De ce violenta in familie si copii abuzati?

De ce violenta in familie si copii abuzati?

Fenomenul de violenta asupra minorului reprezinta o problema socila complexa pentru societate,ale carei forme de manifestare si consecinte sunt deosebit de grave,iar modul in care se realizeaza interventia de catre cadrele specializate poate ajuta in vederea protejarii victimei de cartre agresor.

Cercetarea de fata isi propune realizarea unei diagnoze cu privire la situatia si problemele copilului maltratat precum si identificarea principalelelor caracteristici ale fenomenului de abuz asupra copilului si a cauzelor care conduc la aparitia acestor comportamente violente.

De asemenea, se are in vedere gasirea unor masuri de protectie a victimei ,modul in care se realizeaza interventia in ceea ce priveste salvarea acesteia de agresor si elaborarea unor propuneri referitoare la stategiile prin care vor fi sustinuti copii ce au fost supusi actului de abuz.

Familia reprezinta forma superioara de comunitate dintre sot si sotie; desemneaza "grupul social ai carui membri sunt legati prin rapoarte de varsta,casatorie sau adoptie si pe care ii unesc drepturi si obligatii morale,juridice,economice.religioase si sociale"[1];este spatiul celor mai pure relatii de ordin afectiv,de intelegere, respect, intrajutorare,astfel incat membrii ei sa traiasca in deplina armonie, sa duca o viata cinstita, onesta. Opiniile celor doi parinti referitoare la copil trebuie sa fie convergente iar acestia trebuie sa fie un bun exemplu, avand in vedere cat de puternic este spiritul de imitatie la copii.

Parintii trebuie sa aiba o autoritate asupra acestuia, insa aceasta nu trebuie obtinuta cu ajutorul pedepselor sau a violentei si nici printr-un exces de bunatate deoarece adevarata autoritate deriva din exigenta parintilor fata de comportarea copiilor, imbinata cu respectul fata de acestia.

Astfel,in institutia familiala trebuie sa existe un set de reguli formale sau informale generatoare de ordine in raporturile sociale,ele reprezentand constrangeri create de individ pentru a da o forma interactiunii umane. Copilul trebuie sa simta iubirea pe care parintii i-o poarta, dar este necesar sa stie ca nu-i vor ingadui orice capriciu,dragostea este astfel nu numai liantul familiei, ci si calea cea mai eficienta spre educatia copilului,oferindu-i acestuia sansa sa se dezvolte normal.

Un lucru important in intelegerea conceptului de familie il constituie denumirile sociologice de familie normala si familie anormala:[3]

Un prim punct de vedere in ceea ce priveste notiunea de familie normala ar fi aceea compua din sot,sotie si copil/copii,inchegata oficial in fata legii in baza respectarii unor anumite norme,iar prin cea anormala se intelege o incompletitudine din punct de vedre al structurii numerice a membrilor,casatoria sa fie neoficializata de organele de stat,realizata pe baza de interese.

O alta perspectiva a dihotomiei normal-anormal este cea care vizeaza o familie care duce o viata demna,onorata si in care copiilor li se asigura o educatie aleasa,in cazul familiei normale,iar termenul de anormalitate conduce carte o familie dezorganizata,cu o situatie materiala instabila,cu prezenta membrilor alcoolici,bolnavi cronici,care nu au un statut profesional adecvat pentru a oferi copiilor educatia si traiul necesar unei bune cresteri,care vagabondeaza,practica prostitutia etc.

In aceste familii,valorile s-au erodat puternic si au dus la scaderea coeziunii in cadrul institutiei in cauza si pierderea capacitatii de a-si mobiliza puterile spre asigurarea bunastarii membrilor,lucrurile neevoluand pozitiv ci indreaptandu-se catre o oarecare curba devianta in ceea ce priveste atitudinea ce trebuie adoptata fata de copil.

