Despre influenta obiceiului si modei asupra sentimentelor morale

Despre influenta obiceiului si modei asupra sentimentelor morale

De vreme ce sentimentele noastre in privinta frumusetii de orice fel sunt atat de influentate de traditie si moda, nu ne putem astepta ca cele care au in vedere frumusetea comportamentului sa fie scutite cu totul de suveranitatea acestor principii. Cu toate acestea, influenta lor aici pare a fi mult mai mica decat oriunde altundeva. Nu exista, poate, nicio forma de obiecte exterioare, oricat de absurde si fantastice, cu care obiceiul sa nu ne impace sau pe care moda sa nu le faca chiar agreabile. Insa caracterul si comportamentul unui Nero sau a unui Claudius sunt lucruri cu care niciun obicei nu ne va impaca, lucruri cu care pe care nicio moda nu le va face agreabile, ci primul va fi mereu obiectul groazei si urii, iar celalalt, al batjocurii si zeflemelei. Principiile imaginatiei, de care depinde simtul nostru al frumusetii, care au o natura foarte placuta si delicata si pot fi usor degradate de obicei si dezaprobare, sunt fundamentate pe cele mai puternice si mai viguroase pasiuni ale naturii umane; si desi ar putea fi oarecum denaturate, ele nu pot fi pervertite in intregime.

Insa, desi influenta obiceiului si modei asupra sentimentelor morale nu este, in ansamblu, atat de mare, ea este oarecum perfect asemanatoare cu ceea ce este oriunde altundeva. Atunci cand obiceiul si moda coincid cu principiile naturale ale binelui si raului, ele sporesc finetea sentimentelor noastre si ne cresc repulsia fata de toate lucrurile care se apropie de rau. Cei care u fost educati in ceea ce este o societate cu adevarat buna, nu in ceea ce se numeste, de obicei, asa, care au fost obisnuiti sa nu vada nimic altceva decat dreptate, modestie, omenie si ordine buna in persoanele pe care le-au respectat si cu care au trait, sunt mai socati de orice lucru care pare a fi neconcordant cu regulile pe care aceste virtuti le impun. Dimpotriva, cei care au avut nenorocul sa creasca in mijlocul violentei, moravurilor usoare, falsitatii si nedreptatii pierd, desi nu orice simt al indecentei unui asemenea comportament, orice simt al teribilei sale enormitati sau al razbunarii si pedepsei ce decurg din el. Acestia s-au familiarizat cu el din copilarie, obiceiul l-a facut obisnuit pentru ei, iar acestia sunt foarte priceputi la a-l considera ceea ce se numeste modul in care merg lucrurile, ceva ce fie poate, fie trebuie sa fie practicat, pentru a ne impiedica sa fim prostii propriei noastre integritati.

Si moda va conferi uneori prestigiu unui anume grad de dezordine si, dimpotriva, va discredita calitati care merita respect. In timpul domniei lui Charles al II-lea, un grad de dispret fata de reguli era considerat caracteristica unei educatii liberale. Aceasta era asociata, potrivit ideilor acelor vremuri, cu generozitatea, sinceritatea, marinimia, loialitatea si demonstra ca cel care se comporta astfel era un gentleman si nu un puritan. Severitatea manierelor si regularitatea comportamentului, pe de alta parte, erau, in ansamblu, depasite si erau asociate, in imaginatia acelei epoci, cu falsitatea, viclenia, ipocrizia si proastele maniere. Pentru mintile superficiale, viciile celui maret par intotdeauna acceptabile. Ele le asociaza nu numai cu maretia destinului, ci si cu numeroase virtuti superioare, pe care ele le atribuie maimarilor lor, cu spiritul libertatii si independentei, cu sinceritatea, generozitatea omenia si politetea. Din contra, virtutile rangurilor inferioare ale oamenilor, frugalitatea lor econoama, harnicia lor chinuitoare si adeziunea lor rigida la reguli le par neinsemnate si dezagreabile. Ele le asociaza cu atat cu neinsemnatatea rangului de care tin, in mod obisnuit, aceste calitati, cat si cu numeroase mari vicii, care, presupun ele, le insotesc de obicei, cum ar fi un caracter abject, las, grosolan, mincinos si pungasesc.

