Licența și dupa-licența in sociologie

Licența și dupa-licența in sociologie

Cred ca trebuie sa fac (mai) clar de la inceput ca scriind acest capitol (de fapt, scriind aceasta monografie), am in minte un anumit fel de a fi sociolog, și ca prototipul meu de sociolog este o opțiune, nu o generalizare.

Sigur ca aș putea și eu sa-mi pretind opțiunea drept generalizare, valorificind un pic limitele genetice ale generalizarii ca varietate a inferențelor inductive - subiectiv incerte și logic probabile. Aș putea obține și un blindaj suplimentar, pretinzind ca e vorba despre un tip ideal, in sensul metodologic creat de papa Max. De altfel, ca geneza, ideea mea de sociolog chiar asta este - o generalizare a trasaturilor și experiențelor sociologi de succes de care am auzit și de care mi-a placut.

Vreau sa insist insa ca e vorba despre o opțiune, deci despre ceva inevitabil subiectiv și arbitrar. Deci ca nu o pot impune - nici nu ma intereseaza, de altfel -, nici sub argumentul științificitații, nici sub alte argumentari in numele obiectivitații. Grija mea nu este sa va inving, ci sa va conving. Grija mea este deci sa exprim suficient de clar, de ușor de ințeles ceea ce am de spus, și sa fac toate operațiile deasupra mesei.

Vorbesc in numele unei subiectivitați, ca sa spun așa, adresindu-ma altor subiectivitați. In acest sens, subiectivitatea mi se pare numele insuși al responsabilitații noastre, bilaterale și destul de simetrice.

Pot descrie in detaliu prototipul meu de sociolog. Incepind de exemplu de la intrare - nu vine la sociologie și nu invața in scopul de a ajunge in seraiul universitar, ci pentru piața prestațiilor profesionale; faptul ca poate sa ajunga in serai este o intimplare și, intr-un anumit sens, o deturnare. Ca la medici: cine vine la medicina nu vine și nu invața in scopul de ajunge profesor sau cercetator, ci pentru a se face medic. (Era sa scriu "practician"; apropo de ce oare "sociolog practician" este o expresie OK, pe cind "medic practician" e una aberanta?)

In mod esențial, sociologul din mintea mea este exact opusul funcționarului - salariat, subaltern, de obicei la stat. Sociologul din mintea mea

este free-lance,

nu se afla niciodata in situația de a-și cauta ceva de lucru cu caciula in mina,

cu un "carnet de bal" continuu, cu minimum zece clienți in spe, despre care știe in detaliu cum le merge - ce nu le merge cum iși doresc, ce au de gind sa faca - ce le trebuie pentru a reuși,

competent/a in toate culturile in care iși cauta succesul profesional,

autonom/a din punct de vedere intelectual și etic

capabil/a sa-și definesca in mod autonom munca,

atent/a sa furnizeze intotdeauna clienților sai valoare pentru banii lor,

devotat/a regulii minimum la promisiuni, maximum la livrare,

cu o gestiune atenta la cit am primit pentru cit am dat, atit in interes propriu, cit și in interesul clientului (win-win),

cu grija ca banii de azi sa nu-ți manince banii de miine,

cu un drapel cit mai vizibil pe piața/ piețele joburilor și prestațiilor profesionale care il/ o intereseaza,

cu un drapel intotdeauna impecabil.

Ceea ce, desigur, va dorim și Dumneavoastra.

Convingerea mea este ca prestațiile ca free-lance pun cel mai bine in valoare profesia de sociolog și ca viitorul profesiei noastre sta in succesul celor care o vor pune in valoare astfel. La modul vrabia-malai-viteazu anticipez o diminuare a ponderii sociologilor ca salariați la stat in favoarea auto-utilizarii - free-lance, firme de prestații sociologice, organizații non-profit -, pe care o și iubesc cel mai mult, respectiv in favoarea sectorului privat. Sint insa conștient ca rolurile de salariat, in sectorul privat sau in sectorul de stat - vor forma in continuare majoritatea situațiilor ocupaționale cu profesia de sociolog, ba chiar vor crește din punct de vedere numeric.

