Reformarea discutiilor referitoare la "spoilers" in procesele de pace

Reformarea discutiilor referitoare la "spoilers" in procesele de pace

Marie-Joelle Zahar

Conceptul "spoiler" este foarte greu de echivalat in limba romana. Traduceri posibile ar fi: jefuitor al pacii, sau carpaci. In continuare insa voi referi la concept in original, fara traducere, deoarece nu cred ca termenii in limba romana sunt prea vaste.

O sa incep cu definitia conceptului: "spoilerii sunt conducatori, care cred, ca pacea este o amenintare pentru puterea, viziunea, interesele lor, si din cauza asta folosesc violenta pentru a o submina."

Obiectivul textului este de a reanaliza semnificatia violentei in procesele de pace, si de a propune reformarea discutiilor, cu accentul pus pe trei concepte foarte importante: intentia de a jefui pacea, oportunitatea, si abilitatea spoilerului de a actiona.

Diagnoza

In general spoilerul reactioneaza in doua feluri: ori refuza sa negocieze, ori intra in acorduri, dar nu tine de promisiunile date.

O pace durabila are mai multe conditii:

aducerea partilor la negociere, adica managementul outsiderilor

a nu lasa partile sa dezvolte noi stimulente al caror efect ar fi retragerea unui parti

Autorul evoca studiile lui Stedman, care a argumentat, ca custodele internationale al pacii reprezinta un factor decisiv in succesul sau falimentul unui spoiler de a tulbura pacea. Strategiile eficiente care au vizat atat protectia pacii cat si managementul eficient al spoilerilor au creat un mediu, in care violenta a fost restransa. Insa s-a dovedit, ca strategiile ineficiente au condus la situatii in care "jefuitorii de pace" au triumfat.

M J Zahar scrie despre o ineficienta a discursului legat de problema: ne spune, ca analizele au o slabiciune interioara, deoarece nu reusesc sa defineasca tipul spoileruli ex ante, adica in prealabil. Autorul evoca din nou pe Stephen Stedman, cu care este de acord in privinta diagnozei corecte a tipologiei spoilerilor.

Se ridica insa o problema foarte interesanta: cum putem sa dam seama cine este "jefuitorul", agresorul, si cine este pacifistul? Intrebarea la prima vedere pare banala, dar trebuie sa avem in vedere faptul, ca in realitate, majoritatea partilor doresc pacea, si vor sa obtina cat mai multe avantaje dintr-o intelegere bilaterala. Majoritatea partilor conflictuale doresc pacea, deoarece un razboi are costuri ridicate.

In continuarea textului M J Zahar ne prezinta tipologia lui Stedman, un model elaborat pe doua dimensiuni: pe obiectivele spoilerilor, si afectiunea lor in ce priveste atingerea scopurilor.

Tipologie:

1. Spoilerii totali: doresc puteri totale, si recunoasterea exclusiva a autoritatii lor, preferintele, dorintele lor nu sunt de neschimbat.
2. Spoilerii limitati: obiectivele lor sunt limitate, insa acest fapt nu inseamna in acelasi timp si o afectiune redusa din partea lor
3. Spoilerii nesatiosi, lacomi: sunt intre tipurile prezentate mai sus, obiectivele lor extind sau reduc in functie de calculatia riscurilor si costurilor necesare

Se vede clar din tabel, ca apar interferente intre tipuri. Tocmai din cauza asta criticii afirma, ca aceasta tipologie nu este suficienta pentru gasirea strategiei adecvate situatiei. Numai spoilerul total poate fi evidentiat clar din tipologie, avand actiuni si obiective bine definite.

Tipologia lui Stedman este de folos ca si o unealta descriptiva, dar nu ne ajuta sa gasim un raspuns pentru problema: ce afecteaza strategia, tactica si obiectivele spoilerilor?

O alta problema care este lasat in afara tipologiei, este situatia in care un spoiler devine un pacificator.

Autorul critica insistenta lui Stedman privind relatia unui spoiler cu un anumit acord de pace. Dupa Stedman, un spoiler poate fi definit numai in relatie cu un acord de pace. M J Zahar ne prezinta doua mentiuni in legatura cu aceasta problema.

In primul rand, autorul ne arata, ca un spoiler total ar accepta numai si numai un singur acord de pace, unul care il servesc toata exigentele. In acest caz este greu sa vorbim despre un acord bilateral de pace.

In al doilea rand, realitatea ne-a aratat, ca opinia unui leader se poate fluctua in legatura cu un acord.

- Exemplul PLO 1993-2001, Palestina - Israel. Organizatia Palestina de Liberalizare si-a schimbat atitudinea fata de procesul Oslo, si unii pretind ca au devenit spoileri totali.

O alta remarca foarte importanta a autorului este, ca actiunile unui spoiler nu atrage dupa sine obligatoriu si violenta. Practic, actorii pot sa recurg la pozitiile lor extreme in cazuri exceptionale. Deci in reformarea discursului asupra spoilerilor ar trebui introdus si intrebarea: oare ce fel de circumstante aduc schimbari atat de radicale in comportamentul partilor?

Irish Republican Army - Good Friday Agreement.

Managementul spoilerilor, rolul jucat de partile terte:

Analiza contemporana a spoilerilor pune un accent excesiv pe rolul jucat de terte in managementul spoilerilor. Comportamentul, atitudinea acestora este decisiv in rezolvarea conflictelor, si managementul "jefuitorilor de pace".

In acest capitol se discuta o noua dimensiune in acest discurs, respectiv dilema securitatii. Razboaiele civile reproduc anarhie, iar intrebarea cea mai delicata este cum putem sa contruim o negociere de succes in conditii atat de riscante. Negocierile ar avea mult mai mult succes daca tranzitia spre pace ar fi securizata pentru ambele parti. In acest context, proeminenta spoilerilor nu este vazuta ca un act rau-voitor vis-a-vis procesul de pace, ci o mai degraba o parte a legilor nescrise al anarhiei.

Partile terte nu sunt suficiente, si de multe ori, nici nu este nevoie de ele. In unele cazuri prezenta acestor parti reasigura rivalitatea intre partile conflictuale, sau puterea lor nu este de ajuns pentru convingerea spoilerilor. Africa de Sud este un exemplu foarte bun pentru rezolvarea situatiei de sine, fara ajutorul unui alt stat sau organizatie. M J Zahar este de acord cu afirmatia lui Stedman in privinta acestei probleme: analistii de multe ori nu trateaza atentia internationala ca si o variabila contextuala, si prin definitia actiunilor ca si internationale omit eroarea de a le trata ca si complet voluntare. Practic, partile terte pot sa faca si prea mult, si prea putin, actiunile lor trebuie sa fie intotdeauna ajustate contextului.

Acest aspect aduce la iveala o problema neglijata: efectele negative posibile al interventiei externe intr-un conflict. O interventie poate fi considerata drept ineficienta din cauza lipsei neutralitatii, si din cauza filozofiei diferite despre folosirea violentei. De fapt, o interventie necoruspunzatoare ajuta direct aparitia spoilerilor.

- Siria in Libanon, India in Sri Lanka, Nigeria in Liberia. De exemplu: Prezenta a 35 de mii de soldati sirieni pe teritoriul Libanonului l-a determinat pe General Awn sa nu accepte accordul Ta`if. Prezenta militara siriana a contribuit direct si la ezitarea dezarmarii Libanonului, si pentru conflicte violente din 2001.