Obiectele cu care sunt familiarizati oamenii din diverse profesii si niveluri de trai, fiind foarte diferite si obisnuindu-i cu pasiuni foarte diferite, formeaza in ei, in mod firesc, caractere si maniere foarte diferite. Ne asteptam, in cadrul fiecarei paturi si profesii, la un grad al acestor maniere, care, experienta ne-a invatat, le apartin. Insa, ca in fiecare specie de lucruri, ne multumim mai ales cu conformatia mediocra, care concorda cel mai mult, in fiecare parte si trasatura, cu standardul general pe care natura pare a-l fi stabilit pentru lucrurile de acel fel; asadar, in privinta fiecarei paturi sau, daca as putea spune astfel, a fiecarei specii de oameni, suntem multumiti mai ales daca nu au nici prea mult, nici prea putin din caracterul care le insoteste, de obicei, conditia si situatia. Un om, sa zicem, trebuie sa arate ca breasla si profesia sa; cu toate acestea, pedanteria fiecarei profesii este dizagreabila. Diferitelor perioade ale vietii le sunt asociate, din acelasi motiv, maniere diferite. Ne asteptam, in cazul batranetii, la acele seriozitate si calm pe care slabiciunile ei, experienta ei indelungata si sensibilitatea epuizata par sa le faca firesti si respectabile deopotriva si ne propunem sa gasim in tinerete acea sensibilitate, acea veselie si vivacitate zburdalnica la care experienta ne invata sa ne asteptam de la impresiile pline de viata ca toate obiectele interesante sa fie capabile sa creeze senzatiile blande si neexersate ale acelei perioade timpurii a vietii. Totusi, fiecare dintre aceste doua varste poate avea cu usurinta prea mult din particularitatile care ii apartin. Usuratatea agitata a tineretii si insensibilitatea imutabila a batranetii sunt la fel de dezagreabile. Dupa cum se spune, tinerii sunt cei mai agreabili atunci cand in comportamentul lor exista ceva din atitudinea batranilor, iar batranii, atunci cand pastreaza ceva din veselia tinerilor. Cu toate acestea, oricare dintre ei poate avea cu usurinta prea mult din atitudinea celuilalt. Raceala extrema si formalismul monoton, care sunt trecute cu vederea la batranete, fac ridicola tineretea. Usuratatea, nepasarea si vanitatea, care sunt tolerate la tinerete, fac batranetea demna de dispret. Caracterul si atitudinea particulare care sunt conduse de catre obicei sa se aloce fiecarui rang si fiecarei meserii au poate uneori o buna-cuviinta independenta de obicei si sunt ceea ce ar trebui sa acceptam pentru binele lor, daca am lua in consideratie toate diferitele circumstante care ii influenteaza, in mod firesc, pe cei aflati in fiecare perioada a vietii. Decenta comportamentului unei persoane depinde nu de potrivirea lui cu oricare circumstanta a situatiei sale, ci cu toate circumstantele, care, atunci cand cazul sau isi lasa amprenta asupra noastra, simtim noi, ar trebui sa faca apel, in mod firesc, la atentia ei. Daca ea se arata a fi atat de stapanita de oricare dintre ele, atat de mult incat sa le neglijeze pe celelalte, condamnam conduita sa ca pe ceva ce nu putem accepta in totalitate, din cauza faptului ca nu este adaptat corespunzator tuturor circumstantelor situatiei sale: cu toate acestea, poate, emotia pe care o exprima ea fata de obiectul care o intereseaza cu precadere nu depaseste lucrul cu care am putea simpatiza si pe care l-am putea accepta din cineva a carui atentie nu a fost solicitata de niciun alt lucru. In viata particulara, un parinte ar putea exprima fara vina, in contextul pierderii singurului sau fiu, un grad de mahnire si tandrete, care ar fi impardonabile la un general din fruntea unei armate, atunci cand gloria si siguranta publica i-ar solicita o parte atat de mare a atentiei. Asa cum diferite obiecte ar trebui sa ocupe, in contextul ocaziilor banale, atentia oamenilor cu diferite meserii, asa diferite pasiuni ar trebui sa devina, in mod firesc, obisnuite pentru ei; iar atunci cand situatia lor in aceasta privinta anume isi lasa amprenta asupra noastra, trebuie sa fim constienti ca fiecare imprejurare ar trebui sa ii afecteze mai mult sau mai putin, dupa cum emotia pe care o produce ea coincide sau este in dezacord cu obiceiul si temperamentul fixate ale mintilor sale. Nu ne putem astepta la aceeasi sensibilitate la placerile si distractiile desfranate ale vietii in cazul unui preot, pe care o presupunem la un functionar. Omul a carui ocupatie specifica este sa mentina lumea constienta de acel viitor cumplit care o asteapta, care trebuie sa informeze despre ceea ce ar putea fi urmarile fatale ale fiecarei abateri de la regulile indatoririi si care trebuie el insusi sa constituie exemplul celei mai precise conformari pare a fi mesagerul vestilor care nu pot fi aduse, in cazul bunei-cuviinte, nici cu usuratate, nici cu indiferenta. Mintea lui se presupune a fi stapanita continuu de ceea ce este prea maret si solemn, sa paraseasca fiecare incapere pentru impresiile acelor obiecte frivole, care umplu atentia desfranatului si voiosului. Simtim imediat, prin urmare, ca, independent de obicei, exista o buna-cuviinta in atitudinea pe care obiceiul a atribuit-o acestei meserii si ca nimic nu poate fi mai potrivit caracterului unui preot decat acea severitate grava, austera si abstracta la care suntem obisnuiti sa ne asteptam in comportamentul sau. Aceste reflectii sunt atat de evidente, incat e greu de gasit un om atat de nesocotit, incat sa nu le fi avut la un moment dat si sa-si fi justificat siesi, in acest mod, respectarea obisnuitului caracter de acest ordin.

