Profesie și ocupație

Profesie și ocupație

Dezambiguizarea noțiunilor este o operație necesara cu ocazia oricarei utilizari cit de cit importante a teoriilor populare, oricare ar fi acestea. Teoria populara despre profesii nu face excepție, iar in aceasta teorie perechea profesie / ocupatie are prioritate absoluta.

In vorbirea si gindirea curenta folosim cele doua cuvinte fara cine stie ce atentie. Asta se intimpla nu numai in conversatiile private, ci si in situatii oficiale, de pilda atunci cind completam oaresce formulare administrative, unele eventual importante. Probabil ca lucrurile ar sta cu totul altfel daca am avea de angajat sub semnatura, in conexiune cu declararea profesiei/ ocupatiei, ceva bani. Dar astfel de formulare nu exista, atunci cind ni se cer sau ni se dau bani nimeni neavind nevoie in mod normal de profesia noastra, cu atit mai puțin de disjunctia "profesia + ocupatia".

Nici institutiile nu sint frecventate de cine stie ce acuratete distinctiva, confuzia fiind si aici, cu unele variatii de intensitate, curenta si unanima. De exemplu, intrumentele guvernamentale din gama DOT - "Dictionary of Occupational Titles", SUA, folosite in reglementarea unei diversitati de probleme importante, inclusiv in materie de salarizare. Dictionarul romanesc cel putin este un adevarat deliciu de acribie definitionala finalizata in plop.

OCUPATIA este activitatea utila, aducatoare de venit (in bani sau in natura), pe care o desfasoara o persoana in mod obisnuit, intr-o unitate economico-sociala si care constituie pentru aceasta sursa de existenta. Ocupatia este, deci, proprie persoanelor active, care practica o activitate recunoscuta de societate ca utila pentru sine si semenii sai. Ocupatia unei persoane poate fi exprimata prin: functia sau meseria exercitata de aceasta.

MESERIA este complexul de cunostinte obtinute prin scolarizare si prin practica, necesare pentru executarea anumitor operatii de transformare si prelucrare a obiectelor muncii, sau pentru prestarea anumitor servicii. ()

Pentru definirea corecta a notiunii de ocupatie si evitarea confuziei, este necesar sa se defineasca si notiunea de PROFESIE, care, in unele cazuri, poate fi si ocupatie, iar in altele nu.

Deci, PROFESIA, este specialitatea (calificarea) obtinuta prin studii, iar ocupatia este specialitatea (calificarea) exercitata efectiv la locul de munca.[1]

In practicile institutionale de la noi si de aiurea, distingerea intre profesie si ocupatie nu este o problema tare si nici una importanta. Faptul ca, de pilda, cineva raspunde la itemul "profesia" dintr-un formular administrativ cu "mecanic de intretinere la spitalul X" nu este o sursa de neliniste procedurala, acel cineva ar fi putut da la fel de bine acelasi raspuns si daca itemul ar fi fost "ocupatia". Nevoia de distingere procedurala este un pic mai mare cind e vorba de dosare de candidatura pentru ocuparea unui post, dar ea poate fi acoperita satisfacator fara o solutionare operationala explicita si sistematica.

Componenta stiintifica a teoriei populare despre profesii confunda si ea profesia cu ocupatia. Insasi sociologia se aliniaza, poate da chiar tonul, aici confuzia venind de la insusi papa Max, care pune una dupa alta pozitia in viata, un cimp delimitat de munca". Confuzia profesie/ ocupatie poate produce in sociologie, aici in sociologia teoretica, erori deosebit de subtile. R. Boudon de exemplu vede ca structura diplomelor superioare nu prea emuleaza, ba chiar nu emuleaza deloc posturile de pe piata muncii. O interpreteaza insa ca o continuare a paradoxului lui Andersen: obtinerea unei diplome superioare celei a tatalui nu echivaleaza neaparat cu obtinerea unei pozitii sociale mai buna decit a tatalui. In loc sa vada ca fiind vorba de doua lumi (subsisteme societale) diferite, accesul la diplome(le profesionale) este din alt film decit accesul la joburi.

Desi nu prea ar trebui sa fie asa, situatia este aceeasi in cazul cercetarilor sociologice. Fac exceptie cercetarile de stratificare si mobilitate sociala, ca si cele in care variabile ca "statut ocupational" sau ruta ocupationala" au, din cine stie ce motive, o importanta speciala ca variabile independente. In mod obisnuit insa, sociologii si clientii lor se multumesc cu o intrebare cafeteria de genul Profesia (ocupatia) Dvs.", cu variantele de raspuns 1. elev; 2. student; 3. casnica; 4. pensionar; 5. somer; 6. muncitor calificat cu scoala profesionala; 7. muncitor calificat cu alte calificari decit cea obtinuta prin scoala profesionala; 8. muncitor necalificat, 9. cadru cu studii medii, fara scoala postliceala; 10. maistru + tehnician + alte cadre cu scoala postliceala (neuniversitara); 11. cadru cu pregatire universitara; 12. alte situatii (mentioneaza care)". Functioneaza presupozitia tacita ca o variabila independenta (explicativa) de aceasta forma este cit se poate de multumitoare in termeni de cost/ beneficiu. Avem si unele dileme, de pilda daca somer, pensionar, casnica, elev, student, patron de firma, pe care le utilizam tot timpul in pachetul variantelor de raspuns la intrebarea despre ocupatie, sint sau nu ocupatii. Sociologii nu simt insa nevoia sa transeze ceva din dificultatile definitionale legate de profesie si ocupatie. Sint incurajati in acest gen de atitudine de o serie de fapte relevate in mod constant de cercetare. De exemplu de faptul ca atunci cind pun intrebari distincte, una despre profesie si alta despre ocupatie, inregistreaza corelatii foarte strinse intre raspunsurile la ele, suficient de strinse ca sa poata reduce in liniste costurile cercetarii prin renuntarea la una dintre intrebari. De altfel, se intimpla destul de des ca subiectii insisi ai anchetelor sociologice sa nu stie sau sa nu doreasca sa distinga intre profesia si ocupatia lor.