Fiind și o profesie foarte puțin cunoscuta, putem fi absolut sigur/e ca nu o sa ne caute nimeni ca sa ne roage sa-i prestam ceva din altfel nenumarabilele lucruri la care potențial ne pricepem. Nici macar ca sa ne ofere un loc de munca intr-unul sau altul dintre respectivele nenumarabie lucruri și nici sa ne spuna cu ce sa ne ocupam in situația in care ne-au angajat.

Concluzia mea este ca edificiul interior de free-lance și poziționarea ca free-lance sint obligatorii pentru sociolog chiar și atunci cind nu e pe cont propriu, ci salariat.

Trebuie sa ne gindim daca nu cumva cu aceasta concluzie va imping in aspirații nesabuite. Și am de notificat ca chiar mi se reproșeaza, iar uneori sint de-a dreptul acuzat, ca imi zapacesc studenții cu tot felul de aspirații, care mai de care mai fanteziste și mai primejdios nerealiste. Sigur ca pot sa ma apar și singur, ripostind contondent, așa cum de altfel reproșurile și acuzațiile respective chiar și merita; in mod special prin particularizari, deoarece nici un caz luat ca atare nu sta in picioare[1]. Cred totuși ca subiectul acesta merita atenția rece a tuturor parților implicate, atit timp cit exista probabilitatea, fie ea cit de mica, sa fiu și eu unul dintre universitarii entuziasmați de cel mai nou și mai iubit perpetuum mobile al sau.

Cred, vreau sa spun ca am incercat deja, ca nu argumentele analitice pot decide pentru sau impotriva ideii ca, indiferent unde vei ajunge și ce vei face, edificarea interioara și poziționarea ca free-lance sint obligatorii pentru a-ți valorifica diploma de sociolog. Avem nevoie de discutarea ideii la etajele de generalitate mai din sus.

Pentru o astfel de discutare ar putea sa fie suficienta o teorie populara a succesului acțional. Intr-o astfel de teorie este demonstrabila ca adevarata urmatoarea propoziție: ca și pesimismul, a carui varietate este, realismul (care e tot timpul cool & trendy, mai e și confortabil) nu e rentabil. Deși prezinta imensul avantaj de a te scuti de suferințele drumului spre succes și de sfișierile eventualului eșec, realismul nu este totuși decit despre nu și despre mediocritate.

Consider ca problema necesita și o discutare mai abraziva in alte planuri. Pe care o incep declarind ca, pe cuvintul meu de onoare, nu eu am inventat profesia de sociolog și nici facultațile de sociologie. Atras de ceva ce s-ar putea sa fi fost doar niște prostii și slabiciuni, fantezii ale minții mele posibil nesabuite in mod innascut, m-am pomenit titularul unei diplome profesionale pe care scria sociolog. Fara sa știu ce e aia, fara ca nimeni sa știe, nici profesorii care m-au fabricat, nici marile zeitați din cerurile sociologiei, cu atit mai puțin cei urmau sa ma plateasca pentru ceea ce urma sa le fac cu adevarat folositor. La finalul celor mai bine de trei decenii in care am tot conceput aceasta carte, am ajuns la niște concluzii nu tocmai prietenoase despre "marii amatori care au creat sociologia"[2].

Ideea mea de sociolog este rezultatul incercarilor de a inventa o poveste care sa conțina toate sau cit mai multe și mai importante dintre cioburile disparate și incomplete pe care le-am primit drept profesie și cariera. O poveste care sa fie in același timp faina și coerenta. Subliniez, faina și coerenta, nu realista.

Pentru ca, in situația data, nu avem din ce sa confecționam un astfel de criteriu, realist. Ca sa ajungi - ce poate fi mai realist? funcționar, subaltern, in principal la stat, nu e deloc nevoie, dar chiar deloc, sa faci o facultate atit de neobișnuita cum este sociologia.

Mai ales cind, la modul cel mai anticipabil, la aceasta facultate neobișnuita vin de predilecție, din toate timpurile și in toate locurile, tineri neobișnuiți.

Nu vad cum altfel ne-am descurca cit de cit bine cu profesia asta, așa cum este ea și cum ne-am pomenit cu ea. Și nu vad absolut niciun motiv pentru care ar trebui sa accept sa ne descurcam rau.

