Biologie | Chimie | Didactica | Fizica | Geografie | Informatica | |
Istorie | Literatura | Matematica | Psihologie |
Motivatia si responsabilitatea
1
Motivatia si nivelul de aspiratie
2 Asumarea responsabilitatilor
3Complexul de vinovatie
4 Formele complexului de
vinovatie
5 Cum apare complexul de
vinovatie
6 Falsele motivatii
7 Motivatia si creativitatea
8 De ce nu suntem perseverenti
si cum am putea fi?
Motivatia si nivelul de aspiratie
Chiar daca omul are stocate unele cunostinte, nu poate
declansa un comportament fara orientarea spre un scop. Termenul general de
motivatie este folosit pentru a desemna ansamblul mecanismelor care determina:
declansarea unui comportament;
orientarea unui comportament, directionarea catre un scop
sau dimpotriva, respingerea sau fuga;
intensitatea mobilizarii energetice.
Motivatia reprezinta deci motorul fiecarei actiuni umane, si, prin
urmare, nivelul sau este extrem de important. Nu toti oamenii reusesc sa-si
mobilizeze energiile pentru a-si atinge scopurile asa cum nu-si propun toti sa
ajunga la standarde extrem de ridicate.
Nivelul de aspiratie este definit drept standardul pe care o persoana se
asteapta si spera sa-l atinga intr-o sarcina data. In motivarea actelor de
conduita, nivelul de aspiratie are un rol important, deoarece eforturile pe
care le facem pentru indeplinirea unei sarcini sunt in functie de acest nivel.
Pe de o parte, nivelul de aspiratie ne impulsioneaza in realizarea diferitelor
activitati, iar, pe de alta parte, rezultatele obtinute influenteza nivelul de
aspiratie.
Succesul face sa creasca nivelul de aspiratie, in timp ce esecul il coboara.
Exista insa si diferente individuale. Persoanele foarte ambitioase nu renunta
la telurile lor, chiar daca au avut un esec. Aceste reactii atipice se datoreaza
atat trasaturilor de personalitate, cat si mediului familial si educatiei.
Vom incerca sa oferim o serie de explicatii pentru dificultatile pe care le au
majoritatea oamenilor cand vine vorba de atingerea unui nivel optim de
motivatie, precum si de mentinerea acestuia:
- explicatii legate de asumarea constienta a responsabilitatilor
personale;
- explicatii legate de complexul de vinovatie care interfereaza uneori
cu mobilizarea energiilor;
- explicatii legate de oferirea unor false motivatii (rationalizari);
- explicatii legate de stimularea insuficienta a creativitatii atunci
cand apar blocaje motivationale.
Asumarea responsabilitatilor
V-ati gandit vreodata ca tot ceea ce sunteti ar depinde
in totalitate de voi? Sa fiti ceea ce sunteti doar datorita voua. Tot ceea ce
exista in viata voastra sa se datoreze comportamentelor, vorbelor si gandurilor
voastre. Pentru ca aveti libertatea de a alege, orice situatie din viata
voastra (succes, esec, fericire, nefericire) vi se datoreaza in intregime. Sunt
idei inaltatoare si infricosatoare in acelasi timp.
Acceptarea responsabilitatilor personale separa copilul de adult,
reprezinta marele pas spre maturitate. Responsabilitatea este caracteristica
persoanei integrate si in 'buna stare de functiune'. Responsabilitatea
merge mana in mana cu motivatia si succesul.
Constientizarea faptului ca esti in totalitate responsabil de tine si ca
nimeni nu va veni sa te salveze atunci cand ai nevoie duce direct la obtinerea
de performante. Opusul acestui proces il reprezinta gasirea de scuze si
invinovatirea altora pentru ceea ce se petrece in propria viata. Si cum
obisnuinta este o a doua natura, cei care se obisnuiesc sa gaseasca mereu scuze
vor gasi si moduri de evitare a responsabilitatilor. Prin urmare, daca isi propun
un scop, isi creeaza imediat si o scuza de rezerva pentru situatia in care
intampina dificultati si ar trebui sa fie mai perseverenti. Cand lucrurile merg
prost, cei iresponsabili vor 'servi' mereu scuze si vor renunta la
lupta.
Gandurile noastre sunt extrem de puternice. Au puterea sa ne creasca sau sa
micsoreze tensiunea arteriala, pulsul sau ritmul respirator. Daca sunt suficient de puternice, gandurile noastre ne
pot face sa fim sanatosi sau bolnavi. Orice parte a corpului nostru este
conectata cu o parte a mintii noastre, intr-o retea complexa de mesaje si
impulsuri care influenteaza tot ceea ce simtim, facem si spunem.
