Relatii simpatetice sau preferentiale intre profesor si elevi

MANAGEMENT EDUCATIONAL SI INTEGRARE

EUROPEANA

MANAGEMENTUL RELATIILOR PUBLICE

Relatii simpatetice sau preferentiale intre profesor si elevi

Relatia profesor-elevi

Notiune cu o sfera larga, relatiei profesor-elevi i se subsumeaza o multitudine de aspecte, de forme de manifestare, de relatii concrete interdependente. Operand la o analiza transversala, structura relatiei profesor-elevi se prezinta astfel:

1. relatii interpersonale

dupa nevoile psihologice ale indivizilor aflati in interactiune:

de comunicare

simpatetice

cognitive/de perceptie interpersonala

dupa procesualitatea relatiilor:

de cooperare

competitive

conflictuale

de acomodare

de asimilare

de stratificare

de alienare

2. relatii in functie de sarcinile profesorului

de comunicare a continutului stiintei

de indrumare

de constrangere

de verificare si control

de conducere

de organizare

3. relatii in functie de continutul psihologic:

informational - cognitive

afective

4. relatii de influentare

directa

indirecta

Relatii simpatetice sau preferentiale intre profesor si elevi

Acest tip de relatii interpersonale este bazat pe optiune afectiva. Indivizii intra in asemenea relatii pentru ca traiesc intr-o vecinatate spatiala, convietuiesc, pentru ca indeplinesc anumite roluri sociale si pentru ca fiecare individ se raporteaza permanent la altii si ii raporteaza pe altii la sine din punct de vedere normativ si axiologic.

Dimensiunea fundamentala a relatiei simpatetice este dimensiunea atractie-respingere avand la baza similitudinea si, respectiv, deosebirea de interese, idei si atitudini. "Baza psihologica a atractiei si respingerii interpersonale o constituie atribuirea sau dotarea partenerului de interactiune cu proprietati sau atitudini pozitive sau negative, gratifiante sau frustrante. Aceasta inseamna ca fiecare partener si-l reprezinta pe celalalt pe plan cognitiv; atractia sau aversiunea fiecaruia iau forma unor atitudini caracterizate prin atribuire de valente (pozitive sau negative) celuilalt." (P.Golu, 1974, p.154). Reteaua de relatii simpatetice se exprima prin structurile de status-roluri care se cristalizeaza in grupul social, testabile prin tehnici sociometrice. Cunoasterea de catre profesor a acestor structuri ii permite sa intervina formativ in dinamica statutelor deficitare.

