Reflectarea juridico-penala a conceptului criminologic de crima organizata

Reflectarea juridico-penala a conceptului criminologic de crima organizata

1. Definirea notiunii de crima organizata sub aspect juridic si delimitarea acesteia de alte forme de agresiune a ordinii de drept, a constituit si constituie obiectivul a numeroase studii. Aceste preocu­pari deriva din necesitatea stringenta de a cunoaste dimensiunile si implicatiile sociale ale acestei tipologii infractionale si pentru a se sta­bili actiunile cele mai eficiente de contracarare, atat pe plan legislativ, cat si in cel al structurilor judiciare.

In recentele recomandari adresate statelor membre ale Consiliu­lui Europei (R.96/8), acest organism subliniaza necesitatea de a defini conceptul de crima organizata, mai intai ca o cerinta a statului de drept si a preeminentei dreptului in lupta contra fenomenului infrac­tional; in al doilea rand, aceasta este impusa de necesitatile activitatii represive, deoarece nu se poate lupta eficient contra unor manifestari care nu sunt clar definite; in al treilea rand, definirea acestui concept se impune din ratiuni criminologice si, in sfarsit, clarificarea concep­tului este impusa de desfasurarea activitatilor de intr-ajutorare reci­proca a statelor si de organizarea eficienta a acestei cooperari

Definirea acestui concept nu este lipsita de dificultati, atat pentru faptul ca, uneori, autorii absolutizeaza una sau alta dintre trasaturile caracteristice fenomenului, cat si pentru ca urmaresc finalitati relativ distincte (autorii au in vedere aspecte de drept penal substantial, ori de drept procesual penal, de politica penala sau as­pectele criminologice). Pentru a se depasi aceste viziuni unilaterale, este vital sa se ajunga la o definitie "armonizata" a crimei organizate, clarificandu-se ce fapte penale trebuie considerate a reprezenta in­fractiuni de crima organizata si care ar fi diferenta specifica intre acestea si alte tipuri de infractiuni

In recomandarea citata mai inainte (infra nr.17), expertii Consi­liului Europei considera ca dintr-o definitie a conceptului nu ar putea lipsi urmatoarele trasaturi comune: existenta unui grup de indivizi, fiecare avand un rol bine definit in cadrul organizatiei criminale, exis­tenta unei structuri organizatorice, a scopului de a comite un numar nedeterminat de infractiuni si urmarirea obtinerii de profituri.

2. O anumita dificultate in definirea conceptului de crima orga­nizata priveste termenii utilizati, constatandu‑se ca atat in limbajul comun cat si in cel de specialitate exista diferente semantice si de perceptie. In mod obisnuit, expresia criminalitate organizata (cri­minalité organisée - in limba franceza, organized crime - in engleza americana, organisierte Kriminalität - in limba germana) desemneaza fenomenul in ansamblul acestuia. Prin comparatie, expresia crima organizata (crime organisé) ar trebui sa desemneze o fapta penala concreta, o infractiune. Acest lucru nu se intampla decat foarte rar (de regula, in lucrarile stiintifice). Astfel, in limba engleza, cuvantul crime (cu pluralul crimes) desemneaza o infractiune de mare gra­vitate, deosebindu‑se de offence - delict, infractiune cu pericol social mai redus. De aceea, expresia organized (organised - in engleza britanica) crime vizeaza intotdeauna fenomenul si nu o anume infractiune . Tot astfel, versiunea in limba franceza a Codului penal canadian utilizeaza expresia infraction de criminalité organisée (infractiunea de criminalitate organizata), cu toate ca o defineste ca fiind " . orice incalcare a prevederilor legale referitoare la . ".

3. Alta problema controversata vizeaza insusi continutul notiunii de "crima organizata". Unii autori considera ca prin "crima organiza­ta" nu s‑ar intelege un tip distinct de infractiune ci "un proces sau o metoda de a de a savarsi infractiuni" . Se sustine ca termenul de "proces" este mai adecvat pentru a sublinia modul calificat (planificat, in echipa, profesional) de a savarsi anumite infractiuni‑scop (nu orice infractiuni, ci doar cele generatoare de castiguri uriase), prin interme­diul unor infractiuni‑mijloc (care au ca esenta constrangerea si/sau coruptia activa), pe o perioada lunga sau nedeterminata de timp. Pe aceeasi linie se plaseaza opinia ca, in definirea conceptului de crima organizata, accentul ar trebui sa cada pe "modul de operare" in sens larg . Aceasta optiune se datoreaza faptului ca, daca s‑ar pune accentul pe organizarea faptuitorilor ar fi dificil sa se ajunga la un consens datorita numarului excesiv de variabile posibile iar accentul pus pe organizarea faptelor ilicite ar conduce la aceeasi dificultate.

