SOCIALIZAREA IN FAMILIE

SOCIALIZAREA IN FAMILIE

In primul capitol am vorbit despre importanta fenomenului de abandon scolar atat pe plan mondial cat si pe plan local.Dupa cum am prezentat la subcapitolul 4 acest fenomen poate avea o multitudine de cauze de la cele individuale pana la cauze scolare si familiale.Bineinteles ca cazuistica este mult mai mare, dar am prezentat doar acestea pentru ca pot explica mai bine a doua parte a lucrarii mele care se refera la socializarea in familie ca si abandon scolar.Am ales sa cercetez acest fenomen din prisma climatului socio-cultural familial deoarece in urma practicii efectuate de-a lungul celor patru ani de facultate la diverse asociatii am observat ca majoritatea clientilor proveneau dintr-un mediu familial precar.In continuare voi dezvolta conceptele de familie si de socializare si voi prezenta o parte din factorii de risc pentru abandonul scolar care mi s-au parut mai importanti pentru cercetarea ce a urmat.

1 FAMILIA-DEFINI IE, FUNC II ALE FAMILIEI I TIPURI DE FAMILII

Intre istoria universala i destinul universal, familia a fost tot timpul temelia existen ei. Familia reprezinta unul dintre cele mai raspandite tipuri de grupuri sociale. Orice individ poate spune ce este o familie, pornind de la faptul ca fiecare om, in decursul vie ii sale intra in contact cu orizontul specific familiei, fie ca este vorba de familia in care s-a nascut, de propria lui familie sau de familiile din comunitatea in care traie te. (Mihailescu, I. , 2003, pag.157).

Exista o multitudine de defini ii ale familiei care variaza in func ie de timp i societate. Pentru asisten a sociala este importanta defini ia familiei in special in calitate de cadru de lucru al interven iilor i de asemenea pentru dezvoltarea unor politici sociale privind bunastarea familiei.

Astfel in 1983 Hartman i Laid adopta o defini ie fenomenologica a familiei i anume: "o familie devine familie cand doi sau mai mul i indivizi decid ca ei formeaza o familie i asta inseamna ca, in momentul respectiv pe care il traiesc impreuna, ei dezvolta o intimitate in care i i imparta esc nevoile emo ionale de apropiere, de a trai intr-un spa iu numit de ei caminul lor i in care se definesc roluri i sarcini necesare pentru a satisface nevoile biologice, sociale i psihologice ale indivizilor implica i". (Munteanu A. Violen a in familie i maltratarea copilulu, in Tratat de asisten a sociala, Neam u G. coordonator, Ia i, Ed. Polirom, 2003, pag. 668-669.).

In func ie de structura exista mai multe tipuri de familie:

Familia conjugala (legal constituita) este considerata principala sursa de socializare primara. Acest tip de familie reprezinta mediul cel mai propice al dezvoltarii copiilor, daca ea este "intacta, fericita, cu o buna in elegere matrimoniala".

Familia descompletata prin divorț poate avea asupra copilului consecin e multiple. Divor ul are un impact negativ aspra copilului, deoarece acesta "resimte separarea ca un lucru total neplacut".

Familia descompletata prin decesul unuia dintre parin i are asupra copilului diverse influen e, care depind foarte mult de puterea de dragoste a parintelui ramas, care poate compensa dragostea celui disparut.

Familia reconstituita. Recasatoria creeaza o familie reconstituita sau combinata, formata din doi parin i din care cel pu in unul aduce in aceasta unitate familiala noua, unul sau mai mul i copii, dintr-o casatorie anteriaora ( Ilut,P., 2005, pag. 92).

Familia este caracterizata de o serie de func ii, care nu sunt constante in timp, ele suferind modificari cauzate de schimbarile culturale i de civiliza ie, ale societa ii. Totu i trebuie luate in considerare doua func ii majore care se pot aplica familiei i anume:

Asigurarea confortului pentru satisfacerea nevoilor tuturor nembrilor familiei;

Cre terea noilor genera ii (Munteanu A. Violen a in familie i maltratarea copilulu, in Tratat de asisten a sociala, Neam u G. coordonator, Ia i, Ed. Polirom, 2003, pag.669.)

In mod normal, familia trebuie sa indeplineasca toate func iile care ii sunt proprii. In realitate familiile indeplinesc in mod foarte diferit aceste funcții. Unele familii pot fi caracterizate ca fiind bogate func ional, in timp ce altele prezinta caren e func ionale importante, disfunc iile din cadrul familiei avand consecin e negative asupra so ilor, supra copiilor, asupra rela iilor familiei cu exteriorul.(Mihailescu I., 2003, PAG. 165).

2 SPECIFICUL SOCIALIZARII IN FAMILIE

In sens general, socializarea reprezinta procesul de interactiune prin care un individ dobandeste norme, valori, credinte, atitudini si caracteristici de limbaj de la grupul din care face parte.( Borgatta, E.F., Montgomery, R.J.V.,2000, p.2855).