Din multitudinea de acceptiuni ale termenului de statut (status), cea data de Stoetzel (1963) este : statutul este pozitia pe care individul o ocupa in ierarhia unui sistem dat si implica ansamblul comportamentelor la care o persoana se poate astepta din partea celorlalti. Intrucat fiecare persoana face parte concomitent din mai multe sisteme, ea dispune nu de un statut, ci de un set de statute. Astfel, elevul este in acelasi timp membru al grupului clasa, al familiei, al unui cerc de prieteni, al unei echipe sportive sau formatii artistice ; profesorul este membru al colectivului de cadre didactice, al familiei, al unei organizatii politice sau obstesti, in fiecare din aceste sisteme avand asteptari specifice din partea celorlalti membri ai grupului. Aceste statute paralele se interinfluenteaza, in mai mare sau mai mica masura, sprijinindu-se si completandu-se reciproc sau compensandu-se unul pe altul. Este unul dintre motivele pentru care, in actiunea pedagogica, profesorul se informeaza si utilizeaza informatiile pe care le obtine despre diferitele statute ale copilului si in celelalte grupuri, in afara de grupul clasa din care acesta face parte, si, in primul rand, despre cel pe care il are in familie. Unele statute sunt atribuite (sex, varsta, clasa repartizata profesorului, profesorul pentru elevi, colegii de clasa), individul neavand vreun merit sa le fi obtinut prin eforturi sau optiune personala, altele sunt achizitionate, dobandite prin eforturi si renuntari(elev fruntas la invatatura, profesor cu un anumit grad didactic sau de o anumita specialitate) sau printr-un comportament(colegul de clasa preferat, profesorul preferat). In setul de statute, cele partiale pot fi congruente sau incongruente. Elevul fruntas la invatatura se asteapta, legitim, la pretuire atat la scoala, cat si in familie. Elevul slab la invatatura nu se poate astepta la pretuire din partea profesorilor dar, prin comportamentul sau, poate fi preferat de colegi pentru joaca si se asteapta la simpatie din partea acestora, iar din partea familiei se asteapta la dragoste, chiar daca nu invata bine. In caz de incongruenta a statutelor partiale, subiectul traieste conflictul de statut, fie inter-, fie intrastatut. Elevul care are insatisfactii in raporturile sale cu profesorul poate avea satisfactii in raporturile cu colegii, cu prietenii sau cu familia. Efectele compensatorii de statut sunt cautate de copil in alt mediu decat cel care-i produce insatisfactii si, cel mai adesea, in cercul de prieteni, mai ales daca, datorita insucceselor la invatatura, sufera un deficit de afectiune si in familie. O situatie aparte in care poate aparea conflictul de statute este aceea in care elevul il are ca profesor pe parintele sau. Intr-un asemenea caz copilul se poate astepta, chiar daca nelegitim, la un tratament preferential din partea profesorului, iar profesorul poate manifesta fie exigenta, fie ingaduinta exagerate. Riscul poate fi evitat, daca situatia obiectiva o permite, prin repartizarea profesorului la alte clase decat aceea in care se gaseste copilul sau, pentru ca atitudinea parintelui-profesor, oricat de corecta ar fi, tot poate fi interpretata drept partinitoare de catre elevi. Conflictul de statut poate aparea si datirota opozitiei dintre statutul atribuit si cel dobandit, spre exemplu, in cazul numirii intr-o functie de conducere a profesorului lipsit de aptitudinile necesare sau a carui condiuta este discutabila.El se va astepta la pretuire din partea subordonatilor, dar nu va obtine decat, in cel mai bun caz, ascultare. In toate situatiile de conflict de statute, hotarator este cum isi apreciaza persoana propriile statute si capacitatea ei de a depasi conflictul. In acelasi timp, subiectul are nevoie de atitudinea incurajatoare, binevoitoare a celor din jur..Daca pentru elev hotarator este sprijinul pe care i-l acorda profesorul prin incurajare, stimulare, incredere, nu mai putin important este sprijinul colegilor si al conducerii scolii pentru profesorul care la un moment dat dispune de un statut deficitar. Statutele de elev si profesor sunt complementare. Profesorul se asteapta sa i se recunoasca de catre elevi competenta profesionala, impartialitatea in aprecierea elevilor, autoritatea morala, capacitatea de a conduce si indruma colectivul de elevi. Elevul se asteapta sa i se recunoasca munca, sa fie tratat ca fiinta umana cu drepturi si nevoi specifice varstei si conditiei de elev. Calitatile psihopedagogice si relationale ale profesorului si competenta lui profesionala ii asigura statutul pe care si-l doreste. Fara a nega existenta unor note subiective in aprecierea statutului propriu de catre profesor, asteptarile elevului la adresa profesorului sunt mult mai incarcate de subiectivism. Elevul este tentat sa puna pe seama altora, si mai ales pe seama profesorului, orice insatisfactie pe care o traieste a propos de statutul sau de elev. De aceea, in actiunea pedagogica trebuie urmarita, fireste, alaturi de alte obiective, formarea capacitatii elevului de autocunoastere si autoapreciere realiste, punct de plecare, in efortul propriu de a dobandi un statut mai bun. Statutul are si o componenta interioara, subiectiva care exprima aprecierea subiectului fata de pozitia pe care o are in grup. Aceasta autoapreciere poate fi mai mult sau mai putin veridica. Contributia fiecarui statut la realizarea scopurilor de grup constituie functia acelui statut. Statutul persoanei si deci si functiile sale difera de la un criteriu la altul in raport de evolutia personalitatii si a grupului si de dinamica relatiilor interpersonale din grup.O atentie deosebita trebuie acordata statutului sociometric al elevului in clasa la un moment dat, ca punct de pornire pentru interventii ameliorative, acolo unde a fost cazul, si evolutiei in consecinta. In grupul de elevi modificarea statutelor are loc in principal spontan, pe masura ce membrii grupului progreseaza in intercunoastere si ca urmare a stabilizarii unor trasaturi de caracter si comportamentale corespunzator etapelor de varsta pe care le strabat subiectii si interiorizarii normelor morale. Sensul acestor modificari scapa adeseori controlului profesorului si atunci el poate fi pozitiv sau negativ. De aceea se impune interventia constienta a profesorului in dirijarea mutatiilor care pot avea loc in statutul elevilor si provocarea unor mutatii dorite. Dintre statutele descrise cele mai relevante sunt statutul de copil si statutul de tanar. Mai mult sau mai putin constient de statutul sau de copil, acesta pretinde in mod legitim un anumit tratament din partea adultilor.Cele mai generale comportamente ale atatutului de copil si respectiv, de tanar sunt sintetizate in Conventia asupra Drepturilor Copilului si in Declaratia drepturilor si responsabilitatilor tinerilor adoptata la Conferinta Internationala Juventus et Lex de la Montreal din 1985. La 20 noiembrie 1989 Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat Conventia asupra Drepturilor Copilului. Conventia a intrat in vigoare la 20 septembrie 1990, iar Romania a ratificat-o la 20 septembrie 1990. Cateva dintre principiile care stau la baza acestei conventii:

