Despre oameni

Despre oameni .

Oamenii . , se nasc si mor ca orice vietate de pe suprafata pamantului..cunoscuta noua . .celor ce avem abilitatea de a exprima . emotii si ganduri in scris.

Nasterea . .un proces destul de interesant . insa . plin de hibe de cunoastere.

De-a lungul istoriei cunoscute a umanitatii noi, am cautat sa definim ceea ce suntem . prin prisma acestor cautari au aparut si mai apar diferite teorii care mai de care mai interesante si/ sau pline de puerilitate. Oamenii se nasc si au la nastere un fond numit de unii divin . Suna bine "divin", altii ii spun energie, altii..natura.., altii in fel si chip, mie unuia imi pare a fi lipsit de importanta numele! In fine . o teorie din miile de teorii asemuieste omul cu un computer . pe principiul infoenergiei.

Realitatea este ca oamenii se nasc fara percepte si conceptii despre nimic. In timp ei, in copilarie asimileaza informatie si primii care sunt emitatorii infoenergetici sunt parintii.

Astfel oamenii sunt efectiv niste produse, conceptual vorbind insa si practic . fiecare individ este un produs al primelor informatii receptionate de la primul mediu emisiv. Diferentele provin din experienta prin care individul si-a purtat fondul informational si pe care acesa a cladit conceptii in functie de experientele traite.

Eu, port un nume . insa si acesta este o informatie aleasa de parintii mei cu care m-am si identificat, port un nume de botez si un nume de familie. Ambele au caracter informational si ajuta la identificare cu o anumita individualitate. Apoi sunt un produs al infoenergiilor parintilor mei si mai apoi al bunicilor si restul oamenilor care au participat in masuri diferite la primii ani din viata mea, primi doi ani timp in care am asimilat infoenergii cu care m-am identificat si pe care am cladit personalitatea .

Acum . .uitandu-ma adanc in aceasta situatie constat ca relitatea mea divina este ascunsa sub ceea ce am devenit si se chema personalitate. Personalitatea e un cuvant care provine din limba greaca si inseamna masca si chiar are rolul de a masca realitatea noastra asa zis divina ,chiar si de noi insine.

Tot noi oamenii am inventat timpul si am observat odata cu trecerea acestuia ca ne incadram in tipare spatiale si temporale . De aici se evidentiaza trei coordonate . spatiu, timpul si punctul notru de vedere. Punctul de vedere este prisma prin care un individ priveste realitatea, este acea prisma formata din infoenergiile mediului imediat urmator nasterii si care s-a consolidat in functie de parametrii experientiali traiti de fiecare individ in parte si care au format ceea ce numim personalitatea. Sptiul si timpul sunt motoarele si creatorii exerientei fiecarui individ. De aici deducem ca noi, oamenii suntem produse ce se incadreaza in trei parametrii. Spatiul si timpul pentru fiecare individ in parte difera si asta datorita punctului de vedere al fiecaruia.

Apoi apar alte caracteristici emtionale si acestea sunt in stransa legatura cu parametrii infoenergetici initiali. Gandurile ce sunt generate de individ au ca matca acel fond infoenergetic initial.Toate acestea formeaza individul.

Individul in cauza, adica eu, are o fire foarte alunecoasa, nu de putine ori fiind asemuit cu un cameleon. Cum am ajuns asa . simplu!
Parametrii infoenergetici initali ai mei au fost alcatuiti din agresivitate, mila, revendicativitate. Mama nu a dorit nasterea mea si de aici mai departe ea a construit un sentiment de vina care s-a transformat in furie. Ea nu a mai dorit se pare un alt copil fiindca sora mea i-a cauza destule neplaceri dupa nastere. Astfel ea, mama a ajuns la a refuza contacte sexuale cu tatal meu. Ori fara planul cel mai important al iubirii, acesta iubire a murit si parintii mei au ramas impreuna pentru noi, copii lor. Si acest lucru s-a rasfrant asupra mea si a surorii mele.