Pina ne mai gindim la amatorii care au inființat primele facultați de sociologie și la motivele lor mai mult sau mai puțin responsabile, noi absolvenții de sociologie sintem deja aici. Pentru a ne valorifica diploma de sociolog avem nevoie de o practica profesionala care acopera, indiferent de contextul ocupațional, curmatoarele exigențe:

- 1. trebuie sa cunosti ce se cauta/ cumpara in materie de prestatii și joburi care pot fi facute promitator de bine cu profesia de sociolog (in primul rind cele incadrabile la taxonul d_1. al tipologiei ocupațiilor de sociolog din paragraful anterior; dar și prestațiile și ocupațiile incadrabile la d_2.);

- 2. trebuie sa alegi și sa hotaraști care dintre aceste prestatii (sau care set de prestatii) iti place cel mai mult. Ca nivel si intensitate, trebuie sa-ti placa atit de mult incit sa-ti doresti sa te pricepi sa o faci no less than perfect. Alegerea aceasta este o poveste de dragoste. Atenție insa, nu poti iubi ceea ce nu cunosti. Ca criterii, iti va placea deoarece crezi:

- ca e cea mai recompensatorie pentru tine,

- ca ti se potriveste,

- ca iti pune in valoare avantajele comparative pe care le ai fata de cei/ cele din grupul egalilor tai,

- ca ti-e cel mai la indemina sa o faci si sa o vinzi cum trebuie,

- ca nu iti maninca azi banii pe care trebuie sa-i cistigi miine, poimiine, raspoimiine;

- 3. trebuie sa ajungi sa te pricepi la realizarea cu succes a prestatiei respective (setului respectiv de prestatii). Vizind intotdeauna si in mod serios asimptota no less than perfect;

- 4. trebuie sa vinzi bine. Si anume in configuratii win-win, niciodata si sub niciun motiv altfel. Un sociolog care trage tepe este o amenintare pentru toti sociologii; țepele sint bani de azi care iti maninca banii de miine, si nu numai pe ai tai. Iar un sociolog care ia tepe este o rusine pentru insasi meseria noastra.

Ca student la sociologie e bine sa stii ca iți va fi cit se poate de folositor sa exersezi secventa 1 - 4 cu prilejul elaborarii tezei de licenta in sociologie, intr-o configuratie cit mai realista cu putinta.

Atentie, secventa 1 - 4 este valabila pentru toti sociologii practicieni, inclusiv pentru prestatiile profesionale in regim salarial.

Pe parcursul vietii vei face de mai multe ori secventa 1 - 4, pentru noi si noi prestatii. Sociologii au mintea necesara, face parte chiar din competenta lor profesionala, sa faca in mod anticipativ trecerile intre prestatii.

Fiind de trei ani și avind de format o competența atit de sofisticata și de responsabila cum este competența de schimbat oameni, facultatea de sociologie este in mod necesar o facultate "teoretica". De fapt este o facultate generala, care iți formeaza fundamentele competenție pentru schimbat oameni. Profesionalizarea se va petrece mai ales dupa terminarea facultații și va dura destul de mult. Sa ne gindim ca medicii, care au un "obiect al muncii" semnificativ mai puțin complicat decit au sociologii, fac șase ani de facultate, dupa care continua sa se perfecționeze profesional și sa dea examene cam toata viața.

In principiu, la terminarea facultații de sociologie nu știi sa faci nimic, iar asta e ceva cit se poate de normal. Ești cam ca un absolvent de anul III sau IV medicina. Daca nu ai exersat pe cont propriu, nu știi sa faci nici macar o injecție.

E adevarat insa ca spre deosebire de acesta, pe care nimeni nu il ia drept medic, pe tine lumea te ia drept absolvent de facultate, deci profesionist, și se așteapta sa știi sa faci tot felul de lucruri "in domeniul tau".

