Personalitate si socializare

Personalitate si socializare

Pentru inceput sa vedem care sunt factorii dezvoltarii personalitatii:

Mostenirea biologica: Copilul se naste cu anumite preconditionari rezultate din combinarile genetice ale parintilor si din influentele exercitate asupra fatului in timpul sarcinii. Cercetarile mai recente au pus in evidenta ca ereditatea are un rol foarte important in determinarea anumitor trasaturi de personalitate (cum ar fi inteligenta) si putin important in determinarea altor trasaturi (sociabilitatea, atitudinile, interesele, controlul impulsurilor etc.). Cat priveste posibilele legaturi de determinare intre trasaturile fizice si cele comportamentale, pana in prezent nu s-a putut oferi o explicatie stiintifica riguroasa care sa probeze existenta unor asemenea corelatii statistice.

Mediul fizic: Desi mediul fizic a fost considerat de multe teorii mai vechi ca fiind un factor determinant in modelarea personalitatii, nu s-a putut proba existenta unor legaturi cauzale intre conditiile mediului fizic si personalitate. In toate tipurile de mediu pot fi intalnite toate tipurile de personalitate. Conditiile de mediu, insa, pot influenta anumite trasaturi de personalitate (persoanele ce traiesc in zone sarace in resurse au un comportament mai agresiv decat cele ce vietuiesc in nise ecologice bogate).

Cultura: Constituie unul dintre factorii importanti de modelare a personalitatii. Trasaturile culturale ale unei societati genereaza anumite particularitati in socializarea copiilor. Prin utilizarea unor elemente si mecanisme socializatoare comune, se formeaza trasaturi comune de personalitate sau o configuratie de trasaturi de personalitate tipica pentru membrii unei societati (in viziunea lui Ralph Linton, aceasta poarta numele de personalitate de baza).

Experienta de grup: Supravietuirea biologica a copilului nu este posibila fara ajutorul adultilor, iar devenirea sa ca fiinta sociala nu este posibila in afara interactiunii cu un grup. Grupul si, in primul rand, parintii, asigura copilului satisfacerea nevoilor fiziologice si afective. Privati de afectivitate, copiii se dezvolta anormal si ajung la comportamente asociale sau antisociale. Interactiunea cu grupul permite copilului sa-si formeze imaginea despre sine. Imaginea pe care o au oamenii despre ei insisi este in mica parte determinata de dimensiunile obiective ale personalitatii lor si in mare parte de "oglinda" pe care societatea, grupul le-o ofera pentru a se privi.

Experienta personala: Personalitatea individului este influentata si de experienta proprie de viata. Fiecare individ are o experienta personala unica, prin care el se deosebeste de ceilalti indivizi. Experientele de viata nu se cumuleaza in mod simplu; ele se integreaza. O experienta noua de viata este traita si evaluata din perspectiva experientelor trecute si din perspectiva normelor si valorilor socializate si internalizate (care functioneaza ca o adevarata grila perceptiva). Experienta personala nu este niciodata incheiata pe parcursul vietii individului. Experienta trecuta poate fi reevaluata din perspectiva noilor experiente, producandu-se modificari de atitudini si de comportamente si, prin aceasta, modificari de personalitate.

Procesul de socializare

Socializarea este un proces de interactiune sociala prin care individul dobandeste cunostinte, valori, atitudini si comportamente necesare pentru participarea efectiva la viata sociala. Socializarea este modalitatea prin care un organism biologic este transformat intr-o fiinta sociala capabila sa actioneze impreuna cu altii. Transferul de cultura de la o generatie la alta se face prin intermediul socializarii.

Principalele tipuri de socializare:

Socializarea primara: incepe din primele zile de viata (R38) si consta intr-un proces prin care persoana dobandeste informatiile si abilitatile esentiale pentru a participa la viata sociala cotidiana si isi formeaza eul.

Socializarea anticipativa: inainte de a exercita un anumit rol, individul parcurge o perioada de pregatire in care invata comportamentele pretinse de noul rol, drepturile si indatoririle asociate acestuia. Acest proces de pregatire pentru noul rol este denumit socializare anticipativa. Se realizeaza prin intermediul familiei, scolii etc.

Resocializarea: consta intr-un proces de invatare a unor roluri noi si de abandonare a unor roluri anterioare (R39). O persoana care iese la pensie isi abandoneaza o mare parte din rolurile anterioare si intra intr-un nou rol, cel de pensionar.

Socializarea speciala realizata in institutiile totale: Institutiile totale (concept introdus de Erving Goffman) sunt locuri in care oamenii sunt izolati de restul societatii pentru o perioada lunga de timp si in care comportamentele lor sunt strict reglementate (o manastire, un penitenciar, serviciul militar etc.) (R41) (R42)

Socializarea pozitiva: Este cea conforma cu valorile, normele si asteptarile sociale dezirabile si promovate de catre societate. Mai este numita si socializare concordanta.(R40)

Socializarea negativa: Este cea contrara asteptarilor, valorilor si normelor sociale generale, dar conforma cu cele ale unui grup periferic sau ale unei anumite subculturi. Mai este numita si socializare discordanta.

Agentii socializarii

Familia: este nu numai locul in care copilul se naste si traieste prima perioada din viata, dar si principalul agent al socializarii. Ea este intermediarul dintre societatea globala si copil, locul in care se modeleaza principalele componente ale personalitatii. In socializarea realizata la nivelul familiei, un rol important il are imitatia. De asemenea, socializarea familiala se face si in functie de rolul pe care parintii il anticipeaza pentru copiii lor. Cercetarile recente de sociologia familiei arata ca, in societatile urbane moderne, familia a pierdut o parte din importanta sa socializatoare traditionala.(R64)

Grupurile perechi: sunt formate din persoane care au aproximativ aceeasi varsta (R43). Se manifesta ca agenti puternici de socializare, mai ales in perioada copilariei si adolescentei. Grupurile perechi ofera copiilor posibilitatea sa se manifeste independent, in afara controlului parintilor. Spontaneitatea copiilor, limitata sau cenzurata de catre adulti sau autocenzurata, se manifesta liber, in absenta adultilor. Grupurile perechi ofera copiilor posibilitatea sa interactioneze ca egali, ca parteneri de cooperare si competitie cu acelasi statut.

Scoala: este un agent socializator complex, care ofera atat informatii, calificari, cat si un intreg climat valoric si normativ, formal si informal. Elevii si studentii invata nu numai din cele prezentate de profesori, dar si din interactiunea cu ceilalti elevi si studenti, din comportamentul afectiv al profesorilor, din modul de organizare a scolii.

Mijloacele de comunicare in masa: tind sa devina, in societatile dezvoltate, unul din principalii agenti de socializare. Ele au atat efecte pozitive, cat si efecte negative; efectele lor socializatoare sunt in dependenta cu continutul mesajului (R44). Copiii care privesc la televizor emisiuni prosociale sunt mai dispusi pentru cooperare, ajutor, prietenie, decat cei care privesc emisiuni cu un continut neutru sau in care se prezinta comportamente violente.

Socializarea mai poate fi realizata si de catre organizatiile religioase, politice, de asociatii voluntare si, in mod difuz, de ansamblul comunitatii in care traieste individul.

Avand o anumita ereditate, traind intr-un anumit mediu si sub actiunea unor combinatii foarte diverse de agenti socializatori, fiecare individ are o experienta socializatoare unica si o personalitate unica.