Principiul 6

Pentru dezvoltarea armonioasa a personalitatii sale, copilul are nevoie de dragoste si intelegere. El trebuie, pe cat posibil, sa creasca sub supravegherea si responsabilitatea parintilor sai si, in orice situatie, intr-o atmosfera de securitate morala si materiala; copilul mic nu trebuie, cu exceptia unor situasii exceptionale, sa fie separat de mama sa. Societatea si autoritatile publice au datoria de a avea o grija speciala pentru copiii fara familie sau pentru cei care nu au mijloace de existenta suficiente. Este de dorit ca familiilor numeroase sa le fie acordate alocatii de stat sau altele, pentru intretinerea copiilor.

Principiul 7

Copilul are dreptul la o educatie care trebuie sa fie gratiuta si obligatorie, cel putin la nivelul elementar.El trebuie sa beneficieze de o educatie care sa contribuie la cultura lui generala si care sa permita, in conditiile egalitatii sanselor, sa-si dezvolte disponibilitatile sale, parerile personale si simtul responsabilitatilor morale si sociale, pentru a deveni un membru util al societatii. Interesul superior al copilului trebuie sa fie ratiunea pentru cei care au responsabilitate in educatia si orientarea sa; aceasta responsabilitate incumba cu prioritate parintilor sai. Copilului trebuie sa i se ofere toate posibilitatile pentru a se consacra jocului si activitatilor recreative, care trebuie orientate catre scopurile vizate de educatie; societatea si autoritatile publice trebuie sa faca efortul de a favoriza indeplinirea acestor scopuri.

Principiul 9

Copilul trebuie sa fie protejat impotriva oricaror forme de neglijenta, cruzime si exploatare. El nu trebuie sa fie supus constrangerii, oricare ar fi forma acesteia.

Principiul 10

Copilul trebuie sa fie protejat impotriva practicilor care pot conduce la discriminare rasiala, la discriminare religioasa sau la orice alta forma de discriminare.El trebuie sa fie educat intr-un spirit de intelegere, toleranta, de prietenie intre popoare, de pace si fraternitate universala, in sentimentul ca de el depinde sa-si consacre energia si talentele sale si ale semenilor sai.

Principiile generale cuprinse in Conventie se adreseaza guvernelor si parlamentelor si stau la baza elaborarii cadrului legislativ privind protectia copilului din fiecare tara care a ratificat-o. Cu toate acestea, cunoasterea lor de catre cei responsabili de cresterea si educarea copiilor si de catre copiii insisi este necesara, ca premisa pentru asigurarea si respectarea statutului de copil. Declaratia drepturilor si responsabilitatilor tinerilor precizeaza intre drepturi : dreptul de a participa la viata politica a societatii si la luarea deciziilor; dreptul de exprimare libera a gandirii si opiniilor; dreptul de a se asocia si a se intruni; dreptul de a alege si a fi ales; dreptul la un mediu sanatos; drepturile: la munca, la educatie, la sanatate, la securitate alimentara, la o locuinta adecvata, la organizarea timpului liber, la practicarea educatiei fizice si sportului, la loisir. Intre responsabilitati Declaratia precizeaza: datoria de a cunoaste si a contribui la sporirea patrimoniului cultural-stiintific al natiunii si al umanitatii; de a continua traditiile culturale ale poporului caruia ii apartine; de a participa la dezvoltarea economica, sociala si culturala a poporului si a natiunii.

