ISTORICUL SOCIOLOGIEI

Universitatea: "CONSTANTIN BRANCOVEANU"

Facultatea: de management marketing in afaceri

economice RM. VALCEA

Specializarea: ASISTENTA SOCIALA

Forma de invatamant: Zi

Conceptul de "sociologie"

Sociologia este stiinta societatii, stiinta formelor de viata sociala omenesti.

Termenul de sociologie nu este vechi, el a fost introdus de catre sociologul francez Auguste Comte in 1839.

Este format din doua cuvinte:

socius de origine latina insemnand sot, asociat, tovarasi

logos de origine greceasca insemnand idee, teorie, stiinta

In ceea ce priveste clasificarea si fixarea pe un loc propriu al sociologiei in sistemul stiintelor reprezinta o ierarhie a stiintelor. Sociologia formeaza cea mai inalta treapta , un fel de "regina a stiintelor".

"Sociologia nu este singura stiinta sociala, ea nu este singura care studiaza fenomenele sau realitatile social - umane. Unele stinte sociale ca : istoria, etnografia, politica, dreptul, etica, economia politica, psihologia etc. sunt mai vechi decat ea. S-a impus deci necesitatea de a se clasifica nu numai grupele mari de stiinte, care se disting destul de clar prin obiectul lor, dar si fiecare grupa in parte, in cazul nostru grupa stiintelor sociale, dedicate, in ultima analiza, studiul acelorasi realitati."[1]

Clasificarea stiintelor sociale a fost mai dificil deoarece ele nu se deosebesc intre ele din punct de vedere al obiectul lor, cat si prin punctul de vedere pe care il au de cercetarea, care este societatea omeneasca.

Oameni de stiinta sunt de acord cu ideea ca stiintele sociale s-au constituit prin diviziunea muncii stiintifice, din nevoia dea cunoaste cat mai bine, mai amanuntit si mai exact, existenta oamenilor, manifestarile acestora, precum si creatiile sociale ale oamenilor. Pornind de la aceasta idee unele stiinte sociale s-au specializat in studiul unui singur sector din viata sociala ca de exemplu: stiintele economice, juridice, politice, morale, artisitce, religioase, folclorice, educationale etc.

" Sociologia s-a constituit chiar de la inceput ca stiinta societatii in totalitatea ei, a realitatii sociale sub toate aspectele ei fundamentale."[2]

Dupa cel de al doilea razboi mondial efortul clasificarii stiintelor si-au pierdut intensitatea, rosturile lor primordiale. In zilele noastre sant doua procese fundamentale in miscarea stiintelor sociale:

specializare tot mai amanuntita

"reasamblarea" rezultatelor

Societatea este studiata simultan de stiintele economice, juridice, politice, morale, artistice, etnografice, folcloristice, filosofice, noologice, axiologice, pedagogice, lingvistice si asa mai departe si pe langa numeroase stiinte istorice: arheologia preitorica si clasica, istoria antica, medievala, moderna si contemporana, etc.

Sociologia se imparte in ramuri de preocupari tot mai specializate: sociologia economica, juridica, politica, agrara, industriala, rurala, urbana, comerciala, financiara, a limbii, a culturii, educatiei, a armatei, a razboiului, a fiecarei tari sau a unor regiuni.

In functie de criterii de intindere, dar si de esenta se imparte in:

microsociologia: studiul grupurilor sau colectivelor mici, bazate pe relatii interpersonale directe;

marcosociologia: studiul colectivitatiilor mari, bazate pe relatii organizationale si institutionale;

sociologia concreta sau empirica: studiul direct al realitatiilor sociale, ex: Scoala monografica gustiana;

sociologia experimentala: studiul fenomenelor sociale pe baza de experimente;

sociologia generala: preocupata de generalizari, teoretizari;

sociologia aplicata: se pune in serviciul constructiilor si reconstructiilor sociale

psihosociologia: cerceteaza aspectele sociale ale vietii sufletesti

In zilele noastre trei stiinte se ocupa de cerecetare societatii: sociologia (inclusiv psihologia sociala), istoria si culturologia, dar toate aceste stiinte se ocupa de studierea omenirii, fiindca societatea este a oamenilor, cultura si istoria tot al oamenilor, dar pentru a studia unele aspecte mai amanuntite ele se separa.

In Romania studierea acestei stiinte a inceput intre cele doua razboaie mondiale, prin pozitia Scolii sociologice din Bucuresti, dar el nu a devenit perfect constient numai in ultimele decenii.

" Stiinta acesta nu a devenit posibila decat de la Renastere incoace, mai exact din perioada luptelor pentru rasturnarea feudalismului de catre burghezia in ascensiune. Acesta a fost momentul in care "societatea" s-a desprins efectiv de "stat".

