Emotii, afecte, sentimente, pasiuni

Emotii, afecte, sentimente, pasiuni

In ciuda nesigurantei terminologice, ptun mare numar de autori emotia desemneaza o stare afectiva temporara indusa de cauze identificabile in spatiu si timp. Se vorbeste despre emotii de baza sau primare, al caror numar nu trece de zece (frica, surpriza, furia, bucuria, intristarea, etc) si de emotii mixte, care rezulta din combinarea celor dintai. In sens extins, emotiile sunt evenimente sau stari din viata afectiva care presupun un ansamblu de trairi psihice specifice insotite de manifestari fiziologice si comportamentale. Aparitia spontana, declansarea rapida, durata redusa si evolutia involuntara constituie caracteristicile principale care deosebesc emotiile de baza de atitudinile emotionale ca dragostea sau ura, de dispozitiile de tipul ingrijorarii, euforiei, iritarii si de dezordinile emotionale (depresia, mania).

Emotiile se inscriu in clasa mai cuprinzatoare a afectelor, termen care acopera intreaga gama a trairilor sufletesti. Afectele de durata, legate mai degraba de relatii decat de evenimente, sunt numite sentimente. Viata afectiva are o baza biologica in general si neurofiziologica in particular, dar analiza mecanismelor neuronale sau endocrine ale declansarii emotiilor e cu totul insuficienta pt intelegerea acestora.

O piedica in investigarea stiintifica a afectelor o reprezinta asa-numitul postulat empatic. Dat fiind ca nu putem cunoaste in mod direct decat propriile noastre trairi, a vorbi despre emotii echivaleaza, pana la un punct, cu a vorbi despre tine insuti. In acest caz, cercetarea vietii afective a unui alt individ uman porneste de la presupozitia tacita ca noi si el impartasim o aptitudine comuna de a trai stari psihice. O operatiune de identificare si de transfer empatic constituie asadar baza subiectiva a analizei 'obiective' intreprinse de psiholog.

Imposibilitatea accesului direct la interioritatea subiectului analizat ne obliga sa evaluam reactiile sufletesti pe baza observarii unor manifestari exterioare, a comportamentelor gestuale si a expresiilor faciale care insotesc diferitele afecte. Metoda profita masiv de pe urma experientei etologiei animale, care nu dispunea, oricum, de o alta cale de abordare, postulatul empatic neavand cum sa functioneze in acest caz.

Inca din 1872, Charles Darwin observa ca teza originii animale a omului poate afla un argument suplimentar in asemanarea reactiilor mimice ale acestuia cu cele ale maimutelor superioare. Mai mult decat atat, chiar mamifere mai indepartate genetic de om, precum cainii sau pisicile, prezinta atitudini, posturi si comportamente specifice emotiilor umane de baza (frica, surpriza, furia, bucuria, intristarea). Ele sunt de asemenea capabile sa contracteze si sa intretina raporturi de prietenie sau sa nutreasca ostilitate personalizata impotriva unor congeneri, dar si a unor subiecti umani. La un mare numar de specii se intalnesc relatii interpersonale complexe: intre mama si pui, intre frati, intre masculi si femele (legaturi monogame sau poligame), numai intre femele, ori numai intre masculi. Prin ritualizarea expresiilor emotionale se regleaza raporturile sociale, asigurandu-se cooperarea, negocierea relatiilor de dominare si supunere, reconcilierea in caz de conflict si o gestionare judicioasa a agresivitatii si sexualitatii, cu efecte favorabile ptconservarea speciei.

Desfasurarea intocmai a ritualurilor (de curtare, de intimidare a unui adversar, de capturare a prazii, etc) la indivizii crescuti in captivitate, care nu au avut ocazia sa observe si sa imite pe alti reprezentanti ai speciei respective, e pusa pe seama asa-numitelor mecanisme innascute de declansare (IRM), care dau nastere unor pattern-uri fixe de actiune (PFA). Un stimul anume declanseaza un intreg sir de comportamente inlantuite ce se succed intotdeauna intr-o ordine predefinita si imuabila. Drept declansatori pot servi unele structuri anatomice (cre, pene, coarne), coloratiile caracteristice, mirosurile, sunetele sau anumite miscari expresive. Potrivit constatarilor lui Konrad Lorenz, pattern-urile fixe de actiune se caracterizeaza prin: Universalitate. PFA sunt prezente la toti membrii de acelasi sex ai unei specii date./Stereotipie./Independenta in raport cu experienta individului. Tinerea in izolare nu antreneaza modificari semnificative in raport cu comportamentul indivizilor 'socializati'./Traiectorie fixa./Scop unic al raspunsului. Fiecare PFA e adaptat unui obiectiv precis si numai acestuia. Duelul cu un rival se supune altor reguli decat lupta ptcapturarea unei prazi./Stimuli declansatori lesne identificabili. Exista cate un stimul specific ptfiecare PFA.

Desi prezenta constiintei modeleaza si nuanteaza diferit ace procese elementare, putem recunoaste in geneza afectelor umane prezenta unor mecanisme innascute de declansare. Anumite atribute copilaresti, ca obrajii bucalati, fruntea inalta si boltita, ochii mari, ne fac sa percepem drept dragalasa nu doar o persoana feminina, ci chiar un manechin sau o papusa, ceea ce isca in noi sentimente de simpatie si tandrete. In schimb, studiul reactiilor pupilare a aratat ca formele ascutite trezesc reactii emotionale negative, fapt pus in legatura cu raspunsul innascut la imaginea coltilor unui pradator.