Opinia dominanta este ca in definirea crimei organizate trebuie sa se ia in considerare, in egala masura, atat problematica faptuitori­lor cat si specificul faptelor ilicite savarsite de acestia . Aceasta optiune a fost sustinuta in cadrul dezbaterilor care au avut loc cu prilejul Colocviului pregatitor al Congresului Asociatiei Internationale de Drept Penal si concretizata in Proiectul de rezolutie astfel: "Crima organizata reprezinta activitatile (ilicite) savarsite de grupuri criminale structurate in scopul obtinerii de profit si/sau pentru a castiga influenta politica" . Ulterior, cu prilejul dezbaterilor care au avut loc la con­gres, a dominat opinia - retinuta si in rezolutia Sectiunii I - conform careia sunt specifice crimei organizate "asociatiile inalt structurate"

In mod asemanator se pune accentul si in definitia legala data de legiuitorul american : "Crima organizata inseamna activitatile ilicite ale membrilor unei asociatii inalt organizate si disciplinate, angajate in furnizarea de bunuri si servicii ilegale . ".

De asemenea, desi legea penala germana pentru prevenirea tra­ficului de droguri si a altor forme ale crimei organizate nu defineste aceasta tipologie infractionala, exista un concept elaborat de comite­tul de experti ai Bundeskriminalamt (Biroul Federal de Investigatii) formulat in termeni similari: "Crima organizata este savarsirea plani­ficata de infractiuni, cu scopul de a obtine profit si putere, . de catre mai mult de doua persoane angajate intr‑o colaborare pe o perioada indelungata sau nedeterminata . "

In aceeasi maniera, in Proiectul de Conventie-Cadru a Natiunilor Unite impotriva Crimei Organizate crima organizata este definita ca fiind "activitatile desfasurate de orice grup format din trei sau mai multe persoane intre care exista raporturi ierarhice sau personale, care permit liderilor grupului sa obtina profituri ori sa controleze teri­torii sau piete de desfacere, interne sau internationale, prin folosirea violentei, intimidarii ori coruptiei, atat prin savarsirea de infractiuni cat si prin infiltrarea in economia legala . ".

4. Trasaturile caracteristice ale crimei organizate se impun, asa­dar, a fi analizate pe doua planuri distincte: cu privire la aspectele care caracterizeaza subiectii activi si cu privire la aspectele referitoare la faptele penale savarsite.

A. Particularitati cu privire la autori

1. O prima caracteristica larg acceptata in lucrarile de specia­litate, care rezulta, de regula, si din normele penale, defineste crima organizata ca fiind o criminalitate de grup infractional constituit. Cu alte cuvinte, analiza se concentreaza asupra asociatiilor criminale organizate in scopul savarsirii anumitor infractiuni

2. Cu privire la dimensiunea si nivelul de organizare minim acceptabil a grupului infractional constituit (spre deosebire de grupul criminal ocazional) consemnam opinia profesorului Peter J. Henning care arata ‑ in materialul elaborat pentru Colocviul pregatitor al A.I.D.P. de la Napoli ‑ ca organizatiile criminale prezinta o mare varietate de forme si nivele de organizare, de la bandele de cartier, cu structura fluida, care incearca sa obtina suprematia asupra unui teritoriu restrans, pana la entitati cu structura ierarhica complexa si ritualuri proprii, care opereaza asemeni unor institutii legale. De ase­menea, in Raportul Secretarului General al O.N.U. se arata ca "orga­nizatiile criminale difera ca marime, raspandire geografica, relatii cu structurile de putere din tara de origine si din strainatate, organizare si structuri proprii, modul de combinare a mijloacelor folosite pentru a eluda aplicarea legii si a promova propriile afaceri criminale, dimen­siunea activitatilor licite si ilicite"

a) Cu privire la numarul minim de membri, majoritatea docu­mentelor internationale precum si lucrarile de specialitate sunt de acord ca un grup criminal nu ar putea fi constituit din mai putin de trei persoane. Pe langa lucrarile deja citate care propun aceasta solutie, adaugam ca in setul de Criterii (impartite in obligatorii si optionale) pentru definirea asociatiilor criminale elaborat de Grupul de Experti asupra Crimei Organizate din cadrul Consiliului Europei , primul criteriu obligatoriu este colaborarea a trei sau mai multe persoane. Totusi, in unele dintre normele de incriminare exis­tente in prezent in diverse legislatii penale, numarul minim de participanti nu figureaza ca o conditie necesara pentru existenta infractiunii.

