Relatia de cuplu ca sansa de autocunoastere

Relatia de cuplu ca sansa de autocunoastere

El si Ea traiesc - ca pentru prima oara - o ametitoare poveste de dragoste . Vantul si muntii, padurile si apele par sa anunte o intalnire fara de egal.

Si poate asa ar fi fost , daca .

El si Ea inaintea unei despartiri dureroase . El gandeste ca nu este inteles (a cata oara ?!) . Ea se simte neiubita (a cata oara ?!).

Si poate nu ar fi fost asa, daca .

1.CONTRADICTIILE NATURII UMANE

De la impetuozitatea unei stari de indragostire la iubirea profunda, tangenta cu nemarginirea, se deschide un drum : drumul recunoasterii, intelegerii si transformarii propriilor tendinte limitatoare. Intre idealul nostru de iubire si capacitatea actuala de a ne implini acest ideal se interpun toate elementele disonante ale personalitatii noastre : temeri si dorinte absurde, inhibitii si excese, prejudecati, importanta de sine si neincrederi ascunse.

Aspiram catre plenitudine in relatia de cuplu si totusi traim, in mod repetat esecuri relationale si suferinte.

Un rege reflexiv, personaj al unei opere postume a lui A. de Saint-Exupery, surprinde aceste contradictii ale naturii umane : « Obscure mai sunt si nevoile tale, si incoerente, si contradictorii. Vrei si pace si razboi ; si regulile unui joc pentru a te bucura de joc, si libertate pentru a te bucura de tine insuti. // Vrei si dragostea faurita in fidelitate impusa si descoperirea dragostei in afara fidelitatii. / . / In fata atator nevoi amestecate, ce fel de arbore vei intemeia in tine, care sa le absoarba pe toate, sa le puna in ordine si sa faca din tine un Om ».

Stiintele contemporane care studiaza psihicul uman, in etapele structurarii si dezvoltarii lui, cauta sa ofere raspunsuri la intrebarea : cum putem depasi amalgamul de tendinte interioare contradictorii ce conduc adesea la comportamente marcate de o amprenta absurda si irationala?

Aceasta intrebare revine cu insistenta intrucat viata relationala a omului contemporan prezinta multiple tensiuni dezechilibrante pentru psihicul lui.

2. RELATIA DE CUPLU CA RELATIE DE OGLINDIRE RECIPROCA

De-a lungul secolelor, arta a cautat sa surprinda misterul iubirii si al atractiei fascinante dintre barbat si femeie. Reprezentari artistice sculpturale din temple stravechi sugereaza simbolic efectul de constientizare pe care il genereaza iubirea. Intr-un basorelief antic este reprezentata Zeita (eternul feminin) oferindu-i Zeului Suprem (eternul masculin) o Oglinda in care acesta sa se poate privi pe sine insusi.

In contemporaneitate, studiile stiintifice centrate pe psihologia relatiei de cuplu subliniaza si ele existenta acestui efect de constientizare pe care il genereaza iubirea si il denumesc « oglindire reciproca ». Linia psihologiei analitice al carei nucleu teoretic a fost fundamentat de Carl Gustav Jung realizeaza o fina analiza a acestui fenomen de reflectare reciproca intr-un cuplu..

Psihologia analitica subliniaza un aspect foarte important al psihismului uman : polaritatea . Natura interioara a individului uman contine atat o dimensiune feminina, cat si una masculina.

Jung arata ca barbatul are in structura sa launtrica o componenta feminina, « anima », componenta care se gaseste intr-o ipostaza latenta si a carei constientizare ii genereaza barbatului o stare de completitudine. In mod similar, in structura interioara a femeii exista o componenta masculina latenta, « animus », prin constientizarea careia ea poate simti starea de plenitudine.

Dimensiunea arhetipala feminina existenta in sufletul barbatului, « anima », reuneste : disponibilitate de a ierta, compasiune si putere de acceptare, sensibilitate etc ; dimensiunea arhetipala masculina existenta in sufletul unei femei, « animus », reuneste : putere transformatoare si initiativa, rationalitate, rigoare etc.

Trezirea femeii interioare, in cazul barbatului, si a barbatului interior, in cazul femeii, aduce fiintei umane un sentiment misterios de unitate.

Iubirea dintre barbat si femeie este o expresie a acestui dor de completitudine . Intr-o relatie de cuplu, cautam, cel mai adesea inconstient, regasirea atributelor noastre sufletesti reflectate in celalalt.

Cautam fericire intr-o relatie de cuplu pentru ca in celalalt regasim fragmente din interioritatea noastra. Cu cat aceasta reflectare polara este mai fidela, cu atat barbatul si femeia se simt mai atrasi unul de celalalt.

In 1924, C.G. Jung scria : « Ori de cate ori intre sexe se instaleaza o relatie neconditionata, cu efecte /../ magice, este vorba de o proiectie a imaginii sufletului ».