Inchidem astfel cercul utilizarii confuze profesie/ ocupatie, un cerc pare-se suficient de confortabil ca sa zicem ocupatie in loc de profesie sau invers fara sa avem mare lucru de pierdut si ca sa evaluam consecintele confuziei ca pasabile si oricum lipsite de importanta.

Insa dincolo de suficienta acestui confort, distingerea intre profesie si ocupatie constituie o prioritate a dezambiguizarii, si inca una absoluta.

In primul rind pentru ca, e rolul oricarei dezambiguizari, ne scuteste de a spune/ scrie prostii prea mari sau/ si prea dese. In absenta ei, cea mai mare parte a "literaturii de specialitate" performeaza in gama idiotismelor ambitioase.

Dupa aceea pentru ca, e rolul oricarei abordari teoretice, ne ajuta sa vedem lucruri altfel invizibile, eventual importante si poate chiar folositoare. Lucruri interesante devin sesizabile in cercetarea empirica, unde masurarea profesiei si a ocupatiei ca variabile distincte ne poate aduce surprize foarte incitante. De exemplu, daca introducem inca doi indicatori pentru ocupatie, respectiv "aveti o munca de conducere (cu minimum 3 subalterni) sau o munca de executie" si "aveti rude apropiate care au o functie de conducere", vom afla ca numarul persoanelor sub 32 de ani care declara ca au rude sefi este de mai mult de doua ori mai mare decit al celor trecuti de aceasta virsta si declara ca au astfel de rude. In plus, vom afla ca fata de numarul celor care declara ca au functii de conducere, numarul celor care spun ca au rude persoane care ocupa functii de conducere este curios si obiectiv nejustificabil de mare.[2] Macar o sursa de conjectari ingenioase si interesante, si tot avem ceva de folos din mica suplimentare de acuratete.

E de presupus ca masurarea profesiei si a ocupatiei ca variabile independente distincte sa fie cel putin la fel de productive, si nu numai in plan euristic. Sintem de acord ca operationalizarea si instrumentarea cit de cit distincte ale profesiei si ocupatiei sint foarte disconfortabile, atit timp cit ar trebui obligatoriu sa utilizam o intrebare deschisa de forma Spuneti cit mai exact cum se numeste postul Dumneavoastra de munca actual, dublata de una care se refera la denumirea profesiei asa cum apare pe ultima sau pe cea mai inalta diploma profesionala pe care subiectul a obtinut-o. Devine sesizabila problematica de cercetare ocultata de indistinctie, in special in arealul stratificare - mobilitate - reproductie sociala.

La nivel teoretic, distinctia profesie/ ocupatie ne-ar trimite direct in divergenta norma/ rationalitate; la nivelul empiric si al generalizarilor medii vedem ca ne lipseste intreaga gama a cercetarilor relative la prestigiul comparativ al ocupatiilor.

Dar efectele cele mai intinse si mai direct benefice ale dezambiguizarii profesie/ ocupatie sint de anticipat in planul gindirii, discutiilor si deciziilor curente. Si e vorba in primul rind de acest triangulo cautivo format din cariera, profesie si ocupatie. Exista profesii care te ingroapa intre peretii unui cimp ocupational restrins la nucleul sau central. Angajatorii stiu cu precizie la ce te pricepi, la ce se pot astepta in mod legitim de la tine, de unde sa te ia. Drept urmare, cei care te "fabrica", i. e. profesorii din scoala profesionala pe care o urmezi, stiu foarte precis ce sa te invete, deci cu ce butoane sa te echipeze si livreze. Esti in certitudine, esti in deplina siguranta. Succesul tau in cariera depinde de cit de precis te vei plia pe asteptarile, clar definite, ale beneficiarilor tai. Acestea sint profesiile engage! sau for english press two. La extrema sint profesiile carora in multimea ocupatiilor le corespunde un cimp ocupational foarte extins si divers, chiar fuzzy, subintins si de alte profesii, deci concurential. In mod obisnuit, angajatorii care scot pe piata locuri de munca/ prestatii din astfel de cimpuri nu stiu nici macar care dintre profesiile existente s-ar potrivi, darmite care dintre profesiile existente ar putea realiza cel mai bine, ceteris paribus, prestatia respectiva. Drept urmare, nici cei care te fabrica nu prea stiu cum sa o faca si cu ce sa te echipeze. Succesul tau ocupational si de cariera va depinde de capacitatea ta de a te face folositor unor beneficiari care nu stiu ca au nevoie de tine, ba, de multe ori, "stiu" ca ar trebui sa te ocupi cu altceva decit zici tu ca te ocupi. Aceste profesii, chiar daca in doze diferite, sint pur si simplu periclitante pentru titularii lor. E de spus in treacat ca nimeni nu face o tragedie din asta, cum ar fi ca, spre exemplu, fiind de profesie marketer (i. e. titular al unei diplome de licenta in marketing), dar blocat in asteptarile incompetente ale beneficiarilor tai potentiali si obosit sa te tot lupti impotriva acestor asteptari, te lasi in voia lor si te afirmi intr-o cariera de contabil.

