Crima organizata - preocupare majora a lumii contemporane

Crima organizata - preocupare majora a lumii contemporane

1. Preocuparea pentru prevenirea si combaterea criminalitatii organizate constituie, in perioada actuala, una din cele mai impor­tante probleme ale statelor moderne ca si ale unor organizatii inter­nationale neguvernamentale angajate in identificarea si elaborarea strategiilor destinate controlului fenomenului infractional. Aceasta preocupare este impusa de amenintarea pe care fenomenul crimei organizate o reprezinta pentru siguranta economica si politica a statelor. Savarsirea unor infractiuni de mare pericol social in forme organizate, cu roluri functionale precis stabilite, similare - in esenta lor - activitatilor economice licite (corporate, enterprise or business‑like manner), reprezinta o amenintare reala pentru ordinea juridica natio­nala si internationala.

2. Declaratia Politica si Planul de Actiune Globala impotriva Cri­minalitatii Transnationale Organizate adoptate cu prilejul Conferintei Ministeriale Mondiale care a avut loc la Napoli, in Italia, in perioada 21‑23 nov. 1994 subliniaza necesitatea asigurarii unei strategii comu­ne de lupta impotriva acestui fenomen, strategie care sa se bazeze pe o cooperare internationala eficienta si coordonata, care sa includa masuri legislative adecvate scopului propus precum si mijloacele operationale necesare. In documentele Conferintei mentionate, statele membre ale Natiunilor Unite sunt chemate sa respecte urmatoarele recomandari

sa‑si armonizeze legislatia penala si procesual‑penala cu cea a statelor cu mare experienta in combaterea crimei organizate;

sa incrimineze participarea in asociatiile criminale si sa intro­duca raspunderea penala a persoanelor juridice in sistemele legislative nationale;

sa asigure organelor nationale de investigatii utilizarea legala a "mijloacelor moderne de obtinere a probelor, cum ar fi supravegherea electronica, introducerea de agenti acoperiti in grupurile criminale precum si livrarile controlate in secret de autoritati", cu respectarea garantiilor legale si cu stipularea expresa ca aceste mijloace pot fi utilizate numai in baza aprobarii si sub supravegherea organelor de justitie;

sa ia in considerare introducerea programelor de protectie a martorilor, care sa prevada un tratament juridic special (prefe­rential, atenuat) celor care ajuta la obtinerea unor informatii din interior cu privire la structura, membrii si modul de ope­rare al organizatiilor criminale;

sa ia toate masurile necesare pentru a asigura transparenta si corectitudinea in afaceri, finante si administratie, pentru a elimina coruptia si spalarea banilor;

sa promoveze acorduri si conventii bilaterale si multilaterale pentru acordarea reciproca de sprijin in investigarea si jude­carea crimei organizate.

Alte recomandari vizeaza adoptarea de masuri menite sa con­duca la lipsirea infractorilor de averea dobandita ilicit, intre care o importanta deosebita se acorda:

incriminarii penale a spalarii banilor;

adoptarii "masurilor legislative pentru confiscarea profitului ilicit, . si sechestrarea averii", alaturi de "posibilitatea legala ca instanta sa dispuna confiscarea averii dobandite ilicit chiar fara aplicarea altei sanctiuni penale" si inversarea sarcinii probei in aceasta materie.

3. Aceleasi idei sunt subliniate si de Consiliul Europei, de Uniunea Europeana precum si de organizatiile profesionale interna­tionale din domeniul stiintelor penale. Astfel, cu prilejul celui de‑al XV‑lea Congres al Asociatiei Internationale de Drept Penal care a avut loc la Rio de Janeiro (Brazilia), in anul 1994, s‑a stabilit ca tema "Sistemele penale in confruntarea cu crima organizata" pentru viitorul congres, tema care a fost dezbatuta sub multiple aspecte (drept penal general, drept penal special, procedura penala, drept penal internatio­nal) in cadrul celor patru colocvii pregatitoare care s‑au desfasurat in anii 1997 si 1998 si finalizata in rezolutia celui de‑al XVI‑lea Congres al Asociatiei Internationale de Drept Penal care a avut loc la Buda­pesta in anul 1999.