Conceptele de statut si rol sunt complementare, iar statutele si rolurile reale sunt inseparabil legate. Daca prin statut elevul are anumite drepturi si indatoriri, prin rol el pune in actiune aceste drepturi si indatoriri. Rolul este in acelasi timp un comportament efectiv si o prescriptie normativa. El reprezinta (cf. J.Stoetzel, 1963) ansamblul comportamentelor pe care altii le asteapta in mod legitim de la individ. Ca si in cazul statutului, individul dispune nu de un rol, ci de un set de roluri, corespuntator setului de statute, roluri care pot fi congruente sau incongruente.In caz de incongruenta poate aparea conflictul de rol (inter-rol si intra-rol). Cauzele conflictului de rol sunt multiple : o discordanta intre trasaturile de personalitate si prescriptiile de rol (de exemplu anumite tulburari grave de comportament, pe de o parte, si rolul de educator, pe de alta parte); incapacitatea individului de a satisface cerintele si exigentele de rol (de exemplu incapacitatea intelectuala a elevului in raport cu cerintele nivelului lui de scolaritate). In grupul scolar rolurile au un caracter dinamic. Astfel, rolul elevului evolueaza - de la intrarea in scoala pana la absolvirea ei - de la exercitarea drepturilor si obligatiilor implicate in dobandirea statutului de scolar pana la dobandirea statutului de tanar preocupat de rolul sau profesional. Aceasta dinamica este determinata sau influentata de cerintele activitatii scolare, de relatiile interpersonale in care este angrenat elevul, de evolutia sa psihologica si psihosociala, de factori mai mult sau mai putini spontani, dar in mod hotarator de actiunea educativa constienta si sistematica a scolii. La randul sau, comportamentul de rol al profesorului evolueaza prin exercitarea profesiunii, prin conlucrarea cu colegii, datorita indrumarii primite din partea factorilor de conducere si control si preocuparilor proprii de autoperfectionare (concretizata mai ales prin dobandirea gradelor didactice). Constient nu numai de indatoririle lui, ci si de faptulca el este model pentru elevi, profesorul practica un comportament prin excelenta autocontrolat. Probleme serioase implica, in momentul de fata, adaptarea comportamentului de rol al profesorului la cerintele societatii democratice, mai ales pentru profesorul format si care a practicat multa vreme i regimul totalitar si care, rutinat, tinde sa practice in continuare un stil depasit in relatiile cu elevii. Chiar daca pentru anumite roluri (de exemplu rolul de profesor, de conducator) sunt necesare predispozitii specifice, anumite calitati psihice si psihosociale native, in general comportamentul de rol se invata: de catre elev, prin explicatii, convingere si exercitiu repetat de respectare a cerintelor scolare, prin sanctionarea faptelor bune sau rele; de catre profesor, prin formarea sa profesionala si prin practicarea meseriei. O conditie minimala si, desigur, nu suficienta pentru formarea comportamentului specific de rol este cunoasterea de catre persoana a prescriptiilor, permisiunilor si interdictiilor esentiale de rol propriu si de roluri corelative.

In continuare se prezinta rezultatele unui chestionar aplicat unui lot format din o suta de subiecti, elevi din clasa aXI a, si patruzeci si cinci subiecti profesori, cu urmatoarele intrebari: ( E.Truta, S.Mardar, 2005, Relatia profesor-elevi:blocaje si deblocaje)

Ce ar trebui sa faca fiecare elev?

Ce nu este permis nici unui elev?

Ce ar trebui sa faca fiecare profesor?

Ce nu este permis nici unui profesor?

