Dinamica si dezvoltarea grupului social

1. Dinamica grupului - semnificatie si continut

Grupul social nu este numai un mijloc de socializare, de formare si dezvoltare a personalitatii indivizilor si deci un factor determinant al comportamentului si actiunii lor, ci este si un centru activ, dinamic, evolutiv, atat al devenirii umane, cat si al autodevenirii sale permanente. Grupul nu este imuabil, ci dimpotriva, apare, se dezvolta, evolueaza, se transforma si ca atare are o istorie proprie in functie de care se configureaza atat prezentul, cat si viitorul lui.

Aceasta caracteristica a grupului social este astazi tot mai mult evidentiata in cadrul unei noi discipline sociologice care reuneste ansamblul cercetarilor privind grupul social si anume "dinamica grupului". Intrucat in cadrul acestei discipline accentul este pus mai ales pe analiza proceselor care au loc in interiorul grupurilor, termenul este utilizat si pentru a desemna ansamblul proceselor de grup (Dictionar de sociologie, 1993, p. 175). Termenul de "dinamica a grupului" a fost pus in circulatie de catre Kurt Lewin in 1948 printr-o lucrare care a consacrat o noua abordare a fenomenelor sociale si anume din perspectiva "situatiilor de grup". Abordarea lui Lewin isi are originea in psihologia gestaltista, domeniu in care a dezvoltat asa-numita "teorie a campului". Aceasta incerca sa explice comportamentul uman pornind de la doua categorii de factori: personali si de mediu, ansamblul acestora formand "spatiul de viata" al unui individ. Atunci cand individul se afla intr-o situatie de grup, cele mai importante elemente ale "spatiului de viata" sunt trasaturile grupului, membrii acestuia si situatia in care acestia actioneaza. Potrivit metodologiei gestaltiste, analiza trebuia sa porneasca intotdeauna de la intreg si nu de la partile sale constitutive, deci de la grup si nu de la indivizi, obiectul principal fiind tocmai analiza proceselor de grup. Perspectiva din care se realizeaza o astfel de analiza este una "dinamica" deoarece aceste procese sunt interpretate ca interactiuni ale unor forte (totalitatea factorilor care definesc spatiul de viata), ce produc o rezultanta care este tocmai comportamentul individual. Din acest motiv, dinamica grupurilor lui Kurt Lewin reprezinta o analiza a modului in care procesele de grup influenteaza comportamentele membrilor grupului si nu o analiza a grupului ca atare.

Astazi, dinamica grupului este privita in primul rand ca disciplina sociologica ce include un mare numar de teorii privind grupurile restranse incepand de la cele care trateaza nasterea si dezvoltarea acestora si pana la analiza controversatelor aspecte ale imaginarului grupal. Daca "intr-o prima etapa, termenul dinamica grupurilor a desemnat o stiinta experimentala, practicata in laborator pe grupuri artificiale reunite in scopuri experimentale, intr-o a doua etapa termenul a desemnat munca animatorului de grup care, iesit din laboratorul sau, se va ocupa de rezolvarea conflictelor sociale" (Pierre De Visscher, 2001, p. 17). De aceea, acest termen tinde sa desemneze astazi totalitatea cercetarilor experimentale asupra grupurilor mici si totalitatea tehnicilor de grup care constituie instrumente de formare, de terapie, de animatie, de interventie, care au in comun apelul la grup.

Pornind de la aceste succinte aprecieri cu privire la semnificatia termenului de "dinamica grupurilor" si la obiectul de studiu al disciplinei sociologice cu acelasi nume, vom putea identifica principalele probleme care constituie continutul de baza al acesteia. Avem in vedere, indeosebi:

Ø      structurarea si dezvoltarea grupului;

Ø      dezvoltarea si schimbarea sociala in grup;

Ø      decizia de grup;

Ø      comunicarea interpersonala in grup;

Ø      normativitatea si coeziunea de grup;

Ø      conflictul intra si intergrupal;

Ø      rolul relatiilor de autoritate si de atractivitate in asigurarea eficientei grupului;

Ø      analiza performantelor activitatilor desfasurate in grup;

Ø      leadership-ul si strategiile de formare a liderilor;

Ø      devianta si conformitatea in grup;

Ø      tehnici de optimizare a performantei activitatilor desfasurate in grup si a creativitatii grupului (brainstorming, tehnica Delphi, tehnica grupului nominal, sinectica etc.);

Ø      functia terapeutica a grupului mic etc.

Dupa cum se poate observa, problematica dinamicii grupurilor este foarte diversa, iar tratarea fiecareia dintre aceste probleme ar necesita un spatiu mult mai larg. In consecinta, vom incerca in continuare sa prezentam intr-o maniera sintetica doar cateva dintre acestea (unele au fost analizate in capitolul anterior) si anume cele care au facut obiectul unor studii experimentale mai recente.