b) Cu privire la structura organizatorica, din perspectiva O.I.P.C. - Interpol , grupurile crimei organizate trebuie analizate ca fiind entitati neomogene, dar cu o structura interna particulara. Structura interna permite clasificarea organizatiilor criminale pe trei nivele:

i.            Grupuri criminale comune (bande), cu structura fluida, aflate pe treapta cea mai de jos a organizarii, care incearca sa‑si impuna suprematia intr‑un teritoriu restrans (strada sau cartier). Membrii acestora se specializeaza, de regula, in furturi, spargeri, talharii, santaj (solicitarea "taxei de protectie"), distributia ilegala a bunu­rilor pe care le primesc de la organizatiile criminale puternice. Actiunile lor se caracterizeaza prin violenta excesiva.

ii.          Organizatiile criminale profesionale ale caror membri se speciali­zeaza in una sau doua tipuri de activitati criminale (traficul de masini furate, trafic de persoane, laboratoare clandestine pentru fabricarea drogurilor, imprimerii clandestine de moneda falsa, rapiri de persoane pentru rascumparare, jafuri organizate etc.).

iii.        Organizatiile mafiote sau de tip mafiot in care se gasesc, de regula, structuri ierarhice, norme interne de disciplina, un cod de conduita si o anumita diversitate de activitati ilicite ("Cosa Nostra", cartelurile columbiene ale drogurilor etc.). In aceasta categorie sunt incluse si organizatiile criminale etnice (ex.: "Triadele"‑ aso­ciatii chineze, "Yakusa" - grupuri japoneze, "Kastafaris"‑ grupuri jamaicane si altele)

Pentru rigurozitatea definirii organizatiilor criminale sunt adau­gate anumite particularitati obligatorii ale acestora, pentru a le conferi caracter organizat, delimitandu-le de grupul criminal ocazional:

o anumita structura interna si diviziune a rolurilor intre participanti

continuitate si sistematizare a activitatii infractionale;

profesionalizarea activitatii infractionale in scopul obtinerii de castiguri ilicite;

In ceea ce priveste al doilea nivel al structurii criminale organi­zate, acesta trebuie sa prezinte o crestere in complexitate a indicato­rilor mentionati. Astfel, asociatia infractionala care a atins acest nivel are deja o ierarhie interna severa, compusa din entitati cu anumite functii specializate si cu o asistenta de auto‑aparare cristalizata.

Referitor la cel de‑al treilea nivel, mafia, Interpol releva faptul ca in afara stabilitatii ierarhice organizate, acestei tipologii ii sunt carac­teristice: dezvoltarea in concordanta cu evolutia structurilor statale, economice si politice sau sindicale, folosirea metodelor agresive, instituirea controlului asupra unor sectoare ale economiei sau chiar asupra unor nivele de decizie ale societatii in scopul obtinerii unor castiguri uriase. La acest nivel, asociatiile constituite de infractori dispun de o structura organizatorica bine definita, ritualuri sofisticate de aderare, cu statute si reguli severe de comportare, ierarhii de functii si atributii, cu sefi si subalterni etc., care isi propun sa des­fasoare activitati ilicite organizate cu eficienta maxima, similara intre­prinderilor economice bazate pe libera initiativa. In interiorul organi­zatiei criminale este impusa legea tacerii iar incalcarea normelor proprii de conduita se pedepseste cu o violenta extrema.

Acest punct de vedere apartine, la origine, criminologului ameri­can Donald R. Cressey , unul dintre primii cercetatori ai fenomenului crimei organizate. Nu toti specialistii americani in problema crimei organizate sunt in intregime de acord cu definitia sustinuta de Donald Cressey. Este negata mai ales existenta unei organizatii natio­nale a crimei in America. Autori ca Daniel Bell , John Conklin si Francis Ianni indica, mai degraba, existenta unor grupuri de raufa­catori care, in mod inevitabil, vin in conflict, atunci cand savarsesc infractiuni intr‑un anumit teritoriu.

