familia contemporana. Microenciclopedie". Bucuresti: Editura Focus. 2006