4. Enuntate cu titlu exemplificativ, masurile legislative si institu­tionale propuse pentru a fi adoptate de catre statele nationale si de catre comunitatea internationala sunt de o gravitate fara precedent in materie penala. Justificarea acestora are la baza amenintarea monoli­tica globala pe care crima organizata o prezinta pentru ordinea juri­dica interna si internationala, inlocuind pericolul mai vechi reprezen­tat de razboiul rece . Prioritatea acordata prevenirii si controlului crimei organizate se justifica pe doua planuri: pe de o parte, fenome­nul social al crimei organizate prezinta trasaturi specifice care il transforma intr-un adversar redutabil pentru institutiile din sistemul justitiei penale iar, pe de alta parte, pericolul social al faptelor penale savarsite de grupurile criminale organizate este deosebit de inalt.

5. Principalele trasaturi ce caracterizeaza organizatiile criminale si activitatile desfasurate de acestea ar putea fi sintetizate astfel

a) De regula, aceste activitati sunt desfasurate de asociatii con­stituite de infractori, bazate pe o structura organizatorica bine definita, reguli de comportare, ritualuri de aderare, functii si atributii etc., care se caracterizeaza prin ierarhie stricta si autoritatea liderilor.

b) Organizatiile criminale se caracterizeaza prin ermetism si conspirativitate. Aceasta trasatura deriva atat din vechea origine socio-culturala a fenomenului, cat si din necesitati obiective determi­nate de nevoia de autoprotectie, de evitare masurilor de control speci­alizat intreprinse de catre institutiile abilitate prin lege. Se apreciaza ca pericolul grav pe care il reprezinta Mafia italiana deriva din subcultura sa arhaica, tradusa prin selectarea riguroasa a recrutilor si capacitatea de fier de a impune membrilor sai reguli neiertatoare de conduita, care sunt, fara exceptie, respectate. Discretia si respectarea legii tacerii (omerta) sunt calitati indispensabile pentru un mafiot. In decursul ultimelor doua decenii, ca urmare a eforturilor conjugate pe plan intern si international, un numar important de mafioti, inclusiv capi ai "familiilor", au fost capturati si deferiti justitiei. Unii dintre ei s-au "pocait" si au furnizat marturii si informatii de mare valoare pentru probarea faptelor penale savarsite de organizatiile criminale. In consecinta, regula conspirativitatii s-a intarit si mai mult, limitand la minimum atat numarul de legaturi intre membrii retelei cat si circulatia informatiilor in interiorul acesteia. Ermetismul organizatiei se manifesta si la nivelul recrutarii de noi membri, printr-o mai mare severitate a selectiei.

c) Orientarea spre obtinerea rapida de castiguri mari caracte­rizeaza in mod esential activitatea crimei organizate. Castigul este realizat prin obtinerea si mentinerea monopolului asupra bunurilor si serviciilor ilicite cum ar fi productia si traficul de narcotice, jocurile de noroc, pornografia si prostitutia. Mai recent, se adauga traficul de arme, munitii si explozibili, traficul de bunuri de patrimoniu cultural national, precum si formele moderne de criminalitate, intre care frauda bancara, falsificarea de hartii de valoare si criminalitatea informatica.

d) Organizatiile criminale sunt eficiente si flexibile, dovedind o inalta capacitate de exploatare a domeniilor socio-economice si politice vulnerabile. De-a lungul timpului, acestea au dovedit o mare capacitate de adaptare atat in privinta domeniilor preferate de actiu­ne, cat si la conditiile concrete, social-politice si istorice din tarile in care s-au constituit. Avand ca punct de plecare zone minore ale economicului, crima organizata a ajuns sa coordoneze cea mai mare parte a traficului cu stupefiante pe plan mondial, un procent remar­cabil din traficul de arme, munitii si materiale explozive, sa fie proprietara unor mari banci si societati de holding, sa detina hoteluri, cazinouri si terenuri petrolifere, sa se implice in metodele moderne ale crimei, cum ar fi frauda financiar-bancara, spalarea banilor si crimi­nalitatea informatica. Aceste asociatii organizeaza in mod minutios fiecare operatie criminala, asigurand informatiile necesare, mijloacele de executare, de transport, de valorificare a bunurilor.

O preocupare specifica este reprezentata de ascunderea surse­lor de venit si reciclarea banilor proveniti din operatii ilicite. In acest scop, sunt preluate societati comerciale care desfasoara activitati lici­te (cum ar fi firme de constructii, societati de asigurare etc.) ori sunt infiintate intreprinderi proprii, care asigura posibilitatea reinvestirii fondurilor ilicite in operatii comerciale, bancare, de asigurari etc. In aceste cazuri, suntem in fata unor organizatii legale in sanul carora se comit fapte antisociale ori care reprezinta paravane cu aparenta de legalitate pentru liderii organizatiilor criminale.