Socializarea reprezinta, pe de o partea inva area rolurilor sociale - indivizii devin membri integra i ai societa ii prin inva area i internalizarea rolurilor i statusurilor relevante ale grupurilor din care fac parte. Pe de alta parte, socializarea reprezinta, in principal, un proces de formare a sinelui i a identita ii in contextul rela iilor intime reciproce.

Alaturi de familie - care este instan a primara de socializare, coala are misiunea de a realiza socializarea secundara, respectiv dezvoltarea setului de cuno tiin e i abilita i (Neam u, C. 2003 pag. 91).

Con inutul procesului de socializare in familie include modalita i de comunicare (limbajul oral, coduri de comunicare simbolice, expresive), modelele sociale de comportament, modalita i de cunoa tere i strategii de ac iune, norme de internalitate (tendin a de a apela la atribuiri interne ca mod de interpretare a ac iunilor celorlal i, dar i a rezultatelor conduitelor celorlalti i setul de atitudini fa a de sine /ceilal i /activitate. (Nemtu, G (Coord.), 2003, pag. 854).

Specificul socializarii primare este dat de caracterul ei constrangator, de cadrul informal in care se realizeaza i in care climatul de securitate afectiva joaca rolul primordial. In copilarie via a "socio umana" ii este "prezentat" copilului de catre "al ii semnificativi": parin ii, fra ii, al i adul i apropia i. Copiii se identifica mult timp cu aceste persoane sau chiar pot deveni imaginea pe care ace tia i-o fac despre ei. Deoarece la virsta copilariei indivizii nu ii pot alege pe acei "al ii semnificativi" i nu pot reac iona in fa a situa iilor traumatizante, ei i i accepti parin ii a a cum sunt. Socializarea primara este mai constrangatoare, in sensul ca marcheaza individul pe toata durata vie ii sale, spre deosebire de socializarea secundara (in coala, grup informal, grup de munca) care nu are acea i eficien a. i profunzime, copilul ramane timp indelungat prizonierul lumii definite de parin i. (I.I. Ionescu, 1997, citat de catre Neam u G (2003), pag. 834).

3 FACTORII FAMILIALI CU RISC IN APARITIA ABANDONULUI SCOLAR
Familia prin tonalitatea si atmosfera afectiva, prin dimensiunea sa culturala si radul ei de integrare sociala constituie un mediu educativ determinant. Orice dezacorduri si tensiune, existente in mediul familial vor genera in constiinta copilului indoieli, reticiente sau reactii neadaptive (Cosmovici,A,Iacob,L,1998,p110).
Dintre factorii familiali care pot afecta parcursul scolar al elevului voi dezvolta:
- deficitul de climat familial si de structura familiala;
- atitudinile parintilor fata de copii;
- atmosfera conflicuala din familie.

Deficitul de climat familial si de structura familiala

Tipul familial joaca un rol important in adaptarea sociala a copilului si cu precadere in adaptarea scolara. Exista familii reprimatoare, care inabusesc spiritul de independenta al copilului si familii liberale, care dezvolta initiativele acestuia. De asemenea sunt familii integrate social, sigure de ele si familii la limita integrarii, nesigure, refractare la tot ce apare nou pe plan social. Mai exista familii active si pasive; in familiile active principala insusire este aceea de a se afirma, de a se impune in societate, iar familiile pasive genereaza sentimentul de esec, de neincredere in viata, de descurajare in lupta cu obstacolele intalnite activitate. (Rose Vincent, 1972 citat de Cosmovici,A, Iacob,L pag. 111) .

Atitudinea parintilor fata de copii pot fi un factor al devierilor de comportament. Astfel o atitudine supraprotectoare, mai ales din partea mamei poate duce la pierderea autoritatii in fata copiilor si totodata le poate peturba maturizarea. O astfel de atitudine nu permite o suficienta individualizare si autonomie a copiilor si nu le dezvolta capacitatea optima de rezistenta la frustrare.

La polul opus este atitudinea rece - indiferenta, care impiedica formarea emotiilor, a atitudinilor pozitive fata de adulti si fata de societate, ducand in multe cazuri la instalarea agresivitatii. La scoala copilul "respins" este brutal, inchis in sine, neingrijit si respins de catre colegi. Nefiind acceptat nici acasa, nici la scoala, copilul cauta un grup in care sa se simta acceptat, de obicei acesta fiind un grup delictogen. Adolescentii care se simt respinsi de obicei au relatii dereglate cu parintii, ei raspunzand la atitudinea indiferenta a acestora cu agresivitate.

Atitudinea tiranica a parintilor - copiii unor parinti prea autoritari se vor supune fata de parinti dar vor manifesta ostilitate si agresivitate latenta fata de ceilalti. Un copil cu tata cu atitudini autocrate va fi adesea nervos, instabil afectiv, cu explozii agresive.