Numai noi avem acces la propriile ganduri,
numai noi putem hotari daca ne vom concentra pe aspectele pozitive sau pe cele
negative; prin urmare, suntem responsabili si de rezultatele acestei
concentrari, care se manifesta in sentimente, vorbe, actiuni.
Poate ati remarcat ca oamenii cei mai apreciati sunt cei ce isi asuma
responsabilitati, isi fixeaza obiective si le indeplinesc la timp. Cu cat ne
asumam mai multe responsabilitati, cu atat capatam mai mult control asupra
vietilor noastre. Libertatea de a lua propriile decizii este nepretuita.
La capatul celalalt al spectrului se gasesc cei iresponsabili sau care nu
reusesc sa-si asume responsabilitati. Fiecare persoana se gaseaste undeva pe
aceasta axa responsabilitate-iresponsabilitate si se indreapta spre unul din
capete cu fiecare actiune a sa. O persoana iresponsabila va suferi din cauza
maniei, a frustrarii, temerilor, resentimentelor si a altor emotii negative. Si
asta pentru ca de cele mai multe ori dau vina pe altcineva pentru problemele
lor.
Astfel, cu cat devenim mai constienti de noi si ne asumam mai multe
responsabilitati pentru propria existenta, cu atat vom avea timp mai putin si
motive mai putine sa dam vina pe altii sau sa ne concentram pe emotiile
negative. Actul in sine de asumare a responsabilitatii ne aduce o stare de calm
si ne limpezeste mintea, ne face sa ne concentram pe aspectele pozitive,
constructive.
Complexul de vinovatie
O serie de autori abordeaza o data cu complexul de
vinovatie si pe cele denumite 'nevoia de pedepsire',
'autopedepsire' sau complexul esecului.
Expresiile direct manifestate ale complexului de vinovatie. In cadrul
interviurilor sau confidentelor cu persoanele care au acest complex, atrage
atentia in primul rand vigilenta acestora in privinta constiintei morale.
Foarte repede insa se observa ca subiectul este incapabil de a face distinctia
intre ceea ce este moral si imoral, el fiind incapabil sa-si asume o
responsabilitate personala reala. In evaluarea unei greseli se remarca
inversunarea persoanei de a se autopedepsi. Este vorba de o autocondamnare
implacabila si permanenta.
Frica de responsabilitate in privinta a ceea ce ar putea sa se intample
in urma unui act spontan al vietii cotidiene sau a unei vorbe negandite,
antreneaza, pe fondul unei anxietati continue, o inhibitie mai mult sau mai
putin complexa a spontaneitatii, o frica de cea mai mica responsabilitate
acceptata si grija constanta de a medita, de a prevedea totul, de a calcula
totul pentru a evita eroarea si consecintele neprevazute ale acesteia.
Destinderea si repaosul sunt rare si, atunci cand exista, sunt culpabilizate.
Subiectul nu are dreptul de a fi linistit si de a lasa lucrurile sa merga de la
sine datorita simtului exagerat al datoriei.
Puterea interdictiilor loveste dinainte orice libertate a Eului, orice
aspiratie la fericirea personala. Toate incercarile directe pentru a relativiza
o greseala se lovesc de zidul implacabil al supra-Eului care a sufocat complet
si a inlocuit constiinta morala normala.
Orice prezenta sociala, orice privire mai insistenta apar in ochii
'culpabilizatului' ca un fel de judecatori care 'stiu' sau
'ghicesc' chiar gandurile cele mai secrete. Subiectul traieste
aproape permanent ca si cum ar fi in fata unui tribunal. Orice nenorocire care
se intampla o considera ca venind din partea unei justitii imanente si traita
ca o pedeapsa a destinului sau a lui Dumnezeu. Indiferent de nivelul de
inteligenta al subiectului, rationamentul in privinta valorii personale este
intotdeauna mascat, neclar.
Formele complexului de vinovatie
1. La nivel banal, complexul de culpabilitate se
exprima prin sentimentul
difuz, penibil, de a nu fi in regula in pofida tuturor eforturilor, de a face
lucrurile cat mai bine si prin intensificarea bolnavicioasa a temerii de a face
greseli. La acest nivel, se manifesta o tendinta de a justifica exagerat ceea
ce faci, cu insistenta ciudata de a obtine acordul celorlalti pentru cele mai
neinsemnate lucruri sau acte. Acest acord dorit
este in acelasi timp o dorinta de a fi recunoscut, de a fi aprobat, tendinte la
nivelul carora se observa nevoia de usurare morala, de absolvire de
consecintele negative ale unui lucru facut. Placerile personale sunt negate, refuzate.