De asemenea, autorii in cauza neaga corespondenta in realitatea sociala a unui model de organizare formala a grupurilor criminale. Astfel, Francis Ianni afirma: "Organizatiile criminale secrete, cum ar fi Mafia siciliana ori italo‑americana, nu sunt organizatii formale de tipul corporatiilor de afaceri, ori ca guvernele. Ele nu sunt structurate rational, pe statuss‑uri si functii in scopul "maximizarii profitului" si desfasurarii eficiente a actiunilor lor. Mai degraba, ele sunt sisteme sociale traditionale, organizate pe baza valorilor culturale care nu au nimic de‑a face cu virtutile birocratiei moderne. Ca orice sistem social, ele nu au decat structura care le face sa functioneze"

Totusi, pozitia teoretica a lui Donald R. Cressey este sustinuta de rezultatele cercetarilor Comitetului special al Senatului american ‑ anterioare lucrarii sale ‑ si de numeroase lucrari ulterioare, elabo­rate atat de practicienii justitiei penale cat si de teoreticieni . De exemplu, judecatorul Giovanni Falcone era convins ca definitia clasi­ca este cea corecta, cu toate ca " este dezavuata de anumiti speci­alisti, care considera mafia ca pe o pleiada de raufacatori aflati in conflict permanent, destinati sa dispara o data cu ameliorarea condi­tiilor social‑economice din Italia de sud. Vitalitatea persistenta a mafiei si tragicele evenimente pe care le provoaca demonstreaza ca aceste opinii sunt inepte si foarte departe de realitate"

c) Din perspectiva criteriilor propuse de grupul de experti ai Consiliului Europei se considera ca obligatorie existenta organizatiei criminale o perioada indelungata sau nedefinita de timp si numai facultativa diviziunea muncii in cadrul asociatiei, respectiv stabili­rea rolului si sarcinilor pentru fiecare participant. Contrar acestei solutii, la Congresul A.I.D.P. de la Budapesta, desi notiunea de crima organizata nu a fost definita, s-a optat pentru sintagma grupuri criminale inalt structurate", care presupune diviziunea muncii ca o conditie de existenta a organizatiilor criminale

Apreciem ca optiunea grupului de experti de a nu impune ca obligatoriu criteriul structurii tipic mafiote pentru definirea asocia­tiilor criminale reprezinta o consecinta a temerii privind eventuala includere acestui criteriu in continutul juridic al normelor penale ce vor fi adoptate pentru incriminarea crimei organizate ca o cerinta esentiala pentru existenta faptei. O astfel de conditie ar impiedica tragerea la raspundere penala a asociatiilor criminale amorfe, cu o structura interna necristalizata. In realitate, insa, toate grupurile cri­minale organizate prezinta o structura minimala, in care liderul joaca un rol important. De altfel, in reglementarile penale care sanctioneaza asociatiile criminale, calitatea de lider constituie, de regula, o circum­stanta personala judiciara care poate atrage o pedeapsa mai grava.

Alaturi de lideri si de membrii care au aderat formal la organi­zatie sau au fost recrutati de aceasta in mod special, organizatiile criminale se folosesc si de un numar de persoane care realizeaza in mod permanent sau temporar obiectivele organizatiei criminale in schimbul banilor, protectiei pe care aceasta le‑o asigura sau a spriji­nului pe care il vor primi la nevoie din partea asociatiei. Specific organizatiilor criminale moderne este si atragerea in sfera lor de activitate a unor importante personalitati din domeniul politic, juridic, economic, social care devin instrumente de realizare a scopurilor asociatiei si care intr‑un fel apar ca "proprietate a organizatiei"

d) Modul de organizare a asociatiilor criminale si diviziunea ro­lurilor intre membrii acestora permit grupurilor criminale o anumita continuitate in timp, indiferent de faptul ca unii dintre asociati decedeaza, sunt arestati, primesc acceptul de retragere din activitatile ilicite prin asumarea legii tacerii. Aceasta trasatura specifica eviden­tiaza faptul ca, in aceasta materie, grupul este intotdeauna mai important decat indivizii. Ea este consecinta intereselor care au stat la baza constituirii si organizarii asociatiilor criminale. Atata timp cat legea tacerii functioneaza in mod adecvat, grupul criminal organi­zat nu este afectat de actiunile judiciare indreptate impotriva unora dintre membri sai pentru infractiunile comise in interesul grupului. Mai mult, executarea unei pedepse cu inchisoarea si respectarea intru totul a codului de conduita specific gruparii criminale conduc la obtinerea unei anumite faime si, de regula, a unei pozitii superioare in structura criminala din care face parte. Daca nu se poate face dovada ca anumite infractiuni sunt comise de un grup organizat, justitia penala nu va putea sa dispuna confiscarea bunurilor asoci­atiei dobandite ilicit ca urmare a faptelor comise de membrii sai.