Exemple pot fi date si din zona olfactivitatii: feromonii cu parfum de mosc emisi de barbati si perceputi exclusiv de femei par sa influenteze intr-o masura insemnata sentimentele induse de ei acestora din urma. Irenäus Eibel-Eibesfeldt evoca in sprijinul acei ipoteze faptul ca, in unele dansuri populare din zona mediteraneana, barbatii flutura prin fata fetelor alese batistute pe care anterior le tinusera la subsuoara pt a le impregna cu mirosul propriu.

In ceea ce priveste stimulii sonori, e suficient sa ne reamintim de intonatia specifica prin care oratorii politici declanseaza aplauzele cvasireflexe ale ascultatorilor. Vastul domeniu al publicitatii profita si el din plin de avantajele pe care le ofera recurgerea la declansatori diversi ai reactiilor 'spontane' ale cumparatorilor.

Cu scopul de a elimina subiectivitatea in decodificarea reactiilor emotionale, cercetatorii Ekman si Friesen au pus la punct o metoda de evaluare a manifestarilor afective intitulata Facial Action Coding System (FACS), care se bazeaza pe gruparea expresiilor in 'familii' in functie de prezenta anumitor caracteristici 'nucleare' comune (de exemplu, in toate cele vreo saizeci de expresii individualizate ale furiei sunt prezente apropierea sprancenelor intr-o pozitie joasa, inaltarea pleoapei superioare si contractarea muschiului labial). Analiza comparativa a expresiilor i-a permis lui Paul Ekman sa evidentieze noua caracteristici generale ale manifestarilor emotionale:

Universalitatea semnalelor. Cercetarile anterioare au condus la concluzia de necontestat ca exprimarea si recunoasterea emotiilor constituie un dat uman general. Chiar daca pot diferi, la nivel de nuanta, in functie de anumite norme si traditii culturale, manifestarile emotionale furnizeaza celor din jur informatii similare, avand o importanta functie socioadaptiva.

Inrudirea dintre expresiile umane si cele ale altor primate. Incepute chiar de Darwin, care vedea in ele un important argument evolutionist, cercetarile privitoare la comunicarea mimico-gestuala a maimutelor, dar si a altor mamifere, au confirmat faptul ca emotiile nu constituie apanajul exclusiv al speciei umane. Departe de a le fi 'inventat', omul le-a mostenit de la stramosii sai, primatele, si poate chiar de la stramosii stramosilor sai.

Dependenta fiecarei emotii de un context fiziologic specific

Universalitatea evenimentelor declansatoare. Asemanarea reactiilor emotionale se bazeaza si pe existenta in toate comunitatile umane a unor situatii inductoare analoage.

Coerenta reactiilor emotionale. Atat inhibarea (pta se evita o eventuala demascare), cat si exagerarea reactiei (bunaoara, in santajul sentimental) sau chiar adoptarea expresiei corespunzatoare unei stari de sens contrar (adesea pta menaja o susceptibilitate) reprezinta practici curente in viata sociala.

Declansarea rapida. E una dintre caracteristicile care diferentiaza emotiile de baza de marile sentimente. Daca acea din urma se instaleaza treptat, nasterea emotiilor e aproape instantanee. Ekman si Friesen au demonstrat ca reactiile fiziologice asociate unui eveniment si mimica pertinenta corespunzatoare pot surveni chiar la numai cateva milisecunde dupa ocurenta acestuia.

Durata limitata. Daca dispozitiile dureaza ore sau chiar zile, emotiile care le genereaza nu tin, dupa acelasi Ekman, decat cateva secunde. Chiar daca se inrudesc strans, dispozitiile si emotiile poseda caracteristici diferite atat sub raportul duratei, cat si sub cel al cauzelor si fiziologiei.

Caracterul automat. Aparitia emotiilor nu se supune controlului voluntar.

Aparitia spontana. Aceasta e o consecinta a caracterului involuntar, automat, si rapid al acestui tip de afecte. Nu sta in puterea noastra sa ne alegem emotiile, desi in situatiile cand evenimentul declansator poate fi partial anticipat e posibil sa reducem intrucatva nivelul reactiei, care ramane totusi una spontana.

O caracteristica a marilor emotii e relativa lor raritate. Nu resimtim zilnic o emotie memorabila. Daca frica tine intre cateva secunde si maximum o ora, furia ne poate stapani de la cateva minute la cateva ore, bucuria dureaza de la o ora pana la o zi, iar tristetea de la una la mai multe zile. Primele doua (furia si bucuria) sunt 'zgomotoase', adica insotite mai intotdeauna de manifestari vocale, pe cand frica si tristetea se exteriorizeaza preponderent prin semnale vizibile ce tin de gestualitate, mimica si postura, putand fi caracterizate drept 'emotii tacute'. In majoritatea cazurilor, antecedentele declansatoare ale acestor mari emotii privesc relatiile interpersonale. Bucuria e legata mai ales de intalnirile cu prietenii, tristetea - de conflicte cu cei apropiati, frica - de agresiunea fizica din partea altei persoane si de teama de contactul cu necunoscuti, iar furia de nerespectarea regulilor de catre cei cu care ne aflam in relatie.