Grupuri si institutii sociale

Virtual, toate activitatile umane implica alti oameni. Relatiile interpersonale sint caracterizate de urmatoarele procese: competitie, cooperare, conflict, schimb. Unii sociologi vad schimbul si reciprocitatea ca pe un soi de "lipici social" care leaga indivizii unii de altii. Relatiile interpersonale creaza retele ( plase lungi de conexiuni sociale) si grupuri (noduri strinse de interactiuni sociale). Aceasta distinctie e importanta in intelegerea modelelor de comunicare dintre oameni. Unele dintre ele devin durabile si pot supravietui lungi perioade de timp.

Institutiile sociale sint 'amprente' larg acceptate in organizarea de activitati sociale pe care oamenii le considera vitale pentru buna lor viata. Cele 5 institutii sociale majore sint: familia, educatia, religia, sistemul politic si sistemul economic. Ele corespund nevoile umane de baza si furnizeaza solutii deja experimentate pentru rezolvarea unor probleme recurente de viata (cum ar fi cresterea copiilor si modul de distribuire a bunurilor si serviciilor).

Institutiile isi mentin continuitatea din generatie in generatie. Dar institutiile joaca, de asemenea, un rol in schimbariele sociale. Schimbarea intr-o institutie (de pilda o trecere de la o economie agrara la una industriala) - cauzeaza schimbari inevitabile in alte institutii.

1. Microperspectiva in interactiunea sociala

Microperspectiva este o analiza detailata a comportamentului cotidian. Accentul cade atit asupra modului in care indivizii isi determina statusurile proprii si pe cele ale altor oameni, cat si asupra modului in care-si interpreteaza propriile roluri.

In anumite cazuri (de exemplu: un joc de fotbal sau o inmormantare) toata lumea stie cum sa reactioneze; in alte cazuri nu stie. O invitatie la cina cu un coleg de munca de sex opus este o intalnire sau o intalnire de afaceri? In astfel de cazuri, participantiii trebuie sa ajunga la o definire colectiva a situatiei. Cum actioneaza unii fata de altii depinde de aceasta definitie. Casatoria este un exemplu in care doi oameni folosesc o ceromonie institutionalizata pentru a-si defini relatia! Iata un exemplu, poate si mai relevant decit casatoria, despre modul in care oamenii reusesc sa devina prudenti.

Elijah Anderson, un sociolog care se ocupa de mediul urban de la Universitatea din Pennsylvania, a studit tipurile de interactiune sociala, pe strazile a doua cartiere urbane alaturate.Cartea sa Streerwise (1990) ia in considerare felul in care interactioneaza pe strada albii si negrii, "cu risc minim si cu reciproc maxim, intr-o lume plina de nesigurantia si de pericole." Asa dupa cum au conchis si alti sociologi care au studiat interactiunea sociala, Anderson a descoperit ca cercetarea vietii cotidiene arunca lumina asupra felului in care este creata ordinea sociala de catre interactiunile individuale. Pe el il intereseaza indeosebi sa inteleaga interactiunea, atunci cind cel putin o parte este considerata ca fiind amenintatoare. Cum se intampla ca strainii devin mai putin straini unii fata de altii intr-un interval scurt de timp?

Inainte de a studia strazile pentru a afla raspunsul la aceasta intrebare, Anderson si-a amintit cum descria Erving Goffman felul in care se nasc definitiille sociale, in anumite contexte sau locuri: "Atunci cind un individ ajunge in prezenta altora, in mod normal ei cauta sa dobandeasca informatii despre el sau sa puna in circulatie informatii deja existente Informatiile despre individ ajuta la definirea situatei, dandu-le celorlati posibilitatea de a sti dinainte ce anume asteapta el de ei si ce anume pot astepta ei de la el"

Ghidandu-se dupa ideea lui Goffman, Anderson s-a intrebat ce tipuri de indici si semne comportamentale alcatuiesc vocabularul interactiunii publice. El a ajuns la concluzia ca:

