"Justice as fairness" vs. "Entitlement theory of justice"

"Justice as fairness" vs. "Entitlement theory of justice"

Complementarismul celor doi mari filosofi americani,John Rawls si Robert Nozick se bazeaza pe existenta celor doua opere ale acestora,prima fiind a lui John Rawls,intitulata "A Theory of Justice",aparuta in 1971,si a doua fiind raspunsul contracarator din 1974 a lui Robert Nozick,"Anarchy,State and Utopia".

John Rawls(1921-2002) este considerat de catre multi cel mai important filosof politic al secolului XX si,de asemenea,cel mai ilustru liberalist de dupa John Stuart Mill.

In lucrarea sa,"A Theory of Justice",John Rawls contopeste ideea de libertate si egalitate in cadrul pricipiului dreptatii ca echitate(cunoscutul concept de "Justice as Fairness").

Prin "Justice as fairness" ,Rawls urmareste in principal,conturarea unei conceptii despre dreptate in care sa poata generaliza si dezvolta dintr-un unghi formal-abstract teoria traditionala a contractului social(Locke,Rousseau,Kant).Acesta,prin dreptatea distributiva,incearca sa combata utilitarismul,ca dominanta a gandirii etice si sociale a ultimelor decenii,caruia ii reproseaza esecul de a sintetiza deosebirile reale dintre persoane si tendinta de a trata indivizii ca mijloace in vederea realizarii scopurilor si a bunastarii altor indivizi sau grupuri de indivizi.

In viziunea lui John Rawls,principiile de baza ale unei societati moderne,care asigura o cooperare echitabila intre cetatenii sai,in calitatea lor de persoane libere si egale,adica principiul dreptatii distributive sunt conturate prin idealizarea unei stari naturale ipotetice,o situatie "contrafactuala",unde indivizii sunt ignoranti in ceea ce priveste capacitatea si talentele lor precum si in privinta pozitiei pe care o ocupa in societate(statusul lor socio-economic).In aceste conditii,indivizii ar alege doua principii ale dreptatii distributive,definitorii pentru ceea ce el numeste "justice as fairness"(dreptatea ca echitate/impartialitate)-VALUL IGNORANTEI.

Primul principiu-principiul maximei libertati egale ,care sustine,dupa spusele lui Rawls ca "fiecare persoana trebuie sa aiba un drept egal la libertatea fundamentala cea mai cuprinzatoare compatibila cu o libertate similara pentru ceilalti"(John Rawls,"A Theory of justice",1971,Harvard University Press);al doilea principiu stabileste ca inegalitatile economice si de pozitie sociala dintre indivizi pot fi acceptate si justificate numai in masura in care ele se dovedesc a functiona in avantajul celor mai defavorizati membri ai societtaii,contribuind la imbunatatirea pozitiei acestora:"inegalitatile sociale si economice trebuie aranjate in asa fel incat sa existe o asteptare rezonabila ca sunt in avantajul fiecaruia si sa fie corelate cu pozitii si servicii deschise tuturor."( John Rawls,"A Theory of justice",1971,Harvard University Press).

Consecinta compatibilitatii dintre principiile dreptatii distributive si a inegalitatii economice dintre indivizi intra in conflict cu suflul egalitarian,foarte popular printre oameni,declansand,in pofida acestui contractualism kantian imbratisat de Rawls,intrebari universale de interes economic precum:"Care sunt cei mai defavorizati?" sau " De unde se trage linia saraciei?"(dupa M.. Dumitru,Cuvant inainte,"Anarhie,stat si utopie",Robert Nozick,Humanitas,1997).

In cartea lui Adrian Miroiu,"Teorii contemporane ale dreptatii sociale" intalnim o perspectiva pozitiva asupra cartii lui Rawls,si anume a lui R. Dworkin ce analizeaza ideile de pozitie originara si de val al ignorantei,in cadrul conceptului de dreptate ca echitate.Acesta il scuza pe Rawls ,demonstrand postura de "premise" mai degraba decat de "concluzii" ale celor doua idei,nefiind decat niste mijloace de trimitere la alte capacitati mintale fundamentale. Potrivit lui Rawls, conditiile ce definesc situatia originara sunt acele principii fundamentale 'care guverneaza puterile noastre morale, in particular simtul nostru al dreptatii'.Conform lui Dworkin,Rawls contureaza o teorie a adancimii prin aceasta ipotetica stare originara ,teorie posibil integrata intr-un intreg ansamblu de teorii,clasificate in urmatorul fel:

Teorii politice:

bazate pe scopuri, care iau vreun scop, precum imbunatatirea bunastarii generale, ca fundamental (utilitarismul se incadreaza in aceasta categorie);

teorii

bazate pe datorii, care iau ca fundamentala vreo datorie, precum cea de a te supune vointei lui Dumnezeu, ca fundamentala (imperativul categoric kantian se include aici); si

• teorii bazate pe drepturi, care iau vreun drept, bunaoara cel al fiecarui om la cea mai mare libertate posibila, ca fundamental.

