Comunitatile teritoriale

Comunitatile teritoriale

Viata se desfasoara in cadrul unor comunitati umane teritoriale. Prin comunitate teritoriala se intelege un grup de oameni care traiesc in cadrul unei anumite diviziuni sociale a muncii, intr-o anumita arie geografica, avand o anumita cultura comuna si un sistem social de organizare a activitatilor si fiind constiente de apartenenta la comunitatea respectiva. Comunitatea teritoriala este nucleul principal a ceea ce numim spatiu social in care se relationeaza locul de munca, locul de rezidenta si traseul dintre ele intr-o anumita unitate.

In mod traditional, comunitatile umane se impart in rurale (comunitati mici, cu o complexitate functionala redusa) si urbane (comunitati mari, cu o mare complexitate functionala).

Principalele criterii definitorii ale comunitatilor rurale, propuse de Robert Redfield (1955), sunt:

identitate: "este vizibil unde incepe si unde se sfarseste comunitatea";

dimensiuni mici: comunitatile rurale pot fi formate din cateva gospodarii, cateva zeci sau cateva sute de gospodarii; foarte rar depasesc 1000 de gospodarii;

omogenitate: "activitatile si atitudinile sunt asemanatoare pentru toate persoanele de un anumit sex si de o anumita varsta";

autonomie: satul "satisface singur toate sau majoritatea nevoilor locuitorilor sai".

Redfield a distins trei tipuri de comunitati rurale: salbatice (istoric, sunt comunitatile primitive), taranesti (comunitatile rurale caracteristice sistemului de productie feudal) si agricole (caracteristice societatii capitaliste). Pornind de la evolutia istorica a comunitatilor rurale, Redfield apreciaza ca tipul ideal de societate taraneasca (comunitate rurala) se defineste prin urmatoarele trasaturi:

autonomie relativa a colectivitatilor taranesti fata de societatea inglobatoare care le domina sau influenteaza, dar tolereaza originalitatea lor;

importanta structurala a grupului domestic in organizarea vietii economice si a vietii sociale a colectivitatii;

un sistem economic de autarhie relativa (autarhie- politica de izolare economica), care nu distinge consumul de productie si care intretine relatii cu societatea inglobanta;

o colectivitate locala caracterizata prin raporturi interne de intercunoastere si raporturi slabe cu colectivitatile din jur;

functia decisiva a notabilitatilor care au rolul medierii intre colectivitatea taraneasca si societatea globala.

Caracetristicile definitorii ale comunitatii urbane sunt:

volum demografic relativ mare;

preponderenta activitatilor industriale;

existenta unei diviziuni sociale a muncii in numeroase ocupatii specializate;

organizarea sociala bazata pe diviziunea ocupationala si pe structura sociala;

reglementarea institutionala, formala a relatiilor sociale;

importanta scazuta a relatiilor de rudenie;

relatii de intercunoastere reduse;

rationalizarea vietii sociale.

Referitor la dihotomia rural-urban, vom prezenta doua modele clasice.

Primul model ii apartine lui R. Frankenberg:

Al doilea model apartine Prof. Univ. Dr. Ioan Mihailescu.