METODE DE CERCETARE IN SOCIOLOGIE

METODE DE CERCETARE IN SOCIOLOGIE

In sociologie exista doua mari orientari sau traditii de cercetare empirica.

Prima dintre aceste orientari metodologice are in vedere cerinta ca sociologia sa ofere analize obiective, stiintifice ale faptelor sociale. Radacinile sale se gasesc in traditia moderna pozitivista, care a dominat cunoasterea stiintifica incepand cu secolele al XVII-lea si al XVIII-lea. Ea afirma faptul ca viata sociala trebuie analizata intr-un mod similar cu cel utilizat de catre stiintele naturale, in cazul naturii. Facand apel la o asemenea perspectiva, fenomenele sociale pot fi explicate evidentiind relatiile cauzale dintre ele. Variabilele reprezinta aspectele sociale masurabile, susceptibile de a se schimba. Fenomenul care produce sau clarifica modul de comportare al altui fenomen este numit variabila independenta, iar fenomenul ce se doreste a fi explicat poarta denumirea de variabila dependenta. Pentru a putea fi utilizate intr-o cercetare, datele cantitative (masurabile) referitoare la ambele variabile trebuie culese intr-un mod sistematic si riguros.

Cea de-a doua traditie de cercetare porneste de la presupozitii contrare. Ea isi afla sorgintea in traditia antropologiei sociale. De aceasta data, accentul este pus pe intelegerea in profunzime a sensurilor culturale, a perceptiilor subiective si a dinamicii intersubiec-tive a comportamentului social. Din punct de vedere ontologic, realitatea sociala este considerata ca fiind diferita de cea naturala. Ca atare, nici metodele de cercetare a societatii nu pot fi aceleasi ca  metodele aplicate lumii naturale. Un asemenea demers stiintific se bazeaza pe tehnici de colectare a unor date calitative, care permit cercetatorului sa aiba experienta directa a culturii pe care o studiaza (Sandra Dungaciu, 2002).

1. Principii metodologice in cercetarile sociologice empirice

Cercetarile empirice referitoare la comportamentele individuale si colective, la personalitate si societate, pot sa se bucure de succes numai prin luarea in considerare a unor principii metodologice, precum:

· unitatea dintre teoretic si empiric;

· unitatea dintre intelegere si explicatie;

· unitatea dintre cantitativ si calitativ;

· unitatea dintre judecatile constatative si cele evaluative.

2. Metoda, tehnica, procedeu, instrument de investigare

a) Metoda. Din punct de vedere etimologic, notiunea de metoda provine din termenul grecesc methodos, care inseamna cale, drum, mijloc, mod de expunere. Prin metoda se intelege modul de cercetare, sistemul de reguli si principii de cunoastere si de transformare a realitatii obiective. Este, deci, calea pe care o urmeaza procesul de cunoastere pentru elaborarea unor cunostinte despre realitate, drumul de la ipotezele cu privire la fapte la culegerea faptelor.

In general, gandirea metodica asigura coerenta logica interna a acesteia, dar si concordanta imaginilor noastre mintale cu realitatea obiectiva.

Orice metoda are un caracter normativ, in sensul ca ofera indicatii, reguli, procedee si norme asupra modului cum trebuie abordat obiectul cunoasterii.

Regulile esentiale ale metodei sociologice

Pentru a explica in mod corect caracterul metodelor specifice sociologului, este necesar sa precizam regulile care insotesc si calauzesc procesul de cercetare, activitatea de culegere si interpretare a datelor cercetarii:

a) Regula concretului. Intrucat sociologia este o stiinta "pozitiva" a faptelor sociale, ea trebuie sa porneasca de la concret, de la observarea nemijlocita a realitatii sociale;

b) Regula eliberarii de prejudecati. De la inceput, cercetatorul trebuie sa renunte la notiunile cunoasterii comune, spontane, la prejudecati, la elementele sau atitudinile preconcepute, subiective despre realitate;

c) Regula obiectivitatii. Ca in cazul oricarei alte stiinte, sociologia trebuie sa aiba o atitudine obiectiva fata de realitatea sociala. Considerata drept cea mai importanta, aceasta regula presupune ca sociologul sa obtina date care sa reprezinte cunostinte exacte, valabile despre realitatea studiata. In acest context, precizam ca trebuie facuta distinctie intre judecatile de valoare (evaluative), prin care apreciem sau acordam semnificatie sociologica unui fapt social, si judecatile de fapt (constatative, de existenta), care reprezinta constatari imediate despre faptele reale (Gh. Rapeanu,
S.M. Radulescu, 1997).

Avand in vedere necesitatea elaborarii unor principii sau reguli de abordare a faptelor sociale, sociologul francez Emile Durkheim a stabilit, in lucrarea Regulile metodei sociologice, cateva principii (reguli) metodologice:

Primul principiu se refera la intelegerea faptelor sociale ca lucruri, adica recunoasterea caracterului lor obiectiv;

Al doilea principiu are in vedere necesitatea de a distinge caracterul specific al faptului social de caracterul faptelor de alt ordin. Orice fapt social este de natura normativa, exercitand asupra individului o actiune coercitiva, care conditioneaza integrarea lui in structurile sociale;

Al treilea principiu priveste necesitatea unei definiri riguroase a notiunilor, categoriilor si principiilor utilizate in cercetarea sociologica. Aceasta definire poate contribui la stabilirea unui consens in activitatea diferitilor cercetatori;

Al patrulea principiu se refera la necesitatea unei explicatii judicioase a fenomenelor sociale, a cautarii cauzelor specifice care le-au generat;

Al cincilea principiu are in vedere necesitatea corelarii unitatii cu diversitatea sub care se prezinta faptele sociale. Conform acestui principiu, acumularea unui corp de cunostinte exacte presupune a opera o anumita unitate in diversitatea datelor ce ne stau la dispozitie, sistematizandu-le potrivit unui principiu metodologic coordonator.

b) Tehnica. Termenul tehnica (gr. tekne - procedeu, viclesug) desemneaza un anumit instrument sau procedeu operator de inregistrare si interpretare a datelor rezultate din cercetarea stiintifica. Ea este o operatie concreta de identificare sau utilizare a datelor realitatii in interesul cunoasterii. Tehnicile de cercetare sunt subordonate metodelor fiecarei stiinte. Deosebirea dintre metoda si tehnica este reprezentata tocmai de acest caracter procedural sau operational, tehnica fiind o unealta de lucru. Astfel, daca ancheta reprezinta o metoda, chestionarul apare ca tehnica. Aceleiasi metode ii pot fi subordonate mai multe tehnici, fiecare putand fi aplicata in modalitati variate.

c) Procedeul reprezinta "maniera de actiune", de utilizare a instrumentelor de investigare.

d) Instrumentele de investigare sunt uneltele materiale de care se slujeste cercetatorul pentru cunoasterea stiintifica a fenomenelor socio-umane (foaie de observatie, fisa de inregistrare etc.).

3. Continutul conceptului de metodologie

Cunoscand semnificatia termenilor de metoda, tehnica, proce-deu, instrument de investigare, putem preciza continutul conceptului de metodologie.

Spre deosebire de metoda, "metodologia are semnificatii mai complexe, desemnand:

ansamblul legilor si principiilor care stau la baza analizei si interpretarii stiintifice;

totalitatea metodelor si tehnicilor folosite intr-o anumita stiinta sau ramura stiintifica;

modalitatea distincta de analiza si interpretare logica a realitatii;

analiza, in scopuri evaluative, a intregului demers stiintific, pentru a verifica gradul de valabilitate a metodelor folosite, gradul de corectitudine a rationamentelor, precizia informatiei, fidelitatea si validitatea tehnicilor de cercetare, consistenta logica a teoriilor etc." (Gh. Rapeanu, S.M. Radulescu, 1997).

Conform etimologiei, metodologia (gr. methodos = cale; logos = stiinta, ordine, logica a lucrurilor) desemneaza "stiinta metodelor", fiind echivalenta cu logica procesului de cunoastere si cu analiza cailor unei cat mai bune cunoasteri. In sens literal, metodologia este "stiinta integrata a metodelor, metoda fiind demersul rational al spiri-tului pentru descoperirea adevarului sau rezolvarea unei probleme" (Claude, 1964).

4. Procesualitatea cunoasterii sociologice

In procesul de cercetare sociologica, metoda conditioneaza desfasurarea a trei faze principale:

contactul cu realitatea obiectiva (munca de teren);

interpretarea datelor (activitatea de generalizare si abstracti-zare);

aplicabilitatea practica a rezultatelor.

Corespunzator acestor faze, procesul de cunoastere sociologica presupune urmatoarele etape, specializate metodologic:

ce anume cunoastem (obiectul cercetarii)?;

cum anume cunoastem (prin ce mijloace, metode si tehnici)?;

· in ce scop cunoastem (cu ce rezultate)?

Concretizand aceste etape in practica de cercetare, putem schita urmatorul model al desfasurarii oricarei investigatii sociologice:

a) pregatirea cercetarii, cuprinzand subetapele:

· alegerea temei si a obiectivelor;

· stabilirea ipotezelor de lucru;

· selectarea mijloacelor de investigatie;

b) colectarea datelor (munca de teren);

c) analiza si interpretarea datelor;

d) redactarea raportului final.