Elementele de sociologie a existat si mai inainte, mai ales la grecii antici, dar sociologia ca stiinta de sine statatoare (desprinsa de filosofie si politologie) este produsul vremurilor moderne. Nascut din lupte sociale, din nevoia de a critica o oranduire care isi traise traiul si intrase in descompunere (feudalismul) si nevioa complimentara de a construi in locul ei o noua oranduire sociala, in care omenira acelor vremuri sa se poata dezvolta nestanjenita (capitalismul).

" La grecii antici apare un sistem inedit de participare la viata politica: democratia. Concomitent se naste o gandire filozofica libera si critica la adresa societatii. Insa daca acele reflectii produc principii noi de intelegere a realitatii sociale, ele adopta o pozitie normativa (pentru a spune ceea ce trebuie sa fie), pozitie straina de ceea ce se va numi ulterior punctul de vedere sociologic."[4]

In secolul V i.Hr., in Grecia, sofistii sunt primii care ofera o reflectie asupra organizarii oamenilor in societate.

Sofistii fiind acele persoane intelepte, intelectuale " intelectuali ca Gorgias din Leontium, Hippias din Elis, Protagos din Abdera" care predau arta persuasiunii prin cuvant, condamnand sclavia si folosesc arma criticii.

Dupa esecul democratiei ateniene apare Platon (427- 348 i.Hr.) care cauta modalitatea de a edifica cetatea ideala, modelul de societate care sa se sustraga dezordinii si uzurii timpului. In operele lui urmareste construirea tipului de societate perfecta ex: Republica si Legile.

Ce insemna pentru Platon cetatea ideala?

El raspunde astfel : "Este o cetate justa. Si justa este atribuirea de statute sociale in functie de competentele specificce fiecarui individ. Pintr-un sistem de educatie ermetic codificat, indivizii trebuie sa fie alesi in virtutea calitatilor lor si repartizati in trei clase:

mestesugari (cei ce se ingrijesc de problemele economice),

razboinici (responsabili cu apararea cetatii)

clasele superioare inyestrate cu acea intelepciune care le confera capacitatea de a guverna.

Pentru a construi o familie unita, membrii acestor ultime doua clase (conducatori, magistrati) trebuie sa traiasca fara sa munceasca si sa aiba, in comun, posesiunea asupra bunurilor, femeilor si copiilor."[5]

Platon explica in Republica, 473 b. :

" Cat timp filozofii nu vor fi regi in cetate (), nu vor cunoaste zabava () nici relele din cetate nici, m-as teme, cele ale rasei umane"

Aceasta ideala societate in imaginatia lui Platon este reflectarea in ordine sociala a structurii sufletului uman. Sufletul fiind compus din: dorinta, inima, ratiune care corespund virtutiilor: cumpatare, curaj, intelepciune.

Echilibrul sufletesc isi gaseste echivalentul, datorita stabilirii celor trei clase, in echilibrul cetatii.     Coproprietatea, stabilitatea, autarhia economica si stricta independenta in societate sunt principalele criterii in idea lui.

Dupa Grecia urma Roma in planul istoriei    occidentale, dar Imperiul Roman va fi ucis de gigantismul si absolutismul sau. Fiind victima barbariei acesta cade in 410 in mainile vizigotului Alaric.

Sfantul Augustin redacteaza intre 412 si 426, Despre cetatea lui Dumnezeu, aceasta scriere se impotriveste ideiilor milenariste, sprijinita de Parintii Bisericii (sec II - IV), aceste idei condamna inegalitatiile sociale. Sfantul Augustin convis ca credinta ajuta la salvarea sufletului si nu operele, el se opune mixari religioase in viata politica si sociala.

Aceasta carte devine important pentru Carol cel Mare in gandirea si practica politica a Evului Mediu.

In urma invaziilor barbare in Imperiul Roman de Apus (sec V - X) se descompun orasele. Activitatiile industriale si comerciale scad, si se tranfosrma in societati rurale pe cale de a fi crestina.

In Franta declinul imperiului lui Carol cel Mare , invazia arabilor, hunilor si nomazilor (sec X) fac loc regalitatii.

In secolul XII se organizeaza comunele urbane si constuiesc primele servicii centrale al monarhiei.

Ibn Khaldoun (1332 - 1406) in Prolegomenele sale la istoria universala, se dovedeste a fi un analist foarte bun in Africa de nord. El foloseste matematicile pentru a explica organizarea umana. El pune baza unor teorii a ciclurilor sociale, ciclurilor dominate de ritmic de grupuri, partide sau dinastii.

In secolul XIV - XV societatea este afectata de epidemia de ciuma in Eurpoa 1359, Razboiul de o Suta de Ani, crize economice.

In secolul XVI ,in urma Renasterii se dezvolta stiintele, dezvoltarea omului, educatia si libertatea intelectuala. Izvorul Renasterii fiin Italia, mai apoi se raspandeste si in Tarile de Jos (Eramus), Franta, Anglia.