Intemeierea caracterului cutumiar al catorva alte profesii nu este atat de evident, iar faptul ca il acceptam se construieste in intregime in obicei, fara a fi nici confirmat, nici insufletit de vreo reflectie de acest fel. Suntem condusi de obicei, de pilda, sa anexam caracterul voiosiei, usuraratii si libertatii zburdalnice, ca si pe cel al unui anumit grad de desfranare, la profesia militara. Totusi, daca am lua in consideratie care dispozitie sau ton al starii de spirit ar fi mai potrivit in acest caz, ar trebui sa fim capabili sa determinam, poate, ca cel mai serios si intelept turn of mind li s-ar potrivi celor ale caror vieti sunt expuse continuu pericolului iesit din comun si care ar trebui, prin urmare, sa fie stapaniti mai constant de gandurile despre moarte si consecintele acesteia decat alti oameni. Cu toate acestea, tocmai acest aspect, care nu improbabil este motivul pentru care the contrary turn of mind prevaleaza atat de mult in randul oamenilor care au aceasta meserie. Acesta necesita un efort atat de mare pentru a cuceri frica mortii, atunci cand il urmarim cu perseverenta si atentie, incat celor care sunt expusi permanent la el li se pare mai usor sa isi ia gandurile de la el cu totul, sa se invaluie in siguranta si indiferenta nepasatoare si sa plonjeze, in acest scop, in fiecare tip de distractie si desfrau. O tabara nu este elementul unui om intelept sau melancolic: pe buna dreptate, persoanele de acest gen sunt adesea determinati din belsug si sunt capabili sa mearga mai departe, printr-un efort urias, cu o fermitate inflexibila pana la cea mai inevitabila moarte. Insa, a fi expus la un pericol continuu, desi mai putin iminent, sa fii obligat sa exerciti, pe o perioada indelungata, un grad al acestui efort, epuizeaza si descurajeaza mintea si o fac incapabila de orice fericire si placere. Cei voiosi si nepasatori, care au ocazia de a nu face niciun efort, care hotarasc ferm sa nu priveasca niciodata inaintea lor, ci sa isi piarda in placeri si distractii continue toata nelinistea despre situatia lor, indura mai usor aceste circumstante. Ori de cate ori, prin orice circumstana anume, un functionar nu are niciun motiv sa-si propuna sa fie expusa oricarui pericol iesit din comun, este foarte capabil sa isi piarda voiosia si necgetarea desfranata a caracterului sau. Capitanul unei garzi de oras este, de obicei, un animal la fel de sobru, grijuliu si sarac ca restul concetatenilor sai. O pace lunga este, din acelasi motiv, foarte capabila sa reduca diferenta dintre caracterul civil si cel militar. Cu toate acestea, situatia obisnuita a oamenilor din aceasta meserie ofera voiosie si un grad de desfrau, atat de mult caracterul lor obisnuit; iar obiceiul a conexat, in imaginatia noastra, atat de puternic acest caracter cu acest statut al vietii, incat suntem foarte capabili sa dispretuim orice om al carui umor sau caz aparte il face incapabil sa il obtina. Radem de fetele grave si ingrijorate ale unei garzi de oras, care seamana atat de putin cu cei din meseria lor. Chiar ei par adesea rusinati de monotonia propriilor lor atitudini si, pentru a nu fi in afara modei ocupatiei lor, iubesc sa ia forma acelei usuratati, care nu le este nicidecum fireasca. Oricare ar fi comportarea pe care ne/am obisnuit sa o vedem intr-un tip de barbati respectabil, aceasta ajunge sa se asocieze, in imaginatia noastra, cu acel tip, astfel incat de fiecare data cand il vedem pe unul, presupunem ca ne vom intalni si cu celalalt, iar atunci cand suntem dezamagiti, ne scapa ceva ce ne asteptasem sa gasim. Suntem jenati si catalogati si nu stim cum sa ne adresam unui individ care se preface ca apartine unei specii diferite de a celor cu care ar fi trebuit sa fim hotarati sa il clasificam.