3. A treia conditie importanta pentru definirea asociatiei crimi­nale priveste stabilitatea grupului, respectiv existenta organizatiei criminale o perioada indelungata sau nedefinita de timp. Aceasta conditie confera caracterul de infractiune continua infractiunii de asociere pentru savarsirea de infractiuni avand nu numai un moment al consumarii infractiunii dar si un moment al epuizarii acesteia.

In doctrina penala se arata, de asemenea, ca unei pluralitati constituite de infractori (cum este si asocierea in vederea savarsirii de infractiuni) i se poate alatura si pluralitatea ocazionala de infractori.

4. O trasatura discutata a asociatiilor criminale este cea refe­ritoare la caracterul conspirativ (secret) al acestora. In lucrarile unor autori mai vechi din Statele Unite privind natura si originea acestui fenomen, crima organizata la Chicago era comparata cu o intreprin­dere secreta . Autorii mai noi considera, de asemenea, crima organi­zata ca pe o intreprindere de afaceri (business-like manner) bazata pe secretul operatiilor pe care le efectueaza.

Caracterul conspirativ al asociatiilor criminale este specific mai ales asociatiilor criminale de tip mafiot. El vizeaza, in primul rand, ascunderea surselor de venit, respectiv disimularea naturii ilicite a faptelor din care provin aceste venituri; de aici si preocuparea pentru reciclarea banilor proveniti din operatii criminale (prin infiintarea de intreprinderi cu aparenta legala si prin alte modalitati ‑ investitii in operatii comerciale, bancare, de asigurari etc.). In al doilea rand, se urmareste ascunderea structurii organizatorice si identitatea liderilor in scopul protejarii acestora. Membrii de rand si existenta ca atare a grupului criminal sunt protejati numai in subsidiar pentru ca altfel nu s‑ar putea impune legea tacerii si nu s‑ar putea realiza obiectivele, scopurile asocierii.

5. O alta trasatura definitorie a asociatiilor criminale priveste obiectivele acestora care sunt exclusiv sau preponderent criminale. Cu alte cuvinte, organizatiile criminale dispun de un program prin care se urmareste obtinerea ilicita si sistematica a profitului eco­nomic , ori profit si putere , ori profit si controlul unor teritorii si piete ori pentru a obtine, direct sau indirect, gestiunea sau controlul activitatilor economice, concesiuni, autorizatii, adju­decari si servicii publice, sau pentru a realiza, pentru ei sau pentru altii, profituri sau avantaje nejustificate

In lista Criteriilor obligatorii propuse de Comitetul de experti ai Consiliului Europei, in punctele 3 si 4 se subliniaza caracterul grav al infractiunilor din programul asociatiilor criminale, activitatea acestora fiind indreptata spre obtinerea de profit si/sau putere.

Orientarea spre castiguri maxime caracterizeaza in mod esential activitatile ilicite ale organizatiilor criminale. Participantii in aceste organizatii sunt persoane care se asociaza pentru castiguri deosebite ori pentru alte avantaje ilicite din sfera puterii economice si, uneori, din sfera puterii politice sau administrative. Castigul este realizat prin obtinerea si mentinerea monopolului asupra bunurilor si serviciilor ilicite cum ar fi productia si traficul de narcotice, jocurile de noroc, pornografia si prostitutia. Mai recent, s-a adaugat traficul de arme, munitii si explozibili, traficul de bunuri din patrimoniul cultural national, precum si formele moderne de criminalitate, intre care frauda bancara, falsificarea de hartii de valoare si criminalitatea informatica. La nivelele locale ale grupurilor criminale mai putin dezvoltate predomina talhariile, furturile calificate, santajul marunt, valorificarea bunurilor ilicite.

Desprindem din aceasta analiza ca notiunea de crima organizata include numai faptele penale care au ca finalitate profitul indivizilor care compun asociatia criminala, chiar daca profitul se poate conver­ti, in anumite cazuri particulare, in alte tipuri de avantaje ilicite (ale­gerea intr‑o functie politica prin manipularea sau falsificarea voturilor alegatorilor, obtinerea unei functii administrative etc.); sunt excluse de plano faptele penale in legatura cu exprimarea unor idei sau con­vingeri precum si orice alta asociere pentru savarsirea altor infracti­uni decat cele orientate spre profit.

