Consilierea psihologica in cazul anxietatii generalizate - Studiu de caz

Facultatea Psihologie - Sociologie, anul IV

Universitatea Hyperion Bucuresti

Consilierea psihologica in cazul anxietatii generalizate

- Studiu de caz -

Bianca in varsta de 38 de ani, sufera de diferite dureri , ca si de tensiuni fizice si psihice. Aceasta stare a aparut in urma cu cinci ani. Durerile puternice de cap , precum si ametelile au facut-o sa creada ca are o tumoare pe creier.

In cladirea in care Bianca locuieste cineva murise de cancer la rect, intamplare ce a facut-o sa-si imagineze ca sufera si de aceasta boala.

Nodurile in gat, arsurile, senzatia de sufocare, accelerarea ritmului cardiac - toate acestea ii creaza o stare de neliniste cu privire la sanatatea ei. Din aceasta cauza merge la numeroase examene medicale, iar rezultatele acestora care arata ca este sanatoasa nu reusesc s-o linisteasca. Urmeaza un tratament cu tranchilizante care totusi nu da rezultate multumitoare.

In afara de preocuparea permanenta legata de sanatate, Bianca prezinta numeroase teme de anxietate. Cel mai mult o apasa gandul ca ar putea la un moment dat sa nu mai fie capabila sa-si ajute mama, pe care o are in grija.

Cu toate ca ea si sotul ei au o situatie materiala excelenta, este tot timpul obsedata de ideea ca ar putea sa fie ruinata si ca "nu ar mai putea s-o scoata la capat". In ciuda reusitei profesionale, ea este in continuare timida si rezervata si cedeaza usor in fata criticilor.

In plus mai acuza momente depresive, insa interviurile si testele psihologice nu au relevat decat un nivel moderat al depresiei.

Primele trei sedinte au fost sedinte de relaxare, care au facut-o sa se simta mai bine. Astfel Bianca a reusit sa intre in miezul problemei : "Viata mea a fost si este destul de complicata. Poti spune ca seamana cu un film". Tatal Biancai, apartinand unei familii bogate si cu renume se casatoreste cu mama ei, care provenea dintr-un mediu mult mai modest. Tatal moare cand Bianca avea cinci ani si mama trebuie sa infrunte singura intregul clan al tatalui. In final mama ei ajunge se lucreze ca portar la o uzina. Au fost amandoua nevoite sa traiasca in saracie pana cand relatiile cu familia tatalui s-au mai imbunatatit.

Din cauza acestei intamplari, nici casnicia fericita, nici securitatea profesionala si materiala ulterioara nu i-au atenuat frica de saracie. Bianca se simte obligata se fie salvatorul mamei "care numai pe ea o are pe lume".

Terapia cognitiva se va concentra pe intrebari, rezolvarea problemelor si joc de rol construite in jurul urmatoarelor postulate:

Trebuie sa fiu iubit de toata lumea, mai ales de familia mea, in caz contrar risc producerea unor catastrofe cum e cea care s-a abatut asupra mamei mele.

In lume nu ar trebui sa fie decat oameni sinceri si cinstiti.

Nu-ti poti afirma si impune punctul de vedere fara riscul de a fi criticat.

Initial terapia este centrata pe dezvoltarea capacitatii de a suporta criticile si eventualele ostilitati din partea celorlalti sau ale destinului.

Terapia se va concentra apoi asupra datelor cunoscute: Bianca sufera mult din cauza lipsei de afectiune din partea familiei, care n-a stiut niciodata sa-i inlocuiasca tatal. Numai tatal a iubit-o.    Atunci i s-a propus sa schimbe perspectiva. Oare familia ii este atat de ostila pe cat o vede ea ? Are dreptate sa considere ca este vorba despre o atitudine profunda sau de comportamente vechi, legate de perioada care a urmat mortii tatalui ? Bianca ajunge astfel la o alta ipoteza conform careia familia ei este fara indoiala atat de inchisa datorita unei educatii rigide.

Angoasa persista in preajma Craciunului cand are loc reuniunea familiei. In plus moartea inopinata a unei vedete de televiziune ii reactiveaza grijile legate de sanatate. Incepe sa creeze scenarii dramatice : ea moare in urma unei crize cardiace, iar mama va ramane singura , saraca si abandonata, ca altadata. In mod normal, o evaluare realista a situatiei ii permite sa constate ca si in cazul in care ea ar muri, mama ei nu ar ramane in mizerie. Dar exista ceva care rezista si care mentine scenariul.