<<genul, culoarea pielii, varsta, prietenii, imbracamintea, bijuteriile si obiectele pe care le poarta oamenii ajuta la identificarea lor, in asa fel incat se formeaza presupuneri si poate avea loc comunicarea. Miscarile (incete sau rapide, false sau sincere, clare sau neclare ) limpezesc si mai mult aceasta comunicare publica. Factori precum momentul zilei sau o activitate care "explica" prezenta unei persoane pot, de asemenea, sa influenteze maniera si rapiditatea cu care este neutralizata imaginea "strainului". Daca un strain nu poate trece de inspectie, spre a fi socotit drept "singur", poate aparea imaginea pradatorului, iar ceilalti pietoni s-ar putea sa mentina o distanta constanta fata de aceasta imagine.

Ce gen de oameni trec usor de aceasta 'inspectie pe strada'? Dupa Anderson, "copiii trec usor de inspectie, femeile albe si barbati albi fac acest lucru mai incet, negresele, negrii si adolescentii negri cel mai greu dintre toti." Doar prin experienta locuitorii oraselor invata sa faca distinctie intre pericolul adevarat si falsele alarme>>.

In timp ce unii sociologi privesc comportamentul zilnic ca pe o punere in scena inconstienta a rolurilor pe care societatea le genereaza, E. Goffman (printre altii) sustine ca oamenii incearca in mod constient sa regleze impresia pe care o fac celorlalti si sa se prezinte in cea mai favorabila lumina. Folosind un model din dramaturgie Goffman a aratat cum un cuplu de oameni casatoriti poate actiona intr-un fel pe scena (in public) si intr-un mod destul de diferit in afara scenei (in particular). Una dintre cele mai interesante revelatii, a fost aceea ca in cele mai multe cazuri oamenii isi sustin unul altuia interpretarile, chiar atunci cind stiu ca cealalata persoana incearca sa creeze o impresie falsa. Cind cineva se abate de la norma, audienta este adesea jenata si se preface ca nu observa.

Iata in acest sens un scurt fragment din opera lui E. Goffman, The Presentation of Self in Everyday Life: LUMEA , IN ADEVARUL EI, ESTE O CEREMONIE

Cand un actor joaca un rol, el le cere implicit partenerilor sai sa ia in serios impresia pe care o produce. El le cere sa creada ca personajul pe care il vad are intr-adevar atributele pe care pare sa le aiba; daca activitatea pe care o exercita va avea efectiv consecintele pe care le presupune implicit ca le va provoca si ca, in general, lucrurile sint cu adevarat ceea ce par se fie. In aceasta perspectiva, se admite, la modul general, ca actorul urca pe scena pentru a-si da reprezentatia si isi organizeaza spectacolul "pentru celelalte' persoane. Ar putea fi util insa daca am inversa perspectiva si am examina in ce masura actorul insusi crede in impresia de realitate pe care incearca sa o creeze in randul, celor care il inconjoara. Actorul poate fi cu totul prins in propriul sau joc, el poate fi sincer convins ca impresia de realitate pe care o produce este chiar realitatea. Cind publicul sau impartaseste aceasta convingere - ceea ce pare sa se intample cel mai adesea - cel putin pe moment, numai sociologul sau mizantropul poate pune la indoiala "realitatea' a ceea ce prezinta actorul. Dar nici actorul poate sa nu fie inselat de propriul sau joc. Iar acest lucru este cu atat mai usor de conceput cu cat nici un observator nu este mai bine situat pentru a descifra jocul unui actor deat actorul insusi. st