Incepi insa sa știi sa faci ceva, și anume prin cele citeva cursuri introductive in domeniile ocupaționale ale sociologiei. Vorbim despre un fel de cursuri de orientare profesionala, destinate sa-ți faca cunoștiința cu aceste domenii ca sa decizi in care te vei profesionaliza. Numarul acestor cursuri, deci numarul de domenii ocupaționale ale sociologiei in care te vei familiariza pe aceasta cale este evident foarte mic, putind fi de obicei numarate pe degetele de la o singura mina. Vreau sa spun ca deși aceste cursuri sint de obicei opționale, iar pe o bara opționala se pot pune atitea cursuri ciți bani are facultatea, numarul de poziții disponibile in planul de invațamint pentru barele de opționale este inevitabil foarte restrins. Nu poți periclita formarea fundamentelor profesionale de sociolog in favoarea unor competențe efectorii care pot deveni de-a dreptul periculoase in absența sau deficitul fundamentelor - etice și, in general, metateoretice, teoretice și de cercetare.

o     Domeniile ocupaționale in care se fac aceste cursuri de profesionalizare introductiva specifice ciclului de licența difera foarte mult de la o facultate de sociologie la alta. Dupa cum difera și acuratețea cu care fiecare facultate le conceptualizeaza pe scopul de a te orienta in alegerea domeniului ocupațional in care iți vei face prima profesionalizare. Sint unele facultați de sociologie, și nu neaparat puține, și nu neaparat numai dintr-o anumita parte a lumii, carora chestia asta nu le e deloc clara și care plaseaza in acest rol ceea ce in mod tradițional numim "ramurile sociologiei", cum sint de exemplu sociologia familiei, sociologia educației și invațamintului, sociologia industriala, sociologia culturii, sociologia religiei, sociologia mass-media etc.

Difera de asemenea diversitatea acestor cursuri de orientare profesionala și, pe cale de consecința, numarul și calitatea lor, care sint funcție de resurse. Facultațile bogate au oferte de cursuri introductive bogate, inclusiv in ceea ce privește sensibilitatea la practica. Idealul in aceasta materie este atunci cind un astfel de curs il face, in propria sa concepție, un practician de succes al domeniului, omologat ca atare de piața de prestații și joburi respectiva.

o     Competența profesionala reala pe care o achiziționezi la aceste cursuri de profesionalizare introductiva este prin definiție o competența de junior sau de assistant. De altfel, acesta este și nivelul reglementat juridic: cu licența aceasta de trei ani (patru in cazul inginerilor) nu poți ocupa decit poziții de junior sau de assistant. In invațamint de exemplu, nu poți preda decit in școala obligatorie, nu și la liceu, cu atit mai puțin in invațamintul superior. Pentru nivelele mai de sus, e nevoie sa-ți adincești și dezvolți competența profesionala, de fapt sa ți-o finalizezi, prin diverse suplimente de școala profesionala, de exemplu stagiile post-licența sau masteratele.

Nu e deloc recomandabil sa aștepți profesionalizarea propriu-zisa, cea care se realizeaza in formele de pregatire de dupa licența, respectiv:

- i. learning-by-doing și stagii de training la locul de munca, daca ai ales sa te angajezi și sa nu mai faci alte școli;

- ii. stagii de formare profesionala post-grad;

- iii. masterat.

Inca din perioada licenței poți acumula pregatire și experiența profesionala de prima calitate, pe cont propriu. Avantajul este dublat de faptul ca profesionalizarea pe cont propriu produce efectele cele mai dezirabile in ceea ce privește edificarea interioara și poziționarea ca free-lance.

"Carnetul de bal" este o activitate de profesionalizare pe cont propriu. Mai mult, produce ocupații de free-lance, este chiar o baza de operare pentru prestațiile profesionale ca free-lance.

o     "Carnetul de bal" este denumirea pe care am dat-o unei activitați de automarketing al profesiei de sociolog. E o activitate de maturitate profesionala, dar pe care poți sa o incepi, e chiar recomandabil sa o incepi, inca din studenție. Anul I, semestrul I ar fi perfect, dar nici sa-ți incepi teza de licența in sociologie pe baza carnetului tau de bal, deci sa-l ai cit de cit funcțional la inceputul anului III, nu e tocmai rau. In general, niciodata nu e prea tirziu, dar cu cit e mai devreme, cu atit e mai bine; sau, cum bine zice ințelepciunea populara, decit bolnav și sarac, mai bine sanatos și bogat.

o     In esența, "carnetul tau de bal" inseamna

- zece dosare de clienți potențiali pentru care ți-ar placea/ ți-ar conveni/ te-ar aranja sa lucrezi;

