Notiunea de droguri si clasificarea acestora

Notiunea de droguri si clasificarea acestora

1.- Notiunea de droguri

Vorbirea curenta desemneaza prin droguri produsele si substantele stupefiante definite ca atare si prohibite de legislatiile nationale si internationale.

In sens strict farmaceutic "drogul" este materia prima de origine vegetala, animala sau minerala ce serveste la prepararea anumitor medicamente.[1]

Tot in sens farmaceutic "stupefiantele" sunt definite ca substante care inhiba centrii nervosi provocand o stare de inertie fizica si psihica.[2]

Organizatia Mondiala a Sanatatii include in categoria drogurilor orice substanta chimica absorbita de organism care genereaza schimbari in starea emotionala, in comportamentul si starea functionala a acestuia.

In sensul dat de Conventiile internationale, prin "drog" se intelege o substanta din cele supuse controlului prin Conventia Unica asupra stupefiantelor din 1961, precum si una din substantele psihotrope al caror control este prevazut de Conventia din 1971.[3]

Sensul cel mai apropiat de acceptiunea de "drog" retinut de limbajul comun al omului modern este cel potrivit caruia "drogul este orice substanta susceptibila de a da nastere toxicomaniei".[4]

Pe parcursul evolutiei istorice privind drogurile au survenit schimbari esentiale si in ceea ce priveste continutul lor national, in sensul ca substantele si produsele dependogene s-au disociat in "stupefiante" si "psihotrope". In conformitate cu prevederile Conventiei Unice asupra stupefiantelor din 1961 sunt considerate a purta aceasta denumire generica de droguri "orice substanta naturala sau sintetica ce figureaza pe lista stupefiantelor".[5]

Conventia din 1971 privind substantele psihotrope, asemanatoare in buna masura cu cea din 1961, nu da nici ea o definitie cuprinzatoare a substantelor pe care le vizeaza, facand trimitere la tablourile anexe, in care sunt plasate substantele psihotrope. In aceasta situatie rezulta cu claritate ca acceptiunea de psihotrope este definita in dreptul international prin apartenenta la lista psihotropelor dupa cum stupefiantele sunt identificate prin prezenta lor pe lista stupefiantelor.

Totusi Conventia din 1971 precizeaza ca este apreciata si tratata juridic ca psihotropa acea substanta care poate provoca:

o stare de dependenta;

o stimulare sau o depresie a sistemului nervos central dand nastere la halucinatii sau tulburari ale functiei motrice ori de judecata, de comportament, de perceptie.

Deoarece nu exista o nomenclatura sistematizata, substantele incluse in clasa stupefiantelor naturale nu pot fi grupate in anumite clasificari stricte, asa-zisele droguri care dau aparenta si starea inselatoare de extaz.

O clasificare simpla se bazeaza pe efectul social si are ca punct de plecare efectul nociv in scara descrescatoare.

Alte clasificari propune procesul extinderii consumului si gruparii zonale geografice cu preferintele zonale respective.

Aceste clasificari s-au facut dupa rapoartele statistice si au meritul de a nominaliza substantele stupefiante.

2.- Clasificarea drogurilor

O clasificare a substantelor prohibite este facuta dupa modul de actiune si cel de producere.

2.1.- Dupa modul de actiune:

a.       psiholeptice (depresive): hipnotice, neurolective, tranchilizante;

b.      psihoanaleptice (stimulente): opaicee, amfetamine;

c.       psihodisleptice (halucinogene): halucinogene propriu-zise, halucinogene depersonalizante.

2.2.- Dupa modul de producere:

produse de natura vegetala: opiacee, cannabis, cocaina, peyotl, etc.;

produse de natura sintetica: mescalina, psihocybina, LSD etc.[6]

Alte clasificari au drept criteriu caile de obtinere a drogurilor : produse de natura vegetala sau de natura sintetica si produse semisintetice sau in care se disting trei categorii mari de stupefiante:[7]

produse depresive ale sistemului nervos central;

produse stimulente ale sistemului nervos central;

produse perturbatoare ale sistemului nervos central.