Intre cele doua extreme se afla toata multimea profesiilor, din care avem de ales in vederea unei "cariere de succes", in legatura cu care putem gindi o "perspectiva de cariera", respectiv cum sa evitam o "cariera precara". E folositor sa stii cit de divers si ambiguu sau, dimpotriva, de omogen si previzibil este cimpul ocupational care corespunde profesiei pe care ti-o doresti. Pentru ca ar fi pur si simplu pacat sa-ti doresti o viata profesionala variata si plina de provocari, dar sa alegi o profesie for english press two. Ideea e ca daca nu distingem notiunea de profesia de cea de ocupatie, nici macar nu intelegem care este problema, darmite in ce consta pericolul.

Curios este ca distingerea, chiar subtila, intre profesie si ocupatie nu este tocmai inaccesibila. De exemplu, aproape oricine poate intelege ideea ca ocupatiile se diferentiaza dupa gradul lor de profesionalizare, de la ocupatii non-profesionale, e. g. culegator de capsuni, care nu necesita pregatirea in vreo scoala profesionala, oricit de scurta ar fi ea, prin ocupatii "easily professionalized" (e.g. bell captain, sofer de taxi), la ocupatii inalt profesionalizate (e.g. broker de asigurari, auditor, judecator).

Documentele oficiale, inclusiv instrumentele institutionale, se afla si ele in proximitatea imediata a distinctiei, fiind oarecum de neinteles ce le apuca sa finalizeze in ambiguitate. Iata cum se definesc operational ocupatiile in "COR-ul" american.

In order to look at the millions of jobs in the U.S. economy in an organized way, the DOT groups jobs into "occupations" based on their similarities and defines the structure and content of all listed occupation. Occupational definitions are the result of comprehensive studies of how similar jobs are performed in establishment across the nation and the composites of data collected from diverse sources. The term "occupation", as used in the DOT, refers to this collective description of a number of individual jobs performed, with minor variation, in many establishments.[3]

Convenind ca profesia si ocupatia sint notiuni care se refera la lucruri complet diferite, definim profesia drept ceea ce invatam in scolile profesionale, oricare ar fi ele, de la cursurile de calificare la locul de munca, pina la facultati.

Atit denumirea profesiilor cit si continutul lor, adica ce anume avem de invatat si se considera ca am invatat daca ni se da diploma respectiva, sint stabilite de cei care raspund de invatamintul profesional; profesiile sint create de responsabilii din invațamintul profesional.

La acest nivel al discutiei, profesie este cam acelasi lucru cu meserie.

Ca denumire si ca definitie operationala, profesia este ceea ce scrie pe diploma care ni se elibereaza la terminarea unei scoli profesionale.

Ocupatia este ceea ce facem efectiv la locul nostru de munca, raspunsul la intrebarea "mata cu ce te ocupi". Ocupatie este cam acelasi lucru cu "loc de munca", "job", "sarcina de munca", "functie". Prestatiile profesionale sint acelasi lucru cu ocupatiile, numai ca se refera la activitati nesalariale, tranzactionate pe o alta piata decit piata muncii salariale.

Locurile de munca, joburile, functiile deci ocupatiile sint create de intreprinzatori. Indiferent daca sint agenti privati sau agenti ai statului, indiferent daca creaza aceste munci pentru ei insisi/ insele sau pentru altii/ altele. Sa-i numim angajatori, pentru ca in majoritatea cazurilor ei nu creaza locurile de munca pentru ei insisi/ ele insele ci pentru altii/ altele, pe care ii/ le angajeaza.

Ca denumire si ca definitie operationala, ocupatia este ceea scrie pe legitimatia noastra de serviciu. Ocupatii sint si "elev" sau "student", ca si "casnica", "somer" sau "pensionar". Din ultimele trei exemple de ocupatii date mai sus putem obtine un inteles intuitiv mai bun pentru distinctia profesie/ ocupatie: stim fara echivoc ca, chiar daca se afla la cel mai modest nivel de competenta in cultura societatii urbane actuale, nimeni nu va raspunde ca e de profesie casnica, somer sau pensionar decit daca vrea sa faca o gluma, mai mult sau mai putin (auto)ironica. Si intelegem foarte bine de ce.