IMPEDIMENTELE LA ADOPTIE

IMPEDIMENTELE LA ADOPTIE

1. Definitia si clasificarea impedimentelor la adoptie

Este posibil ca adoptatul si adoptatorul sau familia adoptatoare sa indeplineasca toate conditiile de fond cu privire la adoptie si, cu toate acestea, adoptia sa fie oprita. Prezenta unei anumite imprejurari, de exemplu, adoptatul este frate sau fiul al adoptatorului, poate determina imposibilitatea realizarii adoptiei. Asa fiind, la fel ca in cazul casatoriei, in vederea incuviintarii unei adoptii, legiuitorul prevede, pe langa indeplinirea conditiilor de fond, si lipsa impedimentelor la adoptie.

Impedimentele reprezinta acele imprejurari de fapt sau de drept a caror existenta impiedica incuviintarea adoptiei de catre instanta de judecata.

In functie de modul in care sunt consacrate legislativ, impedimentele la adoptie se clasifica in impedimente exprese (rudenia colaterala de gradul al II-lea dintre adoptat si adoptator, existenta unei adoptii anterioare a adoptatului, calitatea de soti sau fosti soti a adoptatilor, existenta casatoriei intre adoptator si adoptat, boala psihica si handicapul mintal al adoptatorului) si impedimente virtuale (impedimentul care rezulta din filiatia fireasca dintre adoptat si adoptator).

2. Analiza inpedimentelor la adoptie

1) Impedimentul rezultat din rudenia colaterala de gradul al II-lea. In principiu, existenta unei legaturi de rudenie sau de alianta intre adoptat si adoptator nu constituie un obstacol pentru realizarea adoptiei. Dimpotriva, legiuitorul incurajeaza adoptia unui copil de catre rudele din familia extinsa a acestuia, de vreme ce potrivit art. 26 alin. (2) din Lege, directia analizeaza, cu prioritate, posibilitatea incredintarii copilului in vederea adoptiei unei asemenea rude. Asa fiind, unchiul sau/si matusa pot adopta nepotul de frate sau sora, bunicul sau/si bunica pot adopta nepotul de fiu sau fiica.

Singurul caz in care rudenia este considerata un impediment este cel prevazut de art. 8 alin. (1) din Lege, potrivit caruia adoptia intre frati este interzisa. Impedimentul fiind de stricta interpretare, rezulta ca, pe de o parte, este oprita adoptia intre frati, indiferent daca acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei ori din adoptie, indiferent daca sunt frati uterine (au aceasi mama) sau consangvini (au acelasi tata), iar pe de alta parte, este permisa adoptia intre toate celelalte rude firesti.

Ratiunea consacrarii acestui impediment traditional pentru legislatia romana este gasita in evitarea transformarii legaturii de rudenie fireasca in linie colaterala de gradul al II-lea cu rudenie civila in linie dreapta de gradul I, cu anumite consecinte in planul dreptului la mostenire. Legiuitorul a dorit sa pastreze legatura de rudenie fireasca, biologica intre frati si, pe cale de consecinta, sa se evite suprapunerea acesteia peste rudenia civila, pentru ca fratele adoptator ar deveni prin adoptie parintele fratelui sau adoptat.

2) Impedimentul rezultat din filiatia fireasca. In literatura de specialitate, majoritatea autorilor accepta existenta impedimentului rezultand din filiatia fireasca. Cu alte cuvinte, desi legea nu prevede expres, adoptia este inadmisibila intre parintele firesc si copilul sau, adica este interzisa adoptia propriului copil firesc.

Acest impediment rezulta, in primul rand, din interpretarea art. 11 alin. (1) din Lege, care prevede conditia ca la incheierea adoptiei sa-si exprime consimtamantul, pe de o parte, parintii firesti ai copilului, iar pe de alta parte, adoptatorul. Asa fiind, cele doua calitati, cea de parinte firesc al unui copil si cea de adoptator al aceluiasi copil, nu pot fi intrunite in una si aceeasi persoana.

In al doilea rand, o asemenea adoptie este lipsita de sens, atata vreme cat adoptia este privita ca o masura de protectie alternativa pentru copilul lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea parinteasca fireasca. In plus, nimic nu il impiedica pe cel care si-ar dori sa-si adopte propriul copil sa faca o recunoastere de maternitate sau de paternitate, stabilindu-si astfel filiatia fireasca.

In fine, un alt argument in sprijinul opiniei potrivit careia adoptia propriului copil firesc este interzisa o reprezinta rezerva pe care a facut-o Romania cand a aderat la Conventia europeana in materia adoptiei de copii incheiata la Strasbourg. Astfel, desi potrivit art. 7 alin. (2) din aceasta Conventie se permite ca adoptatorul sa fie tatal sau mama copilului ce urmeaza a fi adoptat, Romania a facut rezerva la dispozitiile acestui articol.

In concluzie, parintele nu poate adopta propriul sau copil, atata vreme cat filiatia din casatorie sau din afara casatoriei este deja stabilita, potrivit dispozitiilor Codului familiei.