Nu ar putea fi incluse in acest concept nici societatile comerciale care, in activitatea curenta, incalca uneori legea penala prin savarsi­rea unor fapte ce constituie infractiuni de evaziune fiscala, de concu­renta neloiala, de poluare a mediului inconjurator s.a. In sistemele juridice care recunosc principiul "societas delinquere non potest" astfel de organizatii nu vor fi considerate drept criminale, urmand a fi sanctionati penal numai angajatii gasiti vinovati pentru savarsirea respectivelor infractiuni. Chiar si in cazul sistemelor juridice care accepta raspunderea penala a persoanelor morale, inainte de a decide asupra vinovatiei acestora, instantele trebuie sa stabileasca daca faptele ilicite reprezinta activitati exclusive sau predominante ale persoanei juridice in cauza sau numai o exceptie de la activitatea normala, licita a acestora. In primul caz vor fi considerate drept firme‑paravan si se vor aplica cu preponderenta sanctiuni de drept penal, iar in cel de‑al doilea caz sanctiunea penala va tine seama de caracterul de exceptie al activitatilor ilicite.

B. Particularitati cu privire la faptele comise

1. Prima dintre trasaturile organizatiei criminale sub aspectul pe care il analizam este savarsirea infractiunii de asociere criminala (societas delinquentium, enterprise crime, asociazione per delinquere, asociazione de tipo mafioso s.a.), adica o fapta incriminata de lege prin insasi existenta asocierii, indiferent daca s-au realizat sau nu vreunul din obiectivele urmarite de asociati. Din perspectiva penala, fapta de asociere reprezinta, prin urmare, o pluralitate constituita, care se consuma prin simplul fapt al asocierii chiar inainte de savar­sirea unei infractiuni care ar intra in scopul asocierii (trafic de organe umane, persoane, opere de arta, autoturisme, droguri etc.) sau a unei infractiuni‑mijloc (de violenta, amenintare, santaj, dare de mita etc.).

Infractiunea de constituire a unei asociatii criminale nu este identica cu cea de crima organizata. Infractiunea care se situeaza in cadrul conceptului de crima organizata presupune, fireste, existenta unei asocieri de persoane cu scopul savarsirii de infractiuni, dar ea nu capata caracterul de crima organizata decat daca a trecut la realizarea vreuneia dintre infractiunile specifice acestei forme de criminalitate. Asocierea de infractori poate fi conceputa si in afara crimei organizate ea nu capata atunci cand s-au comis actiuni care particularizeaza acest gen de criminalitate.

Simpla asociere, neurmata de savarsirea unei infractiuni-scop sau a unei infractiuni‑mijloc, nu este suficienta pentru a se incadra in conceptul de crima organizata; ea reprezinta, in realitate, o activi­tate pregatitoare la infractiune. Infractiunea de asociere in vederea savarsirii de infractiuni constituie o infractiune de pericol, pe cand crima organizata trebuie sa fie o infractiune de rezultat. Oricat de inalt‑organizata ar fi o asociatie de persoane, oricate planuri criminale ar avea, ea nu va fi perceputa ca o asociatie a crimei organizate decat dupa ce va trece la transpunerea in realitate a programului criminal. In consecinta, termenul de organizare nu se poate referi doar la grupul participantilor ci si la planificarea si executarea riguroasa a infractiunilor care constituie scopul asocierii.

2. Caracteristic crimei organizate, sub aspectul pe care il anali­zam, este si modul de concepere a programului criminal al asocierii; acesta are in vedere numai savarsirea de fapte care produc avantaje materiale ilicite. Uneori, acestea sunt enumerate limitativ dar, de regula, sunt mentionate cu titlu exemplificativ. Astfel, sintetizand ex­perienta organelor judiciare, proiectul Natiunilor Unite de Conventie-Cadru impotriva Crimei Organizate enumera activitatile ilicite care apar mai frecvent in preocuparile asociatiilor criminale de acest tip si anume: traficul ilicit de narcotice ori substante psihotrope si spalarea banilor; traficul de persoane; falsul de moneda; furtul de bunuri cul­turale si traficul ilicit cu acestea; furtul de materiale nucleare; actele teroriste; traficul ilicit cu armament, dispozitive ori materiale explo­zive; traficul ilicit cu autoturisme furate; coruperea functionarilor publici.

Asa cum se observa, in aceasta enumerare sunt puse pe acelasi plan activitati ilicite direct sau nemijlocit producatoare de venituri (traficul de narcotice, falsul de moneda, traficul cu arme etc.) cu acti­vitati care numai indirect si mijlocit sunt aducatoare de profituri cum ar fi coruperea functionarilor publici sau actele teroriste.