Bianca tine inca de la inceputul terapiei o evidenta a evenimentelor care ii activeaza anxietatea, notatdu-si in fise. In cadrul fiecarei sedinte de terapie se analizeaza aceste fise. Cu putin timp inainte de Craciun, Bianca povesteste o intamplare care a miscat-o puternic si i-a sporit tristetea. A vazut un film despre viata Ecaterinei a II a, iar o scena i-a amintit de excluderea pe care a suferit-o mama ei din cauza matusii. Brusc, i-au aparut in minte fata ei cuprinsa de convulsii si ochii mari, plini de ura. Nu poate sa suporte imaginea care acum o obsedeaza si cauta fara incetare sa o alunge. I s-a propus sa reprezinte mental scena pana in momentul in care anxietatea va disparea. Dupa cinci minute de expunere la imaginea mentala, intensitatea anxietatii scade treptat. Isi continua povestea, cu lacrimi in ochi .

Bianca a fost sfatuita sa practice cu regularitate si acasa retrairea in imaginatie a scenelor neplacute, pana in momentul in care angoasa dispare, si sa examineze in scris argumentele pentru si impotriva reintoarcerii unei asemenea situatii. Dupa cinci sedinte centrate pe modificarea continutului emotional si cognitiv al acestei scheme de pericol, anxietatea a inceput sa descreasca. Acum problema se punea astfel: "Cum sa se detaseze de scenariul negativ pe care viata i l-a scris si sa gaseasca un happy-end ?".

A trecut Craciunul. A urmat un moment de "reglare de conturi" cu familia tatalui. Situatia personala incepe sa se amelioreze. Se simte mai bine din punct de vedere psihic , iar simptomele fizice s-au atenuat, fara a disparea insa in totalitate. Terapia se opreste dupa patru luni, in urma a 12 sedinte.

Reexaminata la trei luni dupa terminarea treapiei, se constata ca anxietatea si grijile disparusera, iar starea de incordare din familie a incetat. Psihometria confirma rezultatul. Bianca a scapat de sentimentul de inferioritate. De acum inainte isi va putea vedea familia, pentru a vorbi despre tatal ei, pe care l-a iubit.

Mariana C. lucrand ca sefa de sectie la A.P.A.C.A., a fost confruntata cu o situatie de criza aparuta in urma unui incendiu la locul de munca. In subordinea sa erau muncitoare cu scoala profesionala din diverse judete ale Romaniei. Incendiul a aparut spontan si s-a extins foarte repede, arzand stofele ce erau depozitate in acea sectie. Mariana C. s-a ocupat de evacuarea muncitoarelor ce prezentau arsuri pe corp, unele destul de grave.

Acasa o asteptau doi copii si o mama ce era imobilizata la pat de o infirmitate. Incendiul a speriat-o foarte tare pe Mariana, crezand ca la un moment dat chiar va sfarsi arsa de flacari. A prezentat destul curaj, preluand comanda evacuarii sectiei. A mentinut legatura prin telefon cu medicii de pe salvare, pompieri, directorii de intreprindere, rudele victimelor si propria familie. A avut un soc in momentul in care vorbind cu mama sa la telefon, vocea acesteia s-a amestecat cu cele ale femeilor speriate din sectie si a celor ce strigau de durerea provocata de arsuri. Anxietatea a cuprins-o, fiind pusa in situatia de a intelege ca prezenta ei acolo ar putea fi fatala pentru ea, totodata copiii si mama ei ramanand fara suport.

Incendiul a fost stins de pompierii sositi la fata locului si ea s-a putut intoarce acasa la familie. Noptile urmatoare a avut cosmaruri in care se intrepatrundeau imaginile femeilor arse suferinde cu cele ale mamei sale infirme. Desi era felicitata la serivici de toti colegii si de directori de curajul si colegialitatea de care a dat dovada, Mariana C. nu se mai simtea in largul ei nici la servici, nici acasa.

La sfatul unei colege de servici, se prezinta la cabinetul unui consilier psihologic. Subiectul abordat de catre aceasta a fost experienta incendiului si a modului in care ea se percepe pe sine in raport cu familia si responsabilitatile profesionale. Detinerea controlului reprezenta o problema importanta in familia ei.