In scopul atingerii obiectivelor proprii, structurile crimei organi­zate s‑au infiltrat in structurile pietelor legale ale lumii finantelor si, nu in ultimul rand, in clasa politica, in justitie si politie. Specific acestor organizatii criminale moderne este atragerea in sfera lor de activitate a unor importante personalitati din domeniul politic, juridic, economic, social care devin instrumente de realizare a scopurilor asociatiei si care, in cele din urma, devin profund atasati organizatiei. Fiind in permanenta in conflict cu legea penala, aceste organizatii se preocupa de coruperea autoritatilor, de introducerea de membri in cadrul aparatului represiv care sa le procure informatii si sa-i sprijine la nevoie; depun eforturi pentru stergerea urmelor faptelor comise, pentru falsificarea probelor sau distrugerea lor, mergand pana la neu­tralizarea judecatorilor, procurorilor, politistilor, martorilor, expertilor prin violenta si amenintare.

e) Utilizarea fortei in atingerea propriilor obiective reprezinta o alta caracteristica importanta a crimei organizate. Specific organiza­tiilor criminale este folosirea constrangerii prin cele mai dure mijloa­ce, inclusiv prin rapirea de persoane, uciderea celor care pun in pericol asociatia, distrugerea de bunuri etc. Aceste metode se folosesc nu numai pentru atingerea scopurilor asociatiei dar si pentru asigu­rarea disciplinei interne, a secretului operatiunilor, a inlaturarii con­curentei organizatiilor rivale, pentru concentrarea puterii in mainile unui numar cat mai redus de conducatori si pentru largirea sferei de activitate a organizatiei.

Au fost ucise, astfel, personalitati marcante ale luptei antimafia din Italia, generalul Alberto Dalla Chiesa si judecatorii Giovanni Falcone si Paolo Borselino. Crimei organizate italiene ii sunt atribui­te si unele crime politice, intre care asasinarea premierului Aldo Moro si atentatul cu bombe din gara Bologna, actiuni de mare forta si violenta, prin care s-a incercat determinarea statului italian la inceta­rea masurilor legale impotriva acestei structuri criminale.

f) Caracterul transnational al crimei organizate este o consecin­ta a evolutiei societatii la nivel planetar. Contradictia dintre dorinta de integrare economica internationala a tarilor in curs de dezvoltare si slaba dezvoltare economica, instabilitatea politica si coruptia din tarile sarace au creat brese exceptionale pentru expansiunea si chiar mondializarea crimei organizate.

6. Asa cum se arata in Raportul Secretariatului Comisiei asupra im­pactului mondial al crimei organizate, prezentat la Viena, in anul 1993, eforturile statelor pentru combaterea crimei organizate nu au fost incununate de succes, fapt care, alaturi de alti factori, a contri­buit la rapida internationalizare a acestui fenomen si a marit peri­colul social al faptelor penale savarsite de grupurile criminale organizate.

Organizatiile criminale s-au structurat in aceeasi maniera ca si societatile comerciale licite, cu departamente pentru achizitii, produc­tie, transport, vanzari si finantare. Singura diferenta deriva din faptul ca acestea dispun si de un departament care asigura utilizarea fortei pentru impunerea intereselor proprii.

Crima organizata se diversifica in permanenta, deplasandu-se de la domeniile traditionale, cum ar fi jocurile de noroc ilicite, camata si prostitutia, catre traficul international de autoturisme, furtul de opere de arta, comertul ilegal cu plante, animale si pa­sari exotice, traficul de persoane ori frauda in domeniul cartilor de credit si a produselor computerizate. Majoritatea operatiunilor ilicite mentionate presupun savarsirea unor infractiuni-mijloc specifi­ce, respectiv contrabanda, trecerea ilegala a frontierei de stat, falsificarea documentelor de identitate. Ca efect al conflictelor etnice si religioase, importante depozite militare au ajuns sub controlul or­ganizatiilor criminale, iar riscul ca dispozitivele nucleare sa ajunga in posesia acestora nu este de neglijat. Numeroasele razboaie locale genereaza o piata ilicita uriasa in domeniul traficului cu arme, de care profita atat producatorii cat si intermediarii.