Substantele psihotrope se clasifica in diferite moduri:

dupa substantele din care deriva;

dupa originea lor (naturale, semisintetice si sintetice);

dupa riscurile farmacodependentei si abuzului pe care le prezinta;

dupa efectele de ordin fizic si psihic;

dupa compozitia chimica generala.[8]

Substantele psihoactive care genereaza abuz[9] se impart in noua categorii principale:

stupefiante naturale, semisintetice si sintetice

produsi extrasi din cannabis

cocaina si alte substante pe baza de coca

barbituricele si alte sedative hipnotice

tranchilizante minore

amfetamine si stimulente analoage

LSD si alte halucinogene

droguri asemanatoare sub control (Designer Drugs)

solventi organici si inhalanti.

1.- Stupefiante naturale, semisintetice si sintetice

1.1.- Stupefiante naturale

a.- OPIUL este un produs natural obtinut prin incizia capsulelor de mac nematurizate.

Dupa conventia din 1961, modificata prin Protocolul din 1972 termenul "opiu" desemneaza latexul secretat de macul opiaceu. Majoritatea opiului produs in lume vine din "Triunghiul de aur", regiune din Asia de S-E, incluzand tarile Birmania (Myamnar), Thailanda si Laos. Intre 1960-1970 aceasta regiune a dominat piata rafinarii heroinei pentru Europa de Vest cu 70 de tone pe an.

Macul opiaceu este denumit si "papaver somniferum" si are inaltimea de 0,65 - 1,30 metri. El produce flori albe, roz, violete si purpurii cu patru petale, dar numai cele cu flori albe contin alcaloizi stupefianti.

Alte puncte ale traficului de opiu si heroina sunt:

- "Cornul de Aur", regiune situata in Asia de Sud-Vest cuprinzand tarile Pakistan, Iran si Afganistan;

- Guatemala, India, Mexic, Polonia, CSI si Liban.

La noi, regiunile de cultura favorabile sunt: Campia Moldovei, Campia Timisului, Podisul Transilvaniei.

Pentru recoltare se incizeaza capsulele de mac opiaceu, iar opiul brut se aduna in bulgari sau calupuri. Pentru 1 kg. de heroina sunt necesare 10 kg. de opiu, dar puritatea acestuia este de 80-99%. Ca drog "creator al placerii", opiul se mananca sau se bea ca infuzie, dar din 1700 incoace, el se fumeaza. Exista cateva produse farmaceutice pe baza de opiu: tinctura de opiu camforata care se gaseste rar pe piata ilicita. Majoritatea opiului produs este transformat in morfina, codeina, heroina.

Exista diferite forme de opiu: preparat, medicinal si drosul.

Opiul preparat se obtine prin fierberea si fermentarea opiului brut. Se prezinta sub forma de placi, de batoane sau bucati cu lungimea de 0,20 metri.

Opiul medicinal - concentrat - se prepara pentru a se folosi in scop medicinal, dar se poate amesteca cu alte substante ce compun produsele farmaceutice. Are forma de granule, pudra de culoare alb-galbuie si este solubil in apa si alcool.

Drossul este drojdie de opiu si se obtine prin fierberea in apa a opiului brut si filtrarea opiului calcinat.

Alcaloizii principali din latexul recoltat sunt: morfina (10-14%), narcotina /4-8%), papaverina (0,8-1%), tebaina (0,2-4%), codeina (2-4%) si narceina (0,2%).

b.- MORFINA este un stupefiant cu efect analgezic, este principalul alcaloid al opiului. Peste 100 de ani a fost considerata ca analgezicul cel mai eficace cunoscut de umanitate.

Se obtine din opiul brut, dar si din capsule uscate sau partea superioara a plantei "paie de mac". Este folosita in medicina pentru calmarea durerilor, arsurilor, fracturilor sau durerilor post-operatorii, dar si in ultimele faze ale bolilor incurabile.

Este prima dintre "drogurile albe" obtinute pe cale chimica, de farmacistul german Friedrich Serturner in 1805 care i-a dat numele. Alti cercetatori au aprofundat descoperirea, iar Robinson a propus o formula in 1925, confirmata de Gates si Tschudi in 1956 intr-o sinteza totala.

Efectul morfinei injectate este mai puternic decat efectul obtinut prin intermediul opiului.

c.- CODEINA este un alcanoid izolat al opiului. Cea mai mare parte se obtine prin procedee chimice. Efectele analgezice sunt mai slabe decat ale morfinei. Toxicomaniile generate de codeina sunt rare, deoarece trebuie consumate cantitati mari in timp indelungat. Totusi in tari ca Danemarca, Cehia, Ungaria, CSI s-a semnat folosirea ei sub forma injectabila singura sau cu alte amfetamice. Este materie prima pentru obtinerea altor opiacee: apomorfin, dihidrocodeina si norcodeina. Codeina este drogul antitusiv cel mai popular si de aceea se procura destul de usor.

