Principiile dreptului securitatii sociale

Principiile dreptului securitatii sociale

Termenul de principiu isi are originea in grecescul arhe, pe care latinii l-au transmis cu principium. Acesta inseamna inceput, obarsie, avand si sensul de element fundamental. Orice principiu este un inceput in plan idealsau, de asemenea, o sursa, o cauza de actiune.

Principiile dreptului sunt acele idei generale, postulate calauzitoare sau precepte directoare, care orienteaza elaborarea si aplicarea normelor juridice intr-o ramura de drept sau la nivelul intregului system de drept. Acestea au puterea si semnificatia unor norme superioare, generale ce pot fi formulate in textile actelor normative, de regula in legea fundamentala, sau, daca nu sunt formulate expres, sunt deduse in prisma valorilor promovate de societate.

In dreptul securitatii sociale se gasesc doua categorii de principii:

principii generale fundamentale ale sistemului dreptului;

principii proprii dreptului securitatii sociale;

Principiile generale fundamentale sunt idei de baza ce seregasesc in intreaga legislatie nationala. Aceste principii se apreciaza a fi urmatoarele:

principiul asigurarii bazelor legale de functionare a statului;

principiul libertatii si egalitatii;

principiul responsabilitatii;

principiul echitatii si justitiei.

Cele mai importante principii ale dreptului securitatii sociale pot fi considerate urmatoarele:

principiul egalitatii;

principiul universalitatii;

principiul asigurarii obligatorii,

principiul finantarii de la bugetul statului a prestatiilornecontributive;

principiul indexarii si compensarii cuantumului prestatiilor.

1. Principiul egalitatii

Acest principiu decurge din principiul general constitutional potrivit caruia cetatenii romani, fara deosebire de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, sex, opinie sau apartenenta politica, avere asu origine sociala, se pot folosi, in mod egal, de toate drepturile prevazute in Constitutie si legi, pot participa in egala masura la viata politica, economica, sociala si culturala, fara privilegii si fara discriminari, sunt tratati in mod egal de catre autoritatile publice, cat si de catre ceilalti cetateni.

Principiul acesta presupune:

egalitate in drepturi a femeilor cu barbatii;

egalitate in drepturi a cetatenilorfara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, avere, limba;

egalitate in drepturi a cetatenilor fara deosebire de religie, opinie sau apartenenta politica.

Egalitatea priveste toate drepturile, indiferent de domeniul de activitate si acel act normativ care le consacra.

Si in domeniul securitatii sociale se manifesta aceasta egalitate in sensul ca orice persoana, indeplinind conditiile prevazute de lege, va beneficia de masurile de protectie fara nici o discriminare.

Principiul de fata presupune, pe de-o parte, obligatia autoritatilor publice de a trata intr-un mod egal pe toti cetatenii in domeniul securitatii sociale, iar, pe de alta parte, nimeni nu poate sa ceara mai multe drepturi de protectie, inclusive intr-un alt cuantum, decat este indreptatit.

2. Principiul universalitatii

Legat de acest principiu, trebuie avut in vedere un dublu aspect: primul, sfera persoanelor protejate; al doilea, natura prestatiilor care se acorda. Privind primul aspect, de preferat ar fi ca fiecare membru al colectivitatii sa fie protejat, prin masurile de protectie sociala, toata viata sa, dar numai atunci cand indeplineste conditiile prevazute de lege, cand este in nevoie. Din acest punct de vedere, protectia trebuie sa fie universala. O asemenea protectie este expresia unei solidaritati a colectivitatii in ansamblul sau, pe acest concept bazandu-se idea de securitate sociala.

Acest ideal este greu de atins, insa se constata ca prin actiunile legislative intreprinse dupa 1990 in tara noastra se tinde ca toate categoriile de personae aflate in nevoie sa fie protejate.

In legatura cu al doilea aspect, trebuie precizat ca scopul securitatii sociale este de a furniza o anumita asistenta financiara sau de alta natura, in cazul pierderii ori reducerii veniturilor. Deoarece situatiile care pot provoca o astfel de pierdere sau reducere sunt diverse, legea este cea care le identifica si stabileste categoriile de prestatii ce se acorda in fiecare situatie in parte. Din acest punct de vedere se poate afirma ca sunt acoperite aproape toate situatiile care presupun masuri de protectie sociala.

