Evolutia terorismului international. Prognoze.

Introducere in problema

Terorismul reprezinta una dintre cele mai dezbatute si controversate probleme din ultimele decenii, manifestarea cea mai vizibila si cea mai ingrijoratoare a actiunilor asimetrice, un adevarat "flagel al lumii contemporane" [1].

Cu mai mult de un deceniu in urma se aprecia faptul ca terorismul nu este un fenomen de moment ci acesta ne va insoti si in anii urmatori sporindu-si diversitatea si volumul [2]. Din pacate pentru lumea in care traim, previziunea s-a adeverit.

Regasim terorismul si in prim planul analizelor politico-militare privind secolul al XXI-lea, care va cunoaste derularea a cel putin doua cicluri strategice [3]: primul dintre acestea va fi caracterizat de confruntarea asimetrica intre "lumea industrializata" si terorismul desfasurat impotriva ei de diverse organizatii (a inceput la 11 septembrie) 2001; cel de-al doilea, are ca repere principale ascensiunea spectaculoasa a unor state precum China si revenirea la o confruntare de tip clasic, intre mai multe centre de putere dotate cu arsenale militare comparabile (va debuta probabil, la mijlocul secolului).

Rezulta ca, aceasta "adevarata boala a secolului XXI" -     sintagma folosita de presedintele Putin - va insoti omenirea pe termen scurt si mediu, tinzand in permanenta spre o forma ideala, violenta organizata si educata, condusa de elite.

Unele caracteristici privind fenomenul terorist contemporan

Flagelul terorismului a continuat sa afecteze mapamondul si dupa 11 septembrie, in ciuda razboiul global declansat impotriva lui, razboi desfasurat cu intensitate si rezultate promitatoare in toate regiunile.

Cu toate ca din punct de vedere statistic numarul total de atacuri teroriste internationale a scazut incepand cu anul 2000 (de la 426 la 199 in 2002) [4], pe regiuni numarul total de atentate internationale, manifesta in general, aceeasi tendinta descrescatoare, cu exceptia Asiei (care ramane la nivelul anului 2000 cu 99 atentate) si Orientului Mijlociu care manifesta o crestere de la 20 la 29 de atentate in anii de referinta 2000 si 2001, stabilizandu-se la acest plafon si in anul 2002 [5].

Datele statistice mai sus prezentate nu ne conduc insa spre abordarea profunda a problematicii supusa atentiei ci ofera numai o imagine de ansamblu a fenomenului terorist contemporan, in aceasta directie exceland fundamentalismul islamic. Relevante in acest sens sunt actiunile desfasurate de organizatiile Al-Qaida si Hamas precum si de alte grupari teroriste, care, prin modul lor de actiune, au readus in prim plan metoda "teroristilor kamikaze". Ulterior, metoda a fost intrebuintata si de teroristii ceceni.

Continentul european este spatiul in care specialistii apreciaza ca suntem martorii "cronicizarii terorismului etnico-separatist"[6]. Tintele afectate sunt Spania si Anglia, si mai profund, zona Kosovo.

De asemenea, cresterea alarmanta a traficului de armament si droguri releva interferenta si interdependenta dintre terorism si aceste activitati, materializate in multe cazuri in surse financiare pentru organizatiile teroriste.

O alta caracteristica a fenomenului terorist contemporan este apreciata a fi concentrarea eforturilor liderilor teroristi pentru crearea unei infrastructuri semipermanente [7].

Acest fapt ingreuneaza din ce in ce mai mult actiunile intreprinse de guverne privind combaterea terorismului.

Mentiunea specialistilor ca fenomenul terorist va persista si in viitor, este argumentata de informatiile existente privind sprijinul acordat de diferite state, servicii secrete si cercuri de interese, organizatiilor teroriste. Cele sapte state care sunt in atentia SUA si aliatilor sai sunt Cuba, Iran, Irak, Libia, Coreea de Nord, Siria si Sudan [8].

Actiunile teroriste sunt imprevizibile, se pot desfasura oriunde si oricand iar efectele acestora sunt contabilizate in pierderi umane, atat in randul combatantilor cat si in randul populatiei civile. De aceea, perfectionarea continua a tacticilor, metodelor si mijloacelor de actiune utilizate de organizatiile teroriste - ca ultima caracteristica abordata in prezentul demers - determina configuratia din ce in ce mai complexa a fenomenului terorist contemporan si ne face sa fim partasi punctului de vedere potrivit caruia terorismul international va persista.