1.2.- Stupefiante semisintetice

Sunt extrase din morfina sau tetraina.

a.- HEROINA este cel mai puternic alcaloid al opiului. Se obtine prin sinteza din morfina, dar se poate obtine direct din capsulele de mac opiaceu. In 1874 C.R.Wright a sintetizat diacetilmorfina cu efect analgezic de 5-8 ori mai puternic decat al morfinei. Din 1878 firma Bayer incepe sa vanda heroina. Se prezinta sub forma unor pulberi fine, cristaline, de culoare alba, fiind puternic toxicogena, dar poate avea forme si culori diferite: pudra sau substanta granulata de culoare bej, bruna sau maronie.

Ea actioneaza asupra sistemului nervos central. Nu se mai produce licit in nici o tara, deoarece Organizatia Mondiala a Sanatatii a interzis folosirea ei in scop terapeutic. Complicatiile consumului de heroina injectata intravenos sunt: pneumoniile si alte efecte secundare: SIDA, hepatita virala, malnutritia, pierderea greutatii, supradozarea si moartea prin depresie respiratorie. Heroina este expediata aproape pura, dar vanzarea "en-detail" este foarte mult diluata cu lactoza, glucoza, chinina sau amidon.

Se inhaleaza dupa ce a fost incalzita sau se injecteaza dupa dizolvarea in apa sau se prizeaza.

b.- ANHIDRIDA acetica este folosita in industria colorantilor, a acetatului de celuloza, in medicamente si la diferite tipuri de heroina. Oficial s-au luat masuri ca aceasta substanta sa nu ajunga pe maini neautorizate, dar productia anuala de heroina care este in continua crestere demonstreaza contrariul.

O persoana devine toxicomana daca fumeaza 3-5 tigari, cu adaos de heroina, pe zi timp de 3 zile. Anhidrina acetica are aspect de lichid incolor, cu miros intepator, ca otetul.

c.- HIDROMORFONUL sau Dilaudid este un inlocuitor al heroinei deoarece este de 2-8 ori mai activ decat morfina. Are forma de comprimate sau de solutie injectabila.

d.- OXICODONUL sau Recoranul se aseamana cu codeina, dar este mai activ si puternic tocicomanogen. Este eficace pe cale orala, dar se amesteca si cu alte analgezice. Comprimatele se dizolva, reziduurile se filtreaza, iar substanta activa se injecteaza.

e.- HETORFINUL sau Aetorphinum - are efect mai puternic decat morfina. Se foloseste de veterinari pentru imobilizarea animalelor.

1.3.- STUPEFIANTE SINTETICE

A.- Foarte active. Sunt produse tipice de laborator, provenind din cercetarea produsilor cu proprietati analgezice, dar fara sa aiba periculozitatea lor pe planul tolerantei si dependentei.

a.- METADONA (Methodonum) sau Sintalgon difera chimic de morfina si heroina dar are efecte identice cu ele. In ultimul timp s-a folosit in curele de dezintoxicare. Dependenta cauzata de metadona este incrucisata cu cea cauzata de heroina. Ea este un drog de substitutie care evita simptomele sevrajului. Efectele unei doze de metadona absorbita pe cale orala dureaza 24 de ore. Mici cantitati de metadona se vand repede pe strada, deoarece indivizii fara cursul unei cure de dezintoxicare devin farmacodependenti.

b.- RETIDINA (Meperidina) sau Remerol sau Mialgin difera de morfina dar are efecte analgezice asemanatoare. Se foloseste la dureri puternice si se poate administra pe cale orala sau prin injectii. Este rareori cauza principala a toxicomaniei.

B.- Slabe

a.- PROPLOXIFENA (Darvon sau Dalena) este mai putin toximanogen decat celelalte stupefiante si mai putin eficace decat ca analgezic.

b.- PENTAZOCINA (sau Fortral, Pentalgin, Talivin) este un analgezic puternic.

