Nebunia morala si delictul la copii

Nebunia morala si delictul la copii

Este un fapt trecut cu vederea tocmai datorita simplitatii si frecventei sale si deabia acum perceput cu claritate de Moreau, Perez si Bain, ca germenii nebuniei morale si ai delincventei se gasesc, nu prin exceptie ci in mod normal, in primele varste ale omului, asa cum in foetus se gasesc constant anumite forme care la adult sunt monstruozitati.

Perez a demonstrat frecventa si precocitatea maniei la copii. Astfel copilul devine furios cand sufera din cauza durerii sau cand trebuie sa doarma sau sa se miste, cand nu se poate face inteles si atunci cand i se intrerupe una din deprinderile sale sau cand este impiedicat sa planga si sa iasa afara. Dar cel mai adesea cauza este absurda, deoarece in el domina incapatanarea si impulsivitatea, care sunt observate de catre cel care il spala, il imbraca, il aseaza in pat.

Perez : "Am vazut o fetita de 11 luni devenind furioasa pentru ca nu putea sa apuce nasul bunicului; pe o alta, de doi ani pentru ca a vazut un copil care avea o suzeta asemanatoare cu a sa. A incercat sa-l muste si s-a imbolnavit timp de trei zile."

In ceea ce priveste razbunarea, inca de la sapte sau opt luni se pot vedea copii zgaraind-o pe doica atunci cand acesta incerca sa le intrerupa suptul si cautand sa-I raspunda la tratamuntul aplicat. Copilul este foarte violent mai ales cand se crede pedepsit pe nedrept.

Gelozia, comuna tuturor animalelor, se manifesta si la oamenii cei mai calmi. Poate evea ca excitant dragostea, dar si posesia, este violent la baieti. De exemplu, un baiat de trei ani care vorbea cu mare placere despre viitoarea lui sora, cand a vazut-o sosind pe lume si iubita a intrebat imediat " daca nu trebuie sa moara".

Valbus povesteste despre un copil de sase ani atat de gelos pe fratele sau mai mic incat adeseori ii arata cutitul propriilor sai parinti ca sa-l ucida.

Montaigne spunea ca munciuna si incapatanarea se dezvolta la copii odata cu corpul lor. Perez accepta aceasta idée si aduce in sprijinul ei drept cauza prima facilitate pe care o avem noi de a-i insela pe copii, inca din primele luni, pentru a-i linisti, a-i spala etc. Ei mint pentru a obtine ceea ce le-a fost interzis, de multe ori pentru a evita o dojana, pentru a nu da impresia ca o merita.

Una din cauzele minciunii lor frecvente este impulsivitatea si sentimentul mai putin complet, mai putin profund al adevarului, deoarece ii costa mai putin decat pe ceilalti sa il disimuleze, sa il schimbe in fata unui scop, oricat de usor. Deseori aceste minciuni, dupa cum a explicat Motet, sunt efectul unei stari mentale foarte singulare de automatism, asemanator celui al somnambulismului, in care imaginatia creeaza o fabula, printr-o adevarata autosugestie.

Simtul moral lipseste copiilor in primele luni si chiar in primul an de viata. Pentru ei binele si raul sunt ceea ce este permis sau interzis de tata sau de mama, dar nu de putine ori simt de la sine cand un lucru este rau.

"Este trist, spunea un copil lui Perez, sa minti si sa nu asculti. Acest lucru nu-i face placere mamei".

La copii si afectiunea este slaba. Ei arata simpatie mai ales fata de obiectele frumoase sau pentru aceia care le ofera o placere, de exemplu pentru micile animale care se lasa prinse si chinuite de ei. Cand credeti ca sunteti iubit de ei, in fond, precum persoanele coruptibile, ei nu fac sa fie atasati de dumneavoastra prin darurile care li se impart si prin speranta de a primi altele noi si nu va vor mai iubi cand speranta de a avea avantaje de pe urma dumneavoastra se va diminua

Cruzimea este una din caracterele cele mai commune ale copilului. Aproape ca nu exista copil, spune Broussais care sa nu abuzeze de forta sa asupra acelora care sunt mai slabi decat el. Acesta este prima sa miscare, dar lamentarile victimei il opresc cand el nu este nascut pentru cruzime, pana cand un nou impuls instinctiv il determina sa comita o noua greseala. In general el prefera raul binelui : este mai mult crud decat bun deoarece simte o mai mare emotie si poate sa-si demonstreze puterea sa nelimitata de aceea si distruge cu placere obiectele neinsufletite. El se distreaza cu chinuirea animalelor, cu inecarea mustelor, sufoca pasarile.

Un alt character care il face pe copil asemanator cu criminalul innascut este acea lenevie intelectuala care nu exclude activitatea pentru placeri si jocuri. Ei se eschiveaza de la o munca continua si, mai ales, de la o munca fata de care ei nu sunt adaptati.