"Secolul XVII este marcat de asecnsiunea simultana a doua forme inedite de reprezentare a lumii: rationalisnul si individualismul. Scrierile lui Francis Bácon (1561 - 1626) sunt primele care ilustreaza noua pozitie in care se situeaza ratiunea. Noul Organon (1620) inscrie existenta stiintifica la raspantia dintre teorie (ratiune) si practica (experimentarea)."[6]

Secolul XVIII este marcata de o serie de modificari pozitive, care ajuta la ruptura cu Evul Mediu. In 1492 Cristofor Columb descopera America.

"Reforma este initiata in 1517 de catre un calugar german Martin Luther, care denunta coruptia Bisericii. Luther este convins ca omul se poate salva numai prin credinta si ca, prin urmare, este inutil sa caute mantuirea in Biserica."[7]

Jean Calvin sustine dubla convingere a lui Luther, potrivit careia donatiile in bani nu pot inlocui credinta si ca oameni sunt predestinati, orice ar face, unei conditii post mortem.

Jean Bodin (1530 - 1596) jurist si economist francez, in lucrarea sa Six livres de la République (1576), el demonstreaza ca societatea este comunitatea care nu poate dura decat daca este guvernata de o "putere suverana", aceasta putere fiind statul.

La sfarsitul secolului al XIX si in pragul secolului XX, soiologia se preda in Univestitati in principalele tari in care a aparut. Dezbaterile pe tema statului stiintelor istorice, rolul stiintei si al monarhiei etc., da nastere sociologiei.

Factorii care influeteaza aparitia acestuia:

dezvoltarea economica a Germaniei, SUA

infintarea partidelorsocial democrate

declinul relativ al liberalismului

ascensiunea statelor - natiuni si a birocratiilor

"Pionieri al sovciologiei engleze , Herbert Spencer (1820-1903) influenteaza puternic analiza sociala a sfarsitului de secol. Inginerul reconvertit la filozofie si, sporadic, la jurnalistica este un liberal ostil oricarei forme de interventie din partea statului. Originalitatea lui Spencer consta indeosebi in a gandi, inca de la Principiile de psihologie (1852-1857) - chiar inainte de publicarea Originii Speciilor a lui Darwin - in termeni de evolutie. Aceasta notiune este coloana vertebrala a intregii opera ale carei principii fundamentale apar in The Man Versus the State (1884)."[8]

In Anglia , sociologul Leonard Hobhouse (1864-1929) a contribuit cel mai mult la institutionalizarea disciplinei. El fiind primul profesor de la London School of Economics si director al primei reviste profesioniste (The Social Review).

Intre timp mai apari lucrari importante :

Ø      A. Schäffle - Stuctura si viata corpului social (1875-1878),

Ø      P. V. Lilienfeld - Reflectii asupra stiintei sociale in viitor (1873-1881),

Ø      L. Gumplowicz (1838-1909)

Ø      G. de Greef - Precis de sociologie 1909

Ø      A. Espinas - Dés société animales 1877

Ø      J. Izoulet - La cité moderne 1895

Treptat sociologia se va indrepta de studiul vietii in general si al societatilor animale in special.

Aparitia Scolii lui Emil Durkheim marceaza evolutia sociologiei.

El spunea: " Este usor de remarcat de la prima vedere ca traditiile si practicile colective ale religiei, dreptului, moralei, economiei politice nu pot fi fapte mai putin sociale decat formele exterioare ale sociabilitatii() Ele sunt societatea insasi, vie si activa"[9]

El trateaza cu grija granitele precise intre sociologie si disciplinele apropiate.

Aplicarea rezultatelor cercetarilor sociologice nu se poate confunda cu sociologia insasi. La noi in tara profesorul Dimitrie Gusti organiza cercetari monografice care parea ca urmareste numai cercetarea caracterelor statului romanesc, a realitatii sociale romanesti, dar insa ele fac o alta opera, un practica, caci in statele unde lucreaza ele fac cimitire, sapa santuri pentru scurgerea apei de ploaie, niveleaza drumuri, dau consultatii medicale gratuite oamenilor, intemeiaza camine culturale etc.

Trebuinta originara care constituie impulsul cercetarii stiintifice poate fi o nevoie practica, dar procesul de cercetare insusi are viata lui aparte.

"Activitatea practica, pe care o preconizeaza unii ca tinta a sociologiei, este de natura politica, deoarece politica este aceea care vrea sa schimbe realitatea, sa-i dea alta forma. Stiinta se ocupa de realitatea existenta. Omul politic e stapan de o credinta practica si de vointa, pe cand omul de stiinta traieste sub dominarea pasiunii de o idee de cunoastere."[10]

"Sociologia nu formuleaza idealuri practice catre care trebuie sa aspire realitatea, ea consta numai si cauta sa explice fenomenele sociale existente." ^[11]

BIBLIOGRAFIE

Ø      Andrei Petre : Sociologie Generala III 13708 - 13710, 13723

Ø      Michel Lallement : Istoria Ideilor Sociologice II 29661