Un domeniu nou al crimei organizate il reprezinta traficul cu organe umane pentru transplant. Saracii tarilor in curs de dezvolta­re, inclusiv copiii, reprezinta donatorii favoriti ai organizatiilor crimi­nale. Pe masura ce tehnologia pastrarii indelungate a organelor umane se perfectioneaza este de asteptat ca piata neagra in aceasta materie sa se amplifice.

In materia prostitutiei, victimele sunt traficate dupa ce sunt inselate prin promisiunea unor locuri de munca bine platite in tarile occidentale. Ulterior, obedienta acestora este obtinuta prin violenta, prin retinerea documentelor de identitate si prin lipsirea de libertate in mod ilegal.

Cu complicitatea oficialilor corupti din tarile in curs de dezvol­tare, organizatiile criminale se implica in traficul de reziduuri indu­striale toxice si radioactive determinand poluarea grava a unor teri­torii care, astfel, devin improprii pentru sustinerea vietii oamenilor.

Fenomenul crimei organizate este intotdeauna insotit de feno­menul coruptiei. Coruperea functionarilor publici este un fenomen endemic si poate fi intalnit in toate tarile, dar mai ales in cele sarace. In aceste tari, dezvaluirile pe tema coruptiei a determinat o reactie de profunda neincredere din partea populatiei, teama si lipsa de interes in cooperarea cu autoritatile din sistemul justitiei penale. In plan politic, oamenii renunta sa mai sprijine vreun partid si in cele din urma refuza exercitarea dreptului la vot. In aceste conditii, riscul accederii la putere a partidelor radicale nu este de neglijat. In plan economic, coruptia functionarilor publici determina stoparea procese­lor de dezvoltare, inertie, ineficienta, scaderea nivelului de trai. Con­tractele economice sunt castigate, in urma unor licitatii trucate, de companiile care ofera cea mai mare mita si care, ulterior, efectueaza lucrari de foarte slaba calitate sau nu le efectueaza de loc. Pe aceasta cale, fondurile publice sunt acaparate de catre organizatiile criminale care dispun de firme cu aparenta licita pentru disimularea activita­tilor infractionale. De altfel, intre diversele grupuri ale crimei organi­zate se desfasoara o competitie acerba pentru obtinerea contractelor economice finantate de catre institutiile financiare internationale. In astfel de competitii, investitorii onesti nu au nici o sansa. Daca devin prea insistenti, acestia risca sa fie eliminati pe cale violenta, ori sunt fortati sa dea faliment.

Sumele uriase vehiculate de organizatiile criminale sunt mult mai mari decat bugetul total al celor mai multe tari in curs de dezvoltare. Efectul imediat al operatiunilor ilicite desfasurate in sfera economica a crimei organizate este saracirea permanenta a bugetului national, inflatie galopanta si deprecierea continua a monedei. Prin coruptie si santaj crima organizata determina aparitia unei clase politice alternative (pol de putere politica proprie) subordonata inte­reselor organizatiilor criminale, punand in pericol pacea sociala, amenintand dezvoltarea economica si principiile fundamentale ale democratiei. Libertatea de expresie a cetatenilor este limitata datorita controlului (economic, prin amenintare sau santaj) pe care crima organizata il exercita asupra mijloacelor de informa­re in masa.

Situatia economica a tarilor in care crima organizata s-a conso­lidat este afectata si de costurile exorbitante pe care le presupune combaterea acestui fenomen. De cele mai multe ori, sumele necesare functionarii adecvate a institutiilor abilitate sa descopere organizatiile criminale, sa documenteze activitatile ilicite ale acestora si sa aplice legea provin din restrangerea finantarii altor domenii sociale.

In consecinta, asociatiile criminale tind sa‑si organizeze o baza in tarile in care autoritatile publice sunt slabe sau corupte si sa‑si desfasoare activitatile ilicite pe teritoriul sta­telor in care profitul este foarte mare. Tarile‑baza denumite plastic "sanctuare nationale" sunt, de regula, "paradise fiscale" in care asociatiile criminale se organi­zeaza asemenea corporatiilor de afaceri, cu aparenta de legalitate, dispunand de intreprinderi de comert, transporturi interne si interna­tionale, hoteluri si restaurante, banci etc., toate acestea oferindu‑le posibilitatea unei reconversii (spalari) adecvate a produsului ilicit al infractiunilor savarsite precum si instrumentele necesare pentru miscarea rapida a capitalurilor si marfurilor ilicite

Toate rapoartele nationale si internationale in aceasta materie afir­ma ca nu exista nici un indiciu din care sa se traga concluzia ca, in viitor, activitatile ilicite ale organizatiilor criminale ar urma sa se restranga sau sa-si reduca domeniile de impact. Conditiile social-eco­nomice din tarile in curs de dezvoltare nu permit aceasta prognoza. Salariile mici genereaza coruptie si amplifica tentatia obtinerii unor produse si servicii prin ocolirea sistemului fiscal, contribuind la dez­voltarea economiei subterane.