2. La un nivel de gravitate superior, frica de orice solicitare a lumii
si de orice responsabilitate devine un fel de fel de fobie generalizata.
Sentimentul de lipsa de demnitate, de lasitate, care nu este recunoscut ca
atare, dar trait sub forma unei nemultumiri permanente de sine, otraveste toate
initiativele si proiectele persoanei. Rusinea de sine se dezvolta mai ales ca
rusine de privirea sau de figura sa deoarece isi imagineaza ca altii ii citesc
gandurile dupa trasaturile fetei.
Autopedepsirea se manifesta in toate planurile vietii si persoana se condamna
la esec. Se dezvolta astfel complexul de esec, caracterizat prin sase fenomene:
1. minimalizarea si desconsiderarea oricarui succes sau a oricarui eveniment
fericit care priveste subiectul;
2. intensificarea si dramatizarea oricarui esec personal;
3. abordarea oricarei situatii de incercare cu un sentiment de angoasa
si de certitudine a esecului - esecul este de neinlocuit;
4. acuzarea de sine, vointa de a se pedepsi se finalizeaza cu
autofrustrari, autopersecutii;
5. conduite constient organizate in jurul sentimentului datoriei si a
rascumpararii personale;
6. provocarea unei sanctiuni 'exterioare' si bucuria sau
usurarea paradoxala datorate pedepsei primite.
Idealizat si sublimat, complexul de culpabilizare este legat de
puritatea morala, de umilinta, de conceptia despre pacatul umanitatii care se
incearca a fi rascumparat prin comportamentul personal.
Supracompensat, complexul este necunoscut persoanei, aceasta bucurandu-se de o
constiinta satisfacatoare. Individul este mandru de el, nu incearca nici o
vinovatie, demonstreaza corectitudinea actelor sale. Aceasta multumire de sine
si de actiunile sale este insotita de o agresivitate asupra obiectului exterior
(care poate fi o persoana, un grup) acuzate de a produce raul esential si de a
fi cauza tuturor nenorocirilor lumii. Exista nevoia
de a se explica. Este gata oricand sa vaneze viciul si sa pedepseasca fara mila
greselile altora.
Nietzsche considera ca trebuie sa ne ferim si sa nu avem incredere in cei la
care instinctul de a pedepsi este puternic. Acesti oameni sunt sadici. Sadismul
lor provine din respingerea defensiva a masochismului (orientarea masochismului
lor spre exterior).
Varsta la care apare acest complex - in conceptia clasica a lui Freud,
complexul de culpabilitate este legat de cel oedipian. Vinovatia se datoreaza
sexualitatii (dorintei incestuoase si pulsiunii de la nivelul sexual). Angoasa
datorata vinovatiei este accentuata de teama castrarii.
Cum apare complexul de vinovatie
Studiile clinice au pus in evidenta si alte origini:
culpabilizarea parentala ca metoda de educatie. Un astfel de climat educativ care foloseste rusinea
si mai ales santajul afectiv asupra unui copil - 'ma omori',
'vrei sa-ti omori parintii', 'daca ne-ai iubi nu ai face
asta', 'esti rusinea familiei' - constituie mijloace pedagogice
care cultiva vinovatia;
culpabilizarea masiva a primelor interese sexuale (de la curiozitatile de ordin anatomic de la 4 ani pana
la primele masturbari) si debutul vietii sexuale
preadolescenta dramatizarea traumatizanta a greselilor mici comise de
copil (luarea unei jucarii, ranirea involuntara a
cuiva), scenarizate de parinti pentru a impresiona pe copil si a-l face sa
creada ca ajunge la inchisoare, sau sanctionarea reala a copilului cu
privatiuni mai lungi sau mai scurte;
impregnare precoce cu angoasa pacatului si culpabilizarea
gandurilor, obligatia de a spune totul, urmate de
represiuni si pedepsiri ale parintilor mai mult sau mai putin sadici, ei insisi
afectati de o culpabilitate supracompensata;
traumatismul precoce datorat unei greseli morale la care a fost agent sau victima, dar considerat in ambele
ipostaze vinovat;
autoacuzarea si autopedepsirile, incepand cu pulsiunile sexuale ale pubertatii insotite de dezvoltarea
rusinii de sine, efortul infructuos catre un ideal de ascetism sau de puritate
morala;
coincidenta fatala intre o initiativa, idee sau un
angajament personal al subiectului si o nenorocire, accident sau catastrofa care au urmat, aducand subiectul in situatia de a-si
imputa greseala.