Astfel, cind un actor se afla in prezenta unui public, reprezentarea sa tinda sa includa si sa ilustreze valorile sociale oficial recunoscute mai mult, de fapt, decat tinde de obicei ansamblul comportamentului sau. Este vorba aici, intr-o oarecare masura, potrivit punctului de vedere exprimat de Durkheim si de Radcliffe-Brown, de o ceremonie, de o expresie reanimata si de o reafirmare a valorilor morale ale comunitatii. Mai mult, in masura in care ajungem sa privim expresia realitatii pe care o creeaza reprezentatiile ca pe realitatea insasi, conferim lucrurilor pe care le consideram reale in acel moment un soi de consacrare oficiala. A ramane intr-o camera departe de receptie, sau departe de locul in care practicianul se ocupa de clientul sau, inseamna a ramane departe de locul in care realitatea este reprezentata. Lumea, intr-adevar, este o ceremonie.

Literatura despre mobilitatea sociala ofera un material deosebit de bogat referitor la reprezentatiile idealizate. In majoritatea societatilor poate sa existe un sistem de stratificare dominant si, in cea mai mare parte a societatilor stratificate, indivizii idealizeaza pozitia superioara si aspira sa treaca de la pozitiile inferioare la pozitiile superioare. Aceasta atitudine nu traduce numai dorinta de a avea o situatie prestigioasa ,dar si de a se apropia de nucleul sacru al valorilor sociale stabilite. Dupa cum se constata frecvent, ascensiunea sociala implica reprezentantii pe masura; eforturile pe care le fac indivizii fie pentru a urca scara sociala fie pentru a evita decaderea presupun de asemenea faptul ca el consimte la sacrificii pentru a pastra aparentele. In momentul in care am intrat in posesia repertoriului simbolic potrivit si ne-am familiarizat cu manipularea sa, il putem utiliza pentru a infrumuseta si a da stralucire reprezentatiilor zilnice, conferindu-le un stil cu o valoare sociala.

2. Macroperspectiva in schimbarea sociala

Macroperspectiva constitutie analiza societatilor (luate ca intreguri) si a schimbarilor sociale pe termen lung. Accentul cade mai degraba pe institutiile sociale decit pe actiunile individuale. Discutia din textul de mai jos cu privire la structura schimbatoare a societatii umane ilustreaza o macro-apropiere.

O "societate" este un grup de oameni care ocupa un teritoriu comun si participa la o cultura comuna. Vom identifica 5 tipuri de astfel de societati: grupari de vinatori / culegatori, sate horticulturale, sate agrare, natiuni industriale si sistemul mondial.

A. Stramosii nostri traiau ca vinatori si culegatori. Ei nici nu produceau, nici nu-si pastrau hrana si traiau in grupari nomade de 10-15 oameni; membrii lor erau liberi sa vina si sa plece.

Nu existau institutii politice sau economice oficiale. Indivizii isi cistigau respectul in functie de deprinderile lor. Orice barbat adult era vinator, iar femeile adulte culegatoare. Exista un grad inalt de libertate; nimeni nu lucra pentru altcineva. Materialul de razboi nu era cunoscut pentru ca populatia umana era redusa ca numar, iar resursele naturale abundente (spre deosebire de azi, cind o mare parte a tensiunilor internationale provin din disputa asupra posedarii unor resurse rare). Cind aceste grupuri nu se intelegeau unele cu altele, pur si simplu migrau.

B. Acum vreo zece mii de ani, oamenii au devenit producatori de hrana: domesticirea plantelor si animalelor este asociata cu primele sate permanente, cu o structura sociala mai complexa si cu razboiul. Apartenenta la un sat si drepturile privind gradinile din jur sint determinate de inrudiri si casatorii. Desi fiecare cuplu lucreaza pentru sine, apararea necesita eforturi colective. Cele mai multe sate au un conducator, care are atributii in a conduce invaziile si / sau a aplana disputele. Exista, de asemenea, si un saman (specialist magico-religios). In unele dintre aceste societati rolurile sociale majore erau cele de luptator (toti barbatii adulti) si gradinar (toate femeile adulte).

