Politici sociale destinate combaterii saraciei

Politici sociale destinate combaterii saraciei

Obiective:

Acest capitol isi propune abordarea diferitelor conceptii asupra saraciei si identificarea problemelor sociale carora le da nastere saracia in scopul unei mai bune abordari a politicilor sociale din domeniu.

Saracia - perspectiva istorica

Gandirea occidentala, in privinta saraciei, oscileaza intre plasarea responsabilitatii pentru saracie in intregime asuprea oamenilor saraci si localizarea ei in conditiile sistemice, dincolo de controlul indivizilor. Inca din evul mediu, fiecare din cele doua puncte de vedere principale au dominat pe rand, insa fiecare moment a avut caracteristicile sale unice. Similaritatile si diferentele existente in versiunile saraciei pot fi surprinse in diversele forme ale pietatii medievale, individualismului salbatic, sistemului bunastarii si individualismului contemporan.

Conceptii asupra saraciei

Abordarea biologica

Faptul ca aprecierile de natura biologica au fost puse in relatie cu supravietuirea sau cu eficienta in munca nu trebuie sa ne mire pentru ca ele au fost frecvent utilizate in definirea pragului saraciei. Abordarea biologica a fost supusa unei critici aspre in ultima perioada.

Iata cateva probleme legate de acest subiect:

- exista variatii semnificative legate de caracteristici fizice, conditii climaterice si imbracaminte. In realitate este greu sa definesti necesitatile nutritionale pentru un anumit grup intr-o regiune specifica.

- itemii non-food sunt greu de definit. Problema poate fi partial rezolvata prin aprecierea partii din bugetul unei persoane sau a unei familii care va fi cheltuita pe mancare. Aceasta proportie variaza insa si ea nu numai in relatie cu cultura si obiceiurile regiunii dar si cu preturile relative si cu existenta bunurilor si serviciilor

Saracia ca judecata de valoare

Opinia potrivit careia saracia este o judecata de valoare a aparut destul de frecvent si cu o insistenta deosebita in studiile mai multor autori. Saracia este condamnata din perspectiva moralitatii care inspira diverse tipuri de comportamente si de actiune sociala.

Saracia ca inegalitate

Ideea ca saracia este in mod esential legata de inegalitate a capatat o anumit caracter de plauzibilitate. De altfel, transferurile de la cei bogati spre cei saraci au dus aproape intotdeauna la o scadere a saraciei. Chiar pragul saraciei folosit pentru a identifica pe cei saraci trebuie stabilit in acord cu standardele contemporane ale comunitatilor respective, astfel incat saracia poate fi privita ca inegalitate intre grupul cel mai sarac si restul comunitatii fara ca inegalitatea si saracia sa poata fi reduse una la alta. Inegalitatea poate fi prezenta in analiza saraciei dar aceasta nu inseamna ca cele doua concepte pot fi puse intr-un raport de echivalenta.

Deprivarea relativa

Conceptul "deprivarii relative" a fost fructificat cu succes in analiza saraciei din perspectiva sociologica. In cadrul termenului de "deprivare relativa" exista cateva aspecte distincte. Una din ele priveste contrastul dintre "sentimentul de a fi deprivat" si "conditiile deprivarii". Peter Townsend apreciaza ca termenul de "deprivare relativa" poate fi folosit intr-un sens obiectiv pentru a descrie situatii in care oamenii poseda mai putin decat altii dintr-un atribut dorit, fie acesta un venit, un loc de munca sau putere.

Perspectiva politicilor publice in combaterea a saraciei

Masurarea saraciei este bazata pe anumite standarde. Ele sunt standarde de politica publica ce reflecta fie obiectivele politicii aflate in functiune, fie opinii asupra modului in care ar trebui sa functioneze politica. Apar aici doua dificultati. Mai intai, procesul de elaborare a unei politici depinde de un numar de influente dincolo de notiunile care trebuie sa prevaleze intr-un asemenea caz. (natura guvernului, sursele puterii sale, fortele exercitate de alte

organizatii). In al doileq rind se au in vedere de asemenea o serie de factori ce pot influenta eficienta unei politici publice, factori legati de slabiciuni ale pietei si guvernarii.