Complexele posibile care il insotesc pe cel de vinovatie sunt urmatoarele: de
abandon, de insecuritate, de castrare, de inferioritate.
Falsele motivatii
Cu totii ne simtim uneori instrainati de noi insine,
depasiti de evenimente, amenintati de boli. Simtim ca avem nevoie de mai mult
timp pentru a ne bucura de viata. Starea aceasta de dezechilibru a devenit un
dat in zilele noastre si nici macar nu ne intrebam de ce. Exista totusi o serie
de explicatii privind falsele motivatii pe care le gasim si care ne impiedica
sa traim echilibrat. Cele mai multe sunt legate de motivatiile aparent logice
(rationalizari) pe care le gasim cand activitatea profesionala ajunge sa ne
copleseasca:
'Imi place ceea ce fac' - adica daca imi place munca mea, pot
sa ma implic de tot in ea. Astfel, eficienta nostra scade, pierdem legatura cu
prietenii si familia si nu ne mai gandim la alte aspecte mai profunde ale
vietii.
'Ma pricep bine la ceea ce fac' - ne limitam la activitatile
in care ne-am dovedit competenta si uitam de parti din noi precum curiozitatea,
creativitatea, experimentarea. Studiile si anii de experienta ne recomanda
pentru o anumita activitate, ne pricepem la ea, si, prin urmare, o continuam la
nesfarsit.
'Ceilalti se bazeaza pe mine' - aceasta replica ii
caracterizeaza pe cei valorizati social, pentru care faptul ca ceilalti depind
de ei reprezinta ceva pozitiv. Se vor implica in nenumarate comisii si
comitete, in evenimente cu caracter social si de voluntariat. Isi spun ca
ceilalti au nevoie de ei si, prin urmare, trebuie sa-i ajute mereu.
'Este o situatie temporara' - acum putem munci pe rupte, dar e ceva trecator. Ne spunem asa, iar situatia se prelungeste o luna, un an
sau chiar o viata. Ne vom amana mereu bucuriile, relaxarea si intimitatile pana
la concediu, pana la pensie sau pe niciodata.
E limpede ca asa ceva nu merge. Sa fii si mai eficient, sa te acoperi si mai
mult cu sarcicni, sa muncesti si mai multe ore devine o strategie care se
razbuna si inrautateste lucrurile. A participa la inca un proiect interesant si
pe placul nostru, a mai intra intr-un comitet de organizare nu ne vor aduce
echilibrul mult dorit.
Putem depasi situatii de acest gen daca ne punem intrebari legate de stilul
nostru de viata si intelegem cum am ajuns in respectivele situatii.
Intrebati-va cum ati ajuns la modul acesta aglomerat de viata. De ce nu
puteti renunta la el? Unde altundeva va puteti gasi implinirea?
Incercati sa vedeti daca nu doriti sa evitati de fapt altceva prin
supraaglomerarea cu sarcini care tin de profesie.
Incercati sa va creati brese in program pentru a va implica in activitati pe
care le faceati cu placere si pentru care acum nu mai aveti timp.
Cereti sprijinul prietenilor, familiei sau consilierilor pentru a va
regasi echilibrul.
Motivatia si creativitatea
Educatia stricta primita in scoala pune mai mult accentul
pe stimularea emisferei stangi din creierul nostru, parte care proceseaza
informatia intr-o maniera logica, rationala. Se utilizeaza din pacate mult prea
putin potentialul emisferei drepte, responsabile pentru activitatile intuitive
si creative.
Orice persoana isi poate cultiva insa si potentialul emisferei drepte pentru a
depasi anumite blocaje aparute, de multe ori, tocmai pentru ca facem abuz de
acelasi scheme logice pe care le folosim mereu, dar care, la un moment dat, isi
pierd eficienta.
Si din acest motiv, noua ni se pare ca suntem extrem de motivati sa depasim un
obstacol, dar nu-l putem depasi pana nu schimbam si maniera de abordare a
acestuia. Iata o serie de sugestii in acest sens:
Daca partea dreapta a creierului nu raspunde la stimuli
logici, nu incercati sa o stimulati folosind acest tip de stimuli.
Puteti utiliza imagini, stimuli tactili si afecte pentru
a 'trezi' emisfera dreapta. Stimulii pot fi utilizati simultan,
intrucat informatia nu este procesata liniar ca in cazul emisferei stangi.
'Vizualizare' este un termen adesea folosit
pentru a desemna imaginarea unei situatii care nu s-a petrecut inca.