Teoria lui Rawls e de acest ultim tip: potrivit ei, dreptul fundamental al persoanelor care traiesc intr-o societate rawlsiana nu e cel la libertate, ci la libertati particulare.Din perspective lui Dworkin apare si o alta problema: cum poate fi intemeiat dreptul fundamental la egalitate?)

Pentru Rawls caracterizarea adecvata a simtului nostru al dreptatii nu se poate face fara a face apel la 'principii si constructii teoretice care merg cu mult dincolo de normele si standardele la care ne raportam in viata de zi cu zi'.

Legatura lui Rawls cu contractualismul devine din ce in ce mai evidenta.Imperativul categoric kantian devina una din cele 10 porunci ale bibliei dreptatii rawlsiene, si nu numai.De asemenea,Rawls imparte cu Rousseau o perspectiva asupa dezvoltarii umane,avand ca baza bunavointa drept caracteristica naturala,insa opiniile lor comune se despart in pragul motivatiei.Rawls este de principiu Aristotelian ,sustinand ca omul isi formeaza deprinderile si isi desarveste natura in cadrul societatii,pe cand Rousseau considera ca progresul culturii si al civilizatiei nu face altceva decat sa strice bunatatea umana,deprinsa natural.

"Anarhie,stat si utopie" l-a propulsat pe Nozick ca filosof pe scena internationala. Cu ajutorul acestei carti Nozick a reusit sa impuna in filosofia politica o viziune alternativa la conceptia lui Rawls despre dreptate, ceea ce dovedeste impicit valoarea si impactul cartii in comunitatea academica,ce trezeste in mod natural recunostiinta.

Prin raspunsul libertarian dat lui Rawls prin intermediul cartii "Anarhie,stat si utopie",Nozick isi asuma rolul de anarhist ,justificand existenta statului minimal prin incapacitatea statului in pricina de a detine legitimitate morala,datorita abuzului asupra drepturilor individului prin exercitarea functiilor sale.

"Indivizii au dreoturi si nimeni-persoana sau grup-nu le poate face anumite lucruri(fara sa le incalce drepturile)(Robert Nozick,Anarhie,stat si utopie,1974)

Conform anarhistului,statul,prin mentinerea monopolului asupra folosirii fortei in scopul protejarii vietii si proprietatii oamenilor in limitele unui anumit teritoriu,va ajunge in cele din urma,sa violeze drepturile indivizilor,facand statul o entitate imorala,de unde am putea pune la indoiala necesitatea existentei statului ,ce ar putea fi inlocuit de anarhie.Aceasta reprezinta o problema fundamentala ridicata de Nozick in filosofia politica.

"Aceasta stare naturala lockeana plus actiunea mainii invizibile minus contractul social este cea mai buna stare de anarhie care poate fi conceputa,deoarece in ea,individul are.alaturi de insusirile sale fizice,cateva drepturi naturale,printre care de capetenie sunt dreptul la viata si dreptul la proprietate."(Mircea Dumitru,"Anarhie,stat si utopie",pag 7,1997,Humanitas).

Drepturile naturale individuale poseda o granita inviolabila.

Astfel,din perspectiva lui Nozick,statul,in forma lui ideala,statul minimal ,se limiteaza doar la monopolul legitim pe care-l are asupra folosirii fortei pentru a apara drepturile naturale "lockeene" ale individului si garantarea inviolabilitatii acelui spatiu social in care indivizii pot sa se bucure de exercitarea acestor drepturi.

"stat minimal,limitat ca functiile restranse ale protectiei impotriva fortei,furtului,inselatoriei si ale asigurarii respectarii contractuluieste justificat(Robert Nozick).

Dreptatea ca indreptatire ridica alte probleme morale,precum:Drepturile individuale sunt scopuri sau constrangeri colaterale imprimate asupra actiunilor noastre?Pentru eventualitatea unui raspuns,Nozick invoca argumente antiutilitariste si imbratiseaza dimensiunea istorica si antistructurala a conceptiei sale despre stat si dreptate distributiva:"in structura utilitarista,incalcarea drepturilor (care trebuie minimizata) ar inlocui pur si simplu fericirea totala in calitate de stare finala relevanta.