Tendinte de evolutie ale fenomenului terorist

Pe termen mediu si lung apreciem ca, in ciuda extinderii spatiului de desfasurare al actiunilor teroriste la nivel global, terorismul intern va ramane probabil un fenomen mai raspandit.

Atat terorismul cat si crima organizata(crima organizata transfrontaliera) sunt amenintari asimetrice pentru securitatea comunitatii internationale si trebuie abordate ca fiind intr-o profunda interactiune.

Se apreciaza ca, din combinarea crimei organizate cu terorismul rezulta un "produs letal"- criminalitatea strategica- ce are drept scop uzurparea puterii politice.

Crima organizata transfrontaliera este definita ca fiind "totalitatea infractiunilor savarsite pe teritoriile mai multor state, intr-o anumita perioada de timp, ca rezultat al actiunilor planificate ale unui ansamblu de persoane reunite in mod stabil, ce isi repartizeaza si coordoneaza insarcinarile, pe baza preocuparii comune de a obtine profit"[9].

De asemenea, consideram ca, razboiul global impotriva terorismului va avea progrese din ce in ce mai mari.

Din punct de vedere al tacticilor, metodelor si mijloacelor intrebuintate de organizatiile teroriste se configureaza urmatoarele tendinte: mentinerea posibilitatii utilizarii terorismului CBRN (chimic, biologic, radiologic si nuclear) pentru atingerea scopurilor propuse (bin Laden vede achizitionarea de arme de distrugere in masa ca pe o datorie religioasa si a amenintat ca va folosi astfel de arme)[10]; specialistii occidentali au tras un semnal de alarma in ceea ce priveste tendinta de utilizare de catre teroristi a unei noi forme de actiune in randul populatiei - terorismul alimentar; de asemenea se manifesta tendinta spre intrebuintarea terorismului electronic precum si institutionalizarea terorismului ca metoda de conflict armat [11].

Actiunile care se desfasoara pe "frontul" razboiului antiterorist vin sa intregeasca tendintele mai sus mentionate.

Intr-o prezentare succinta acestea ar fi urmatoarele: mentinerea intrebuintarii cu precadere a dispozitivelor explozive improvizate si a masinilor capcana; focalizarea actiunilor pe tinte constituite din membrii organizatiilor nonguvernamentale si de asistenta umanitara, populatia civila, militarii Fortelor de coalitie; trecerea de la actiuni de genul "loveste si fugi" la cele executate cu grupuri numeroase; cresterea duratei si intensitatii acestora; atingerea scopurilor intr-un procent relativ mic datorita incoerentei pregatirii si desfasurarii actiunilor teroriste.

Cum luptam impotriva terorismului?

Lupta impotriva terorismului se desfasoara pe cinci fronturi: diplomatic, informativ, de aplicare a legii, financiar si militar.

In plan diplomatic obiectivele coalitiei sunt eliminarea pericolului reprezentat de terorismul international si descurajarea statelor care acorda sprijin sau adapost gruparilor teroriste internationale.

Din punct de vedere al aplicarii legii s-au realizat succese prin arestarea a numerosi teroristi si complici ai acestora in peste 100 de tari.

In plan informativ s-a evidentiat o crestere semnificativa a schimbului de informatii si a colaborarii intre state.

In teatrele de actiuni militare, prioritatea accesului la informatii ramane esentiala. Efectele tehnologiei de varf in cazul actiunilor asimetrice sunt diminuate considerabil mergandu-se chiar pana la o egalitate a sanselor.

Pe plan financiar, 166 de tari au emis ordonante de inghetare de active financiare legate de activitati teroriste.

In plan militar, actiunile lansate la 7 octombrie 2001 in care sunt angajate aproximativ 90 de tari au inregistrat succese, insa raman sporite conditiile de risc determinate de gradul ridicat de incertitudine care sta la baza luarii deciziei la nivel politico-militar si militar. "Controlul spatiului" se dovedeste a fi insuficient in anumite situatii si probabil acesta ar trebui "stapanit" in totalitate. De asemenea la actiunile de tip asimetric, planificatorii militari au adoptat o solutie "hibrid" constituita din actiuni conventionale si actiuni asimetrice, solutie care nu rezolva in totalitate scopurile propuse.

Totusi, in ciuda progreselor inregistrate, pericolul terorist se mentine la cote ridicate.

De la ce ar fi trebuit sa plecam?

