Metodologia cercetarii sociologice. Metode si tehnici de cercetare in sociologie

Metodologia cercetarii sociologice. Metode si tehnici de cercetare in sociologie

Principalele ramuri specializate ale sociologiei sunt:

sociologia comunitatilor;

sociologia rurala;

sociologia urbana;

sociologia industriala;

sociologia muncii;

sociologia artei;

sociologia educatiei;

sociologia literaturii;

sociologia comparativa;

sociologia pacii si razboiului;

sociologia economica;

sociologia organizatiilor;

sociolgia familiei;

sociologia sanatatii;

sociologia religiilor etc.

Etapele unei cercetari sociologice, intotdeauna urmand aceeasi cronologie logica, sunt, in ordine, urmatoarele:

a)     stabilirea problemei de studiat: din multitudinea de posibilitati pe care realitatea sociala, practic inepuizabila, ni le ofera, cercetatorul selecteaza un aspect pe care il considera a fi important fie din punct de vedere teoretic, fie practic. Acel aspect va lua forma unei probleme sociale;

b)     studiul bibliografiei problemei: parcurgerea literaturii de specialitate referitoare la problema sau domeniul de care ne ocupam este o etapa obligatorie in orice cercetare sociologica. Cunoasterea rezultatelor la care au ajuns predecesorii ne permite sa evitam impasurile si ne ofera idei noi pentru cercetarea pe care o intreprindem;

c)     formularea ipotezelor: pornind de la experienta sa anterioara si de la studiul literaturii de specialitate, sociologul stabileste anumite legaturi intre faptele sociale, legaturi ce urmeaza a fi demonstrate prin cercetarea pe care o intreprinde. Legatura, afirmata, dar nedemonstrata inca intre doua variabile (una cauza, cealalta efect), poarta numele de ipoteza;

d)     determinarea populatiei de studiat: aceasta implica, de cele mai multe ori, alcatuirea anumitor esantioane reprezentative pentru intreaga populatie. Selectand extrem de riguros un esantion, el va fi capabil sa asigure reprezentativitatea pentru populatia totala a unei tari, de exemplu.; (R15) (R16 - d.)

e)     stabilirea metodelor si tehnicilor de cercetare: in raport cu problema de studiat si cu ipotezele enuntate, se stabilesc metodele si tehnicile prin care se vor colecta datele;

f)      colectarea datelor: aceasta este etapa de teren, de contact cu populatia de studiat. Colectarea datelor se poate face direct, de catre sociolog, sau cu ajutorul unor persoane calificate - operatorii de ancheta;

g)     analiza rezultatelor: datele obtinute in etapa precedenta sunt prelucrate, combinate si analizate, astfel incat sa permita verificarea ipotezelor avansate;

h)     formularea concluziilor: in aceasta etapa, sociologul accepta, respinge sau modifica ipotezele avansate si formuleaza concluzii cu finalitate aplicativa sau teoretica.

Principalele metode si tehnici utilizate in cercetarea sociologica sunt:

experimentul sociologic: este tehnica ce permite cel mai bine verificarea legaturii dintre doua variabile. Experimentul se poate desfasura in laborator sau in conditiile vietii sociale reale. Experimentul de laborator are avantajul ca permite controlul variabilelor, masurarea exacta a modificarilor de la nivelul grupului experimental si eliminarea unor influente necontrolabile;

observatia sociologica: aceasta poate fi neparticipativa (cercetatorul observa din exterior comportamentele si actiunile indivizilor si grupurilor) sau participativa (cercetatorul devine membru al grupului studiat si participa la activitatea acestuia). De asemenea, poate fi cantitativa (se bazeaza pe date statistice colectate in scopuri generale sau in scopul efectuarii cercetarii) (R21) sau calitativa (poate imbraca o forma impresionistica sau mai sistematica).

ancheta pe baza de interviu sociologic: o persoana pune anumite intrebari altei persoane si inregistreaza raspunsul (in scris, pe reportofon etc.).Intrebarile formeaza o lista coerenta, pe baza ipotezelor avansate in cercetarea respectiva. Interviul se poate desfasura prin telefon sau fata in fata;

ancheta pe baza de chestionar sociologic: Chestionarul se aseamana mult cu tehnica interviului, cu exceptia faptului ca, intotdeauna, in chestionar, intrebarile si raspunsurile se dau in scris. Chestionarul poate fi trimis prin posta sau prezentat subiectului de catre anchetator. Atat in cazul interviului, cat si in cel al chestionarului, perosanele care culeg datele de la cei intervievati/chestionati nu sunt, de regula, sociologii ce au initiat cercetarea, ci ajutoare ale acestora, anume operatorii de ancheta;

analiza documentara: aceasta este utilizata mai ales in situatiile in care cercetatorul nu are acces direct la realitatile sociale pe care intentioneaza sa le studieze (R23). Informatii referitoare la aceste realitati se gasesc, insa, sub alte forme: arhive publice sau private, jurnale personale, corespondenta, date statistice, ziare, reviste, carti etc. Aceste informatii sunt prelucrate si utilizate de catre sociolog in verificarea ipotezelor enuntate.

In ceea ce priveste ultima metoda, trebuie precizat ca, in general, orice analiza documentara trebuie sa raspunda la o serie de intrebari, sintetizate de Harold Laswell intr-o schema a comunicarii:

cine vorbeste? (emitatorul);

ce spune? (continutul mesajului);

cui spune? (receptorul);

cum spune? (mijlocul de transmitere a mesajului);

cu ce scop? (obiectivele urmarite);

cu ce rezultate? (efectele obtinute). (18)

Cercetatorul poate opta pentru una dintre metodele si tehnicile prezentate mai sus. In cercetarile cu o finalitate practica, imediata, se utilizeaza, de obicei, o singura metoda sau tehnica (R24). In cercetarile cu scopuri teoretice sau in cele de mai mare complexitate, se recomanda utilizarea mai multor metode sau tehnici, intrucat acestea isi compenseaza reciproc limitele si deficientele si permit o mai buna analiza a realitatii sociale studiate.