Si acel fundament al megalomaniei si al criminalitatii innascute care este vanitatea excesiva, preocuparea fata de sine insudsi, este foarte mare la copii. Personalitatea micului copil merge pana la egoism, la prezumtie, chiar la pedantism, adeseori cu tendinte de simpatie, de tandrete si de credulitate, ceea ce contribuie ulterior la dezvolatrea simtului moral.

De exemplu, o fetita taciturna, cu o dezvoltare intelectuala mediocra, educata de o mama foarte buna, lipsita cu totul de idei nobile, glumind cu fiica servitoarei sale, ii impunea servicii pretentioase si o certa.

Perez scrie ca la copii, chiar si mersul si vorbirea sunt in mare parte efectul imitatiei. Se imita atat binele cat si raul. Prospero Lucas citeaza exemplul unui copil intre sase si opt ani care si-a sufocat fratele mai mic. Cand tatal si mama s-au reinters acasa si si-au dat seama de nenorocire el s-a aruncat plangand in bratele lor si le-a spus ca a vrut sa imite pe diavol, pe care il vazuse stranguland-o pe Pulcinella.

Din cunoasterea acestor    fapte reiese explicatia naturala a felului in care nebunia morala se origineaza numai in lipsa oricarei reprimari a cruzimilor si in despotismul prezent inca din copilarie, ale carui deprimari, neintrerupte de educatie, nu ar fi decat o continuare.

Lenea, onanismul, orgiile supraexcitarile de orice fel sunt marile statii pe care ei le parcurg pentru a ajunge la acea exaltare speciala, numita nebunie rationala, care ii mana irezistibil la actiune. Atunci leneviei ii urmeaza un curaj nemarginit si la cea mai mica dezaprobare tipa, distrug tot ceea ce le iese in cale si lovesc persoanele care ii inconjoara.

Nebunia morala si tendintele criminale, fiind indisolubil legate, ne putem explica de ce aproape toti marii delincventi si-au mainifestat tendintele depravate inca din copilarie.

Cazuistica arata de ce numarul delincventelor savarsite de copii este departe de a fi redus:

Un baietel, care deja la trei ani avea deprinderi onaniste si ii placea sa sugrume animale, la 5 ani era foarte viclean in a face rau. Cand a vazut ca fratele sau mai mic pierde sange din nas a profitat repede de acest lucru, imbrancindu-l de pe scaun cu fata la pamant, si-a ridicat cu placer mainile si a inceput sa strige: "vreau sa-l ucidpe acest pici, vreau sa vad sange, este singurul lucru care-mi face placere".

Intrebat daca si-ar ucide mama, el a raspuns: " Desigur , ca si cum as iubi-o daca ea nu ma iubeste! Vreau sa o ucid si daca nu pot acum, astept pana ma voi face mare" . (Encephale, 1883)

La 15 iunie1834, in orasul Bellesme, dintr-un put s-a scos cadravul unui copil de doi ani. Dupa doua zile, din acelasi put, s-a scos cadravul unui baiat de doi ani si jumatate. Un tanr de 11 ani, cunoascut in imprejurimi pentru obiceiurile lui perverse, nu intalnea niciodata copii mai mici decat e3l fara sa ii bata sau sa ii chinuie in mii de moduri crude. Acesta ii atrasese succesiv pe cei doi baieti spre buza putului, unde ii aruncase printr-o imbrancire. (Moreau)

Statistica antropometrica si ezio-patologica

Pentru a vedea daca anomaliile fizice intalnite la adulti se regasesc si la criminalii tineri, s-au efectuat cercetari la casele de corectie si la aziluri.

Din acest studiu ar apare ca tipul criminal, caracterizat prin urechi cu toarta, frunte joasa, plagiocefalie, maxilare puternice, asimetrie facial, par pe frunte etc. poate sa urce numarul infractorilor minori la 59% si la 67%    in cazul hotilor; el ar ajunge chiar la 91% daca s-ar tine cont de una sau de alta din aceste anomalii,chiar si izolate, care coincide cu cele ale adultilor. Iar influentele ereditare prevaleaza la acestea intr-o proportie foarte asemanatoare; mai ales acelea ale alcolismului, nebuniei si criminalitatii.

Intotdeauna ramane insa o parte destul de numeroasa de criminali precoci care nu prezinta anomalii ereditare accentuate (54%).

Cesare Lombroso alaturi de Roussel, Barzilai si cu Ferri, blameaza casele de corectie, care ar putea fi numite coruptie oficiala, in schimb considera ca ar fi de un imens avantaj pentru tara ospiciul criminal sau, mai bine chiar, un azil de recuperare perpetuu pentru minorii afectati de tendinte criminale accentuate si de nebunie morala.

Simt moral = facultatea de a deosebi binele de rau.

Nebunie morala = personae cu tulburari de personalitate (psihopati)

Nebunie rationala = desemneaza o gandire fara sens