- o activitate continua de documentare și informare asupra fiecarui client pentru ca, de la un punct incolo, despre fiecare dintre ei sa știi cu acuratețe și la un foarte bun nivel de siguranța

cum ii merge și ce nu ii merge cum iși dorește,

- ce are de gind sa faca și ce ii trebuie pentru a reuși,

- la cine și cum trebuie sa ajungi pentru ca sa te afli foarte aproape de incheierea unui contract;

- construirea pe baza informațiilor și cunoștințelor a unei oferte de prestari servicii perfect acomodate la nevoile clientului respectiv;

- finalizarea succesiva a ofertelor cu prestații win-win de mare succes atit pentru tine cit și pentru clientul respectiv;

- completarea poziției devenite vacante prin prestație cu un client potențial nou sau, daca pentru clientul respectiv ai motive sa-l menții in carentul tau de bal, completarea cu o agenda noua a nevoilor clientului respectiv (ce nu-i merge bine/ ce are de gind sa faca maibine).

o     Nu aș vrea sa se creada ca dosarele de client potențial se constituie in nu știu ce activitați malversative de spionaj. E vorba despre cel mai banal marketing, cu atit mai necesar cu cit ne aflam pe o piața cu un potențial foarte mare, dar pe care toate parțile interesate dorm cu sforaituri. Scopul acestor dosare este sa ne gasim clienți pentru ceea ce știm sa facem, clienți pentru care sa definim exact prestația de care au nevoie, prestație despre care nu pot sesiza pe cont propriu ca au nevoie.

o     "Carnetului de bal" inseamna piața, piața inseamna bani. Insa pe perioada studenției, "bani" poate insemna și un pic altceva decit bani efectiv incasați. Vom face intotdeauna bugetul prestației, il vom notifica intotdeauna clientului, vom incerca intotdeauna sa negociem și sa obținem chiar bani, bani. Dar, pentru ca in studenție primul tau interes este sa acumulezi experiența, iți poți permite sa oferi prestația gratis (de fapt, in cost, excluzind contravaloarea muncii tale). Știind insa intotdeauna și in mod profesional cit costa prestația ta și adunind acești bani intr-un cont al investițiilor tale in pregatirea ta.

o     Ca procedura de automarketing, "carnetul de bal" funcționeaza și pentru sociologii care lucreaza ca salariați. La baza este aceeași idee de autonomie dar, avind un singur client, angajatorul tau, cele zece dosare sint despre zece probleme ale acestuia.

Pentru scopul profesionalizarii pe cont propriu și inca in regim de free-lance, alaturi de     "carnetul de bal" poate funcționa convergent și cumulativ elaborarea tezei de licența de licența in sociologie.

o     Elaborarea tezei de licența poate fi prima ta școala profesionala. Ar fi școala ta profesionala, definita și organizata chiar de tine. O derulezi pe parcursul anului III, dar poți incepe și mai repede, pe la finele anului II.

o     O tema de licența buna este o tema care iți place. Bineințeles ca trebuie sa fie de acord cu ea cadrul didactic care te va coordona pe parcursul elaborarii tezei, indrumatorul științific, dar ție trebuie chiar sa-ți placa. Pentru formarea edificiului interior de free-lance și a capacitații de poziționare ca free-lance, aceasta este una dintre condițiile tari.

Ca sa ajungi ca la sfirșitul anului II sau inceputul anului III sa ai o astfel de tema, trebuie sa incepi din timp. Dar mai ales trebuie sa cauți. Nu poți iubi ceea ce nu cunoști.

Cea mai buna strategie de cautate este cea care se pune in funcțiune odata cu "carnetul de bal". Dar ideea este sa devii cit mai repede competent/a in cultura profesionala a regiunii in care ți-ai definit viața. Competența aceasta inseamna sa stii care sint joburile si carierele din regiune, ca si o conceptie despre succesul ocupațional cu diverse profesii, cu sociologia și cu profesiile concurente (e.g. economiștii, marketerii, relaționiștii, psihologii). Exista deci și alte strategii decit "carnetul de bal" pentru a scana - din proprie inițiativa, inteligent, omnidirecțional și continuu - peisajul prestațiilor și joburilor, pentru a identifica care dintre acestea te-ar aranja, de care iți place cel mai mult.

o     Luind versiunea maximala, o buna lucrare de licența este o lucrare pe o tema care iți place și facuta in curtea unui client pentru care ți-ar fi foarte drag sa lucrezi.