Nozick ataca teoriile starii finale sau teoriile structurate ale dreptatii distributive,care includ nu numai teroii marxiste,dar si teoria lui John Rawls.

In capitolul 7 al cartii "Anarhie,stat si utopie",Nozick gaseste doua defecte grave in cartea lui Rawls.dovedind ca aceasta teorie rawlsiana nu este decat o teorie utilitarista sofisticata,demonstrand,asupra dreptatii distributive,ca aceste principii contin aceeasi baza utilitarista incomoda pe care Rawls o respingea ,si anume neputinta de a nu trata oameni ca mijloace in vederea bunastarii altora.Astfel,din perspectiva criteriului maximin,cel mai favorizat este folosit ca unealta in vederea imbunatatirii situatiei celui mai defavorizat.

Peter Singer considera ca Nozick ar putea sa demonstreze in teoria rawlsiana o asimetrie nejustificata intre pozitia sociala a celui mai defavorizat si pozitia sociala a celui mai favorizat,reprosandu-i lui Rawls,de asemenea ca. "tendinta de trata pe oameni ca pe niste mijloace aservite scopurilor altora este mai mare in cazul regulei maximin decat in acela al utilitarismului,deoarece un utilitarist ar acorda o cinsideratie egala intereselor fiecaruia,in timp ce regula maximin interzice sa se acorde orice consideratie celor mai favorizati,distribuindu-le acestora bunuri numai atat cat si numai in masura in care prin atribuirea acestor bunuri celor favorizati sunt ajutati cei mai defavorizati."(Robert Nozick,[1974],1997,"Anarhie stat si utopie",pag 48)

In opozitie cu teoria dreptatii distributive ca impartialitate/echitate a lui John Rawls,teoria dreptatii ca indreptatire pe care o prezinta Nozick introduce o noua paradigma,si anume ca "O distribuire (a bunurilor si a veniturilor) este dreapta daca provine dintr-o alta distribuire dreapta prin mijloace legitime";"Principiul complet al dreptatii distributive ar spune pur si simplu ca o distribuire este dreapta daca fiecare este indreptatit la proprietatile pe care le poseda in acea distribuire."(Robert Nozick,[1974],1997"Anarhie,stat si utopie",pag 199).

Potrivit lui Nozick exista trei principii ale dreptatii:

• Primul principiu se refera la libertatea achizitiei in cazul in care un anumit lucru nu a fost deja achizitionat;
• Al doilea principiu se refera la libertatea transferurilor de la o persoana la alta(mosteniri,etc.)
• Nozick mai adauga acestor doua principii ale dreptatii si un al treilea principiu al rectifricarii ,pentru a repara incalcarea primelor doua principii.Principiul rectificarii foloseste informatii istorice cu privire la situatii trecute si nedreptati comise in acele situatii.

Astfel,din punctul de vedere al lui Nozick,distributia rezultata din achizitii,transferuri sau rectificari poate fi corelata si cu meritele,nevoia sau utilitatea sociala.Oamenii pot capata lucruri si pe baza de noroc sau chiar sub forma unui dar(mostenire),atata timp cat sunt in concordanta cu regulile achizitiei,transferului sau rectificarii.Pe de alta parte,teoria lui Rawls,bazata pe demonstratia alegerilor din "Valul Ignorantei" este bazata pe personalizarea principiilor si prioritatilor individului.Din perspectiva obiectivitatii istorice a distributiei,teoria lui Nozick este mai adecvata.

Nozick arata cum s-a format o analogie intre propria sa teorie a proprietatii si procesul prin care Rawls si-a stabilit regulile dreptatii distributive.Rawls creaza o pozitie originara si un intreg proces deliberator ,lasand situatia sa se concluzioneze de la sine,iar concluziile acestea sa constituie principiile dreptatii.Similar,si Nozick se foloseste un proces prin care sustine ca orice distributie e corecta:"Fiecare teorie are un punct de pornire si un proces de transformare si fiecare ii accepta finalitatea"(R. Nozick).Insa,teoria lui Rawls nu genereaza direct principii,ci anumite concluzii transformate ulterior in principii.De aici, Nozick evidentiaza ironia:daca procesele sunt fantastice,de ce au defectul de a nu genera procese generatoare de principii directe?iar daca procesele nu sunt fantastice,de ce ar trebui sa acceptam teoria lui Rawls?