Este adevarat ca organizatiilor mafiote italiene le sunt atribuite si unele acte teroriste, inclusiv crime politice, dar astfel de fapte pena­le de mare pericol social constituie exceptii de la regula. Interrelatia dintre crima organizata si terorism, dupa parerea noastra, nu este de esenta fenomenului analizat, reprezentand un caz particular generat de un anume specific local.

Astfel, unele organizatii criminale cum ar fi Mafia italiana si Car­telurile columbiene au utilizat, uneori, atacuri de tip terorist impo­triva reprezentantilor din institutiile propriilor state implicate in com­baterea crimei organizate. Alteori, in unele tari din America de Sud (de exemplu, in Peru), narco‑traficantii au conlucrat cu organizatiile teroriste deoarece teroristii asigurau protectia cultivatorilor de coca. In mod similar, Cartelurile columbiene ale drogurilor au fost colaborat cu gherilele revolutionare in ciuda antipatiei ideologice reciproce

Tot astfel, este de observat ca traficul de arme, munitii, materia­le explozive si radioactive organizat de asociatiile criminale isi are o piata sigura de desfacere in mediul gruparilor teroriste. In aceeasi masura, teroristii apeleaza la crima organizata pentru a achizitiona tehnologie de ultima ora din domeniul telecomunicatiilor, dispozitive laser si in infrarosu, diverse sisteme opto‑electronice etc.

3. In ce priveste coruperea functionarilor publici, aceasta repre­zinta una dintre metodele de actiune de care se folosesc asociatiile de tipul crimei organizate. Este greu de imaginat existenta crimei organi­zate in absenta metodelor de intimidare si in lipsa functionarului corupt sau coruptibil. Cu toate acestea, asemenea metode nu slujesc decat indirect la obtinerea de profituri care constituie obiectivul pro­priu al acestor asociatii. Se stie ca fenomenul coruptiei a capatat o ex­tindere deosebita. Presedinti de partide, prim‑ministri, sefi de depar­tamente, magistrati, politisti s‑au dovedit a fi instrumentele organi­zatiilor criminale. Nu intamplator, crima organizata a fost comparata cu un "cancer" perfid care secatuieste puterea societatii, ameninta stabilitatea guvernarii, determina cresterea taxelor care se adauga la pretul marfurilor, pericliteaza siguranta individuala si colectiva, poate controla sindicatele si influenta structurile de putere politica si eco­nomica prin infiltrarea in activitatea acestora.

C. Conceptul juridico-penal de crima organizata

1. Analiza anterioara s-a preocupat de prezentarea aspectelor esentiale care caracterizeaza crima organizata. Sintetic, aceste trasa­turi ar putea fi sistematizate dupa cum urmeaza:

a) conceptul de crima organizata are in vedere, in egala masura, atat organizarea interna a grupurilor criminale cat si a activitatilor ilicite pe care acestea le desfasoara.

organizarea interna a grupurilor criminale presupune:

numar minim de persoane (de regula, trei persoane) aso­ciate in vederea savarsirii de infractiuni;

structura sau organizare interna intre membrii grupului, ceea ce implica relatii ierarhice sau personale si autori­tatea absoluta a liderului; la organizatiile criminale tradi­tionale, de tip mafiot, acceptarea unei persoane ca membru al asociatiei presupune si trecerea unor probe specifice (de loialitate, curaj, autostapanire, abilitate, ritualuri de adera­re, luarea unor angajamente, depunerea unui juramant ori portul unor insemne care particularizeaza grupul criminal). Facultativ, structura interna poate include specializarea membrilor grupului pe tipuri de activitati, respectiv stabili­rea unei diviziuni a muncii in interiorul asociatiei (roluri si sarcini pentru fiecare participant);

stabilitate in timp - asocierea trebuie sa vizeze o perioada indelungata sau nedefinita de timp.

organizarea activitatilor ilicite presupune:

existenta unui program criminal specific - sa urmareasca obtinerea de castiguri ilicite ori controlul, direct sau indi­rect, al unor activitati economice, politice sau sociale;

trecerea la punerea in aplicare a programului criminal sa fie efectiva, respectiv, pe langa infractiunea de asociere, sa se savarseasca acte de executare a unor fapte care figureaza programul asocierii;

punerea in aplicare a programului criminal sa se realizeze prin utilizarea unor metode care maresc pericolul social al faptei (violenta, constrangerea fizica sau morala ori coruptia).