Asta inseamna ca la inceputul lunii octombrie a anului III de facultate ajungi la clientul respectiv cum trebuie și la cine trebuie, ca sa obții acceptul sau entuziast pentru prestația profesionala reala și de mare valoare pe care i-o vei face pe gratis, impreuna cu profesorul tau indrumator, ca lucrarea ta de licența.

Pina pe la sfirșitul lunii aprilie a anului III, cind iți cam finalizezi lucrarea, vei lucra și vei invața meserie intr-o prestație profesionala reala, pe o tema care iți place de nu mai poți, in curtea unui beneficiar pentru care ți-ar placea de nu mai poți sa lucrezi și dupa absolvirea facultații.

E de amintit ca prin natura lucrurilor, pe parcursul unei prestații sociologice, prestatorul are de-a face mai degraba cu persoanele din virful ierarhiei clientului decit cu femeile sale de serviciu. Adica vreau sa remarcam impreuna ca din octombrie pina in aprilie te afli in vitrina cea mai avantajoasa. Daca crești cum trebuie și ești bun/a, acest lucru va fi vazut de chiar cine trebuie, cind trebuie.

Incheiem cu citeva precizari de natura terminologica, cu inevitabila discuție despre "Procesul Bologna" și, desigur, cu consecințele asupra profesiei noastre.

o     Prin facultate ințelegem primul ciclu academic, care se finalizeaza cu o diploma profesionala denumita in general diploma de licența.

Facultatea de sociologie este cam peste tot in lume de șase semestre, deci de trei ani. Pina in 2005, in Romania și in foarte multe alte țari europene, durata facultații de sociologie a fost de patru ani. Trecerea la trei ani s-a facut in cadrul unui proces mai amplu de acomodare/ compatibilizare a invațamintului superior din țarile UE, cunoscut sub numele de "procesul Bologna".

Cu diploma de licența ne putem angaja sau putem sa ne continuam studiile.

Daca ne-am hotarit sa ne continuam studiile, avem de ales intre masterat și stagiile de pregatire profesionala post-licența (sub impactul modelelor anglo-saxone, acestora li se spune din ce in ce mai des stagii post-grad).

o     Stagiile post-grad pot avea o durata foarte variabila, de la citeva ore la citeva luni. Ele sint destinat formarii in domenii ocupaționale specifice, foarte clar delimitate, pentru care piața muncii și a prestațiilor profesionale indica o cerere nechivoca. Exemple: cameraman, editare imagine, proprietate imobiliara, lobby instituțional, management de artist, moderare ședințe de brainstorming, facilitare jocuri și exerciții de team-building, planificare media (media planning), cumparare media (media buying), citoscopie (laborant), topometrie.

In general, pentru a fi admis/a la un astfel de stagiu nu exista obligativitați de traseu, in sensul ca pentru a face stagiul x e obligatoriu sa ai o licența in specializarea X. Ceea ce inseamna ca licența in sociologie, prin definiție generala, nu te incurca cu nimic daca dorești sa faci vreun astfel de stagiu.

Stagiile post-grad pot fi ofertate de universitați dar și de alți furnizori de educație.

Stagiile post-grad sint concepute și organizate astfel incit sa le poata frecventa inclusiv, de fapt mai ales, persoane care au terminat de mult facultatea și au toate responsabilitațile de adult, de la cele profesionale la cele familiale sau publice.

o     Masteratele au o durata de doua pina la patru semestre, deci de unul pina la doi ani, și sint destinat pregatirii profesional-științifice intr-un domeniu ocupațional larg. "Procesul Bologna" a cam zapacit ideea de masterat profesional, o sa abordez undeva mai jos chestiunea.