Inca o data,Nozick obiecteaza impotriva lui Rawls si tuturor sustinatorilor acestuia,sustinand ca o parte din dreptul de la proprietate consta in libertatea de a darui.Daca dreptatea consta in distributivitatea bunurilor atunci daruirea nu ar fi corecta.(conceptul fundamental al lui Nozick asupra proprietatii consta in dreptul de a face orice iti doresti cu ceea ce iti apartine).

Intrucat nu exista un distributor central,dreptatea distributiva isi pierde neutralitatea mult dorita.Termenul "distributiv" poate trimite cu gandul la un mecanism cu principii sau criterii de alocare a unor lucruri,,dar,nu exista nici o evidenta a resurselor ce trebuiesc impartite.

Nozick se mai intreaba de ce ar fi inegalitatile dintre oameni arbitrare,daca tot nu pot fi justificate?Un distributor central ar fi obligat sa trateze pe toata lumea la fel,cu exceptii bine justificate,dar intr-o societatte libera ,oamenii pot face orice doresc cu proprietatile lor.

In opinia lui Rawls,valul ignorantei scoate la iveala calitatile,si astfel meritele innascute,conferindu-i o acoperire dreptatii distributive.Nozick il contrazice negand ideea ca un om nu merita ceva doar pentru mijloacele sau meritele prin care a obtinut acel ceva,lasandu-i libertatea de a obtine ce isi propune atat prin meritele naturale ,cat si prin derivatele acestora,neincalcand regulile achizitiei.

Posesiunile oamenilor nu asigura egalitate de sansa tuturor oamenilor.Viata nu este o cursa,precum sustine Nozick.Oamenii fac schimburi fara a se gandi la repercursiunile sociale,propriul interes fiind prioritar.Nici un proces central nu poate judeca oamenii pentru fructificarea sanselor aparute.

Inegalitatea de sansa subiectiva(economica,in special) nu este privita dintr-o perspecdtiva negativa,atata timp cat este in concordanta cu regulile achizitiei transferului si a rectificarii,oricat societatea s-ar plange de distributia inegala a bogatiei.

Locke spunea ca o individul este singurul detinator al propriei persoane si a muncii sale.Fiecare om are libertatea de a decide ce vrea sa faca si de a se bucura de rodul muncii sale.De aici,Nozick concluzioneaza ca impoxitul este echivalentuln muncii fortate,deci incalca drepturile omului.Intr-o societate bazata pe impozite,din care se finanteaza ajutorul social,automat se instituie un gen de suzeranitate a unor oameni asupra altor oameni.Unii oameni ,prin plata impozitelor,intra intr-un joc de care nu sunt constienti,iar cei considerati "defavorizati traiesc de pe urma proprietatii altora,a veniturilor altora.

In final,Nozick spune despre al treilea principiu al rectificarii ca inca nu are niste reguli specifice,dar stie ca acest principiu ar fi perfect utilizabil intr-o societate bazata pe impozite si pe ajutor social,pentru a corecta eventualel erori din trecut.De asemenea,considera,ca dintr-o anumit aperspectiva,si favorizarea "defavorizatilor" de catre Rawls poate fi interpretata ca o aplicatie a principiului rectificarii,si ca cei favorizati sunt cei ce au abuzat de nedreptatile din trecut si de cei defavorizati acum.

Inca o data,sustin,ca si in introducere ,complementarismul celor doua lucrari.Teoria dreptatii cxa echitate a lui Rawls ar fi fost incompleta si oarecum stangace fara critica constructiva a lui Nozick din "Anarhie,stat si utopie",iar conceptele Nozick-iene ar fi fost inexistente fara teoria revelatoare a lui Rawls,iar fara cele doua teorii,democratia ar fi fost inca cu doi pasi in spate.

Bibliografie:

Nozick,Robert,"Anarhie,stat si utopie",Humanitas,1997

Nozick,Robert,"The Examined Life.Philosophical Meditations",Simon and Schuster,1989

Rawls,John,"A Theory of Justice",Harvard University Press,1971

Rawls,John,"Justice as fairness:Political not metaphysical" in "Philosophy and Public Affairs",1985,numarul 3

Paul,Jeffrey,"Reading Nozick.Essays on Anarchy,state and utopia",Rowman and Littlefield,1981

Miroiu,Adrian,"Teorii contemporane ale dreptatii sociale",pag . 12

Chapman,John W.,"American Political Science Review",American Political Science Associasion,1979,pg 588-593

Goodman,Craig R.,"Rawls and Equalitarianism","Philosophy and Phenomenological Research".Vol 37,numarul 3,martie 1974

Cooper,N.,"Justice and historical entitlement",Canadian Journal of Philosophy,1977

Narveson,J.,"Anarchy,state and utopica;Dialogue 16",1977