In abordarea problematicii deosebit de complexe a terorismului, in general, ar fi trebuit sa se plece de la o definire a sa. Or, la aceasta data, nici una din definitiile date terorismului nu se bucura de o acceptare universala.

Lipsa unui concept unanim acceptat determina imposibilitatea realizarii unitatii de conceptie si actiune.

De asemenea, informatiile noastre privind determinarile axiologice care stau la baza actiunilor teroriste sunt incomplete sau de neinteles, pentru noi locuitorii altor teritorii de pe mapamond, indeosebi in tarile in care religia majoritara este cea musulmana.

Planificarea actiunilor militare intr-un teatru de actiuni unde sunt aparate interesele unui stat (grup de state) consideram ca trebuie sa aiba la baza, intotdeauna, perceptia adversarului privind caracterul acestora, intrucat de aici isi trage "seva" nivelul moralului trupelor, cu rol determinant in castigarea confruntarii.

In explicarea problemei mai sus mentionate ne-am propus sa plecam de la urmatoarea ipoteza: "Daca sistemul axiologic al gruparilor care se confrunta este diferit atunci si nivelul moralului acestora este diferit"

Formularea ipotezei ne-a determinat "drumul de parcurs" spre finalitatea demersului de fata, acesta fiind constituit din urmatoarele etape:

- abordarea din punct de vedere conceptual a termenilor de cultura si civilizatie;

- modalitatile de raportare a popoarelor, natiunilor, statelor la propriile sisteme axiologice;

- importanta motivatiei axiologice ca parte componenta a motivatiei pentru lupta a combatantilor;

- maniera in care raportarea la sisteme axiologice diferite determina motivatii pentru lupta diferite si implicit niveluri de moral diferite.

Definirea conceptelor de cultura si civilizatie, deosebit de prolifica, a reusit sa creeze o reala confuzie deoarece termenii au fost intervertiti: germanii intrebuinteaza pentru faptele de civilizatie termenul Kultur in timp ce francezii indica faptul de cultura prin cuvantul civilisation; uneori s-a ajuns chiar la o identificare a termenilor, civilizatia fiind vazuta ca "sinonim cultura"

Din punct de vedere sociologic, cultura este definita ca fiind "totalitatea valorilor materiale si spirituale ale omenirii, ajunse pe un anumit prag al dezvoltarii, produse ale cunoasterii si practicii umane (create, transmise si asimilate in procesul social - istoric)"[12].

Intrucat din definitia de mai sus rezulta o sinonimie a termenilor de cultura si civilizatie, mai apropiata punctului nostru de vedere o reprezinta abordarea care clarifica, in linii generale, continutul celor doua concepte.

Astfel, potrivit acestui punct de vedere, civilizatia inseamna "totalitatea mijloacelor cu ajutorul carora omul se adapteaza mediului (fizic si social), reusind sa-l supune si sa-l transforme, sa-l organizeze si sa i se integreze"[13]. Deci, tot ceea ce se integreaza in orizontul satisfacerii nevoilor materiale, confortului si securitatii inseamna " civilizatie" . Sfera ei cuprinde alimentatia, locuinta, imbracamintea (nu si podoabele), constructiile publice si mijloacele de comunicatie, tehnologia in general, activitatile economice si administrative, organizarea sociala, politica, militara si juridica, educatia si invatamantul (daca raspund cerintelor vietii practice).

Conceptul de cultura include in sfera lui ansamblul atitudinilor, actelor si operelor, limitate ca geneza, intentie, motivare si finalitate, la domeniul spiritului si al intelectului[14]. Potrivit acestei definitii, in sfera culturii intra datinile si obiceiurile, credintele si practicile religioase, ornamentele si divertismentele, operele de stiinta, filozofie, literatura si muzica, arhitectura, pictura, sculptura, si artele decorative sau aplicate.

Autorul acestui punct de vedere evidentiaza faptul ca, aceasta delimitare conceptuala dintre civilizatie si cultura nu reprezinta o opozitie intre aceste domenii ci dimpotriva, in decursul istoriei, acestea au inter-relationat in permanenta in scopul realizarii plenare a omului, a vietii si a comunitatii umane.

In scopul patrunderii in "miezul" problemei, in cele ce urmeaza, ne vom referi in special la dimensiunea culturala incercand sa realizam o succinta analiza comparativa intre doua tipuri de societati, cea crestina si cea musulmana, in fond acele societati care printr-un numar de reprezentanti, se confrunta in plan militar in Afganistan si Irak.