7. Noile tendinte determinate de procesul globalizarii economice, concomitent cu permeabilizarea frontierelor, in conditiile lipsei refor­melor legislative si institutionale din aceste tari avantajeaza interna­tionalizarea crimei organizate. Pe masura ce statele reactioneaza prin adoptarea masurilor legislative necesare combaterii crimei orga­nizate si prin intarirea cooperarii internatio­nale, organizatiile crimi­nale raspund prin intarirea propriilor relatii de cooperare transnatio­nala, prin reevaluare tehnologica si a domeniilor de actiune.

8. Noile tehnologii, la care organizatiile criminale, prin sumele de care dispun, au posibilitatea sa acceada mai repede decat institutiile guvernamentale, ofera acestora avantaje logistice semnificative (tele­comunicatii, aparatura de interceptare si urmarire, de secretizare a propriilor comunicatii etc.). Telecomunicatiile moderne, realizarea tranzactiilor comerciale prin Internet, transferul computerizat al su­melor de bani reprezinta solutii moderne usor de exploatat de catre specialistii organizatiilor criminale. Ele sunt utilizate atat pentru efec­tuarea propriu-zisa a tranzactiilor ilicite, cat si pentru finalizarea operatiunilor prin reconversia produsului ilicit al crimei . Complexi­tatea organizarii acestor activitati "seamana mai mult cu General Motors decat cu traditionala Mafie Siciliana"

9. Se apreciaza ca, in perioada 1980-1990, numai traficul de stupefiante a generat un capital intre 300 si 500 miliarde dolari americani, "narcodolarul" asumandu-si semnificatia economica a "petrodolarului" din perioada 1970-1980 . In conformitate cu evalua­rile recente, "Produsul Criminal Global" este de cel putin 1000 miliar­de dolari americani pe an. Intre 300 si 500 miliarde provin din traficul de stupefiante iar restul din traficul de armament si munitii, din tra­ficul de fiinte si organe umane, din prostitutie, criminalitate economi­co-financiara, infractiuni privind computerele, fals de moneda si alte valori etc. Se estimeaza ca aproximativ 35% din aceasta suma repre­zinta profitul net al organizatiilor criminale . Aceasta suma uriasa este reinvestita, o parte pentru sustinerea operatiunilor ilicite, iar restul in afaceri licite.

Spalarea banilor" desemneaza reinvestirea in afaceri licite a banilor obtinuti din afaceri ilicite utilizand, in acest scop, circuite fi­nanciare interne si internationale complicate. Reconversia produsului ilicit rezultat din activitatile infractionale reprezinta o preocupare majora a organizatiilor criminale. Pe de o parte, procesul de "spalare a banilor" incheie un ciclu infractional si este destinat sa asigure o aparenta licita unor valori dobandite ilicit, iar pe de alta parte exista un risc major ca autoritatile sa descopere intreaga operatiune chiar in aceasta faza. Din aceste motive, procesul de reconversie a produsului ilicit este deosebit de elaborat, complex si flexibil, adaptat tuturor situatiilor si imprejurarilor care pot sa apara. In fazele superioare ale acestui proces sunt implicati specialisti, de regula, din domeniul financiar-bancar.

Producand sume uriase de bani, procesele si activitatile ilicite au trebuit interferate si chiar integrate in cadrul general al finantei internationale contemporane. Inevitabil, orice actiune ilicita de anver­gura, care isi propune castiguri maxime si continuitate in operatiunile intreprinse, va atinge punctul critic in momentul in care se va incerca integrarea acesteia in circuitul financiar‑bancar. De aici rezulta interesul deosebit pe care crima organizata il manifesta pentru a‑si asigura controlul asupra ins­titutiilor financiar‑bancare, mai ales la nivelul de decizie al acestora.

Ministerul american al justitiei a pus la punct o definitie a reci­clarii de fonduri care surprinde ambele lui elemente majore: ascunde­rea venitului si convertirea lui in alte bunuri, in scopul de a‑i escamota provenienta sau folosirea ilegala. Ministerul justitiei folo­seste urmatoarea definitie a termenului de "spalare a banilor": "Proce­sul prin care cineva ascunde existenta, provenienta ilegala sau folosirea ilegala a venitului, si escamoteaza apoi sursa acestui venit pentru a‑l face sa para legitim"

Fenomenul "spalarii" banilor a aparut ca o consecinta a exis­tentei criminalitatii orientate spre castiguri uriase, caracterizata prin­tr‑un anumit nivel de sofisticare, existenta, in principal, in societatile dezvoltate econo­mic si dotate cu sisteme financiar‑bancare evoluate. Complexitatea acestui fenomen este de natura sa descurajeze orice incercare de control statal si creeaza conditii de camuflare a banilor proveniti din operatii ilicite. Tehnicile utilizate pentru "spalarea" banilor sunt de o mare diversitate si este de presupus ca multe dintre ele sunt necunoscute specialistilor din organele de control financiar si antiinfractional. Tehnica de baza cuprinde trei etape succesive:

a. Infiintarea unor conturi colectoare in care se efectueaza depozite bancare ce urmeaza a fi transferate. Aceste conturi au rolul de paravan si, de regula, ele sunt infiintate pe numele unor societati comerciale fictive, motiv pentru care sunt dificil de identificat.

b. In etapa a doua, sumele din conturile colectoare sunt vira­te in conturi din tari straine, printr‑un numar de operatii a caror complexitate are drept scop sa impiedice identificarea sursei reale a banilor. Pentru realizarea cu succes a acestei etape, sunt preferate doua tipuri de tari:

cele care garanteaza secretul bancar si fac din aceasta o politica de stat (ex.: Elvetia, Liechtenstein etc.);

cele aflate in dificultate economica si care fac eforturi pentru atragerea capitalului strain (ex.: tarile in curs de dezvoltare).

Alternativ, in aceasta etapa, sumele circula prin mai multe conturi interne dintre care unele sunt de tip paravan si au rolul de a le separa de originea lor reala.

c. A treia etapa vizeaza integrarea banilor, respectiv investirea in afaceri licite a capitalului si incasarea beneficiilor care, de aceasta data, au aspect "curat", ceea ce justifica intregul complex operational. Cu aceasta faza se incheie cele mai multe procese tipice de reciclare a fondurilor, prin metamorfoza sumelor ilicite intr‑o forma licita care poate fi din nou folosita in activitatea infractionala sau pentru consumul de bunuri si servicii care lasa putine urme documentare. Prin achizitionarea si vanzarea de bunuri legale sau ilegale, banii servesc ca infuzie de capital de investitii si genereaza alte venituri ilegale reciclatorului de fonduri. Examinarea structurii finan­ciare a intreprinderilor ilegale releva ca infractorii, asemenea omolo­gilor lor din domeniul afacerilor legitime, isi folosesc profiturile reci­clate pentru a le diversifica in instrumente de plata si investitii care confera atat statut cat si prestigiu social, reprezinta surse auto‑gene­ratoare de venit legitim si ofera beneficii fiscale.

Desi mai putin relevante, amintim si unele tehnici secundare de spalare a banilor:

a. Dubla facturare, conform careia, o firma cumpara la preturi supraevaluate bunuri sau servicii ale unei alte firme, instalata intr‑o tara terta, de preferinta un refugiu fiscal. Acest sistem permite scoa­terea din tara a unui surplus de capital. De regula, firma‑refugiu este o firma‑ecran apartinand aceluiasi trust.

b. Specula imobiliara simulata consta in obtinerea unui bun imobiliar prin subevaluarea valorii sale si revanzarea acestuia, dupa unele "imbunatatiri", la adevarata sa valoare. De exemplu, o persoana cumpara o proprietate care valoreaza 2 milioane dolari la pretul oficial de 1 milion, celalalt milion fiind platit "la intelegere", in numerar. Ulterior, acelasi imobil este revandut de noul proprietar la valoarea sa reala.

c. Castigul dirijat, in cazinouri legal infiintate. Sistemul utilizat are la baza faptul ca jetoanele pentru jocurile de noroc pot fi cum­parate, nelimitat, cu bani lichizi, in timp ce castigurile realizate pot fi transferate, la cerere, direct in cont, provenienta lor fiind astfel justi­ficata. Posesorii capitalurilor "murdare", lichide, profita de aceasta stare de fapt pentru a organiza un adevarat circuit al legalizarii propriilor fonduri. Totusi, aceasta tehnica nu permite reciclarea unor sume foarte mari de bani.

Din analiza fenomenului "spalarii" banilor rezulta ca, indiferent de natura infractionala a sursei de provenienta, banii "murdari" circula in toata lumea prin aceleasi canale geografice si institutionale deschise crimei organizate. Este evidenta existenta unor teritorii privilegiate in acest univers financiar, unde pot fi efectuate tranzactii imense, fara nici o posibilitate de control. Cateva din cele mai impor­tante centre se afla la intersectia principalelor centre comerciale ile­gale si anume: Panama, Insulele Bahamas, Singapore, Hong‑Kong, Elvetia si Liechtenstein.

In tranzactiile de reciclare a fondurilor, inselaciunea este pusa in aplicare aproape invariabil prin prezentarea falsa a unor fapte, pre­cum provenienta ilicita si adevaratul posesor si o entitate care pare sa fie independenta de controlul infractorului, dar care, in realitate, a fost creata de el doar pentru a da aparenta unei tranzactii de la distanta. Asemenea entitati poarta, deseori, numele de "marioneta".

Marimea portiunii din bunurile unui infractor, care este men­tinuta in forme lichide, depinde de preferintele lui financiare si de necesitatile continue de numerar pe care le impun activitatile lui infractionale, care creeaza nevoia repetata de mijloace de schimb care nu lasa urme. Unii infractori pastreaza ceea ce ar putea parea can­titati neobisnuit de mari de bani in numerar pentru asemenea plati, in timp ce altii isi mentin bunurile lichide sub forma de cecuri de casa, ori un amestec de numerar si aceste tipuri de instrumente. Datorita pretului mare pe care infractorii il pun atat pe secret, cat si din comoditate, fondurile reciclate sunt deseori pastrate in conturi pe langa bancile comerciale - de obicei, pe numele unor persoane fara cazier judiciar sau fara nici o forma de identificare ca asociat al infractorului. Cu usurinta si rapiditatea transferului electronic al fondurilor intre diverse banci, banii sunt deplasati dintr‑o banca in alta, uneori in jurisdictii straine de tip paradis fiscal, unde fondurile sunt, in cele din urma, extrase din conturi si folosite din nou pentru achizitii ilegale sau alte plati.

10. Un alt punct de interes in aceasta materie il constituie managementul modern al crimei organizate, respectiv crearea unor sofisticate interdependente intre infractiunile care reprezinta scopul asocierii si activitatile licite ale asociatilor. Interdependentele se orga­nizeaza pe verticala si pe orizontala. Interdependentele pe verticala evidentiaza mai ales metodele crimei organizate (de exemplu, un grup criminal care dispune de o acoperire comerciala, in vederea castigarii unei licitatii in conditii de tip mafiot, utilizeaza coruptia, santajul sau amenintarea cu violenta). Interdependentele pe orizontala vizeaza domeniile de actiune ale unui anume grup criminal.

In alegerea operatiunilor ilicite pe care urmeaza sa le intreprin­da, asociatiile criminale iau in considerare, ca in orice afacere, atat beneficiile previzibile cat si riscurile potentiale. Riscurile sunt perce­pute in functie de forta, efectivitatea si eficienta organelor abilitate sa aplice legea si de forta proprie a grupurilor criminale, respectiv profe­sionalismul membrilor si nivelul controlului pe care il exercita in mediile de interes.

Evolutia tehnologica, mai ales in telecomunicatii, favorizeaza activitatile ilicite la in aceeasi masura ca si pe cele licite. In conse­cinta, in ultimii ani, se constata o deplasare semnificativa a preocu­parilor catre noile piete de desfacere. Desi traficul de droguri ramane o componenta esentiala a domeniilor de actiune ale crimei organizate, masurile legislative si institutionale pentru combaterea acestor infractiuni au devenit atat de severe incat implicarea in astfel de fapte devine tot mai putin tentanta. Prin comparatie, contrabanda cu pro­duse electronice si derivate (componente "hard" pentru calculatoare, compact‑disk‑uri etc.), vanzarea programelor pentru calculatoare, fraudele economice si bancare, traficul de persoane si exploatarea muncii strainilor, exploatarea prostitutiei si pornografia etc. sunt activitati ilicite extrem de profitabile si mult mai putin riscante. Tehnologiile moderne, cum ar fi retelele de computere sunt intens folosite pentru savarsirea fraudelor si pentru spalarea banilor. Folo­sirea acestora permit infractorilor sa opereze la nivel international fara a parasi propria tara.

11. Ca orice fenomen social, crima organizata evolueaza. In tarile foste comuniste in care fenomenul era putin cunoscut, apar asociatii de infractori care se organizeaza si functioneaza, ca peste tot in lume, pe principiile economiei subterane . Unele dintre acestea au atins un nivel de organizare suficient pentru a dezvolta activitati infractionale transfrontaliere (mai ales in materie de contrabanda, trafic de stupefiante, de persoane, de autoturisme de lux, de arme, munitii, substante explozive sau radioactive) sau pentru a se conecta la filierele crimei organizate la nivel transnational

Daca activitatea infractionala a acestora este favorizata de conditiile interne specifice (saracie, coruptie, lipsa instrumentelor de drept penal si procesual penal, lipsa de autoritate ori inconsecventa institutiilor statului), asociatiile criminale din tarile occidentale dez­voltate se confrunta, pe de o parte, cu o reactie sociala institutionali­zata tot mai puternica, iar pe de alta parte, cu fenomene de evolutie tehnologica care genereaza directii deosebite de dezvoltare a sferei afa­cerilor ilicite (bunuri si servicii) si care pretind o inalta pregatire de specialitate, spirit antreprenorial si flexibilitate. Noile realitati obliga asociatiile criminale din occident la modernizare, specializare si cooperare.

12. Dezvoltarea tehnologica si globalizarea comunicatiilor si a pietelor financiare sunt factori‑cheie in intelegerea evolutiei organiza­tiilor criminale . Pentru a exploata in interes propriu noile realitati, infractorii trebuie sa dispuna de un nivel mult mai inalt de pregatire, nivel specific specialistilor din domeniile vizate. In consecinta, organi­zatiile criminale sunt extrem de preocupate sa recruteze specialisti din aceste domenii pentru a se infiltra in noile piete si sa obtina, astfel, castiguri mai mari. Din spirit de conservare, asociatiile de in­fractori nu mai doresc simpla complicitate de consultanta a specia­listilor in cauza ci participarea lor efectiva ca membri ai grupurilor criminale.

13. O alta tendinta, determinata de actiunile tot mai hotarare ale institutiilor de aplicare a legii penale pentru eradicarea crimei organizate, dar si de nevoia de flexibilitate in operatiunile desfasurate la nivel transnational, vizeaza descentralizarea structurilor crimi­nale. Se considera ca o structura criminala larga, monolitica si cu structura rigida reprezinta o tinta relativ usoara pentru agentiile nationale de combatere a crimei organizate. In schimb, structurile mici, care dispun de o logistica si o pregatire adecvata, pe de o parte isi reduc gradul de vulnerabilitate, iar pe de alta parte raspund mai bine diverselor modificari din cerintele pietii. Conditia ca sistemul sa functioneze este buna cooperare intre diversele asociatii de infractori care actioneaza pe aceeasi piata. Cooperarea este garantata in cadrul unui sistem international de aliante si sprijin reciproc pe care si‑l acorda organizatiile criminale in cadrul unor aranjamente tactice care avantajeaza sistemul interdependentelor transnationale in detrimentul conflictelor si a violentei.

Infractorii si organizatiile criminale se angajeaza tot mai mult in activitati transfrontaliere , atat pentru mai buna exploatare a impre­jurarilor favorabile care apar pe diverse piete cat si pentru reducerea propriei vulnerabilitati fata de actiunile de infaptuire a justitiei. Caracterul transnational al crimei organizate este o consecinta direc­ta a evolutiei societatii la nivel planetar. Cresterea interdependentelor dintre natiuni, dezvoltarea comertului international si a comunica­tiilor, permeabilizarea frontierelor, globalizarea retelelor financiare, revolutia tehnologica etc. au creat o piata planetara atat pentru produsele si serviciile licite cat si pentru cele ilicite.

Avand in vedere caracterul sistematic, exclusiv sau predominant al actelor ilicite comise de asociatiile criminale, crima organizata la nivel transnational a fost descrisa ca o afacere transfrontaliera cu bunuri si servicii ilicite, desfasurata prin mijloace ilegale care presupun amenintarea sau utilizarea fortei fizice, estorcarea de fon­duri, coruptia, santajul si alte metode de intimidare.