Prognoze Asupra Dezvoltarii Terorismului Contemporan

Prognoze Asupra Dezvoltarii Terorismului Contemporan

Poate avea terorismul succes?

Gruparile teroriste urmaresc, in general, preluarea puterii sau chiar a controlului in dauna guvernelor sau a regimurilor politice existente.

Succesul este un criteriu greu de atins. Deoarece putine grupari insurgente care au apelat la terorism ca strategie principala si-au realizat scopuL Gruparile EOKA[1] din Cipru si miscarea Mau Mau din Kenia impotriva dominatiei britanice si FLN in Algeria contra ftanczilor, se poate spune ca au reusit in acest sens.

Marea majoritate a gruparilor teroriste au esuat lamentabil in demersul de obtinere a puterii sau de schimbare a regimului politic atacat. Strategia terorista a avut succes numai in situatiile luptei anticoloniale, insa acolo unde organizatiile teroriste au urmarit schimbarea social-politica a regimului, statele tinta au reactionat decisiv. Pentru guvernele Frantei, Germaniei, Italiei, lupta contra 'Actiunii Directe', 'Fractiunii Armata Rosie' sau impotriva ,,Brigazilor Rosii' a reprezentat o chestiune de viata si de moarte, neexistand posibilitatea compromisului deoarece succesul terorismului echivala cu caderea regimului din aceste tari.

Acelasi lucru este valabil si in majoritatea cazurilor de insurgenta separabila, cand teroristii ameninta suveranitatea si integritatea teritoriala a statului tinta cazul separatistilor basci Spania, kurzilor - Turcia, corsicanilor din Franta. Desi realizarea deplina a scopurilor insurgentelor este rara, teroristii au reusit adeseori sa-si realizeze obiectivele partial.

Se pot deosebi patru timpuri de succese teroriste partiale:

obtinerea sprijinului intern ce permite teroristilor sa ajunga sa un nivel mai inalt al insurgenei.

atragerea atentiei internationale asupra nedreptatilor la care sunt supusi;

dobandirea legitimitati internationale;

castigarea de concesii politice artiale din partea autoritatilor.

Se stie ca notiunea fundamentala a terorismului ca strategie este ideea propagandei prin fapte care considera acest mod de lupta ca un instrument de raspandire a motivatiei si exemplu insurectiei servind astfel ca un punct de sprijin prealabil al unei forme mai avansate a luptei armate. Desi actele de violenta au castigat o publicitate uluitoare, atacurile teroriste nu au reusit sa atraga simpatia si sprijinul publicului si sa genereze marea insurectie populara pe care au sperat sa o propulseze, cazul miscarilor radicale de extrema stanga sau de extrema dreapta din Europa Occidentala sau Statele Unite din 1970

Au fost, insa, cazuri in care terorismul a ajutat dupa cat se pare, la aparitia unei miscari mai largi - exemplu: socialistii revolutionari rusi de la inceputul acestui secol. Desi nu au reusit sa-si transforme aparatul clandestin intr-un instrument politic capabil de a cucerii puterea, faptul ca revolutia din octombrie 1917 a fost infaptuita pana la urma de bolsevicii mai bine organizati, actele teroriste ale anarhistilor au contribuit probabil la pastrarea flacarii revolutionare. De-a lungul anilor social-democratii (bolsevicii si mensevicii) si-au constituit propriile infrastructuri clandestine, fara actiuni dramatice care sa stinga entuziasmul poporului. Socialistii revolutionari prin asasinarea ministrilor si a altor functionari guvernamentali au mentinut vie ideea si spiritul de lupta in randul revolutionarilor potentiali. Insa in randul populatiei occidentale, reactia fata de o campanie terorista ­este una de condamnare vehementa.

Analistul American Martha Crenshaw a observat ca: ,,0 problema initiala in aprecierea rezultatelor, terorismul este faptul ca el nu este niciodata factorul cauzal unic ce conduce la efecte identificabile'.

Imbinarea efectelor sociale si politice cu alte evenimente si orentari face dificila izolarea terorismului. Anume grupuri teroriste care nu au reusit sa materializeze obiectivele politice au fost capabile, totusi, sa-si determine adversarii sa faca concesii semnificative (exemplu: ETA si IRA impotriva Ulsterului acordul britanico-irlandez). Schimbarile in politica britanica au fost stimulate de lupta IRA mai ales ca mediatizarea internationala a facut ca SUA sa se implice direct in medierea conflictului dintre protestanti si catolici, Jerry Adams fiind acceptat in SUA ca parte reprezentativa cu autoritate morala si legala, in cadrul negocierilor de pace.