Raspunsurile sunt sintetizate astfel:

Comportamente asociate rolului de elev

1. Vazute de elevi

2. Vazute de profesori

Comportamente asociate rolului de profesor

1. Vazute de elevi

2. Vazute de profesori

Analiza raspunsurilor conduce la urmatoarele observatii:

• raspunsurile elevilor exprima atentie pentru detalii, pentru situatii concrete (galagie la ore) repetari ale cerintelor ( "sa respecte regulamentul scolar", dar si "sa invete" si "sa nu fumeze", cuprinse in regulament). Mai clar conturate apar in viziunea elevilor rolul profesorilor si relatiile acestuia cu elevii, exprimate in comportamente esentiale (de exemplu: prescris "sa respecte elevul ca om", "sa cunoasca elevul" si interzis "sa strige", "sa abuzeze de pozitia lui"). Cat priveste ierarhizarea comportamentelor de rol, acesta se face dupa criterii cvasiarbitrare si uneori neesentiale, cum ar fi frecventa unor situatii in viata scolara sau intensitatea trairii subiective a unor situatii din relatia educationala ( "sanctionare pe nedrept"). De asemenea, se constata o asimetrie in ierarhizarea comportamentelor de rol. Spre exemplu "sa invete" apare ca o cerinta de gradul 1, iar interdictia corespunzatoare " sa mearga la scoala cu lectiile nepregatite" are doar rangul 5. Din raspunsurile lor lipsesc total referirile la unele comportamente negative intalnite la elevi, cum ar fi frauda scolara (probabil datorita confundarii "suflatului" cu ajutorarea intre colegi) si la raportul elev-clasa (ceea ce s-ar putea explica prin anumite particularitati de sintalitate ale claselor in discutie)
• raspunsurile profesorilor, cum era de asteptat, acopera continutul comportamentelor de rol, vizeaza esenta acestora, sunt generalizate si ierarhizate valoric    dupa criterii psihopedagogice, psihosociale si morale.

Conform acestor constatari, s-au facut recomandari dirigintilor de a cuprinde in tematica orelor de dirigentie unele subiecte care sa contribuie la constientizarea elevilor asupra propriilor prescriptii si interdictii de rol si sa asigure un continut axiologic superior comportamentelor. In procesul convietuirii cotidiene si al conlucrarii, in clasa de elevi se cristalizeaza anumite structuri de roluri, prescrise si dobandite. Profesorul investeste membrii clasei cu sarcini si functii. De dorit ar fi ca fiecare elev sa fie investit cu roluri, in afara de cel principal - de elev - potrivit cu resursele sale personale. In realitate, lucrurile stau altfel : elevii buni la invatatura si/sau "saritori" li se atribuie mai multe roluri decat celor mediocri sau slabi, mai ales daca acestia din urma nu-si manifesta disponibilitatea de a se angaja in actiune.In felul acesta resursele lor raman nevalorificate, sansele de afirmare, de sporire a prestigiului si autocontrolului conduitei lor sunt tot mai mici. Unii vor aspira la roluri investite si vor actiona pentru a le dobandi, altii vor accepta rolul de executanti mai mult sau mai putin constiinciosi, cu mai multa sau mai putina responsabilitate. Experienta dovedeste o data in plus, importanta utilizarii resurselor personale ale elevilor, pornind de la cunoasterea acestora, in investirea cu roluri adecvate pentru a influenta conduita elevului.

In paralel cu structura formala de roluri, in clasa de elevi fiinteaza si o structura informala, de natura simpatetica. In jurul elevilor preferati se grupeaza simpatizantii. Apar astfel liderii informali in fruntea clasei sau in fruntea unori subgrupuri (concurente, cooperante sau indiferente), cu caracter mai mult sau mai putin inchis, cu conduita concordanta cerintei scolare sau devianta. Atitudinea si interventiile profesorului in aceste situatii sunt impuse de orientarea sociomorala a acestor subgrupuri sau lideri.

REFERINTE BIBLIOGRAFICE :

GOLU, P.,1974 Psihologie sociala, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti

STOETZEL, J., 1963, La psychologie sociale, Flammarion, Paris

TRUTA, E., MARDAR, S., 2005, Relatia profesor- elevi : blocaje si deblocaje, Editura Aramis, Bucuresti