Tata, un individ interesat de o realizare materiala de care nu a avut niciodata parte fiindca i-a lipsit curajul si viata l-a pus exact in pozitiile in care visul s-ar fi putut realiza. A lucrat in mare parte departe de casa si cu oameni simpli fara prea mare incarcatura culturala, lucru ce l-a facut sa se simta superior. Superior in ce sens . , numai el cunoaste, grav e ca el a raportat aceasta mandrie si asupra noastra si mai mult de atat a raportat nerealizarile sale asupra noastra . Parintii nostri ne priveau cu un amestec de sentiment de furie si afectiune calduroasa, insa ei in esenta ne doreau binele , bine in forma infoenergetica asmilata de ei. Ciudat insa adevarat. Parintii au asimilat foarte multa furie pe care au revarsat-o pe noi copii lor. Astfel sora mea si eu eram batuti crunt, nu fara motiv insa solutia imediata era intotdeuna bataia. Ne bateau cu o furie iesita din comun apoi dupa ce descarcau toata mania ne daruiau afectiune, o afectiune a carei sursa o reprezenta sentimental de culpa. Suna paradoxal insa asa se manifestau ambii parinti. Mai mult de atat eram batjocoriti si aratati cu degetul ca fiind sursa cea mai importanta de nefericire a lor, in special a mamei, de fiecare data cand cineva ne calca pragul. Devenise un cosmar pentru mine si soara mea anutarea prezentei unui oaspete. Eram aratati ca fiind un prost si o nebuna..: "saraca sufera de epilepsie, n-am ce-i face, insa el . ." adica eu eram cea mai importanta sursa de nefericire a parintilor mei si asta deoarece considereau ca eu am potential insa potentalul meu trebuia folosit in directia pe care acestia, parintii mei mi-o aratau fara a fi intrebat daca ma atrage acea directie. Asa apareau mereu conflicte de interese, eu doream una si parintii mei alta si tot astfel ne-am distantat emotional, eu devenind un dusman al lor. Real, cat se poate de real.., eram dusmanul lor cu vointa mea insa, pentru a atrage atentia asupra mea si am mers pana acolo incat am avut o tentativa de suicid in speranta ca voi capata o faramita de caldura din partea parintilor. Pornind de la acesti parametrii si altii de genul : mama m-a gonit de acasa in jurul varstei de 8 ani pentru ca era in casa cu un alt barbat decat tata si mai apoi la cateva luni acel barbat se milogea de ea sa iasa afara si sa discute, tata ne batea chiar si cu ciocan, levier si alte ustensile adecvate . ,am devenit ,eu, un barbat la 30 de ani minus trei ani si cateva luni de penitenciar iar sora mea cu grave afectiuni psihice de iremediat. Culpabilitati . .irelevante pentru ca si parintii mei sunt tot un produs.

Acum am si eu la randul meu un copil, parintii mei m-au lovit pe principiul vechii dusmanii in continuu, m-au dat afara din casa cu tot cu copil in varsta de trei luni, apoi cand eram intr-o situatie dificila iar m-au lasat sa ma chinui cu copilul de un an si o luna singur si al nimanui si sotia in spital proaspat operata. Au profitat de aceasta situatie . ., cum ,si de ce, e irelevant, interesant e ca au facut-o. Insa acasta situatie m-a ajutat sa vad in alta lumina ceea ce sunt si suntem . un produs sub care sta bine ascunsa realitatea noastra divina. Iar eu am vazut in mine, prin ei pe ei . adica acele infoenergii primordiale peste care am cladit propria personalitate, am vazut meschinul din mine, mandria, ignoranta, lacomia, invidia, si toate celelalte "calitati" pe care mai apoi le-am putut observa si intelege in efectiv toti oamenii din jurul meu, evident in proportii diferite. Suntem si vom fi mereu produse ale altor produse intr-o spirala ce pare de nesfarsit.

Ce ramane de facut . .?!?! Cred ca singura solutie este o incursiune cat mai adanca in hatisul personalitatii noastre pana acolo unde se regaseste copilul din fiecare dintre noi. E un principiu simplu insa greu de urmat. Pe acest "drum" trebuie multa forta si putere de iertare fata de sine si fata de cei ce au format identitatea noastra. Astfel se naste intelepciunea, acea latura umana rar intalnita prin care un individ prin ruperea de propria individualitate ajunge sa cunoasca si sa recunoasca totalitatea laturii divine din orice e viu si neviu.

Si..'atat!