Numeroasele studii si contacte personale efectuate de specialistii francezi au evidentiat ca societatea musulmana este apropiata de a noastra prin credinta dar profund diferita prin morala [15]. Diferentierile sunt urmatoarele [16]:

- in timp ce societatea crestina din care a luat nastere societatea occidentala s-a constituit pe notiunea de "persoana", societatea musulmana este "comunitara"; de aici rezulta ca un musulman nu este chinuit de nelinistea spirituala in timp ce un crestin traieste cu sentimentul permanent al pacatului; viata naturala, intarita cu ajutorul religiei reprezinta cel mai mare succes al islamismului care, contrar religiei catolice, face din actul sexual cel mai bun exercitiu fizic;

- cel care se indeparteaza de la regula trebuie s-o faca foarte discret potrivit preceptului "Daca pacatuiti, ascundeti-va" pentru ca Dumnezeu nu vede decat ceea ce vede comunitatea; se poate observa in acest caz imensa diferenta fata de morala crestina: pentru un crestin "pacatul marturisit este pe jumatate iertat" in timp ce pentru un musulman "pacatul marturisit nu mai poate fi iertat" ;

- ceea ce se numeste ipocrizie sau minciuna in societatea crestina, in comportamentul arabilor tine de buna crestere si de pudoare; adevarul apartine doar lui Dumnezeu si deci omul se misca pe pamant intr-o lume a convenientelor in care "adevarul" nu are nici un rol; aici se afirma ca se afla cea mai mare prapastie psihologica dintre cele doua societati [17];

- in crestinism prima porunca este a-l iubi pe Dumnezeu iar a doua de a iubi aproapele in timp ce in islamism prima porunca este de a da marturie credintei tale in Dumnezeu iar ce-a de-a doua de a impune respectarea legii Coranului in sanul comunitatii; in timp ce-a de-a doua porunca crestina conduce spre realizarea operelor de caritate celei de-a doua porunci musulmane specialistii ii dau doua interpretari [18]: prima dintre ele ne conduce spre ceea ce se afla la originea a ceea ce noi numim "terorism" si are in vedere "jihadul" (obligatie comunitara prin excelenta), termen care se traduce, de obicei prin "razboi sfant" dar care de fapt in limba araba inseamna "efort", "lupta"; unii dintre musulmani sunt de parere ca obligatia ar consta in lupta impotriva necredinciosilor pana la instaurarea islamului in intreaga lume, de unde rezulta caracterul agresiv al religiei islamice; ce-a de-a doua releva faptul ca este vorba de o mobilizare a colectivitatii pentru a rezista unei amenintari sau unei agresiuni exterioare;

- umilinta imitata dupa Cristos in credinta crestina nu exista in credinta islamica, unde dimpotriva, este preamarita puterea: "Islamul nu cunoaste slabiciunea, supunerea, resemnarea si umilinta, pentru ca Dumnezeu iubeste creaturile puternice: lor le rezerva raiul. Dumnezeu detesta fiintele care se lasa oprimate si umilite; acestea vor suferi chinurile gheenei"[19] ;

- in societatea musulmana, potrivit "Coranului" sunt prevazute pedepse [20]: legea talionului (ochi pentru ochi, dinte pentru dinte -II, 178) cele o suta de lovituri de bici pentru perechea adultera (XXIV, 2) taierea mainii hotului (V, 38) moartea necredinciosilor (IV, 89); de asemenea, solidaritatea se face numai in favoarea unui "frate" musulman .

Din cele mai sus prezentate rezulta faptul ca, in vreme ce logica pune de acord colectivismul cu materialismul si personalismul cu spiritualismul, societatea musulmana si societatea crestina reprezinta un paradox, prima, prin caracterul sau, in aceeasi masura colectivist si spiritualist iar cea de-a doua, prin caracterul ei, in aceeasi masura personalist si materialist.

Revenind la problema cu care am inceput demersul nostru, apreciem ca perceptia privind caracterul unei actiuni militare este intotdeauna subiectiva, aceasta fiind determinata de o multitudine de factori. Asta inseamna ca ambele parti considera actiunea militara la care participa ca avand un caracter drept.

Acest fapt determina considerabil nivelul moralului luptatorilor. Dar ce este moralul?

Moralul este definit ca fiind o "stare afectiva, dispozitie sufleteasca temporara care priveste puterea, dorinta, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultatile"[21] .

