Izvoarele dreptului securitatii sociale

Izvoarele dreptului securitatii sociale

In doctrina juridica se fac referiri la doua categorii de izvoare ale dreptului: izvoare materiale si izvoare formale.[1]

Prin izvoare materiale se au in vedere sursele, factorii de determinare si creare, geneza dreptului.

Prin izvoare formale sau juridice se inteleg mijloacele cu ajutorul carora se exprima izvoarele materiale, forma pe care o imbraca dreptul in ansamblul normelor sale. In acest sens Hegel arata ca dreptul trce in existenta faptica mai intai prin forma, prin faptul ca este pus ca lege.[2]

Pentru a-si putea indeplini rolul lor in organizarea si functionarea societatii, normele juridice trebuie exprimate in anumite forme, proprii dreptului, purtand denumirea deacte normative. In functie de organul care le emite, acestea pot fi legi, ordonante, hotarari, ordine etc. Aceste acte normative constituie izvoare de drept iar actele normative ce reglementeaza relatiile de securitate sociala constituie izvoarele dreptului securitatii sociale. Astfel de izvoare sunt: Constitutia, alte legi, decretele, ordonantele si hotararile Guvernului, normele internationale, diferite acte normative.

Cel mai important izvor al dreptului, in general si al dreptului securitatii sociale, este legea fundamentala. Constitutia inscrie si drepturile privind securitatea sociala. Astfel aceasta prevede:

- dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat. Statul fiind obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei sau a sanatatii publice;

- salariatii au dreptul la protectia sociala a muncii, in sensul ca masurile de protectie care privesc securitatea sociala si igiena muncii, regimul de economie, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii grele si alte situatiispecifice trebuie normate cu prioritate si in conformitate cuanumite prevederi minimale sau maximale(art. 38);

- statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent. Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala, la ajutor de somaj si alte forme de asistenta sociala stabilite de lege (art. 43);

statul acorda alocatie de stat pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copiilor bolnavi si handicapati (art. 45);

Aceste dispozitii au valoare de principiu pentru dreptul securitatii sociale; ele sunt dezvoltate si concretizate prin diferite acte normative care reglementeaza relatiile de securitate sociala.

Exista multe acte normative, avand rangul de lege, care constituie izvoare ale dreptului securitatii sociale, de exemplu:

- Legea nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii;

- Legea nr. 145/1997 privind asigurarile sociale de sanatate;[3]

- Legea nr. 49/199 privind pensiile I.O.V.R.;[4]

- Legea 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice;[5]

- Legea 19/200 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale;

- Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat;

- Legea nr. 705/2001 privind sistemul national de asistenta sociala;[6]

- Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca.

Ordonantele pot fi izvoare ale dreptului securitatii sociale daca indeplinesc conditia de a reglementa relatiile de securitate sociala.

Hotararile Guvernului pot exceptional izvoare ale dreptului securitatii sociale. Acestea se emit in baza si in vederea executarii legii.

Pot fi izvoare ale dreptului securitatii sociale conventiile, tratatele incheiate sau ratificate de tara noastra.

Izvoarele dreptului securitatii sociale constituie conventiile incheiate cu alte tari in acest domeniu, de exemplu cea cu Republica Ceha in anul 1994, care se refera la politica sociala.

Calitatea de izvoare ale dreptului securitatii sociale o pot avea ordinele si instructiunile ministrilor, diferite norme metodologice sau tehnice, date in aplicarea unor dispozitii legalesau reglementeaza relatii de securitate sociala. In aceasta categorie intra:

Ordinul nr. 306/2000 al Ministrului de Stat, Ministerul Sanatatii si al Presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate pentru aprobarea listei cuprinzand bolile de care asiguratii beneficiaza in tratament ambulatoriu de medicamente eliberate fara contributie personala, decontate din fondul de asigurari sociale de sanatate;

Ordinul nr. 141/2000 al Ministerului de Stat, Ministerul Sanatatii privind asistenta de sanatate publica a prescolarilor, elevilor si studentilor;

Ordinul nr. 340/2001 al Ministrului Muncii si solidaritatii Sociale pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare.

Ordinul nr. 79/2002 al Secretarului de Stat pentru persoanele cu handicap privind aprobarea costului mediu lunar de intretinere in institutiile de protectie speciala a persoanelor cu handicap asistate de sustinatorii legali ai acestora.[8]