In orice caz, masteratele constituie cel de-al doilea ciclu academic și condiționeaza accesul in cel de-al treilea, doctoratul.

o     Alaturi de "Strategia Lisabona", din care face cumva parte, "Procesul Bologna" este, pentru cine a apucat din interior epoca marilor instrumente de planificare politica de tip "Programul Partidului Comunist Roman de edificare a societații socialiste multilateral dezvoltate și inaintare a Romaniei spre comunism", ceva deosebit de neliniștitor, nu numai deosebit de caraghios. "Procesul Bologna" iși definește ca scop fundamental susținerea proceselor prin care, in conformitate cu "Strategia Lisabona", Uniunea Europeana urmeaza sa devina - pina in 2012, daca luam documentul in serios - "cea mai avansata societate a cunoașterii". Concomitent, dar cumva secundar, "Procesul Bologna" are de uniformizat tot felul de chestii ale invațamintului superior din țarile membre UE.

Ar fi foarte multe de miriit in legatura cu "societatea cunoașterii" și toate aceste fumisterii autoritare. Poate ca a sosit momentul organizarii protestului politic impotriva neomarxismului ingineresc care intemeiaza și legitimeaza din ce in ce mai vasta și bineplatita birocrație comunitara.

o     Aici avem insa alta treaba, și anume sa ne lamurim cum e cu reducerea ciclului de licența și cu masteratele "de cercetare".

Trebuie sa facem aceasta discuție in baza constatarii ca daca la Paris (ca de altfel și la Londra, la Berlin, la Bruxelles sau la Haga), povestea cu Bologna este luata a la legere et en passant, la București ea provoaca mari și prompte febre executante, dupa regula care ii face pe neofiți mai catolici decit Papa.

Nu cred insa ca mai e drum de intoarcere, vom ramine cu facultați de trei ani - cele social-umane, respectiv de patru - cele tehnice.

Cu masteratele e un pic de bai, in sensul ca daca am aplica "Procesul Bologna" in versiunea lui textuala (care nu e respectata ca atare, din fericire, nici macar la București), cam 60% dintre absolvenții de invațamint superior, adica toți titularii de diplome de master, ar trebui sa se ocupe cu cercetarea științifica. Pentru ca "Procesul Bologna" asta ordona - toate masteratele vor fi (re)proiectate pentru competența profesionala de cercetare.

o     Neavind de ales, voi lua un azimut personal.

Despre licența (ma prefac ca) ințeleg ca esența modificarilor ordonate de "Procesul Bologna" consta in prelungirea cu un an a facultaților, ceea ce inseamna creșterea duratei pregatirii intelectuale generale (pe obiectivele fostului prim ciclu, DUG, al invațamintului superior din Franța). Concomitent cu ceea ce este visul oricarui sociolog competent și responsabil, și anume aminarea pentru o virsta mai matura a profesionalizarii și a deciziilor personale legate de alegerea profesiei și a drumului in viața.

Despre masterate (ma prefac ca) ințeleg ca vor fi profesionale și vor avea ca scop sa echipeze titularul diplomei de sociolog cu o competența efectorie intr-un domeniu ocupațional larg, dar oricum precizat, cel puțin in comparație cu domeniul ocupațional corespunzator diplomei de licența in sociologie.

Pe vremea cind licența in sociologie era de patru ani, recomadam fara sa ezit sa-ți amini cit mai mult opțiunea pentru masterat, astfel incit sa poți lua aceasta decizie de (prima) finalizare a profesionalizarii cu o minte cit mai buna, capabila sa judece cum trebuie ce iți place și care iți sint avantajele comprative. Ideea era sa nu prea faci masteratul imediat dupa licența, ci dupa cițiva ani, in nici un caz pe banii lui maman și papan.

Cu "licența Bologna" cred ca lucrurile s-au schimbat complet. Nu am prea multe elemente cu care sa pot judeca in siguranța, dar faptul ca, juridic vorbind, licența de trei ani te indreptațește numai la poziții de junior și de assistant este arhisuficient. Sa nu faci masteratul imediat dupa licența este cel puțin imprudent. Sigur ca apare problema dar cit de matura este mintea cu care iți alegi domeniul in care sa faci masteratul, dar asta e o problema de rezovat in alt context.

Despre doctorate va trebui sa mai așteptam puțin deoarece azimutul meu imi indica renunțarea la succesiunea obligatorie masterat-doctorat, concomitenta cu precizarea doctoratului ca specializare in domeniul ocupațional cercetare plus invațamint superior.