Specialistii fac distinctia intre moralul individual si moralul de grup, moralul pe timp de pace si moralul pe timp de razboi, moralul grupurilor militare mici, medii si mari, moralul populatiei. Prezenta analiza are in vedere in special moralul grupului militar pe care il definim ca fiind ansamblul atitudinilor, si comportamentelor membrilor grupului fata de indeplinirea misiunilor incredintate la pace si razboi, determinat de o motivatie superioara.

Abordarea psihologica a conceptului arata ca acesta constituie un complex de elemente de ordin cognitiv, motivational-afectiv, volitional si atitudinal. Moralul reprezinta practic "latura activa a constiintei, trairile subiective ce se exteriorizeaza nemijlocit in atitudini si comportament, se materializeaza in activitati practice"[22].

Dintre elementele constitutive mai sus mentionate, motivatia este cea care instiga, impulsioneaza, declanseaza actiunea iar actiunea, prin intermediul conexiunii inverse, influenteaza insasi baza motivationala si dinamica ei. Formele complexe ale motivatiei (inclusiv cea axiologica), s-au format in ontogeneza si nu sunt altceva decat preluarea, interiorizarea, asimilarea si transformarea in conditii interne a stimularilor externe care au actionat in mod repetat asupra individului satisfacandu-i acestuia anumite cerinte de autoreglare.

Pornind de la acest mod de intelegere a problemei, definirea motivatiei ca "model subiectiv al cauzalitatii obiective, cauzalitate reprodusa psihic, acumulata in timp, transformata si transferata prin invatare si educatie in achizitie interna a persoanei" (P.Golu)[23] ni se pare a fi cea mai potrivita demersului nostru.

Motivatia axiologica, ca forma superioara a motivatiei si componenta a motivatiei pentru lupta, incumba atat elemente din sfera civilizatiei cat si din sfera culturii, constituite intr-un puternic sistem de valori, predominanta unora sau altora dintre elementele constitutive fiind determinata de conditiile istorice de dezvoltare a fiecarui stat (popor, natiune), de stadiul de dezvoltare atins de acesta si de diversele influente la care a fost supus.

Se apreciaza faptul ca, toate fiintele umane sunt sensibile in fata amenintarilor la adresa valorilor cu care se identifica. Pericolul de a pierde aceste valori determina puternice reactii de aparare, numarul si intensitatea acestora fiind deosebit de ridicate in tarile care desfasoara actiuni militare pe teritoriul lor national si a caror religie (majoritar musulmana in cazul de fata), noi locuitorii altor teritorii de pe mapamond, nu am reusit pana in prezent sa o intelegem. Sistemul axiologic constituit din elemente preponderent spirituale, ancorarea profunda de acesta, reprezinta unica optiune intr-o asemenea situatie.

Deosebirea esentiala din punct de vedere motivational dintre militarii americani si aliatii lor pe de o parte si grupurile militare si paramilitare afgane si irakiene de cealalta parte consta din aportul pe care il aduce motivatia axiologica la nivelul moralului. Chiar daca la prima vedere toti militarii care desfasoara actiuni militare sunt motivati, motivatia este diferita. Parafrazandu-l pe Robert Mac Namara care se referea la diferenta dintre soldatul vietnamez in si cel american, apreciem ca ceea ce ii diferentiaza pe afgani si irakieni de americani si aliatii acestora este faptul ca pentru primii "acceptarea mortii face parte din echipamentul lor ca si pusca sau casca lor".

De cealalta parte, acceptarea sacrificiului suprem apare in situatii limita, este vorba de supravietuire si prin asumarea riscului suprem, insa aceasta asumare nu face inca parte din echipamentul de lupta individual.

De aceea, consideram ca motivatia superioara, si anume cea axiologica, determinata de un sistem de valori aproape impenetrabil este "cheia" explicatiei ripostei deosebit de puternice pe care trupele americane si aliatii acestora o intampina in Irak si Afganistan.

Din punctul nostru de vedere, concentrarea eforturilor in cadrul razboiului global impotriva terorismului ar trebui sa vizeze in primul rand cauzele si prevenirea si ulterior efectele si combaterea fenomenului terorist.

Toate cele mai sus prezentate trebuie sa aiba la baza vointa politica internationala pe termen lung si construirea unor capacitati eficace.

Ce ar trebui sa mai intreprindem ?