2.- Produsi extrasi din Cannabis

Planta Cannabis Sativa sau "canepa indiana" creste in majoritatea zonelor calde sau temperate, cu o inaltime ce variaza intre 1-3 m.

Frunzele sunt lungi, dantelate, inguste si dispuse in forma de evantai, stralucitoare si lipicioase, iar partea superioara acoperita cu perisori. Varfurile florifere si fructifere, frunzele contin tetrahidrocannabiol.

Acestea pot fi despartite de planta in timp ce ea continua sa se dezvolte, fiind partile plantei ce se vand pe piata ilicita. De asemenea, tija centrala si ramurile principale contin substanta psihoactiva si furnizeaza cannabis de calitate inferioara.

In lume cresc trei feluri de plante de cannabis: Cannabis Sativa, Cannabia Indic si Cannabis Rudelarus. De aceea Conventia unica asupra stupefiantelor din 1961 a stipulat ca prin "planta de cannabis" se intelege oricare planta din genul cannabis.

Se pot obtine:

a.- canabisul sau marijuana ce se compune din ramuri laterale, frunze si flori ale plantei, strivite si uscate;

b.- rezina sau hasisul se realizeaza sub forma de extract prin fierberea plantei in solventi dupa anumite metode; acest extract este comprimat sub forma de "turte de hasis"; in Olanda hasisul este considerat drog tip "soft".[10]

c.- uleiul de hasis este un lichid vascos, uleios, de culoare inchisa si se realizeaza prin distilare repetata cu alcool sau solvent.

Farmacologic, cannabisul este un halogen slab. Caracterul de stupefiant este dat de principiile sale active: Delta 9 - tetrahidrocannabinolul (T.M.C.), cannabinolul (C.B.N.) si cannabidiolul (C.B.D.).

Marijuana sau "iarba de cannabis" contine 4-8% TMC si se fumeaza. Hasisul sau rasina de cannbis contine 40% TMC si se fumeaza sau se injecteaza. Uleiul de cannabis contine 60% TMC si se consuma tot prin fumare.

Cultura ilicita a plantei pentru obtinerea cannabisului erbaceu este practicata larg in America de Nord si de Sud, in Caraibe, in Africa si in Asia de S-E: India, Pakistan, Afganistan, Liban, Algeria, Maroc, Mexic, etc.

Numele si forma sub care se prezinta cannabisul difera de la o regiune la alta. In Asia, cannabisul se numeste Ganja, Charas si Bhrang.

Granja se numesc frunzele tinere si varfurile florifere ale plantei femela, ca si rezina lor, presate sau rulate intr-o masa lipicioasa de forma unei paini rotunde, de culoare verde-inchis sau brun-verzui, cu miros agreabil si gust caracteristic.

Charasul este rezina extrasa din varfurile plantei femela prin zdrobire si frecare, se obtine o pudra gri-alba din care se fac paini si foi subtiri aproape transparente. Ea se poate conserva in blocuri de culoare brun inchis. Rezina se mai numeste Chira sau Shit.

Bhang se numesc frunzele batrane si coapte ale plantei. Ea se fumeaza uneori, dar se fierb si in apa, adaugandu-se unt pentru obtinerea unui sirop. Bhangul este mai putin activ ca Ganja care este mai putin activa ca Charasul.

In Africa de Nord, rezina si varfurile plantei transformate in pudra grosiera se numesc "kif" si "takrouri", iar in Africa Centrala si de Sud frunzele si varfurile se numesc "dagga".

Cannabisul se fumeaza sub forma de tigari, continand cannabis sau amestec de cannabis, tutun si pasta de coca, sau sub forma de tutun pentru pipe, ca hasis.

Fiind consumat de milioane de oameni, este drogul cel mai popular si este baza tuturor traficurilor ilicite.

3.- COCAINA SI ALTI PRODUSI PE BAZA DE COCA

Produsele obtinute din arborele de coca: frunzele de coca, cocaina, pasta de coca, cocaina-baza si crackul sunt stimulenti puternici ai sistemului nervos central si toxicomanogeni puternici.

a.- Frunzele de coca apartin arborelui de coca (Erytrocylon), care este originar din Peru si Bolivia, dar se intalneste si in regiuni ale Africii de Sud. Inaltimea sa atinge 1,50 m. Frunzele sunt netede si ovale si cresc cate 7 pe fiecare tija, sunt utilizate ca stimulent usor, ce suprima foamea si oboseala, de consumatorii andini in agricultura si minerit. Frunzele de coca contin 0,5-1% cocaina.

b.- Pasta de coca este un produs intermediar al transformarii frunzelor de coca in cocaina. Se obtin cristale de cocaina de 40-50% puritate.

In Africa de Sud se consuma sub numele de Basuco, Susuko, pasta de cocaina sau pasta.

c.- Cocaina este principalul alcolocol al frunzelor de coca si se extrage din acestea prin procedee chimice. Se prezinta sub forma de pudra cristalina, alba, asemanatoare zapezii.

Pe piata ilicita se amesteca cu acid boric sau bicarbonat de sodiu. Se poate priza sau poate fi injectata intravenos. Consumul cronic de cocaina antreneaza aparitia unei hiperstimulari, unele dereglari digestive, pierderea apetitului, a greutatii, aparitia convulsiilor si psihozei paranoice. Prizandu-se repetat, se distrug mucoasele si se perforeaza septul nazal. Uneori se consuma impreuna cu heroina, amestecul rezultat numindu-se "speedball".

Are denumiri diferite: Alfacocaina, Betacocaina, Benzoilmetiecgonica, Metilbenzoilecgonina, Olanda-cocaina-drog-tip "hard".[11]

Clorhidratul de cocaina se obtine prin tratarea cocainei-baza purificata cu acid clorhidric. Se cunosc si alti derivati: sulfatul si nitratul de cocaina. Se utilizeaza in:

-interventii chirurgicale scurte (oculare, nazale, faringiene);

-in stomatologie;

-in interventii de laborator (pulmonare, gastrice, urologice si genitale).

La noi este admisa folosirea cocainei in medicina.

d.- Cocaina-baza. Pentru producerea ei se trateaza cocaina vanduta pe strada sub forma de clorhidrat cu o baza. Ea este dizolvata in solvent de eter si se cristalizeaza. Are efecte rapide si provoaca o euforie mai mare decat cea obisnuita daca se fumeaza.

e.- Crackul se obtine din clorhidratul de cocaina, cu ajutorul amoniacului sau al bicarbonatului de sodiu; amestecul se incalzeste.

Se obtine cocaina-baza sub forma de cristale. El nu este cocaina pura deoarece bicarbonatul de sodiu diminueaza puritatea clorhidratului de cocaina. Se numeste crack dupa zgomotul produs.

4.- BARBITURICELE SI ALTE SEDATIVE HIPNOTICE

a.- Barbituricele sunt o categorie de droguri derivate din acidul barbituric ce se obtine prin condensarea acidului molanic si a ureei.

Se utilizeaza in scop terapeutic ca sedative, hipnotice si anticonvulsivante. Sunt clasificate in compusi cu efecte lungi, de durata medie, scurta sui ultrascurta. Se cunosc peste 2500 de substante barbiturice, dintre acestea 50 vanzandu-se in scopuri medicale, iar 12 fiind considerate substante psihotrope.

Dintre acestea, fenobarbitalul sodic se vinde in unele tari sub forma de supozitoare, iar barbitalul sodic, sub forma de pudra ca reactiv tampon.

Se utilizeaza in amestec, fie cu alte barbiturice: amobarbitul sau secobarbitul sau cu cofeina, efedrina, codeina, teofilina si aspirina.

Sunt puternic toxicomanogene, ducand la toleranta si independenta. Servrajul produs de ele duce mai repede la moarte decat cel indus de alte stupefiante. O supradoza poate provoca coma si moartea.

b.- Metaqualona a fost preparata prima data in 1951 si introdusa in circuitul farmaceutic in 1965 ca somnifer, metoxicomanogen si nebarbituric.

Metaqualona s-a obtinut prin sinteza in 1960 si se procura legal in Europa. Se pot obtine ilicit prin deturnarea lor din comertul legal si prin producerea ilicita in laboratoarele clandestine. In ultimii ani au fost deturnate cantitati mari de metaqualona pura si de diverse preparate.

Sub forma pura, acestea se gasesc sub forma de capsule, comprimate si pudra, fabricate licit si ilicit. Consumate in cantitati (doze) mari, fac vorbirea greoaie, mersul instabil, antreneaza somn profund, o tendinta de cadere sau de scapare a obiectelor din mana.