Vizualizarea este eficienta cand sunt implicate cat mai multe simturi (putem
vedea, mirosi, atinge' cu 'ochii mintii'). Cu cat repetam acest
proces, cu atat ne programam pentru succes. Emisfera drepta nelucrand in mod logic, nu 'stie' daca
informatia cu care o alimentam este reala sau nu.
Alocati timp relaxarii si jocului. Stresul inhiba
creativitatea. Activitatile luate ca jocuri sunt mereu creative si placute.
Uneori, o mica plimbare in mijlocul unei sarcini stresante ne poate relaxa
creierul si ne face sa revenim la treaba cu forte proaspete.
Mentineti legatura cu cei din jur. Interactiunea cu ei si
reactiile lor va vor fi o sursa de stimulare sau de
incurajare.
Dati importanta chiar si micilor succese si nu uitati ca
un succes duce la altul. Asta va va ajuta sa duceti sarcinile pana la capat.
Timpul alocat pentru savurarea micilor realizari va fi o sursa de motivatie.
Creati-va un spatiu propice pentru procesele creative.
Folositi culorile, sunetele, mirosurile, materialele textile ce va stimuleaza
imaginatia, obiecte semnificative pentru voi, care va inspira.
Faceti
ceva traznit, ceva ce ati dorit mereu sa faceti, dar
v-ati abtinut pentru ca v-ati temut de ceea ce vor spune ceilalti.
Procesele creative sunt ciclice, asa ca, daca sunt
perioade in care vi se pare ca nu se intampla nimic, nu va descurajati.
Desigur, este mult mai usor sa ne respectam rutina decat sa ne avantam spre
necunoscut. Este nevoie de curaj si perseverenta pentru a alege o cale mai
putin batuta, dar si satisfactiile sunt mai mari in acest ultim caz. Mai ales
ca nu este vorba de ceva complet nou, fiecare a trecut prin asa ceva, poate nu
in mod constient. Toti suntem creativi, dar nu ne folosim suficient resursele.
Ne putem schimba putin chiar si prin felul in care formulam frecvent raspunsuri
sau intrebari. Putem inlocui formularile obisnuite cu altele noi:
'nu stiu' cu 'voi afla'
'eu nu fac asta' cu 'voi incerca'
'sunt mai bun decat multi altii' cu 'sunt
bun, dar nu pe cat as putea fi'
'asa face toata lumea' cu 'trebuie sa
existe o metoda mai buna'
'este posibil, dar va fi greu' cu 'este
greu, dar nu imposibil'
De ce nu suntem perseverenti si cum am putea fi?
In
cadrul cercetarilor realizate cu persoane inalt creatoare din cele mai diferite
domenii ale sriintei, culturii, tehnicii, proiectarii, productiei nemijlocite
de bunuri, invatamant, s-a constatat ca in varful ierarhiei atitudinilor
creative se situeaza perseverenta.
E. Raudsepp a descoperit
'simptomele' care pun in evidenta slabiciunea perseverentei.
Prezentam mai jos o lista cu aceste 'simptome', rugandu-va sa le
cititi cu multa atentie pentru a va da seama ce va lipseste pentru a fi
perseverenti:
1. Incapacitatea de a descoperi si a formula clar ceea ce iti doresti.
2. Amanarea realizarii unui lucru, cu sau
fara motiv (de obicei sustinuta de o minunata colectie de scuze).
3. Lipsa dorintei de a capata informatii precise.
4. Nehotararea, insotita de obiceiul de a pasa mingea in alt teren, in loc ca
problemele sa fie infruntate in mod ferm.
5. Obiceiul de a se baza pe scuze, in locul
formularii unor planuri adecvate rezolvarii problemelor.
6. Multumirea de sine. Aproape ca nu
exista remediu pentru aceasta boala.
7. Indiferenta, reflectata de obicei in usurinta de a face compromisuri, in loc
sa infrunte problemele.
8. Dorinte slabe, datorate unei motivatii
neadecvate pentru activitate.
Obiceiul de a fi invinuite alte persoane
pentru esecurile personale.
10. Dorinta puternica, chiar nerabdarea de a renunta de la prima infrangere.
11. Lipsa unor planuri scrise si a discutarii lor cu cei capabili sa le
analizeze.
12. Obiceiul de a nu lucra cu idei si de a
rata ocaziile, atunci cand ele apar.
13. Cautarea 'scurtaturilor' pentru
a ajunge la tinta si incapacitatea de a depune un efort sustinut.
14. Frica de a fi criticat, frica de ceea ce gandesc altii sau de ce vor gandi
altii despre tine (foarte bine 'ascunsa' in subconstient).
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
Sociologie | |||
|
|||
| |||
| |||
|
|||