2. Dezvoltare si schimbare sociala in grup

Una dintre temele centrale abordate in dinamica grupurilor o constituie analiza modalitatilor prin care grupul social, odata constituit, va fi supus unui complex proces de evolutie care parcurge diverse stadii de crestere si maturizare sociala. Abordarea sistemica a grupului social, realizata in capitolul anterior, ne-a oferit posibilitatea de a evidentia preocuparile unui grup de practicieni canadieni pentru constituirea unui model de dezvoltare a sistemului-grup in cadrul teoriei grupului optimal. Conform acestei teorii, grupul atinge "optimalul" atunci cand ajunge in stadiul de dezvoltare considerat a fi cel mai favorabil in raport cu o situatie data. Odata indeplinite conditiile de existenta a unui grup (perceperea unei tinte comune si stabilirea relatiilor dintre persoane), grupul poate fi considerat un organism viu. Ca orice organism, el va dispune de o anumita cantitate de energie pe care, in masura in care o va utiliza in mod eficient, el se va dezvolta armonios si va tinde spre maturitate. Energia disponibila a grupului va fi, asadar, energia produsa de interactiunea fiecarui membru al acestuia cu tinta comuna si de stabilirea de relatii dintre membri. In raport cu suma energiei totale, rezultata din adunarea persoanelor in jurul unei tinte, se poate distinge energia reziduala. Aceasta este "energia ramasa inchisa in subsistemele-persoane" si, ca atare, nu este disponibila sistemului-grup (Yves Saint-Arnaud, 2001, p. 274). In masura in care tinta comuna va fi precisa si in acord cu interesele membrilor grupului, cantitatea de energie reziduala va scadea, in avantajul energiei disponibile. Dimpotriva, grupul care isi pierde din vedere tinta comuna sau lasa sa se deterioreze relatiile dintre membrii lui isi va pierde treptat energia disponibila si se va destrama.

Aceste constatari au condus pe sustinatorii teoriei grupului optimal spre formularea unui important principiu al cresterii si dezvoltarii sistemului-grup conform caruia grupul se dezvolta in masura in care energia disponibila creste fata de energia reziduala si se deterioreaza in masura in care energia reziduala creste in detrimentul energiei disponibile. Sub efectul catalizator al tintei comune si al relatiilor dintre persoane, energia disponibila a grupului determina doua procese de grup care, desi interdependente, raman autonome atat timp cat dureaza sistemul-grup: procesul de productie (realizarea sarcinii) si solidaritatea grupului.

Mergand pe aceeasi linie, schema dinamica a lui Anzieu si Martin, influentata de psihanaliza, separa energia disponibila a grupului in energie de productie si energie de intretinere. Aceasta din urma permite mentinerea coeziunii grupului si asigura prin functiile ei - in principal prin functia de reglare/autoreglare - conditiile psihologice ale indeplinirii sarcinilor grupului. Una dintre conditii, am spune cea mai importanta, o constituie climatul psihosocial al grupului ca dimensiune socio-emotiva a acestuia. Din perspectiva teoriei grupului optimal, diferentele dintre cantitatea de energie de care dispune un grup la un moment dat, explica diferite tipuri de climat: climatul de apatie rezulta din lipsa energiei de productie, dupa cum o cantitate suficienta a acestei energii conduce catre un climat de eficienta, de solidaritate si de armonie la nivelul intregului grup.

In literatura de specialitate sunt pe larg analizate conditiile necesare bunei functionari a grupului si asigurarii evolutiei acestuia spre stadiul de maturitate. In acest sens s-au construit diferite modele de dezvoltare a grupului, majoritatea dintre ele fiind menite sa ofere practicienilor ghiduri de interventie in grup (vezi grupurile de antrenare si terapiile de grup). Cel mai cunoscut dintre eceste modele este cel elaborat de catre Bennis si Shepard care considera ca maturitatea unui grup depinde indeosebi de procesul de autoreglare ce se instituie in cadrul acestuia. Astfel, in evolutia sa spre maturitate grupul parcurge doua faze intercorelate: o faza de dependenta (in care sunt solutionate problemele si obstacolele legate de autoritate) si o faza de interdependenta (in care membrii grupului devin constienti de propriul angajament, iar starile conflictuale sunt relativ depasite printr-un consens stabilit pe baze rationale). Consensul devine astfel - in acest model de dezvoltare, dar si in altele - un principal indice al maturitatii grupului. Se considera, pe buna dreptate, ca sistemul-grup atinge maturitatea atunci cand este capabil de consens asupra aspectelor importante ale evolutiei sale.

Notiunea de consens se distinge de cea de unanimitate; tinand cont de caracterul relativ al aproape tot ce face obiectul acordului intr-un grup, unanimitatea dintre membrii acestuia este putin probabila. Datorita deosebirilor de perceptie, interese, opinii sau valori, aproape orice obiect important de discutie urmata sau nu de o decizie, va determina o diviziune mai mult sau mai putin accentuata la nivelul grupului. Ca atare, aparitia consensului in relatiile intragrupale nu inseamna si o eliminare a starilor conflictuale. Ele sunt fenomene normale in existenta grupului indeplinind functia de mijloc de schimbare in viata psihosociala si in dezvoltarea personalitatii. Conflictele stimuleaza interesul si curiozitatea, asigura o mai mare eficienta deciziilor de grup si, prin descoperirea unor noi solutii la problemele grupului, contribuie la dinamizarea, la schimbarea acestuia.

Aplicatii si teme pentru reflectie

1. Precizati continutul si esenta conceptului de "dinamica a grupului" conform conceptiei elaborate de Kurt Lewin.
2. Analizati comparativ fenomenele de "schimbare in grup" si "rezistenta la schimbare".
3. Cum comentati urmatorul text: "Termenul de dinamica grupurilor tinde sa desemneze astazi totalitatea cercetarilor experimentale asupra grupurilor mici si totalitatea tehnicilor de grup care constituie instrumente de formare, de terapie, de animatie, de interventie care au in comun apelul la grup"?
4. Enumerati si analizati cel putin patru argumente in sprijinul afirmatiei: "Schimbarea - un proces in trei trepte: dezradacinare, transfer si impamantenire a standardelor de grup".
5. Realizati un comentariu care sa exprime opinia dvs. cu privire la modelul de dezvoltare a grupului elaborat de catre J. R. Gibb (vezi P. D. Visscher, A, Neculau, 2001, p. 290).