Dimensiunea nucleara a terorismului

In perioada postbelica, dominata de 'Razboiul Rece', tarile care detineau armament atomic erau membre ale unui 'club nuclear' incercand prin diverse metode sa-si pastreze monopolul distrugerii 'reciproc asigurate' pe care il castigasera in calitate de membri fondatori (SUA si URSS) sau cofondatori asa cum a fost cazul Marii Britanii, Frantei, Chinei, Indiei.

Tarile in curs de dezvoltare s-au grabit sa fabrice, sa cumpere sa ia cu imprumut sau prin sustrageri toata gama de agenti de nimicire in masa ­chimici, biologIci si atomici pentru a putea trata pe picior de egalitate cu marile puteri.

Dupa dezagregarea Uniunii Sovietice urmasele URSS Kazahstan, Belarus si Ukraina au primit mostenire 2.400 focoase nucleare si 360 rachete balistice. In prezent, exista in arealul ex-sovietic cel putin 25 35.000 de mine si proiectile de artilerie din care actuala Federatie Rusa pare sa fi recuperat doar 15 25.000 bucati. Nici in cazul gestiunii nucleare din Rusia, lucrurile nu stau prea bine, depozitele nucleare fiind ticsite cu focoase, iar altele fiind inmagazinate in vagoane de tren.

Guvernele tarilor cu aspiratii nucleare, organizatiile criminale si gruparile teroriste din intreaga lume duc negocieri cu traficantii nucleari, o grupare iraniana de opozitie reusind efectiv sa cumpere patru focoase nucleare din Kazahstan. fu timpul razboiului cu Armenia, ministrul de interne al Azerbaidjanului, a afirmat ca a dobandit sase focoase atomi ce, iar unul din secesionistii georgieni[3] a amenintat fortele gruzine cu folosirea armelor nucleare sovietice.

Pana in prezent au fost depistate peste 150 de cazuri de circulatie ilegala a materialelor radioactive (Germania, Austria, Belarus ). Expertul nuclear, Thomas Schelling declara: 'In 1999 nu vom mai fi capabili sa reglementam armele nucleare din intreaga lume decat atat cat sa putem controla azi heroina sau pornografia.

Componenta nucleara a terorismului fractional, reprezinta un fapt cotidian.

Teroarea nucleara promovata de organizatii, grupari sau fractiuni insurgente este infinit mai periculoasa decat fostul 'echilibru al terorii' dintre superputerile antagoniste ale razboiului rece, deoarece 'un oponent nu poate fi descurajat prin amenintarea cu retorsiunea nucleara, daca acel oponent nu are de aparat o societate definibila'.

Teroarea atomica nu presupune numai amenintarea cu detonare a unui dispozitiv nuclear, ci si simpla imprastiere a agentilor radio activi in zone aglomerate, toate cu efecte in timp (Hiroshima Nagasaki morti din cauza radiatiilor sau, in timp, copii nascuti cu malformatii genetice ).

3. Dezvoltarea terorismului international

Terorismul anilor viitori va reflecta dezvoltarile tehnologice ulterioare, schimbarile sociale, transformarile structurale la nivel statal, regional si mondial, ca si transferurile de influenta evidente intr-o lume in schimbare determinate 'power-shift' (dinamica centrelor de greutate a puterii).

Tacticile teroriste vor tine seama de aceste schimbari in masura in care:

- transportul aerian modern va asigura o mobilitate la scara planetara, fara precedent; radioul, televiziunea, comunicatiile digitale, via satelit, magistralele informatice de tip internet, vor asigura in viitor un acces aproape instantaneu la informatii vitale teroristilor, precum si la o audienta mondiala nemijlocita.

- sistemele de arme moderne, noile generatii de explozivi, de dispozitive de ghidare, de ochire, de comanda de la distanta sau de comanda si control vor devenii tot mai accesibile pe pietele clandestine de arme permitand obtinerea unui' better boom for a buck' ;

societatea moderna va oferi noi vulnerabilitati teroristilor cum ar fi transportul aerian; culturale, atomo-electrice, institutele de cercetari biologice sau chimice, platformele marine de foraj, statiunile de cercetare subacvatice, nodurile de comunicatii planetare, satelitii de comunicatii, posturile TV si retelele de 'cable television', de ce nu si spatiul cosmic.