Atmosfera conflictuala din familie

Climatul socio-afectiv si moral al familiei este mult mai perturbant atunci cand in familii sunt cazuri de alcoolism, de imoralitate si de antecedente penale favorizand alunecarea minorilor si t inerilor pe panta delicventei.

Certurile din familie, violenta, consumul de alcool foarte frecvente, mai ales in familiile sarace sunt intens traite de copii. Acestia sufera foarte mult, se inchid in sine, nu mai raspund anumitor provocari, nu mai au stima de sine si nu prezinta interes pentru nici o activitate.

Mai mult acesti elevi vor incerca o consolare in acelasi sau alte comportamente adictive: violenta, consum de tigari, alcool, droguri, infractionalitate. (Munteanu, I, 2003, pag. 311).

Putem concluziona ca integrarea copilului in scoala depinde in mare masura de climatul socio-afectiv din familie.Asadar profesorii si cei care lucreaza cu elevi care manifesta probleme de comportament trebuie sa fie atenti la acest aspect.Astfel in stiinta educatiei a aparut un nou concept "parteneriatul familie-scoala", ca o metoda de prevenire a deviantei scolare.

4. PARTENERIATUL FAMILIE - SCOALA

Interesul parintilor pentru evolutia scolara a copiilor se afirma tot mai puternic in zilele noastre deoarece in societatea actuala educatia a devenit principalul mijloc legitim de realizare.

Participarea parintilor la realizarea scopurilor scolii depinde de modalitatea in care valorizeaza acestia educatia scolara. Atitudinea parintilor fata de scoala determina gradul de mobilizare a resurselor familiale (timp, energie, resurse financiare) in scopul intretinerii unei relatii continue cu scoala. (Neamtu, G, 2003, pag. 840).

Asumarea rolului de scolar echivaleaza cu o schimbare majora nu numai in viata copilului, ci si in viata parintilor. In ultimi ani, specialistii in terapie familiala din SUA au inceput sa acorde tot mai multa atentie sistemului scolar ca factor cauzal in disfunctionalitatea familiei, care se manifesta in problemele de comportament ale copilariei. Astfel psihologii au descris modul in care problemele de comportament ale copiilor la scoala creeaza perturbari in sistemul familial prin termenul de "triunghi". Triunghiul desemneaza o relatie triadica in care doi membri formeaza o alianta impotriva celui de-al treilea: fie parintii si copilul se aliaza impotriva scolii, fie scoala si parintii se aliaza impotriva copilului.

Astfel conduita de devianta a scolarului serveste ca o diversiune pentru familie in perioadele de criz sau disfunctionalitate conjugala, creznd circumstante care le permit parintilor sa coopereze, sa se comporte intr-o maniera aparent normalA. (P. Coop, C. Smith, G. Vpton citati de Neamtu,C, 2003, pag. 81).

Rolul tot mai mare acordat de reprezentantii scolii , parintilor a condus la lansarea conceptului de "parteneriatul scoala-familie". Acest parteneriat presupune ca profesorii si parintii trebuie sa invete unii de la altii sa alega impreuna alternativele educationale cele mai potrivite pentru copil, ceea ce echivaleaza cu impartirea responsabilitatii intre cei doi parteneri pentru evolutia copilului.

Participarea parintilor la parteneriatul cu scoala se poate realiza printr-o diversitate de forme: contactul "unul la unii" profesor- parinte, sedintele cu parintii, corespondenta scolara. In tarile dezvolate exista organizatii ale parintilor sau grupuri cu parintii in care acestia discuta problemele cu care se confrunta, interactioneaza unii cu altii. Si la noi in taa parintii au inceput sa se implice mai activ in organizarea scolii, insa a ramas inca o problema pentru asistentii sociali scolari implicarea parintilor din familiile sarace, mai ales cele de romi, care au valori diferite de cele ale scolii.

Parteneriatul familie-scoala diminueaza inadaptarea scolara si astfel previne abandonul scolar deoarece:

- se realizeaza un contact continuu al conduitei elevului;
- se atenueaza "violenta simbolica" si se diminueaza discontinuitatile dintre socializarea familiala si cea scolara;
- parintii inteleg mai adecvat eforturile scolare ale copilului;
- interactiunea sociala cu alti parinti, care s-au confruntat cu situatii similare, devine un mijloc de invatare si perfectionare a stilului educativ familial. (Neamtu, G, 2003, Tratat de asistenta sociala, pag. 841).

Participarea parintilor la viata scolii un indicator al procesului de democratizare a educatiei, in sensul unei cresteri a gradului de deschidere a institutiei educative catre comunitate, precum si al cresterii vizibilitatii, transparentei proceselor pedagogice pentru beneficiarii lor.