Definirea problemelor sociale, a saraciei in primul rand, reprezinta un element important dar nu este decat un pas in formularea politicilor publice. Capacitatea sistemului

de a combate eficient saracia, efectele sale asupra grupului tinta, a beneficiarilor, trebuie sa depaseasca greutati numeroase si complexe. Adoptarea politicilor capata fortaprin implementare. Implementarea descrie eforturile intreprinse pentru realizarea obiectivelor, eforturi care nu conduc intotdeauna la atingerea scopurilor propuse. Esenta problemei implementarii consta in distributia elementelor politicii astfel incat aceasta sa produca efectele intentionate. O autoritate publica ineficienta si externalitati fiscale intr-un mediu marcat de distributia inegala a bunurilor publice reprezinta amenintari majore pentru functionarea unei politici publice de combatere a saraciei. In al doilea rand, chiar daca politica inseamna doar recomandari pentru o politica publica, apar totusi probleme in intelegerea si tratarea saraciei pentru ca recomandarile politicii depind de evaluarile politice, economice si administrative.

Operationalizarea conceptului de saracie

Operationalizarea adecvata a conceptului de saracie depinde partial de modul in

care are loc identificarea problemei. Conceptul trebuie sa fie tradus in termeni utilizabili, selectandu-se indicatorii ce vor reflecta cat mai bine conceptul de saracie. Unul dintre cele mai cunoscute exemple in Marea Britanie este utilizarea standardului de saracie denumit tested-means benefit. El a devenit, datorita autoritatii stiintifice a lui Townsend, un standard national care a fost apoi adoptat si in alte tari. Unul din motivele care a dus la acceptarea si adoptarea acestui standard poate fi explicat prin faptul ca utilizarea unui prag de venituri pentru a defini saracia nu implica efectuarea unei cercetari fundamentale. Familiile personelor cu handicap, spre exemplu, se gasesc intr-o mai mare probabilitate de a se situa sub pragul

de saracie. Aceasta nu ne spune cu exactitate cate persoane cu handicap se afla sub pragul de saracie sau cat de mare este saracia acestora, dar criteriul este suficient pentru a identifica persoanele cu handicap ca grup vulnerabil din perspectiva saraciei.

Identificarea saraciei

Saracia poate fi identificata, in general, prin doua mari aspecte: prezenta deprivarii si lipsa de control asupra resurselor. Identificarea deprivarii poate fi abordata direct si indirect. a) Identificarea directa este realizata prin clasificarea anumitor tipuri de probleme ca serioase atingeri la adresa bunastarii unui tip asociat cu saracia.

b) Identificarea indirecta este legata de asocierea saraciei cu factori, cauze si consecinte cum ar fi somajul, boala, nivel scazut educational.

Saracia este un fapt multidimensional si nu poate fi descris doar prin venitul scazut. Marimea venitului este mai putin importanta decat regularitatea si stabilitatea sa.

Definitii operationale

Cercetarea asupra saraciei se bazeaza pe o serie de presupozitii si definitii asupra unor aspecte sau probleme ce par a traduce conceptul in practica si a-l face operational.

Booth: descrierea calitativa a saraciei

Charles Booth a exercitat o influenta considerabila asupra dezvoltarii Scolii de Sociologie de la Chicago si a inspirat numeroase anchete sociale de la sfarsitul secolului al XIX-lea si de la inceputul secolului al XX-lea. Se considera ca studiul modern al saraciei incepe cu studiul lui Booth - Life and Labour of the People of London - inceput in 1886 si terminat in 1903. Booth nu a incercat sa defineasca saracia in raport cu un standard prescris ci a cautat mai degraba sa descrie conditia oamenilor saraci. El si-a fundamentat analiza sa asupra saraciei pe impartirea dintre opt clase: clasa cea mai de jos a muncitorilor ocazionali, posesorii de venituri nesigure, venituri intermitente, venituri regulate mici, venituri regulate standard, clasa muncitoare superioara, clasa de mijloc inferioara, clasa de mijloc superioara. Booth nu a utilizat un criteriu bine definit in stabilirea claselor. Ele reprezinta mai mult rodul unor observatii care au permis diferentierea grupurilor potrivit stilurilor de viata. Booth a utilizat un ''prag al saraciei'' prin care distingea individul sarac de ceilalti. El a stabilit acest prag la 18-21 de silingi pe saptamana dar nu l-a determinat in functie de nevoi. Pragul reprezinta mai mult o estimare a nivelului de venit care sa previna saracia.

Rowntree si ''abordarea biologica''

Definitia data de Seebohm Rowntree pragului saraciei a fost puternic influentata de dezbaterile asupra cercetarilor lui Booth. El si-a propus sa contribuie la dezbaterea publica asupra naturii si extinderii saraciei in York mai ales in ''Poverty: A Study of a Town Life'' din 1901, ''The Human Needs of Labour'' din 1937, ''Poverty and Progress'' din 1941, ''Poverty and the Welfare State'' 1951, ''English Life and Leisure: A Social Study'', 1951. Rowntree practica distinctia dintre saracia primara si secundara. Saracia primara caracterizeaza persoanele care nu au un minimum de venituri prin care sa-si asigure nevoile minime de subzistenta. Saracia secundara apare atunci cand veniturile indivizilor desi nominal fac fata nevoilor minime, ele nu ating standardele din cauza modelelor lor de comportament si cheltuieli

Townsend - saracia ca ''deprivare relativa''

Studiul lui Peter Townsend, Poverty in the United Kingdom, este considerat ca unul din cele mai importante. Townsend incepe cu identificarea a 60 de factori care par a fi asociati cu saracia si apoi foloseste o analiza statistica pentru a selecta 12 factori care par a fi cel mai puternic asociati cu venitul scazut:

1. nu a avut o saptamana de vacanta departe de casa in ultimele 12 luni.

2. (Doar adultii). Nu a avut nici o ruda si nici si nici un prieten invitat acasa pentru o masa sau o gustare in ultimele doua saptamini.

3. (Doar adultii). Nu a iesit in ultimele patru saptamani la un prieten sau o ruda pentru o masa sau o gustare.

4. (Doar copiii). Nu a venit nici un prieten sa se joace sau la un ceai in ultimele patru saptamani.

5. (Doar copiii). Nu a avut o petrecere la ultima aniversare.

6. Nu a avut o dupa-amiaza sau o seara in afara caminului pentru distractie in ultimele doua saptamani.

7. Nu are carne proaspata patru zile pe saptamana.

8. In ultimele doua saptamani a trecut printr-o zi sau doua fara pranz gatit.

9. Nu a avut micul dejun gatit in majoritatea zilelor saptamanii.

10. Gospodaria nu are frigider.

11. Gospodaria nu are de obicei un Sunday joint (trei din patru)

12. Gospodaria nu are pentru ea singura patru amenuitati: toaleta cu apa, chiuveta, baie fixa sau dus, masina de gatit cu gaz sau electrica.

Mack and Lansley: standarde consensuale

Una din importantele dezvoltari inregistrate in progresul cunoasterii empirice este standardul consensual al saraciei . Modul in care oamenii traiesc nu duce in mod necesar la ceea ce ei cred despre stilurile de viata. Mack si Lansley au incercat sa stabileasca norme pornind de la aprecierile oamenilor asupra aceea ce este necesar si nu de la studiul comportamentului acestora. Efortul celor doi cercetatori cauta sa rezolve controversele legate de standardele care ar trebui aplicate in acord cu opinia publica.

Patrick Valtriani: saracia disjunctiva

Patrick Valtriani (Un concept de pauvrete disjonctif. Economie appliquee) subliniaza faptul ca saracia poate fi inteleasa ca un fenomen cumun cost economic si social pentru comunitate reflectata in situatia indivizilor si gospodariilor, marcata prin insuficienta resurselor, excluderea de la un mod de viata material si cultural dominant si precaritatea statului social. Precaritatea evoca ideea fragilitatii statutului intr-unul sau in mai multe domenii legate de venit, locuinta, sanatate, loc de munca sau altele cu potential important in viata indivizilor si grupurilor sociale.

Aceasta situatie exprima existenta a trei saracii, monetara, sociologica si psihologica reflectate in insuficienta capitalului economic (venituri, patrimoniu, loc de munca), a capitalului cultural (educatie, formare profesionala), a capitalului social (relatii), a capitalului psiho-sociologic (sanatate). Autorul considera ca saracia contemporana se poate caracteriza prin absenta sau insuficienta veniturilor, a patrimoniului, a unei remunerari multumitoare a muncii, a capitalului cultural, a relatiilor, sanatatii, consumului, timpului personal, a unei profesii care sa valorizeze calitatile individului, a loisir-ului, longevitatii, mobilitatii sociale, libertatii si calitatii vietii.