Pentru viitorii extremisti teroristii contemporani vor reprezenta un model de comportament, terorismul urmand a fi si in continuare o cale de atragere a atentiei asupra unor dispute sau nemultumiri si un mod de presiune asupra guvernelor. Factorul economic va favoriza in continuare apelul la terorism, obtinerea de profituri in urma amenintarilor si a terorii.

In viitorul previzibil vor aparea noi forme de terorism cazul 'terorismului gulerelor albe' nu va mai presupune actiuni violente, ci atacuri 'soft' contra programelor informatice, retelelor digitale ale bancilor, transporturilor, comunicatiilor, sistemelor de procesare informatice din industrie etc. aceste actiuni vor putea paraliza paliere intregi ale societatii.

Terorismul va costa din ce in ce mai mult, costurile necesare prevenirii sale inzecindu-se, multe state vor renunta la atributiile sale antiteroriste in favoarea unor corporatii specializate cu caracter transnational.

Referitor la evolutia terorismului unii specialisti in materie, concluzioneaza:

- Terorismul va persista ca fenomen acut si in mileniul urmator;

- Probabil va creste cantitativ si calitativ;

Incidentele de mare anvergura vor deveni tot mai dese;

Terorismul poate derapa spre megaterorism.

- In viitorul apropiat terorismul va evolua liniar in materie de tactici; tinte si mijloace (armament);

Unele state ale lumii vor apela, In continuare, la terorism pentru a-si atinge anumite scopuri;

Teroristii vor fi capabili sa declanseze crize care vor obliga statele (guvernele) si organizatiile internationale sa aloce tot mai multe resurse pentru combaterea lor.

BIBLIOGRAFIE

Super Terrosim in Y. Alexander and J.M.Gleason (eds), Terrorism: Behavioral Perspectives (N.Y. Pergamon Press, 1980)

Alexander, Yonah, David Carlton and Paul Wilkinston, Terrorism - Theroy and Practice (Boulder, CO, Westview Press, 1978 )

Vladimir Alexe, Strict Secret. Retele teroriste Elit Comentator, Ploiesti 1991.

Berard Stanley P, Nuclear Terrorism: More Myth than Reality, US Air University Review 36/3 (July 1985)

Beres, Louis Rene Interntional terrorism and World Order in AR. Norton and M.H. Greenberg (eds.) Studies in Nuclear Terrorism (Boston M.AG.K.Hall, 1979).

Brenchley, Frank, Living with Terrorism: The Problem of Air Piracy. London, Conflict Studies, N 184 (1985)

-Carlton, David and Carlo Schaerf(eds.) International Terrorism and World Security (London: Croom Helm, 1975).

Clery, Daniel, Can we stop another Lockerbie? New Scientist, 27 feb. 1993

Cultterbuck, Richard. Terrorism and Guerrilla Warfare (London, Routledge, 1990)

Cohen, Bernard L. the Potentialities ofTerrorism, Bulletin ofthe Atomic Scientists 32

(June 1976).

Jenkins Brian. International Terrorism: A New Kind ofWarfare (Santa Monica C.A RAND Corp 1974)

Defining Future Threat: Terrorist and Nuclear Proliferation, in AR. Norton and M.H. Greenberg (eds.) Studies in Nuclear Terrorism (Boston M.AG.K. HalI, 1979)

Kupperman, Robert H. and D.M. Trent, Terrorism: Threat Reality and Response (Stanford, C.A Hoover Inst. 1979)

Reich, Walter (ed.) Origins ofTerrorism, (Cambrige, UK : CUP, 1990)

Shelling, Thomas c., Can Nuclear Teroorism Be Neutralised ?, in Netanyahu (ed.) International Terrorism: Chalange and Response (New Brunswick, NJ: Transaction Books, 1981 )

Dr. Ion Suceava, Pavel Olaru, Miraj si Realitate. Terorism, Violenta Toxicomanie, Editura Militara, Bucuresti, 1985.

Dr. Gh. Aradavoiace, D.lliescu, L Nita, Terorism, antiterorism contraterorism, Ed. Antet, 1997.