Pacienta a marturisit ca tatal sau a fost o persoana imprevizibila dar afectuoasa. Acesta consuma alcool in cantitati moderate impreuna cu colegii de servici. Perioada adolescentei a fost marcata de accidentul de masina suferit de catre mama sa ce a imobilizat-o la pat pe aceasta. Tatal sau a ingrijit-o intr-un mod nu mereu neadecvat dupa spusele Marianei, ceea ce o facea adeseori sa intervina direct si sa aiba dispute cu acesta.

Modelul mamei de persoana cea mai capabila s-a intrerupt odata cu accidentul de masina si imobilizarea la pat a acesteia.

Mariajul pe care l-a avut s-a incheiat din motive financiare si a inacceptarii sotului ei de a-si depasi conditia de absolvent de liceu. Dorea sa urmeze studiile unei universitati si aceasta a fost o sursa continua de conflict conjugal. Divortul a fost urmat la scurt timp de decesul tatalui, ceea ce a facut practic, ca ea sa devina singura persoana din familie apta de munca si aducatoare de salariu in casa. Responsabilitatea a fost mare avand in grija cei doi copii si mama imobilizata la pat.

Experienta incendiului a facut-o pe Mariana sa fie cuprinsa de sentimentul de neajutorare urmat de furie. Acestea fusesera reprimate pana atunci. Aceasta a facut-o sa inteleaga ca simtea puternic nevoia de protectie si afectiune. Ea s-a ocupat mai mult de colegele ei, decat de securitatea ei. O sedinta de debriefing (acest termen descrie o conducere atenta realizata de catre un trainer pentru a centra atentie cursantilor pe procesul prin care au indeplinit o anumita sarcina. La sfarsitul unei experiente de invatare participantii sunt incurajati sa reflecteze la ce au invatat si sa analizeze modul in care au indeplinit o sarcina. Scopul sau este de a-i ajuta pe participanti sa obtina o mai mare autonomie in invatare) i-a dat posibilitatea sa suspende pentru un timp autocontrolul si sa se accepte pe sine asa cum este de fapt.

Mariana C. si-a exprimat un sentiment de ostilitate fata de mama ei pentru faptul ca s-a imbolnavit, sentiment urmat de culpabilitate pentru reactia ei irationala.

Terapeutul a trebuit sa-i explice ca sentimetul de ostilitate simtit este normal la persoanele care acorda sprijin celorlalti. A iesit la iveala si teama neconstientizata ca va trebui in cele din urma sa-si interneze mama intr-un camin - spital.

Terapeutul i-a propus Marianei un pachet de 6 sedinte de psihoterapie. Obiectivele psihoterapiei s-au centrat pe tema autocontrolului si autonomiei raportate la sentimentele de neajutorare, neglijare, abandon. Au fost aplicate tehnici de relaxare progresiva si imaginatie dirijata.

Amintirile clientei au evidentiat o puternica anxietate si sentimente de evitare. In urma expunerii progresive la aceste amintiri, Mariana a reusit sa sesizeze modul in care istoria vietii i-a modelat comportamentul actual. Astfel, tendinta clientei de a se refugia in hiperactivitate ii permite sa se distanteze de problemele de familie. A admis ca nutrea sentimente de ostilitate fata de tatal ei, precum si sentimentul de culpabilitate legat de faptul ca nu corespunde imaginii ideale de "fata buna" pe care majoritatea cunoscutilor o asociaza cu persoana ei.

O data cu reevaluarea evenimentelor si-a dat seama de faptul ca este capabila sa-si propuna si sa urmareasca obiective, sa-si acorde o pauza de relaxare si sa faca fata sentimentului lipsei de control.

Acest caz ilustreaza vulnerabilitatea crescuta la stresul post - traumatic datorata mai ales sentimentelor de culpabilitate reprimate de pacienta. Terapeutul a ajutat-o sa aiba mai multa grija de propria persoana, sa-si permita momente de relaxare, precum si clipe in care sa fie singura.

La finalul terapiei Mariana a invatat sa tolereze sentimentele de lipsa a controlului, cosmarurile reducandu-se in mod semnificativ iar imaginea de sine s-a imbunatatit.

La 4 luni dupa aceasta consiliere urmata de terapie, Mariana C. se simtea mai bine; stilul de viata fusese schimbat, relaxandu-se zilnic si devenind, chiar, interesata de diverse tehnici de evolutie personala.