Practici existente in constructia nivelelor de saracie

Definirea unui tip de saracie se afla in relatie stransa cu angajamentul unei comunitati de a-i lua in sarcina pe cei care se gasesc sub nivelul considerat a fi un prag al saraciei. Specialistii considera ca acest prag poate fi determinat in mod obiectiv, prin recurgerea la norme dietetice, la teoria economica sau la nivele subiective. Normele dietetice permit definirea subnutritiei si a malnutritiei iar teoria economica ia in discutie relatia dintre venituri si saracie. Nivelul subiectiv este definit prin perceptiile si reprezentarile sociale despre saracie.

O alta problema este aceea referitoare la caracterul relativ sau absolut al pragurilor. Un nivel absolut, constant in timp nu are legitimitate decat pe o perioada relativ scurta, de ordinul unui deceniu. El este actualizat pe baza cresterii preturilor, fapt ce permite corelarea fluctuatiilor conjuncturii economice cu evolutia saraciei si cu modificarile din domeniul protectiei sociale.Un nivel relativ are drept rezultat masurarea mai degraba a inegalitatii decat a saraciei pentru ca este raportat adesea la procentaj de venit.

Una din dilemele implementarii politicilor publice cu care se confrunta administratiile publice este legata de intrebarea, daca este bine sa se foloseasca unul sau mai multe nivele ale identificarii saraciei. Se prefera de obicei, un nivel unic ca nivel de interventie.

Metode de calcul a pragului saraciei

Prima metoda poate fi descrisa ca un standard politic. Parlamentul, guvernul sau oricare autoritate relevanta stabileste pragul saraciei.

O a doua metoda este descrisa ca standard expert. Expertii nationali calculeaza un cos de bunuri intr-o cantitate adecvata pentru o perioada data de timp, o luna sau o saptamana. Acesta este cosul pe care specialistii il considera a fi necesar pentru a atinge nivelul minim socio-cultural de subzistenta. Bunurile din acest cos sunt luate in considerare dintr-o perspectiva monetara pentru a se ajunge la suma necesara.

A treia metoda este aceea a stabilirii unui venit standard relativ sau standard

relativ al cheltuielilor de consum. Cu acest standard, un anumit procentaj din venitul net mediu sau o medie a cheltuielilor de consum se stabileste ca prag al saraciei. Un nivel de 50% este folosit cel mai frecvent, dar se utilizeaza totodata 40% si 5o%. Cat de adecvat este acest prag se poate vedea atunci cand se calculeaza cosul de bunuri ce se pot cumpara cu suma rezultata.

A patra metoda poate fi descrisa ca standardul pur al cetateanului. Ea foloseste evaluarea cetateanului asupra nivelului venitului lui de baza. Prin aceasta metoda, un prag al saraciei poate fi derivat din raspunsul la intrebarea "Care este venitul minim cu care familia dumneavostra ar putea face fata nevoilor sale?"

In constructia acestor praguri s-au conturat doua mari tendinte. Una este reprezentata de optica cheltuielilor, iar cealalta de aceea a veniturilor. In cadrul primei tendinte, preocuparea esentiala este legata de definirea unui buget familial care sa permita acoperirea cheltuielilor considerate indispensabile. Din perspectiva veniturilor se defineste un nivel de venit ca prag al saraciei. Prin utilizarea metodei statistice, nivelul de saracie corespunde venitului maxim al primelor x % din gospodarii (10%, 25%) clasate in ordinea crescatoare a veniturilor. Se apreciaza ca prin aceasta metoda se evidentiaza mai ales '' cei mai saraci'' si nu cei saraci in general.

Exista totodata, un prag al saraciei exprimat in procente ale salariului minim, iar in tarile in care s-a calculat un salar minim garantat, acesta serveste drept referinta pentru nivelul de saracie.

Tema

Comparati criteriile de eligibilitate din Legea venitului minim garantat cu metodele de calcul al pragului saraciei practicate in alte state (10 pagini).