Apreciem ca, instaurarea democratiei in tarile cu religie majoritar musulmana trebuie sa se desfasoare progresiv, in cadrul unui proces de durata, intrucat atat timp cat in actualele teatre de actiuni militare vor exista populatii minoritare sau majoritare care se opun acestui proces vor exista si riposte din gama actiunilor asimetrice extrem de dificil de controlat. Este putin probabil ca actuala modalitate de implementare a democratiei prin masuri si actiuni radicale (cu tancuri si masini de lupta desfasurate pe strazile localitatilor) sa aiba rezultatele scontate intrucat nu s-au luat in considerare etapa de constientizare de catre populatiile vizate a valorilor noului sistem, a congruentei dintre acestea si sistemul axiologic existent.

Actiunile de tip guerila, teroriste, sunt riposte imprevizibile, se pot desfasura oriunde si oricand, iar efectele acestora sunt "contabilizate" in pierderi umane atat din randul combatantilor cat si din randul populatiei civile.

Ceea ce se intampla acum, prin actiunile desfasurate pe plan mondial impotriva terorismului, ne conduce la concluzia ca se actioneaza asupra efectelor si nu a cauzelor, caci termenul de musulman nu este similar cu cel de terorist.

Campania impotriva terorismului ar trebui sa aiba in vedere, in primul rand, un contact al civilizatiilor si o acceptare reciproca si nu o ciocnire a civilizatiilor ca in titlul unei celebre carti [24]. De asemenea aceasta ar trebui sa se duca nu numai pe calea armelor ci ar trebui sa cuprinda in continutul ei si masuri si actiuni fundamentale privind lupta impotriva subdezvoltarii, lupta pentru valorificarea potentialului fiecarui stat precum si intelegerea si adaptarea valorilor occidentale la cele orientale.

Numai atunci cand se vor rezolva si aceste probleme vor fi sanse de eradicare a acestui adevarat flagel al inceputului mileniului III.

BIBLIOGRAFIE

N.A. Conform Coord..prof.univ.dr. Anghel Andreescu, Terorismul international - flagel al lumii contemporane, Editura Ministerului Administratiei si Internelor, Bucuresti, 2003.

[2]Richard Allen, Terorism: Pragmatic International Deterrece and Cooperation, I nstitute East-Wast Security Studies, New York, 1990, p.1

[3]Jean-Francois Poncet, La guerre du futur, Armées d΄aujourd΄lui, Numero 287, Fevrier, 2004, p.30-31.

[4]O analiza a terorismului in lume - 2002, Ministerul de Externe al Statelor Unite, Aprilie 2003, p.162.

[5]Idem, p.163.

[6]Coord.prof.univ.dr.Anghel Andrescu, Op.cit., p.122.

[7]Idem, p.123.

[8]Ministerul de Externe al Statelor Unite, Op.cit., p.76.

[9]Emil Hedesiu, Gheorghe Toma, Contracararea crimei organizate transfrontaliere, Editura U.N.Ap., Bucuresti, 2005, p. 18-19.

[10] Coord.prof.univ.dr.Anghel Andrescu, Op.cit., p.156

[11]Idem, p. 157-159.

12]Aurelian Bondrea, Sociologia culturii, Editura Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, 1993,pag.37.

[13]Ovidiu Drimba, Cuvant Inainte la Istoria Culturii si Civilizatiei ,Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984.

[14]Ibidem.

[15]Henri de La Bastide, Patru calatorii in inima civilizatiilor, Editura Meridiane, Bucuresti, 1994, pag.29.

[16]Idem, pag. 29-31.

[17]Idem, pag.31.

[18]Nadia Anghelescu, Introducere in Islam , Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1993, pag. 35.

[19] Din alocutiunea rectorului Universitatii El Azhar din Cairo cu ocazia proclamarii Republicii la 23 iunie 1953, Apud Henri de La Bastide, Op. Cit., pag.34.

[20] Fernand Comte, Cartile Sfinte, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1994, pag.119.

[21]Dictionar explicativ al limbii romane, Bucuresti, 1975, pag.568.

[22]Colonel (r.) Gabriel Dulea, Fundamente psihologice ale luptei armate, Editura A.I.S.M., Bucuresti, 2002, pag. 57.

[23] P. Golu , Apud Mielu Zlate, Fundamentele psihologiei, Partea a-III-a, Editura Hyperion XXI, Bucuresti, pag.55.

[24]N.A. Este vorba de lucrarea lui Samuel P. Huntington, Ciocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale.