MODELE NORMATIVE ACTUALE PRIVIND TRATAMENTUL PENAL AL CRIMEI ORGANIZATE. PRIVIRE CRITICA

Sectiunea I

Modelul romanesc

1. Intr-o anumita viziune, s-ar putea considera ca posibila sanctionarea faptelor de natura crimei organizate in cadrul incrimi­narii existente a asocierii pentru savarsirea de infractiuni (art.323 C.pen.). De aici rezulta necesitatea de a analiza aceasta posibila inca­drare juridica a faptelor de natura celor savarsite in cadrul crimei organizate.

2. Dupa cum se stie, asocierea mai multor persoane nu are o semnificatie antisociala. Dimpotriva, asocierea in vederea realizarii in comun a unor activitati socialmente utile constituie o actiune pozi­tiva, putand fi pusa in serviciul unor scopuri folositoare atat pentru membrii gruparii respective, cat si pentru intreaga societate[1]. In acest sens, Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice, prevede, in art.22, ca "orice persoana are dreptul de a se asocia in mod liber cu altele, inclusiv dreptul de a constitui sindicate si de a adera la ele pentru ocrotirea intereselor sale". Declaratia Uni­versala a Drepturilor Omului adoptata de Adunarea Generala a Or­ganizatiei Natiunilor Unite la data de 10 decembrie 1948, in art.20, consacra, de asemenea, aceasta libertate fundamentala, prevazand ca "orice persoana are dreptul la libertate de intrunire si asociere pasnica".

Constitutia Romaniei prevede in art. 37, alin.1, ca cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate si in alte forme de asociere. Dreptul de asociere recunoscut de Constitutie, reprezinta posibilitatea persoanelor de a se organiza in scopul promovarii unor interese legitime. Conform alin. 2 din acelasi articol, "( . ) organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva ( . ) principiilor statului de drept ( . ) sunt neconstitutionale" iar in alin. 4 se stipuleaza ca "asociatiile cu caracter secret sunt interzise".

In consecinta, asocierea mai multor persoane nu este ingradita decat atunci cand membrii acesteia urmaresc scopuri antisociale si anume savarsirea de fapte care contravin ordinii constitutionale. Din perspectiva apararii ordinii de drept, o asemenea asociere este pericu­loasa prin ea insasi si, in conformitate cu legea penala romana, este incriminata indiferent daca s-a trecut sau nu la savarsirea vreuneia dintre faptele care constituie scopul asocierii.

2. Asocierile criminale nu pot fi analizate sub aspect juridico-penal decat in cadrul pluralitatii constituite sau constitutive de infractori, pluralitate care consta din simplul fapt, incriminat de lege, de a alcatui o grupare de persoane in vederea savarsirii de infrac­tiuni[2]. Din aceasta categorie de incriminari fac parte, dupa legea penala romana, complotul (art.167 alin.1 C.pen.), asocierea pentru savarsirea de infractiuni (art.323 alin.1 C.pen.), intelegerea in vederea savarsirii infractiunii de genocid (art.357 alin. final C.pen.), crearea de structuri informative care pot aduce atingere sigurantei nationale (art.19 din Legea nr.51/1991).

Principala diferenta a acestei forme de pluralitate fata de alte forme de pluralitate (naturala si ocazionala) consta in izvorul raspun­derii penale. In timp ce in cazul pluralitatii naturale si ocazionale raspunderea penala a faptuitorilor deriva dintr-o fapta materiala ilicita la savarsirea careia au contribuit, cu forma de vinovatie ceruta de norma de incriminare, mai multe persoane fie in mod necesar (pluralitate naturala), fie in mod ocazional (participatie), in cazul plu­ralitatii constituite, raspunderea participantilor deriva din apartenen­ta lor la un grup constituit (delicta sui‑generis), al carui scop este savarsirea uneia sau a mai multor fapte penale, chiar daca acestea nu au fost savarsite (infractiune de pericol). Normele de incriminare a pluralitatii constituite sanctioneaza, in mod autonom, o activitate pregatitoare in raport cu infractiunea care constituie scopul asocierii. Pericolul social al pluralitatii constituite este independent de pericolul infractiunii care reprezinta scopul constituirii pluralitatii, el izvoraste din insasi constituirea pluralitatii si care, de regula, este indreptata impotriva ordinii publice. De aici si solutia legislativa prevazuta explicit in art.167 alin.3 si art.323 alin.2 C.pen. in sensul ca va exista o pluralitate de infractiuni sub forma concursului real daca pe langa infractiunea de asociere se va retine si savarsirea uneia din infrac­tiunile care reprezinta scopul asocierii.

Pluralitatea constituita sau constitutiva este, in esenta, o plura­litate necesara de infractori, deoarece presupune in mod necesar existenta mai multor persoane ca subiecti activi ai infractiunii. O asemenea fapta nu poate fi comisa de o singura persoana. Exista, insa, o deosebire esentiala intre aceste forme de pluralitate. In timp ce la pluralitatea necesara propriu-zisa actiunea comisa de mai multe persoane este prin ea insasi ilicita, altfel zis, prezinta un ilicit propriu (de exemplu, bigamia, adulterul etc.), in cazul pluralitatii constituite simpla asociere nu constituie un fapt ilicit ci imprumuta acest caracter de la actiunile pe care gruparea, asocierea, si-a propus sa le savarseasca. Altfel zis, caracterul ilicit rezulta, in aceasta din urma situatie, din ceea ce faptuitorii vor comite si nu din ceea ce au comis.

3. Pluralitatea constituita sau constitutiva poate apare, in legis­latia penala romana si ca varianta normativa agravata la anumite infractiuni‑tip, cand faptele sunt savarsite "organizat", "in grup con­stituit" sau "in banda" iar aceasta imprejurare devine un element cir­cumstantial de agravare a infractiunii. In acest sens, legea penala ro­mana sanctioneaza mai grav traficul "organizat" de stupefiante (art. 312 alin.2 C.pen.) si contrabanda savarsita de catre persoane con­stituite "in banda" (art.179 din Legea 141/1997 privind Codul Vamal al Romaniei).

Aceasta tehnica legislativa este folosita si in proiectul de modi­ficare si completare a Codului Penal Roman care prevede, ca un element circumstantial de agravare, savarsirea unor fapte in condi­tiile crimei organizate (art.144¹, art.144² din proiect).

4. Cerintele esentiale pentru existenta unei pluralitati constituite de infractori sunt: asocierea ilicita a unui numar de persoane, stabilitate in timp si adoptarea - chiar tacita - a unui program criminal[4].

Cu privire la numarul minim de membri ai pluralitatii con­stituite, desi exista unele controverse, doctrina dominanta arata ca un grup criminal nu ar putea fi constituit cu mai putin de trei per­soane[5] Daca ar fi fost suficiente doua persoane, legea ar fi aratat‑o explicit, asa cum a procedat in cazul infractiunilor prevazute in art. 209, 269 alin.2 si 334 alin.2 C.pen. la care a prevazut savarsirea faptei de "doua sau mai multe persoane".

Amintim si faptul ca in setul de Criterii pentru definirea asocia­tiilor criminale elaborat de Grupul de Experti asupra Crimei Organi­zate din cadrul Consiliului Europei, primul criteriu obligatoriu este colaborarea a trei sau mai multe persoane[6]. Retinem, insa, faptul ca in unele legislatii penale numarul minim de participanti nu figu­reaza ca o conditie necesara pentru existenta infractiunii[7].

5. Modul de organizare a asociatiilor criminale si diviziunea rolu­rilor intre membrii acestora presupune o anumita continuitate in timp a activitatii desfasurate de asemenea organizatii, indiferent de faptul ca unii dintre asociati decedeaza, sunt arestati ori primesc acceptul de retragere din activitatile ilicite prin asumarea legii tacerii. Aceasta evidentiaza faptul ca grupul este considerat mai important decat indivizii care il constituie.

6. In cadrul pluralitatii constituite de infractori, in viziunea pe care o analizam, modelul optim roman de combatere a crimei organi­zate este reprezentat de incriminarea prevazuta in art.323 C.pen. Potrivit acestui text, se sanctioneaza fapta de a se asocia sau de a initia constituirea unei asocieri in scopul savarsirii uneia sau a mai multor infractiuni, altele decat cele indreptate contra sigurantei statu­lui (art. 155-163; 165 si art. 166¹), ipoteza in care faptele ar constitui infractiunea de complot. De asemenea, este incriminata aderarea sau sprijinirea, sub orice forma, a unei asemenea asocieri. Daca fapta de asociere a fost urmata de savarsirea unei infractiuni va exista un concurs real de infractiuni. Sanctiunea prevazuta de lege este inchi­soarea de la 3 la 15 ani.

In conceptia doctrinei romane, fapta de a initia constituirea unei asocieri poate fi comisa de una sau mai multe persoane care vor avea calitatea de autori ai infractiunii; de asemenea, vor fi autori cei care au luat parte la constituirea asocierii, cei care au aderat ulterior sau care au sprijinit in orice mod asocierea . Aderarea poate fi explicita, in forma unei declaratii exprese, orale sau scrise, ori prin depunerea unui juramant, sau poate sa fie tacita, rezultand din activitatea in fapt desfasurata de membrul grupului. Sprijinul poate consta, de asemenea, din orice ajutor moral sau material dat asociatiei. Aceasta infractiune, desi imbraca forma unei pluralitati constituie de faptuitori (pe care legea penala o incrimineaza prin ea insasi, chiar fara o activitate ulterioara), acesteia poate sa i se alature si o pluralitate ocazionala (participatia) dar numai sub forma instigarii la initierea constituirii asocierii ori la aderarea sau sprijinirea acesteia, deoarece instigarea la constituirea asociatiei ar echivala cu initierea constituirii, cel in cauza devenind autorul infractiunii.

Complicitatea prin sprijinire nu este posibila deoarece spriji­nirea sub orice forma a grupului criminal este asimilata cu savar­sirea ca autor al infractiunii. Va fi insa posibila complicitatea mora­la prin promisiunea de tainuire sau favorizare (art.26 C.pen.). In toate cazurile raspunderea penala presupune existenta intentiei (direc­ta sau eventuala)

In doctrina se subliniaza ca pericolul social al unei asemenea asocieri consta in existenta unei anumite structuri organizatorice (repartizarea atributiilor intre membrii gruparii, reguli de disciplina, existenta unui program comun de activitate etc.) care sporeste simti­tor capacitatea operativa a grupului, amplifica indrazneala faptui­torilor si, sub multe aspecte, ingreuneaza descoperirea si prinderea acestora

Pentru existenta infractiunii prevazute in art.323 C.pen. nu inte­reseaza daca membrii asocierii au desfasurat sau nu vreo activitate in directia realizarii scopurilor asocierii deoarece aceasta activitate, desi are o legatura de conexitate cu constituirea, aderarea sau sprijinirea grupului criminal nu conditioneaza calitatea de membru al asocierii.

Apartenenta la grupul criminal fiind o fapta intentionata, vor opera si in aceasta materie cauzele care exclud existenta faptei prin inlaturarea vinovatiei (de exemplu, starea de necesitate, constran­gerea fizica, constrangerea morala, eroarea de fapt, iresponsabilitatea etc.).

Desi legea penala nu face nici o diferentiere sub aspectul trata­mentului sanctionator intre participantii la grupul criminal, la individualizarea concreta a sanctiunilor, instanta va avea in vedere contributia efectiva a fiecaruia la initierea, constituirea si realizarea obiectivelor asocierii (art.27 C.pen.); aceasta va permite instantei sa sanctioneze cu mai multa severitate pe cei care au avut un rol con­ducator in cadrul asocierii (au initiat planul constituirii, au realizat proiectele de program ale grupului, au conceput si dirijat actiunile concrete al membrilor grupului, etc.) in raport cu membrii care au avut un rol periferic de simpli executanti ai actiunilor proiectate de conducatorii grupului.

Intrucat infractiunea se comite numai cu intentie (directa sau eventuala), este necesar ca faptuitorul sa cunoasca imprejurarea ca se asociaza sau ca sprijina o asociere care are drept scop savarsirea uneia sau a mai multor infractiuni. Daca faptuitorul nu a cunoscut scopul asocierii, chiar daca ignoranta sau eroarea ar fi rezultatul culpei sale, fapta nu va constitui infractiune lipsind intentia; in acest caz opereaza eroarea de fapt (art.55 alin.1 C.pen.) cauza care inlatura caracterul penal al faptei.

In viziunea doctrinei penale romane , infractiunea de asociere pentru savarsirea de infractiuni se consuma prin insasi faptul aso­cierii (infractiunea va avea insa un caracter continuu deoarece dureaza pana cand intervine o actiune contrara care pune capat asocierii, adica pana in momentul epuizarii) indiferent daca s-a realizat sau nu scopul propus de a se comite una sau mai multe infractiuni. Savarsirea unor asemenea infractiuni nu are nici o legatura cu infractiunea de asociere decat aceea ca va da nastere unui concurs de infractiuni (concurs de fapte conexe).

Aceasta inseamna ca, in conceptia doctrinei penale romane, faptele ulterioare constituirii asocierii si care se inscriu in programul acesteia vor fi analizate distinct, ele putand fi comise de o persoana sau de mai multe, in participatie (autori, coautori, instigatori, com­plici), fie numai cu participarea membrilor organizatiei, fie prin atragerea si a altor persoane care sa contribuie la o actiune ilicita concreta fara sa cunoasca ca sunt dirijate de o organizatie criminala. In acest caz, in sarcina membrilor organizatiei se va retine un concurs de infractiuni.

Legea mai prevede o cauza de limitare a pedepsei, si anume: pedeapsa aplicata pentru fapta de a se asocia, de a initia constituirea unei asocieri sau de a adera sau sprijini asocierea nu poate fi mai mare decat pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea care face parte din scopul asocierii.

De asemenea, se prevede o cauza de nepedepsire pentru faptui­torul care denunta autoritatilor asocierea mai inainte de a fi descope­rita si de a se fi inceput savarsirea infractiunii care intra in scopul asocierii.

In ce priveste variantele normative agravate al caror element circumstantial il constituie existenta unui grup criminal, legea penala romana foloseste aceasta tehnica in cazul traficului de stupefiante in forma organizata, agravanta prevazuta in art.312 alin.2 C.pen. Potrivit acestui articol, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani "producerea, detinerea sau orice operatiune privind circulatia produse­lor ori substantelor stupefiante sau toxice, cultivarea in scop de prelu­crare a plantelor care contin astfel de substante ori experimentarea produselor sau substantelor toxice, toate acestea fara drept". "Daca fapta a fost savarsita organizat, pedeapsa este detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi".

Intrucat legea penala nu defineste termenul "organizat", in conceptia doctrinei penale din tara noastra, "savarsirea faptei in mod organizat presupune constituirea mai multor faptuitori intr-un grup organizat" , situatie in care infractiunea de trafic de stupefiante va exista in concurs cu infractiunea de asociere pentru savarsirea de infractiuni (art.323 alin.2 C.pen.).

De asemenea, in art.68 lit.b din Legea nr.56/1992, este regle­mentata trecerea frauduloasa a frontierei de stat savarsita de catre persoane inarmate sau constituite in grup.

Elementul circumstantial, in acest caz, este savarsirea faptei de o "persoana inarmata" sau daca trecerea frauduloasa a frontierei este savarsita de catre "persoane constituite in grup". Prin "persoane constituite in grup", in raport cu concluziile doctrinei dominante, se intelege un grup de trei sau mai multe persoane care, in baza unei intelegeri anterioare, actionea­za impreuna in vederea realizarii unui obiectiv comun, in cazul analizat - trecerea frauduloasa a frontierei de stat.

Din punct de vedere obiectiv, trebuie sa existe o pluralitate de persoane care actioneaza impreuna pentru a realiza fiecare aceeasi finalitate: trecerea frauduloasa a frontierei de stat. Este suficient ca una dintre aceste persoane sa raspunda penal pentru existenta plu­ralitatii. Daca din aceasta pluralitate, doar o singura persoana actio­neaza pentru a trece fraudulos frontiera, celelalte actionand in cali­tate de instigator sau complice, nu va fi indeplinita conditia legala.

Conditia va fi implinita in cazul in care unii participanti savar­sesc infractiunea consumata, iar altii sub forma tentativei.

De asemenea, in conformitate cu prevederile art.179 din Legea nr.141/1997, a noului Cod Vamal al Romaniei, faptele incriminate in art.175-178 se comit in varianta agravata cand sunt savarsite de una sau mai multe persoane inarmate ori constituite in banda.

Constituirea "in banda" presupune organizarea unui grup de trei sau mai multe persoane, care coopereaza intre ele, obiectiv si subiectiv, pentru realizarea faptei de sustragere de la vamuire a unor bunuri. In consecinta, infractiunea prevazuta de art.179 din Legea nr.141/1997 se va afla in concurs cu infractiunea prevazuta in art.323 alin.2 C.pen.

7. Din analiza continutului infractiunii prevazute in art.323 C.pen. apare limpede ca desi incriminarea mentionata constituie un instrument util pentru sanctionarea unei asociatii criminale de tip clasic, ea este departe de a fi suficienta pentru represiunea penala a aceste forme moderne de criminalitate, care este crima organizata. Asa se si explica initiativa legislativa recenta de introducere proiectul de modificare a legii penale a unor dispozitii prin care sa se defineas­ca si sa se sanctioneze crima organizata. Astfel, conform art.144¹,

prin "crima organizata" se inteleg activitatile desfasurate de o organizatie sau asociatie ori de un grup constituit din cel putin trei persoane, cu o structura determinata, in scopul realizarii de bene­ficii materiale ilicite sau obtinerii altor asemenea foloase, ca urma­re a dobandirii ori exercitarii controlului asupra unor localitati, cartiere, zone, piete sau asupra unor sectoare economice, politice ori sociale, prin folosirea puterii economice de care dispun infrac­torii sau a fortei rezultate din legaturile acestora cu ceilalti membri ai organizatiei, asociatiei sau grupului, ori prin folosirea de meto­de sau mijloace frauduloase.

Prin "act de crima organizata" se intelege orice act infractional savarsit de un membru al unei organizatii sau asociatii ori al grupului constituit in conditiile aratate in alin.1, daca acel act a fost comis in folosul organizatiei sau asociatiei ori grupului din care acesta face parte.

Este considerat, de asemenea, "act de crima organizata", actul savarsit de acela care desi nu face parte din organizatia, asociatia sau grupul constituit in conditiile aratate in alin.1, prin activitatea sa ajuta ori inlesneste comiterea faptei, in vederea atingerii scopului urmarit prin prezentul articol.

8. O alta modalitate de completare a legislatiei penale in raport cu cerintele noi de reprimare a crimei organizate si o dovada clara ca legiuitorul roman nu a socotit ca posibila realizarea acestei finalitati prin folosirea art.323 C.pen. o constituie incriminarea ____________ a infractiunii de spalare a banilor proveniti din operatiuni ilicite.

Potrivit art.23 din Legea nr.21 din 18 ianuarie 1999,

(1) constituie infractiunea de spalare a banilor si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani:

a) schimbarea sau transferul de valori, cunoscand ca acestea provin din savarsirea unor infractiuni: traficul de stupefian­te; nerespectarea regimului armelor si munitiilor in forma agravata; nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive; nerespectarea regimului materii­lor explozive; falsificarea de monede sau alte valori; proxene­tismul; contrabanda; santajul; lipsirea de libertate in mod ilegal; inselaciunea in domeniul bancar, financiar sau de asigurari; bancruta frauduloasa; furtul si tainuirea de autovehicule; nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri; traficul de animale ocrotite in tarile lor; comertul cu tesuturi si organe umane; infractiunile savarsite prin inter­mediul calculatoarelor; infractiunile savarsite cu carti de credit; infractiunile savarsite de persoane care fac parte din asociatii de infractori; nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri; nerespectarea dispozitiilor privind jocurile de noroc; in scopul ascunderii sau disimularii originii ilicite a acestora, precum si in scop de tainuire sau de favorizare a persoanelor implicate in astfel de activitati sau presupuse ca s-ar sustrage consecintelor juridice ale faptelor lor;

b) ascunderea sau disimularea naturii reale, a provenientei, apartenentei, dispozitiei, miscarii proprietatii bunurilor sau a dreptului asupra acestora, cunoscand ca acestea provin din savarsirea uneia dintre infractiunile prevazute la lit.a);

c) dobandirea, posesia sau utilizarea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea uneia dintre infractiunile prevazute la lit.a);

(2) Asocierea, initierea, aderarea sau sprijinirea sub orice forma, in scopul savarsirii infractiunii de spalare a banilor se pedep­seste cu inchisoare de la 5 la 15 ani;

(3) Tentativa se pedepseste.

Aceasta incriminare se inspira din recomandarile Conventiei Eu­ropene privind Spalarea Banilor, Identificarea, Sechestrarea si Confis­carea Produsului Infractiunii, adoptata la Strasbourg, in anul 1990 si intrata in vigoare in anul 1993

Din compararea textelor se observa ca, in timp ce prevederile art.6 din Conventie se refera la proprietatea asupra unor bunuri ca rezultat al savarsirii oricarei infractiuni, art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.21/1999 ia in considerare numai reciclarea produsului ilicit al unor fapte penale grave, expres prevazute in lege ori ca rezultat al infracti­unilor savarsite de persoane care fac parte din asociatiile de infractori, prezumate a fi de o anumita gravitate.

Obiectul juridic al acestei infractiuni este complex, referindu-se atat la relatiile sociale referitoare la patrimoniu cand fapta se comite in scop de tainuire, la relatiile sociale legate de infaptuirea justitiei cand fapta se comite in scop de favorizare a persoanelor implicate in astfel de activitati sau presupuse ca s-ar sustrage consecintelor juri­dice ale faptelor lor, precum si la relatiile sociale privind convietuirea sociala (asocierea, initierea, aderarea sau sprijinirea sub orice for­ma, in scopul savarsirii infractiunii de spalare a banilor). Intr-adevar, recuperarea valorilor scoase din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice este impiedicata daca acestea sunt transformate, transferate, li se ascunde sau disimuleaza natura reala a provenientei, apartenen­tei, dispozitiei, miscarii proprietatii bunurilor sau a dreptului asupra acestora. De asemenea, asigurandu-se infractorului folosul sau pro­dusul infractiunii, prin fapta de spalare a banilor se aduce atingere relatiilor sociale referitoare la corecta infaptuire a justitiei in tara noastra. In cele din urma, sanctionand initierea, asocierea, aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unei asocieri care are ca scop savarsirea infractiunii de spalare a banilor, legiuitorul apara relatiile sociale privind convie­tuirea sociala, relatii afectate prin constituirea unor grupuri criminale organizate.

Obiectul material al infractiunii, in varianta tip reglementata de alin.1, este reprezentat de valorile schimbate sau transferate, bunu­rile dobandite, luate in posesie, utilizate ori carora li se ascunde ori disimuleaza natura reala a provenientei, apartenentei, miscarii lor. In consecinta, obiectul material al infractiunii, in aceasta varianta, se poate concretiza in sume de bani ori in bunuri mobile sau imobile asupra carora faptuitorul actioneaza.

In varianta agravata prevazuta in alin.2, intrucat legiuitorul a sanctionat o fapta de pericol, respectiv initierea, asocierea, aderarea ori sprijinirea unei asocieri care are ca scop spalarea banilor, nu exista obiect material.

Subiectul activ nu este calificat; ca atare, in principiu, orice per­soana ar putea comite infractiunea. Exista, insa, unele ipoteze ale ele­mentului material al faptei (transferul, disimularea) in care, fiind vor­ba de activitati ce presupun o pregatire superioara si o anumita func­tie (bancher, agent de bursa, notar etc.), subiectul activ ar trebui sa aiba o anumita calitate.

Subiectul pasiv generic este statul ale carui interese sunt afec­tate prin savarsirea acestei infractiuni. Spalarea banilor proveniti din infractiuni contribuie la dezvoltarea economiei paralele, slabeste in­crederea populatiei in institutiile abilitate se aplice legea. Subiectul pasiv specific poate fi o persoana fizica sau juridica ale carei interese au fost lezate prin savarsirea infractiunii. Astfel, proprietarul unui autoturism furat se afla in dificultate de a-si recupera bunul daca acesta a fost transferat si vandut peste hotare. La fel, interesele patrimoniale ale primariei unui oras pot fi lezate prin manoperele frauduloase ale unui functionar corupt care permit instrainarea ilicita a unor terenuri catre o asociatie de infractori.

Latura obiectiva, atat prin elementul material al faptei, cat si prin urmarea periculoasa, are un continut complex. Astfel, elementul material al faptei are continuturi alternative, dupa cum incrimineaza:

schimbarea sau transferul de valori;

ascunderea sau disimularea naturii reale, a provenientei, apar­tenentei, dispozitiei, miscarii proprietatii bunurilor sau a drep­tului asupra acestora;

dobandirea, posesia sau utilizarea valorilor provenite din savar­sirea unor fapte penale;

asocierea, initierea, aderarea sau sprijinirea sub orice forma a acestor activitati;

Urmarea imediata consta in aparitia unei stari de pericol pentru interesele publice si private; uneori, in ipotezele alin.1, urmarea consta dintr-un rezultat material fiind vorba de modificarea starii fizice a bunului supus procesului de spalare.

Sub aspect subiectiv, infractiunea de spalare a banilor se savar­seste cu intentie directa, calificata prin scop. Scopul poate fi ascun­derea sau disimularea originii ilicite a bunurilor, tainuirea acestora sau favorizarea persoanelor implicate in astfel de activitati sau presu­puse ca s-ar sustrage consecintelor juridice ale faptelor lor; de asemenea, asocierea trebuie sa aiba ca scop savarsirea infractiunii de spalare a banilor. In toate cazurile, faptuitorii trebuie sa cunoasca faptul ca valorile provin din savarsirea unor fapte penale.

8. Un alt instrument pentru combaterea crimei organizate ar putea fi reprezentat de incriminarile prevazute in partea speciala a legii penale in vigoare si care acopera cea mai mare parte a faptelor ilicite care ar putea fi comise de asociatiile criminale inclusiv in cazul crimei organizate.

Astfel, dintre faptele contra persoanei este incriminat omorul simplu, omorul calificat (de exemplu, cand este comis cu premeditare, din interes material, prin mijloace care pun in pericol viata mai multor persoane, in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu ale victimei; pentru a se sustrage ori a sustrage pe altul de la urmarire sau arestare ori de la executarea pedepsei, pentru a inlesni sau ascunde savarsirea altei infractiuni); omorul deosebit de grav (de exemplu, atunci cand este comis prin cruzime, asupra a doua sau mai multor persoane, asupra unui magistrat, politist, jandarm ori asupra unui militar in timpul sau in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale acestuia); vatamarile grave corporale, loviturile sau vatamarile cauzatoare de moarte, lipsirea de libertate in mod ilegal (cu agravante, de exemplu cand rapirea are loc de catre o persoana inarmata sau de doua sau mai multe persoane impreuna sau daca in schimbul eliberarii se cere un folos material sau orice alt avantaj, ori daca victima este minora sau supusa unor suferinte sau ii sunt puse in pericol sanatatea sau viata; mai grav se pedepseste daca a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei), violarea de domiciliu, amenintarea, santajul, violul (cu agravanta daca a fost savarsit de doua sau mai multe persoane impreuna, ori s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii, ori daca victima nu a implinit 14 ani sau daca a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei).

Dintre faptele contra patrimoniului legea penala romana incri­mineaza furtul simplu si furtul calificat (de exemplu, cand este comis de doua sau mai multe persoane impreuna, de o persoana avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica, de catre o persoana mascata, in timpul noptii, prin efractie, escaladare); talharia simpla si agravata (de exemplu, cand se comite de doua sau mai multe persoane impreuna, de o persoana avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica, de catre o persoana mascata, in timpul noptii, intr-o locuinta, ori daca a produs consecinte grave ori a avut ca urmare moartea victimei); distrugerea simpla si distrugerea calificata, tainuirea.

Dintre infractiunile contra autoritatii legea romana sanctionea­za ultrajul (cu agravanta cand este comis impotriva unui magistrat, politist sau jandarm ori alt militar), daca se comit fapte de vatamari corporale ori de lipsire ilegala de libertate sau de amenintare contra sotului, copiilor sau parintilor persoanelor care desfasoara o activitate importanta de stat sau publica sau a persoanelor care sunt subiect pasiv al ultrajului agravat (magistrat, politist, jandarm ori alt militar) se agraveaza pedeapsa pentru infractiunile mentionate.

Dintre infractiunile de serviciu legea romana sanctioneaza luarea de mita, darea de mita, traficul de influenta.

Dintre faptele care impiedica infaptuirea justitiei legea romana incrimineaza incercarea de a determina, prin constrangere sau corupere, marturia mincinoasa, impiedicarea participarii la proces, favorizarea infractorului, tortura, evadarea, inlesnirea evadarii, nerespectarea hotararilor judecatoresti.

Dintre infractiunile privitoare la regimul stabilit pentru unele activitati reglementate de lege, legea romana sanctioneaza neres­pectarea regimului armelor si munitiilor, a materialelor nucleare sau a altor materii explozive, radioactive, nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri.

Dintre infractiunile contra sanatatii publice legea romana sanctioneaza traficul de stupefiante, cu agravanta cand fapta se comite in mod organizat.

Dintre infractiunile care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala, legea romana sanctioneaza ultrajul contra bunelor moravuri, incaierarea, raspandirea de materiale obscene, prostitutia, proxenetismul, jocul de noroc.

9. Un alt instrument pentru combaterea infractiunilor comise de un grup criminal ar putea fi, in raport cu prevederile legislatiei romane, dispozitiile referitoare la participatia penala.

Participatia penala poate fi implicata in sanctionarea crimei organizate sub forma suprapunerii unei pluralitati ocazionale peste o pluralitate constituita. Asa cum s-a aratat mai inainte, in toate cazu­rile de asociere criminala (ca infractiune-tip sau ca varianta norma­tiva agravata) pot exista si persoane care instiga la savarsirea acestor fapte fara sa fie membri ai asociatiei; pot exista, de asemenea, complici la aceste infractiuni daca ajutorul dat asociatiei nu este incriminat ca varianta normativa alternativa a infractiunii de asociere, ipoteza in care n-ar putea fi conceputa complicitatea ca o forma a participatiei.

Participatia penala ar putea fi implicata si ca un substitutiv al asociatiilor criminale atunci cand nu se poate stabili existenta ele­mentelor caracteristice ale unei asociatii de tipul crimei organizate, insa faptele savarsite in participatie sunt similare cu cele care se comit de catre asemenea asociatii. De exemplu, se actioneaza in participatie pentru intimidarea martorilor ori pentru savarsirea faptelor de trafic de stupefiante, de arme si munitii etc.

10. Un alt instrument legal de combatere a faptelor ilicite savar­site de o asociatie criminala sunt prevederile din partea generala a codului penal, privind sistemul cauzelor de modificare a pedepsei de baza, sistem care cuprinde cauzele legale de agravare sau starile de agravare (recidiva, concursul, infractiunea continuata) si circum­stantele agravante, precum si cauzele legale de atenuare sau cauzele de diferentiere (tentativa, minoritatea) si circumstantele atenuante.

In cadrul acestui sistem, mai ales in ce priveste agravarea sanctiunilor, este posibil sa se ajunga pana la pedepse foarte severe: detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15 la 25 de ani si inter­zicerea unor drepturi, in raport cu gravitatea faptelor savarsite, cu persoana infractorului si cu imprejurarile comiterii faptelor.

11. Asa cum se observa, legea penala romana nu cuprinde o incriminare sintetica in baza careia sa se asigure urmarirea si sanc­tionarea eficienta a faptelor savarsite de organizatiile criminale mo­derne si nici un sistem de sanctiuni specifice faptelor comise de asemenea asociatii.

In prezent, sistemul sanctionator prevazut de legea penala romana, aplicabil si infractiunilor care se comit in cadrul crimei organizate cuprinde trei categorii de pedepse: pedepse principale, pedepse complementare si pedepse accesorii. Sunt pedepse princi­pale detentiunea pe viata, inchisoarea de la 15 zile la 30 ani si amen­da intre 100.000 lei si 50 milioane de lei (art.53 pct.1 C.pen.). Sunt pedepse complementare (care se adauga la pedepsele principale) interzicerea unor drepturi intre unu si 10 ani si degradarea militara. A treia categorie de pedepse sunt cele accesorii care constau in interzicerea tuturor drepturilor care ar putea fi interzise partial si care opereaza de drept (ope legis) din momentul in care hotararea de condamnare a ramas definitiva si pana la terminarea executarii pedepsei ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei.

Potrivit legii penale romane, in cazul savarsirii unor infractiuni grave (cum de regula sunt cele comise in cadrul crimei organizate) pentru care legea penala prevede o pedeapsa mai mare de 12 ani, sau in cazul infractiunilor de vatamare corporala, omor sau tortura, nu este posibil sa se dispuna suspendarea conditionata a executarii pedepsei ‑ simpla, ori sub supraveghere ‑ chiar daca celelalte conditii legale ar fi indeplinite (art.81 alin.3 si art.86¹ alin.3 C.pen.). La fel, nu poate fi dispusa executarea pe­depsei la locul de munca (art. 86⁷ alin.3 C.pen.), iar liberarea conditionata se revoca, obligatoriu, in cazul cand in perioada liberarii conditionate condamnatul savarseste o infractiune de omor, o infractiune intentionata care a avut ca urmare moartea unei persoane sau o infractiune prin care s‑au produs consecinte deosebit de grave (art. 61, al.2, C.pen).

In ceea ce priveste confiscarea speciala ca masura de siguranta, sunt supuse confiscarii speciale potrivit art.118 C.pen. lucrurile produse prin fapte prevazute de legea penala, lucrurile care au servit sau care au fost destinate sa serveasca la savarsirea unei infractiuni, daca sunt ale infractorului, lucrurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei infractiuni sau pentru a rasplati pe infractor, lucrurile dobandite in mod vadit prin savarsirea infrac­tiunii, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia si lucrurile detinute in contra dispozitiilor legale. Pentru garantarea confiscarii speciale, in legea procesuala penala romana se prevede posibilitatea luarii de masuri de indisponibilizare a bunurilor prin sechestrarea bunurilor mobile si imobile (art.163 C.proc.pen.).

Potrivit art.27 din Codul penal, referitor la sanctionarea partici­pantilor, instigatorul si complicele la o fapta prevazuta de legea penala savarsita cu intentie se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se va tine seama de con­tributia fiecaruia la savarsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art.72 C.pen. (criteriile generale de individualizare). Aceasta inseamna ca in conceptia legii penale romane, toti participantii se sanctioneaza in limitele de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea comisa de autor (sistemul parificarii pedepsei); instanta de judecata va tine seama la individualizarea pedepsei concrete atat de criteriile generale de individualizare cat si de criteriul special prevazut in art.27 si anume gradul in care fiecare participant a contribuit la savarsirea infractiunii. De regula, participantii (instigatorii si complicii) sunt pedepsiti cu o sanctiune mai usoara decat autorul.

In legislatia penala romana participatia nu constituie o cauza de agravare a pedepsei. Constituie insa o circumstanta agravanta legala generala savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna (art.75 lit.a C.pen.). In unele norme de incriminare din partea speciala a codului penal s‑a prevazut, de asemenea, o agravanta speciala cand fapta a fost comisa de doua sau mai multe persoane impreuna (de exemplu, in cazul infractiunii de lipsire ilegala de libertate, de furt calificat, de evadare). S‑a considerat ca, in acest caz, prezenta mai multor faptuitori care actioneaza impreuna mareste indrazneala si periculozitatea acestora, totodata sporeste teama victimei si slabeste capacitatea ei de aparare. Agravanta subzista chiar daca persoanele care actioneaza impreuna nu sunt neaparat coautori, ci instigatori sau complici concomitenti.

12. Impotriva activitatilor desfasurate de organizatiile criminale ar putea fi conceput si un sistem de prevederi legale prin care ar fi incriminate si sanctionate faptele comise de persoanele juridice, adi­ca faptele acelor societati comerciale care, desi functioneaza aparent legal, realizeaza scopurile unei organizatii criminale. Aceste societati ar putea fi condamnate la amenzi substantiale, ori dizolvate sau im­piedicate prin alte masuri, sa mai desfasoare asemenea activitati.

In temeiul principiului personalitatii raspunderii penale s-a consacrat principiul inadmisibilitatii raspunderii colective - societas delinquere non potest. Astfel, conform tezei dominante in doctrina, daca o persoana fizica savarseste o infractiune in favoarea unei persoane juridice faptuitorul va fi sanctionat penal si nu persoana juridica, considerandu-se ca fapta nu poate fi imputata persoanei juridice intrucat aceasta nu are nici existenta fizica individuala si nici vointa proprie. De asemenea, sanctiunile penale privative de liber­tate aplicabile persoanelor fizice sunt inaplicabile persoanelor juridice pe cand daca s‑ar aplica sanctiuni penale persoanelor juridice acestea ar afecta inevitabil si persoane care nu au legatura cu infractiunea, ceea ce ar fi contrar principiului personalitatii[15].

Cu toate acestea, luand in considerare posibilitatea ca o firma privata sa reprezinte un "paravan" pentru organizatiile criminale, doctrina penala moderna este din ce in ce mai mult in favoarea includerii persoanelor juridice in sfera subiectilor raspunderii penale. O atare rezolvare este exclusa pentru legislatia penala romana in vigoare, care se situeaza ferm pe pozitia ca numai persoana fizica ar putea fi subiect activ al unei infractiuni.

Este remarcabil faptul ca, in Proiectul de Lege pentru modifi­carea si completarea Codului penal, Ministerul Justitiei propune, in aceasta materie, armonizarea legislatiei penale romanesti cu cea a tarilor occidentale

13. Fara indoiala ca modalitatile mentionate de combatere a crimei organizate sunt departe de a satisface necesitatile actuale; ele au in vedere conceptul clasic de organizatie criminala si nu formele noi, deosebit de agresive, pe care le-au luat asociatiile criminale in prezent.

Modelul romanesc va raporta necesitatea de a se incrimina nu orice asociere in vederea savarsirii de infractiuni, ci o asociere de tipul crimei organizate, adica o asemenea grupare de persoane care prin obiectivele urmarite ca si prin mijloacele de realizare si de ascundere a urmarilor faptelor se situeaza la nivelul organizatiilor criminale de tipul crimei organizate.

Sub acest aspect, s-ar fi impus ca alaturi de infractiunea preva­zuta la art.323 C.pen. (asocierea pentru savarsirea de infractiuni) sa fie incriminata distinct asocierea de tipul crimei organizate.

De asemenea, in legislatia romana nu este prevazuta agravarea pedepselor in cazul acelor infractiuni traditionale dar care se comit in asociatiile mai periculoase ale crimei organizate.

In sfarsit, legea penala romana nu a incriminat distinct (in afara de infractiunea de spalare a banilor si de impiedicarea participarii la proces a unor persoane) si alte fapte specifice crimei organizate (de ex.: incasarea taxei de protectie, traficul de organe etc.).