MECANISMUL INCONSTIENT AL PROIECTIEI TENDINTELOR INFERIOARE - cauza a crizelor pe care le traverseaza relatia de cuplu.

De ce farmecul inceputului se poate risipi intr-o relatie de cuplu ? De unde apar tensiunile mocnite sau explozive, iritarile si nemultumirile care transforma relatia intr-un camp de razboi ? De ce dupa un inceput exceptional, poate urma un sir de probleme relationale care sa ne marcheze negativ pentru multa vreme ?

Raspunsul adus de studiile lui Jung poate fi tulburator cand il auzim prima oara : proiectam asupra celuilalt nu numai dimensiunile inalte ale sufletului, ci si tendintele brute, abisale ale structurii noastre interioare ; proiectam asupra celuilalt inclusiv ceea ce este pervertit in noi si nici macar nu ne dam seama ca facem aceasta.

Psihologia analitica explica acest mecanism, introducand conceptul de « umbra ». Umbra este o structura psihica ce reuneste fricile noastre cele mai adanci, agresivitatea si dorintele obsesive. Este o parte ascunsa, inconstienta a psihismului uman, o parte din noi pe care o negam.

Incapacitatea de a observa si recunoaste ceea ce este inferior in noi insine conduce la otravirea tuturor relatiilor noastre : ceea ce negam in noi, proiectam asupra celuilalt. Aceasta este ceea ce Jung defineste a fi « proiectia umbrei », sursa a conflictelor si a suferintelor traite in relatiile de cuplu.

3.1. STOPAREA «  PROIECTIEI UMBREI » - conditie necesara pentru continuitatea iubirii si fericirii intr-o relatie de cuplu

Pentru a opri proiectia « umbrei » , trebuie sa trecem prin doua etape importante :

1. este necesar sa-l iertam pe cel pe care il consideram vinovat pentru suferinta traita de noi
2. este necesar sa intelegem ca problemele exterioare care ne marcheaza puternic reflecta blocaje si tensiuni proprii neconstientizate ( reflecta limite interioare pe care refuzam sa le acceptam ca fiind ale noastre).

Ceea ce este negativ in noi insine - sentimente de autodesconsiderare, gelozie, ura, manie, obsesia controlului celuilalt, orgoliu, lasitate etc - trebuie analizat cu atentie si inteles ca fiind cauza fundamentala a evenimentelor exterioare negative pe care le traim. Aceasta asumare responsabila a vietii pe care o traim este un element determinant pentru maturizarea noastra sufleteasca.

Iertarea celuilalt si autoanaliza limitelor proprii urmata de intelegere, acceptare si transformare interioara constituie mecanismele care permit «  retragerea proiectiei negative ». Este un drum al autocunoasterii si al iubirii reale. Atata vreme cat nu acceptam ca ceea ce traim in exterior este reflectarea vietii noastre interioare, este dificil sau chiar imposibil sa avem continuitate in fericire.

Un reprezentant contemporan al psihologiei analitice, cercetatorul Guy Corneau, afirma : «  constatam iar si iar /../ ca ceea ce ramane inconstient ne vine din exterior ca un destin ce ne pare strain, cand de fapt el reflecta pur si simplu conditia vietii noastre launtrice ».

Pana cand nu ne autoacceptam cu tot ceea ce suntem in momentul prezent (calitati si limite), pana cand nu analizam atent ceea ce este limitator in modul nostru de a gandi si de a trai, nu putem constientiza « umbra » personalitatii noastre. Si astfel vom continua sa proiectam in mod inconstient propriile temeri si agresivitati ascunse asupra celuilalt.

Intelegerea atitudinilor gresite pe care le angrenam in relatia noastra de cuplu, atitudini care au efectul unui veritabil pat al lui Procust, solicita multa rabdare cu noi insine; este un proces amplu de fina si lucida analiza a gandurilor si sentimentelor pe care le traim, o observare lucida a reactiilor pe care le avem in variatele situatii aparute in existenta cotidiana, in momentele de intimitate, in perioadele dificile etc.

Toate situatiile pe care le traversam intr-o relatie de cuplu devin astfel o speciala ocazie de autocunoastere, de intelegere a calitatilor si limitelor proprii. Fiecare relatie de iubire devine un impuls catre cunoastere si transformare interioara.

BIBLIOGRAFIE :

CORNEAU, G., Exista iubiri fericite ?Psihologia relatiei de cuplu. Editura Humanitas, Bucuresti, 2000.

JUNG, C.G., Puterea sufletului, Editura Anima, Bucuresti , Antologie 1994

JUNG, C.G., Amintiri, vise, reflectii. Editura Humanitas 1996.

JUNG, C.G., Arhetipurile si inconstientul colectiv, Opere complete Vol 1    Editura Trei, Bucuresti 2001.

https://www.cgjung.net/index.htm