C. Revolutia agrara, care a inceput acum sase mii de ani, a netezit drumul pentru o societate si mai complicata, statul agrar. Plugul si alte inventii au facut posibil ca pamintul sa fie tinut cultivat continuu, sa se stabilesca asezari permanente. Producerea unui surplus de hrana a facut posibil ca unii membri ai populatiei sa se dedice complet unor activitati, altele decit cele agrare.

Dezvoltarea statelor agrare este asociata cu nasterea primelor orase; ivirea unor religii de stat, a unor conducatori divini care aveau putere de viata si moarte si a unei clase de specialisti religiosi (preotie); primele economii banesti, primele taxe si primii functionari; militarismul, crearea unor armate permanente, diviziunea societatii in clase separate si inegale (de la regi la sclavi); inventarea scrisului, calendarelor, a vaselor de navigatie, si multe altele.

Statele agrare erau de departe mult mai complexe decit orice societate cunoscuta inainte. Marimea societatii crestea; teritoriile se largeau; se dezvoltau noile institutii (religia, politica si economia); numarul statusurilor si rolurilor se multiplica. Marea majoritate a oamenilor din aceste societati erau tarani.

D. Natiunea industriala este o inventie recenta. Revolutia industriala, care a inceput in Anglia acum 250 de ani, a reformulat structura sociala din anumite puncte de vedere. In primul rind, populatiile au crescut ca numar si s-au mutat in centre urbane . In al doilea rind, numarul specializarilor ocupationale a crescut dramatic. Ca urmare, oamenii erau mult mai interdependenti decit fusesera vreodata. Doar un procent mic din populatia natiunilor industriale este angajat in producerea hranei; foarte putini oameni realizeaza un produs facut in mod complet de ei insisi. In al treilea rind, echilibrul dintre institutii s-a schimbat, familia devenind mai putin puternica si sistemul politic mai influent. Noile institutii, cum ar fi stiinta si domeniul sanatatii s-au dezvoltat. In al patrulea rind, participarea multimilor la guvernare a crescut, iar inegalitatile sociale au fost doar putin atenuate. In sfirsit, natura grupurilor si a comunitatilor s-a schimbat, iar asociatiile voluntare si secundare au inlocuit legaturile traditionale.

E.Largirea industrialismului a dus la crearea unui sistemului mondial, o retea de legaturi economice si politice dominate de natiunile capitaliste principale.

Combinind, la nivelul macrosocial, doua cupluri determinante pentru orientarea spre valori (universalism/particularism, calitate/implinire), sociologul american T. Parsons caracterizeaza diferite societati. Astfel, societatea industriala americana, in care activitatea profesionala este foarte apreciata, este definita de predominanta universalismului si a implinirii. Germania de dinainte de Hitler si din perioada nazista s-ar putea defini prin perechea universalism/calitate, civilizatia chineza prin combinarea implinirii cu particularismul, iar societatile Americii Latine prin intrepatrunderea particularismului si a calitatii.

De fapt, pentru Parsons originea comuna a societatilor moderne se afla in societatile Europei occidentale care s-au dezvoltat pe temelia medievala, asa cum s-a stabilizat dupa declinul Imperiului Roman de Apus. Accesul la al treilea stadiu a fost creat prin constituirea dreptului institutionalizat care stabileste principii universale straine de orice angajare religioasa. Aparitia cadrelor constitutionale, dezvoltarea ideii de cetatenie si ascensiunea a trei tipuri de organizari (pietele, birocratia si asociatiile) incununeaza aceasta efervescenta a modernitatii. Societatile industriale (in primul rand Statele Unite) constituie o forma de realizare - dar nu de desavarsire - marcata de o puternica deosebire functionala. In ele precumpanesc valori ca reusita individuala, se dezvolta profesii stiintifice si tehnice, este consacrata familia nucleara si neutralitatea afectiva, guverneaza economia de piata etc. Ele constituie, in opinia lui Parsons, "fruntea ultimei faze a modernizarii".