Durkheim incearca sa distinga normalul de patologic pentru a izola aceste fenomene intrucat cel de-al doilea fenomen constituie o deviere de la ordinea obisnuita a lucrurilor,iar simptomul aparitiei unei astfel de stari este anomia.Pentru el un fapt social normal se remarca prin generalitatea si constanta sa.Pentru acesta orice conduita normala devine anomica de indata ce se observa o crestere sau o diminuare anormala a incidentei sale medii.de aceea el considera ca crima poate prezenta forme anomice,de exemplu in vreme de razboi,de foamete sau asediu.Astfel normalul si patologicul sunt doua fete ale un complex functional care explica procesul schimbarii sociale.In final Durkheim afirma ca:"Nu poate exista o societate in care indivizii sa nu se abata mai mult sau mai putin de la tipul colectiv ''.

Functia principala a familiei, cresterea copiilor, este distorsionata cu largi si dramatice consecinte in viitor. Perturbarea acestei functii se petrece in general, ca o stare de boala cronica ce se acutizeaza in momentele evenimentelor de violenta. Trauma copiilor care cresc intr-o atmosfera de violenta, este intensa si cu consecinte mai profunde si mai de durata. ,acestia fiind victime directe ale abuzurilor si neglijarii din partea parintilor Intr-o familie bantuita de violenta, copiii cresc intr-o atmosfera in care nevoile lor de baza (nevoia de siguranta, de viata ordonata, de dragoste) sunt profund neglijate.

Functiile parentale nu mai pot fi implinite. O mama victima a violentei sotului este mai putin capabila sa asigure ingrijirile de baza necesare copilului (hrana, casa, igiena, haine, sanatate fizica) sau sa-l protejeze pe acesta de raniri, accidente, pericole fizice sau sociale. In atmosfera de violenta, copilul devine cel mai adesea neglijat, expus tuturor relelor, de fapt ramane intr-o singuratate umpluta doar de tipetele celor din jur.

Violenta in familie este un fenomen care, din pacate, este des intalnit in societatea contemporana in ultimul timp,fiind una din problemele cele mai grave. Este un fenomen social care ridica foarte multe probleme la ora actuala si pe care il intilnim la nivelul tuturor claselor sociale, fara exceptie.Copii,care sunt partea vulnerabila in cadrul familiei sunt victime ale agresiunii din partea parintilor si se simt lipsite de speranta si fara valoare tinzand sa creada ca nu pot face decat foarte putin pentru a schimba multe din aspectele importante ale vietii.

Aproape ca nu trece zi fara sa auzim sau sa citim in presa despre un copil batut infiorator, abuzat sexual,lasat singur in casa, flamand, trimis sa munceasca la o varsta la care

prioritatea ar trebui sa fie scoala, supus unor tratamente greu de imaginat, si fara a exagera, chiar omorat.Aceste lucruri sunt cu mult mai grave cu cat parintii sunt cei care isi trateaza astfel copiii, cand tocmai ei ar trebui sa le ofere protectie si securitate in sanul familiei, dupa cum dicteaza regulile societatii.

Violenta impotriva copiilor nu este un proces liniar care se amplifica, nu este nici un ciclu care se apropie si se departeaza si apoi iar se apropie amenintator. Este ca o furtuna, ca o tornada care isi exercita forta destructiva pe masura ce absoarbe persoana si pe toti cei care o inconjoara in vartej pentru ca apoi sa-i azvarle distrusi, dezorientati, lipsiti de forta, uneori pierduti in aceasta viata. Nu este un ciclu pe care sa-l poti studia si intelege pentru ca mai apoi sa-gasesti mijloace de combatere. Este un flagel care vine din multe directii, sisteme si structuri care ne guverneaza viata.

a. Radacinile violentei in familie

Violenta consta in folosirea fortei fizice sau psihice pentru a constrange pe cineva sa se supuna. S-au incercat numeroase metode de identificare a cauzeleor violentei si s-a observat ca poate fi provocata de o serie de situatii sau factori: cei care tin de individ -de temperamentul si caracterul sau -, dar si de factori externi omului: alcoolul, drogurile, violenta prezentata in presa si televiziune. Multe dintre persoanele care isi agreseaza copiii sau sotia au fost la randul lor victime ale violentei in propria familie.

In unele situatii, manifestarile violente ale persoanelor sunt provocate de evenimente minore, care in sine nu motiveaza reactiile nervoase exagerate, dar care sunt ocazii pentru descatusarea unor tensiuni si conflicte, de mult acumulate. In spatele violentei stau deseori ura, resentimentele, nemultumirea, furia, nevoia de a domina sau alte sentimente pe care persoana n-a reusit sau n-a stiut sa le exprime altfel. Se afirma, deseori, ca la baza violentei sta sentimentul de frustrare personala: persoane nemultumite de viata lor, deziluzionate, incarcate de greutati personale, familiale, profesionale etc.

Cu siguranta, frustrarea joaca un rol important in producerea agresivitatii si a violentei. Dar, mai mult decat atat, violenta este legata de incapacitatea persoanei de a-si recunoaste si controla propriile emotii si sentimente in momentele dificile. Mai mult decat frustrarea, in spatele violentei sta neputinta, incapacitatea personala.

Violenta se poate manifesta in viata de familie sub diferite forme : bataia, abuzurile sexuale, violenta verbala, morala, psihica, provocand copiilor leziuni fizice si psihice grave, uneori chiar decesul. Violenta, chiar daca nu face apel la bataie, dar se exprima prin gesturi si cuvinte dure, printr-un comportament bazat pe dispret si ironie, pe raceala si duritate, afecteaza profund relatiile si armonia intregii familii.

Unele persoane folosesc violenta crezand ca astfel pot rezolva mai rapid si mai eficient problemele legate de viata de cuplu sau de educatia copiilor. Slabicunea si lipsa de autoritate a sotiei-sotului sau a copiilor devine instrument pentru a-si afirma puterea si capacitatea lor de a domina si controla situatia. Atunci, autoritatea tiranica a unuia dintre parinti devine traumatizanta pentru familie.

Din pacate, foarte multi copii sunt victime ale acestui deplorant fenomen.Prin simpla lor prezenta firava, neaparata, neputincioasa, copiii ofera parintilor o posibilitate imediata de descarcare a tensiunilor nervoase acumulate in alta parte, a frustarilor si nemultumirilor personale. Dar si atunci cand nu se exercita o violenta directa asupra copiilor, climatul familial tensionat, certurile dintre parinti, bataia, devin, implicit, o violenta psihologica cu un impact negativ asupra personalitatii copilului. Aceste situatii sunt traite de cei mici cu multa intensitate, provocandu-le sentimente puternice de frica si nesiguranta,chiar daca ei au nevoie de o relatie buna, de iubire cu ambii parinti.

Impactul psihologic al acestor experiente negative depinde de varsta copiilor, de temperamentul lor, de capacitatea lor de a reactiona si de a le integra, dar si de prezenta unor figuri pozitive care sa-i ajute sa le depaseasca. Nu putine sunt traumele interioare pe care copiii le mostenesc din copilarie si care afecteaza dezvoltarea lor psihologica, producand sentimente profunde de nesiguranta, timiditate, frica, frustrare si agresivitate.

Violenta este un comportament pe care copiii invata sa-l imite inca de mici si sa-l foloseasca drept mijloc de exprimare si de control asupra celorlalti. Copiii invata in familie sentimentul de respect fata de ceilalti, demnitatea si valoarea fiecarei persoane. Cum vor infrunta in viata succese si esecuri, cum isi vor exprime furia si propriile dezamagiri, fara a recurge la comportamente agresive?!

a.      Limbajul violentei

Violenta este ea insasi un limbaj si vorbeste de multe ori despre suferinta interioara a persoanei, despre trecutul ei, despre caracter si educatia primita.

In lumea frenetica de astazi,fiecare persoana are nevoie sa fie ascultata, sa-si poata exprima propriile trairi interioare. Aproape toti cei care recurg la violenta nu stiu sau nu reusesc sa comunice cu ceilalti; nu reusesc sa aiba incredere si sa-si impartaseasca suferinta, dubiile, ciuda, neputinta, fara a recurge la alcool, droguri sau violenta.

Insa abuzul poate fi evitat si controlat, exceptand cazul unor boli psihice.Frustrarea nu poate fi eliminata, nici momentele de enervare, nici trecutul personal, nici conflictele, dar pot fi invate modalitati potrivite pentru a le exprima si rezolva, construind relatiile noastre pe fundamentul valorilor umane si crestine.