b) activitatile desfasurate de organizatiile criminale implica mai multe corelatii, unele pe plan intern iar altele pe plan internatio­nal, dupa cum urmeaza

corelatii pe plan intern

infiintarea asociatiilor criminale si punerea in aplicare a programelor ilicite este favorizata de slabiciunile legislative si executive ale statului. Lipsa unor reglementari adecvate, pe de o parte si dotarea materiala insuficienta, incompeten­ta, reaua credinta si coruptia functionarilor publici, pe de alta parte, ofera conditiile necesare aparitiei si dezvoltarii retelelor criminale

punerea in aplicare a programelor asociatiilor criminale este si consecinta conditiilor economice, a cresterii numarului persoanelor defavorizate si care devin o masa de manevra pentru asociatiile criminale. Pe de alta parte, activitatea asociatiilor criminale contribuie la secatuirea avutiei natio­nale prin dezvoltarea economiei subterane si prin acapa­rarea ilicita a puterii economice a statului. Activitatile economice sunt deturnate de la sensul lor firesc, firmele corecte dau faliment, sumele incasate la buget sunt din ce in ce mai mici, creste datoria externa a statului, nu mai sunt fonduri suficiente pentru activitatile publice esentiale, apar indivizi care se bucura de averi uriase, cetatenii onesti saracesc, devin mereu mai debusolati si lipsiti de incredere in viitor

coruperea factorilor puterii politice are efecte grave pe ter­men lung, activitatea unor oameni politici contopindu-se cu cea a organizatiilor criminale, fapt care va contribui la apa­ritia unui pol alternativ de putere si, in cele din urma, a statului mafiot. Pe de alta parte, pierderea increderii in institutiile democratice ale statului poate sa determine re­orientari si solutii politice dramatice, extremiste din partea cetatenilor In acelasi timp, are loc un proces de subminare a autoritatii statului ca urmare a actelor de violenta, a santajului, a discreditarii justitiei penale.

corelatii pe plan international

dezvoltarea retelelor crimei organizate dincolo de frontierele tarilor in care s-au constituit, sprijinul reciproc si coopera­rea dintre acestea in realizarea unor operatiuni de mare anvergura de furnizare de bunuri si servicii ilicite, confera un caracter transnational acestei forme de criminalitate.

tendinta spre mondializare a crimei organizate determina reactii similare in planul politicii penale a statelor, impu­nand adoptarea de masuri energice si armonizate la nivel global pentru combaterea acestui fenomen

2. Caracteristicile si corelatiile succinte permit formularea urma­toarei definitii juridico-penale a crimei organizate:

Crima organizata reprezinta orice asociere compusa din trei sau mai multe persoane intre care exista raporturi ierarhice sau personale, pentru savarsirea uneia sau mai multor fapte preva­zute de legea penala, in interesul asociatiei, cu scopul de a ob­tine, pentru ei sau pentru altii, castiguri ilicite, ori controlul, direct sau indirect, al unor activitati economice, politice sau sociale, prin utilizarea violentei, a constrangerii morale ori prin cointeresare.

3. Aceasta definitie scoate in relief ca asocierea pentru savar­sirea de infractiuni constituie o infractiune de pericol care se con­suma prin simplul fapt al asocierii, nefiind necesara trecerea efectiva la transpunerea in realitate a programului criminal. Dar nu toate asocierile pentru savarsirea de infractiuni pot fi incluse in fenomenul crimei organizate ci doar acelea care au un program criminal specific (sa urmareasca obtinerea, pentru ei sau pentru altii, de castiguri ilicite ori controlul, direct sau indirect, al unor activitati economice, politice sau sociale) si care trec efectiv la savarsirea infractiunilor care reprezinta scopul asociatiei utilizand metodele precizate (violenta, constrangerea fizica sau morala ori coruptia).

Definitia subliniaza, de asemenea, caracterul complex al feno­menului crimei organizate, complexitate care se manifesta atat in modul de constituire a asociatiilor criminale de acest tip, in pozitia subiectilor activi ai infractiunii, in structura asociatiei, in stabilirea obiectivelor acesteia, cat si in metodele si mijloacele folosite pentru aducerea lor la indeplinire.

Aceasta complexitate a ingreunat, pana acum, atat definirea conceptului, cat si identificarea modelului normativ cel mai cuprin­zator in cadrul caruia sa se asigure reprimarea eficienta a acestei infractiuni.

Pentru a desprinde o concluzie cu privire la identificarea mo­delului normativ cel mai apt sa asigure reprimarea acestei fapte, este necesar sa analizam modelele normative propuse pana in prezent in aceasta materie.