5.- TRANCHILIZANTELE MINORE

Constituie un grup de substante depresoare ale sistemului nervos central aparute incepand cu anul '50. Sunt utilizate pentru efectul calmant si actiune anxiolitica eficace, impotriva tranchilizantelor majore care sunt agenti antipsihotici, folositi in tratarea tulburarilor mentale grave.

Ele cuprind substantele: diazepam (Valium, T-quil), memprobamat (Miltown, Meprosan, Equinol, Equagesic), clordiazepoxid (Merium, Libritales, Librax) clorhidrat de hidroxizin (Antrax, Marax).

In doze excesive, consumate timp indelungat, pot aparea dezorientarea, dezordinea, tulburari de memorie, dublarea imaginii, alterarea personalitatii si chiar dependenta. Dozele puternice pot produce reducerea functiilor respiratorii, coma si moartea. Intre ele si celelalte substante depresive exista toleranta si dependenta incrucisata. Benzo-diazepimele se utilizeaza licit ca tranchilizante anticovulsive si hipnotice.

Toti cei 33 de derivati ai benzo-diazepimelor au forma de capsule sau comprimate. Exista si exceptii: clorazepamul este in flacoane de seringa de injectat cu unica folosinta. Temazepamul are forma de capsule de gelatina moi si solutie de polietilena glicol pentru injectare.

Clordiazepamul se vinde in forma pura si de clorhidrat: capsule, comprimate si fiole, clorhidratul de medazepam si cel de flurazepam se comercializeaza ca produse farmaceutice ilicite. Diazepamul este cel mai rapandit: el se gaseste sub forma de capsule, solutie apoasa sau in solutie de polietilenglicol pentru injectare, sirop si supozitoare. Se mai gasesc clorazepam monopotasic si dipotasic. Pe piata ilicita exista si amestecuri: clordiazepoxid-amitriptilina si clordiazepoxid-bromura de clidinium.

6.- AMFETAMINA SI STIMULENMTE INRUDITE

Au fost sintetizate in Germania inca de la inceputul secolului si s-au folosit pentru tratarea obezitatii.

Constatandu-se efectele lor puternice asupra psihicului ce duceau la dependenta, incepand cu 1950 s-au pus sub supraveghere atenta productia si desfacerea fenilchilaminelor.

Au forma de comprimate, pulberi, sau lichide absorbindu-se pe cale orala sau prin injectare intravenoasa.

Reprezentantii principali sunt: ametamina, metilamfetamina, dimetoxi­amfetamina (DMA), metilendioxiamfetamina (MDA) si metilendioximetil­amfetamina (MDMA) sau ecstacy (XTC). Puritatea lor este de 90-99% dar la consumator ajung cu puritate de 40%, fiind diluate cu glucoza, lactoza, manitol.

Produsii intalniti frecvent dupa 1980 au fost fenmetrazina, dendimetrazina, fenetilena si pemolina. Consumatorii devin guralivi, veseli, nervosi, excitabili si agitati deoarece, prin consum, se inlatura somnolenta si se maresc reflexele.

Clorhidratul de metamfetamina are forma unor comprimate si se gaseste in solutie sterila pentru injectare, avand culoarea alba, violeta, bruna.

Sulfatul de amfetamina are culoarea alba, roza, bruna sau galbena, deoarece depinde de cantitatea de impuritati si de adulteranta (substante falsificatoare).

7.- LSD SI DROGURILE HALUCINOGENE

Sunt droguri car actioneaza asupra sistemului nervos central (SNC) si produc modificari ale dispozitiei si perceptiei de la iluzii senzoriale pana la halucinatii, declansand reactii psihotice, ca pierderea contactului real, halucinatii si achizofrenie.

a.- LSD (dietilamida acidului dextro-lisergic). Este un drog semisintetic cu proprietati halucinogene, din categoria drogurilor psihedelice.

A fost descoperit in anii '30, fiind utilizat mult timp ocazional si experimental in tratarea tulburarilor psihice. Nu se mai foloseste licit de 20 de ani, iar produsele ce au la baza LSD provin din laboratoare clandestine.

Aceste laboratoare utilizeaza mijloace rudimentare pentru producerea acestuia si au acid lisergic, tratat de ergotamina, azot de metilformamida si dietilamida.

Se prezinta sub forma unui lichid incolor, insipid si inodor, dar si ca pudra alba, casanta, sub forma de pilule mici, ori comprimate mici albe sau colorate si capsule.

Se consuma pe bucati de zahar sau se conserva pe hartie sugativa, pe timbrele postale sau fluturasi adezivi. O doza obisnuita este 100-200 micrograme, dar toxicomanii care au un anumit nivel de toleranta pot absorbi doze de 2000 micrograme. Dupa consumare, la unii indivizi apare fenomenul "flashback", in care se simt ca niste fiare haituite, deoarece experimenteaza fenomene neasteptate de "calatorie" si resimt efectele anterioare ale LSD-ului fara ca ei sa absoarba vreo doza din acest drog.

A fost introdus prima data in anii '60 pe diversi suporti absorbanti, ca de exemplu zaharul cubic, sugativa sau alta hartie absorbanta (blotter acid) ori cu pudre farmaceutice interne din continutul capsulelor de gelatina. Se intalnesc diferite tipuri de reprezentare: "window pans" (ochi de geam) si "piramide".

Continutul comprimatelor variaza intre 20-500 micrograme. Predomina totusi tipul "microunda" cu diametrul de 1,6 mm, de forma rotunda ce contine 100 micrograme.

In 1943 Alfred Hofman sintetiza un derivat al acidului lisergic. In acest timp a inceput sa prezinte halucinatii din cauza dietylaminei acidului lisergic - LSD 25, de zece ori mai puternic decat mescalina. Nu s-au semnalat cazuri de farmacodependenta.

b.- Psilocybina si ciupercile psilocylee

Psilocina si Psilocybina sunt estrase din ciuperca halucinogena Psilocybe Mexicana. Actiunea Psilocybinei se situeaza intre cea a mescalinei si cea a LSD-ului. Efectul produs apare dupa 15 minute de la absorbtie, iar durata este de 5-6 ore. Nu se cunoaste nivelul de toleranta sau de farmacodependenta.

Pe vremea aztecilor, acestia consumau ciuperci "sacre" in ritualuri magice si cu caracter scaramental, fiind denumite "Teonanacatl" (carne divina).

Din genul Psilocybe se cunosc peste 140 de specii diferite din care 80 contin substante psihotrope. Cresc in Africa, la tropice si in zonele temperate. Dintre toate speciile, doua sunt importante: Psilocyba semilanceata si Psilcyba cubensis.

Psilocyba semilanceata, "Libery caps", se int'lneste in centrul Europei, America de Nord, CSI si Australia, crescand pe soluri ierboase, pe campurile de langa ferme, dar si pe islazuri si pasuni.

c.- Mescalina este derivat al feniletilaminei si principalul alcaloid al cactusului Peyotl (Lofohophofora Williamsii). Cactusul contine pana la 30% mecalina cu concentratie 0,5-1%. Este de 2,3 ori mai puternica decat LSD-ul si se consuma pe cale orala, se fumeaza sau se injecteaza pe cale intravenoasa. Se sintetizeaza in laboratoarele clandestine, intalnindu-se in SUA si Europa sub forma de sulfat si clorhidrat. Batonii de mescal (Peyotl) sunt bucati in forma de discuri ce se gasesc in majoritatea pietelor ilicite de droguri.

d.- MDA (metilendioxyamfetamina) este un drog sintetic si semisintetic in acelasi timp, putand fi toxic si mortal.

e.- DMT (dimetrilriptamina) se fabrica prin sinteza din semintele unor plante din Antile si America de Sud. Are forma unei pudre cristaline sau a unei solutii si se amesteca cu tutun si cu patrunjel. Efectele sunt mai slabe si cu durata mai redusa decat ale LSD-ului.

f.- Feniciclidina (PCP) este un stimulent al sistemului nervos central cu proprietati anestezice, analgezice si halucinogene. In stare pura are forma unei pulberi albe, dar are si forma lichida, comprimate si capsule. Efectele sunt de detasare, de instrainare de cadrul in care traiesc, mahmureala, dificultati de vorbire.

8.- DROGURI ASEMANATOARE AFLATE SUB CONTROL (DESIGNER DRUGS)

Acestea sunt substante "lucrate" cu structura chimica usor modificata, ale substantelor aflate sub control: meperidina, fentanyl si amfetaminele.