Raspunsul este diferit daca filiatia copilului din afara casatoriei nu a fost stabilita (de exemplu, tatal doreste sa-si adopte copilul pe care din diferite motive nu l-a recunoscut in conditiile art. 57 din C.fam). Fiind in interesul copilului, o astfel de adoptie este posibila, atata timp cat filiatia fireasca nu a fost stabilita si nici cunoscuta. Se intelege ca, daca ulterior ramanerii definitive si irevocabile a hotararii de incuviintare a adoptiei (de exemplu, copilul nascut din parinti necunoscuti a fost adoptat), iar ulterior se stabileste filiatia dintre adoptat si adoptator fie prin recunoastere, fie prin hotarare judecatoreasca, adoptia urmeaza a fi desfiintata ca urmare a nulitatii absolute.

In concluzie, impedimentul care rezulta din filiatie priveste atat o situatie de drept, in ipoteza in care filiatia fata de adoptator este deja stabilita potrivit dispozitiilor Codului familiei, cat si o situatie de fapt. Cu alte cuvinte, nu se poate adopta propriul copil biologic, indiferent daca filiatia este stabilita sau nu fata de adoptator.

3) Impedimentul rezultat dintr-o adoptie anterioara. Potrivit art. 7 alin. (1) din Lege, este interzisa adoptia simultana sau succesiva a unui copil de catre mai multe persoane.

Asa cum am aratat intr-o sectiune anterioara, un copil poate fi adoptat, in regula generala, de o singura persoana. Daca s-ar permite adoptia aceluiasi copil de mai multe persoane, s-ar crea, prin suprapunerea mai multor raporturi de rudenie, o situatie in care relatiile dintre adoptat si adoptatori nu sunt asemanatoare cu cele care exista, in mod firesc, intre parinti si copil.

Daca un copil minor sau major a fost deja adoptat, o a doua adoptie a aceluiasi copil nu mai este posibila decat in urmatoarele cazuri expres prevazute de art. 7 alin. (2) si alin. (3) din Lege:

- solicitantul este sotul primului adoptator, ceea ce inseamna ca fie ulterior incuviintarii primei adoptii, adoptatorul s-a casatorit, iar acum sotul sau doreste sa adopte acelasi copil, fie casatoria exista la data incuviintarii primei adoptii solicitate numai de unul dintre soti , pentru ca ulterior si celalalt sot sa doreasca adoptia;

- adoptatorul sau sotii adoptatori au decedat, situatie in care adoptia anterioara se considera desfacuta pe data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de incuviintare a noii adoptii;

- adoptia anterioara a incetat din orice motiv, cum ar fi de exemplu ca efect al desfacerii sau al nulitatii (art. 54 din Lege)

4) Impedimentul rezultat din calitatea de soti sau de fosti soti a adoptatilor. Potrivit art. 8 alin. (2) din Lege este interzisa adoptia a doi soti sau fosti soti de catre aceeasi persoana sau familie adoptatoare . In cazul in care o asemenea adoptie s-ar fi incuviintat, persoanele adoptate ar cumula, in acelasi timp, calitatea de sot cu aceea de frate. Asa fiind, legatura juridica parinte- copil care ar rezulta in urma adoptiei devine incompatibila cu legatura maritala dintre acestia, conform dispozitiile art. 6 din C.fam.

Nimic nu impiedica adoptia sotilor sau a fostilor soti de catre adoptatori diferiti ori de familii adoptatoare diferite, deoarece legatura de rudenie nu se mai suprapune cu legatura maritala care exista intre cei adoptati.

5) Impedimentul rezultat din calitatea de soti sau fosti soti a adoptatului si adoptatorului. Potrivit art. 8 alin. (2) teza a doua din Lege, este interzisa adoptia intre soti sau fosti soti.

Ratiunea consacrarii acestui impediemnt rezulta din analiza efectelor care le produce adoptia astfel incuviintata. Prin incuviintarea unei astfel de adoptii, posibile prin prisma conditiilor de fond, deoarece un sot ar fi putut, anterior incheierii casatoriei, sa-l fi crescut pe celalalt sot pe timpul minoritatii sale, s-ar ajunge la un cumul de calitati incompatibile intre ele, respectiv calitatea de soti, pe de o parte, si cea de parinte si de copil, pe de alta parte. Cu alte cuvinte, o persoana nu poate fi, in acelasi timp, si sotul si descendentul adoptat al aceleiasi persoane .

Cu toate ca vechea reglementare nu a prevazut acest impediment la adoptie, el se deducea din caracterul imoral al relatiilor care se stabileau intre soti ca urmare a realizarii adoptiei, imprejurare care a determinat doctrina sa-l includa printre impedimentele virtuale la adoptie.

6) Boala psihica si handicapul mintal al adoptatului. Prin consacrarea, in art. 8 alin. (3) din Lege, a impedimentului care rezulta din starea de sanatate mintala a persoanei care urmeaza sa adopte, legiuitorul a raspuns opiniilor din doctrina[7] referitoare la valabilitatea consimtamantului exprimat intr-un moment de luciditate pasagera de catre alienatul mintal sau debilul mintal nepus sub interdictie judecatoreasca.

Prin formularea impedimentului "persoanele cu boli psihice si handicap mintal nu pot adopta", legiuitorul a exclus de la adoptie persoanele care, prezentand afectiuni psihice, sunt incompatibile cu calitatea de parinte, punand in pericol persoana si securitatea copilului minor, dezvoltarea lui psihica si fizica.