3. Principiul asigurarii obligatorii

Prestatiile de asigurari sociale se dobandesc doar ca urmare a unei asigurari; care in majoritatea cazurilor este obligatorie. Conform legii nr. 145/1997 a asigurarii sociale de sanatate, sunt supusi in mod obligatoriu asigurarii cetatenii romani cu domiciliul in tara si cetatenii straini si apatrizii care au resedinta in Romania, asiguratii platind o contributie lunara pentru asigurarile de sanatate (art. 4). La fel, sunt asigurate obligatoriu persoanele incadrate in munca, asigurare fara de care nu pot beneficia de drepturile de asigurari sociale care se acorda in caz de incapacitate temporara de munca pentru aparare si refacerea sanatatii, in caz de maternitate si deces, precum si depensii.[9] In unele cazuri, in mod exceptional, asigurarea nu este obligatorie, ci facultativa, se intelege ca intr-un atare caz, la aparitia riscului, in lipsa asigurarii, nu se cuvin prestatiile respective.

4. Principiul finantarii de la bugetul statului a prestatiilor necontributive

Sunt denumite necontributive deoarece ele se acorda in afara oricarei asigurari si contributii ale persoanelor beneficiare; in acesta categorie intra:

alocatia de stat pentru copii, potrivit Legii nr. 208/1997[10] etc.

alocatia suplimentara pentru familiile cu copii, in baza Legii nr. 119/1997[11]

ajutorul social, conform Legii nr 416/2001[12]

cantinele de ajutor social, in temeiul Legii nr. 208/1997[13]

Toate aceste prestatii se suporta in cea mai mare parte de la bugetul statului. Astfel se prevede:

alocatia de stat pentru copii se suporta de la bugetul de stat (art. 10 alin 3 din Legea nr. 61/1993);

sumele pentru plata alocatiei suplimentare pentru familiile cu copii, precum si cheltuielile de administrare se suporta din bugetul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale (art. 11 din Legea nr 119/1997);

fondurile necesare platii ajutorului social se suporta din bugetele locale ale unitatii administrativ-teritoriale, din veniturile proprii si din sumele defalcate cu aceasta destinatie din bugetul de stat (art. 27 din legea nr. 416/2001);

finantarea cantinelor de ajutor social se face din bugetele locale (art. 8 alin. 2 din Legea nr. 208/1997).

Prestatiile acestea necontributive reflecta cel mai sugestiv esenta securitatii sociale: solidaritatea societatii pentru ajutorarea membrilor sai aflati in nevoie, fara vreun echivalent sau efort, nici chiar anterior din partea acestora.[14]

5. Principiul indexarii si compensarii cuantumului prestatiilor

Indexarea si compensarea sunt modalitati de mentinere a puterii de cumparare, de atenuare a efectelor inflatiei asupra nivelului de trai. Prin intermediul lor, veniturile populatiei se mentin la un nivel corespunzator fata de preturile de consum. Indexarea si compensarea sunt masuri care se impun in perioada de stagnare economica, de recesiune.

Indexarea presupune o majorare a veniturilor intr-un procent sau uneori cu o suma fixa, datoria cresterii generale a preturilor, compensarea reprezentand o suma de bani cu care se majoreaza veniturile individuale ca urmare a cresterii preturilor de consum si a tarifelor la produsele si serviciile la care se retrage subventia. Astfel, la o anumita perioada, atatul intervine prin indexari si compensari, majorand prestatiile de securitate sociala. Acordarea acestor indexari (inclusiv salarii) este de competenta Guvernului.

Pana la adoptarea Hotararii nr. 173/1998, era utilizata o atare terminologie. De exemplu, prin Hotararea Guvernului nr. 543/1996 s-au indexat cu 6% pensiile de asigurari sociale de stat, militare, I.O.V.R. suplimentare, ale agricultorilor, diferite indemnizatii si ajutoare.

Potrivit art. 2 in lunile octombrie, noiembrie si decembrie ale anului 2000 se corecteaza lunar, in plus cu 1,5% urmatoarele venituri ale populatiei:

a. pensiile de asigurari sociale de stat;

b. pensiile suplimentare din sistemul asigurarilor sociale de stat;

c. indemnizatiile de ingrijire acordate pensionarilor de asigurari sociale de stat incadrati in gradul I de invaliditate;

d. ajutoare sociale stabilite pe bazele legislatiei de pensii.

Pentru luna decembrie 2000, veniturile majorate conform celor de mai sus, s-au corectat suplimentar cu 4,3%. Masurile de protectie mentionate s-au aplicat numai beneficiarilor ale caror cuantumuri ale pensiei de baza nu au depasit valoarea a douasalarii medii nete pe economie, la ultimul nivel comunicat de Institutul National de Statistica si Studii Economice, pana la data intocmirii documentelor lunare de plata a pensiilor.

Alaturi de indexare si corectare, s-a prevazut si recorelarea pensiilor, care inseamna de fapt majorarea acestora.