Acestea sunt mai active decat substantele de origine, deseori contaminate si puternic toxicomanogene. Exista diferite varietati care distrug celulele creierului, induc simptomele bolii Parkinson si accelereaza imbatranirea, paralizeaza pe cei ce o consuma si sunt de 6000 de ori mai active ca heroina, producand moartea.

Incepand cu anii '80 apar diferite nume "folclorice" cum este heroina sintetica. Unele se inrudesc cu amfetamina; cele mai popular sunt metilendioxy­amfetamina - MDA - si metilendioxymetaamfetamina - MDMA - XTC. Din 1988, prin recomandarea Organizatiei Mondiale a Sanatatii sunt sub control international.

9.- SOLVENTI ORGANICI SI INHALANTI

Cuprind un ansamblu de compusi puternic volatili car actioneaza ca depresive ale sistemului nervos central.

Exista in stare gazoasa la temperatura mediului ambiant sau in stare lichida ce se evapora rapid in contact cu aerul. Cei mai utilizati sunt: diluantii pentru vopsele si decapantii pentru coloranti, adezivii, benzina, kerosenul si alti compusi petrolieri, lichidele folosite pentru curatat pete, benzina pentru brichete si alti aerosoli, diversi alcooli sui acetati: toluenul, acetona, tetraclorura de carbon, cloroformul, eterul etilic si benzenul.

Consumand doze mari, au loc efecte stimulente inhibante, pierderea cunostintei sau deces. Se folosesc o data cu ingerarea tranchilizantelor, etc. ceea ce duce la marirea riscului.

Noi toti suntem egali in fata drogurilor. Unii oameni au nevoie de ani pentru a fi "corupti" de droguri, pe cand altii cad victime inca de la prima incercare. Aceasta inegalitate poate avea radacini in traumele din copilarie sau in predispozitia naturala a unui individ sensibil la stres care devine neputincios in fata problemelor vietii. Actiunea acestui flagel are un deznodamant fatidic: toxicomania, rezultatul provocat fiind de cele mai multe ori acelasi - detasarea temporara a omului de problemele vietii si plasmuirea unei lumi artificiale a dorintelor lui, plina de extaz si care senzatie este absenta in viata cotidiana. Mecanismul de antrenament provoaca interventia unei parti din functiile memoriei: amintirea stimulativa de placerea incercata conduce la o dorinta necontrolata de regasire.

Cauza dependentei ei consta in obsesie prin nevoia de a consuma drogul ce a produs acea stare. De obicei drogurile produc dependenta mai mult sau mai putin pronuntat. Repetarea drogarii perturba grav functiile organismului. In prima faza, totul se petrece "in cap", apoi corpul, obisnuit cu drogul are nevoie de o noua doza. In aceasta faza apare dependenta fizica ce se manifesta prin tulburari intense si dureri ale organismului ce nu are alta scapare decat luarea altei doze. Explicatia consta in centrii nervosi care regleaza functiile vitale: somn, digestie, respiratie, care, fiind lipsiti brusc de drog incep sa lucreze la maxim pentru a stabili echilibrul organismului fara ajutorul drogurilor. Pentru dezintoxicare, individul suporta 4-5 zile de suferinte groaznice, ajungand la concluzia ca "daca inainte ma drogam pentru a-si fi bine, acum o fac pentru a opri raul".[12]

Dupa estimarile facute, pe intreg globul exista peste 100 de milioane de toxicomani[13]. Consecintele nefaste ale drogurilor cum sunt afectiuni psihice si organice grave, depersonalizarea si degradarea omului, se asociaza frecvent cu savarsirea de omoruri, talharii, violuri, atacuri etc. "betia alba" fiind factor principal de mortalitate.

Efectele consumului de droguri sunt, in mare, urmatoarele:

scaderea randamentului in munca;

cresterea bolilor grave, cum este SIDA;

consumurile ridicate ale tratamentelor de dezintoxicare;

deturnarea unor sume imense de bani din circuitul economic normal;

cheltuieli pentru intretinerea si dotarea fortelor abilitate de combatere a flagelului - compromiterea unor institutii ale statului, prin coruperea unor functionari publici, santaj sau atragerea unor banci pentru spalarea banilor murdari - existenta sinucigasilor in randul toxicomanilor.[14]

Traficul de stupefiante isi arunca tentaculele aproape in fiecare sector al activitatii economice, sociale si politice.[15]