SOCIOLOGIA EDUCATIEI SI INVATAMANTULUI

SOCIOLOGIA EDUCATIEI SI INVATAMANTULUI

Concepand educatia ca sistem deschis (input - output) sunt acceptate 3 subdiviziuni :

Sociologia institutiilor si a procesului intern de educatie (sistemul propriu-zis);

Sociologia intrarilor in sistem - analiza functiilor    educative ale familiei, a rolului structurii de clasa in educatie si a mediului social extrascolar;

Sociologia iesirilor din sistem - studierea nevoilor socialesi a raportului dintre dezvoltarea social-economicasi sistemul de invatamant

INSTRUMENTE FUNDAMENTALE IN CADRUL SISTEMULUI DE INVAȚAMANT:

Planul de invatamant (de studii) contine indicatii, precise de ordin cantitativ: repartitia pe ani scolari, si pentru fiecare disciplina a cunostintelor pe care le preda profesorul;

Programa de invatamant (continutul invatamantului)

PRINCIPII FUNDAMENTALE

IN ALCATUIREA PLANURILOR DE STUDII

Planul trebuie sa satisfaca cerințele scopului principal al educatiei - formarea completa, ca cerinta a capacitatilor intelectuale necesare in vederea manuirii optime a informatiei solicitate de un domeniu sau altul;

Planul trebuie sa realizeze o legatura intre teorie si practica;

Trebuie sa fie prezente disciplinele de baza alaturi de care se grupeaza disciplinele complementare.

CATEGORII DE SCOPURI

Scopuri interne - finalitatea interna a educației, acordul sistemului cu el insusi, acordul tendential al sistemului particular cu modelul sau;

Scopuri externe - integrarea sistemului de educatie in miscarea generala, economica si sociala;

Scopuri cuantificabile - atingerea cotelor optime ale indicilor care descriu mișcarea fluxurilor scolare in cadrul sistemului;

Scopuri necuantificabile - dezvoltarea personalitatii, a laturii formative, adaptarea continutului si metodelor de invatamant la cerintele prezente;

Scopuri temporare - corespund unor situatii trecatoare, de conjunctura;

Scopuri de perspecti va - vizeaza dezvoltarea integrala, in termeni de "viitori posibili" a sistemului de invatamant

"FLUXURI    DE INFLUENȚA"

Relatia reciproca dintre activitatea economica si dinamica fortei de munca - matricea: profesii-educatie-ramuri de activitate;

Relatia dintre activitatea economica si invatamant - reprezinta acea cota parte din resursele sale pe care o economie le consacra efectiv invatamantului;

Raportul dintre corpul profesoral si sistemul de invatamant;

Un flux in a carui dinamica se efectueaza distributia populatiei scolare in raport cu utilizarea fortei de munca in societate. O serie de indicatori structurali si dinamici ai populatiei active pot fi decisivi in raport cu organizarea si orientarea sistemului de invatamant : prestigiul social al meseriilor, tipurile de asezari specificxe pentru practicarea diferitelor meserii,etc;

Un flux care grupeaza ansamblul influentelor socioeconomice care se exercita asupra cursului studiilor tinerilor : mobilitatea genealogica, statutul socioeconomic al familiilor, distanta intre rezidenta si institutia de invatamant, traditiile, tipurile de mentalitati educationale, religiozitatea,etc;

Ansamblul trasaturilor psiho-individuale cu care tinerii abordeaza sistemul de invatamant, la nivelul inpu-ului sau: starea de sanatate, inteligenta, creativitatea, deprinderi, obisnuinte,etc.;

Nevoia de informatie pentru intemeierea politicii scolare dublat de fluxul care prezinta introducerea informatiilor in cadrul deciziei politice specifice - "politica scolara";

Un flux care, teoretic, este expresia putintei de control si de reglementare a sistemului de invatamant pe care o detin institutiile care elaboreaza deciziile scolare;

"Un flux specific" pentru caracterul sistemului de invatamant - oricat am reusi sa evoluam, sa clasificam si sa enumeram tipurile de influenta care actioneaza asupra sistemului de invatamant, vor ramane unele influente ce se manifesta si care pot fi incluse intr-un cadru de analiza formala: decizii de politica externa, traditii reactivate,etc.;

Fluxuri suprastructurale specifice - caracterizeaza ansamblul interactiunilor dintre sistemul de invatamant si alte organizatii si isteme institutionale.

INDICATORI POSIBILI IN ANALIZA

SISTEMULUI DE INVAtAMANt

Indicatori tensionali - exprima tipurile de tensiuni care se nasc in ansamblul relatiilor intergrupale si rezultanta generala a acestor tensionari;

Indicatori de model - conturarea modelului sau idealului care se genereaza in interiorul grupurilor;

Indicatori actionali: tipuri de reactii ale grupului la cerintele specifice ale indivizilor si tipuri de reactii ale grupelor, ca unitate de referinta, la cadrul institutional al satisfacerii acestor cerinte;

Indicatori structurali referitor la strucurile formala si informala ale grupului si la raporturile dintre ele; tipuri de structuri si tipuri de grupuri;

Indicatori relationali, intergrupali: dinamica raporturilor dintre diferite tipuri de grupuri;

Indicatori extensionali: masura functionalitatii externe a grupurilor atat in raport cu alte ansambluri ale sistemului cat si in raport cu ansambluri sau sisteme de alt tip;

Indicatori de eficienta: masura in care integrarea, ca participare, apare ca produs output adecvat obiectivelor sistemului de invatamant;

Indicatori critici: dinamica grupului si echilibrul structural-funcțional al sistemului de invațamant, ca atare.

CARACTERISTICI ALE ȘCOLII CONTEMPORANE

Cresterea continua a dimensiunilor sale, extinderea deosebita a organizatiilor educationale suprastructurale;

Participarea extinsa a scolii la accelerarea evolutiei sociale;

Inserarea scolii in ansamblul mișcarilor curente care fac sa se amplifice complexitatea raporturilor sociale;

Reconsiderarea functiilor formative si informative ale scolii, a raporturilor dintre ele.

Sub aspect financiar, analiza sistemica indeamna la stabilirea unor standarde si reglementari riguroase privitoare la volumul cheltuielilor necesare pentru educatie:

Stabilirea unui raport echilibrat intre cheltuielile pentru educatie si ansamblul cheltuielilor publice;

Sa se asigure un echilibru intre cheltuielile pentru invatamant si ansamblul venitului national;

Realizarea unui raport judicios intre cheltuielile de investitii si cele pentru functionarea invatamantului;

Sa se realizeze o tipologie a surselor de cheltuieli din care poate fi alimentata financiar educația;

COMPONENTELE UNUI MODEL DE ACTIUNI DE PLANIFICARE

Configurarea    sistemului unitar al scopurilor educatiei;

Elaborarea setului de metode pentru diagnosticarea starii educationale comparativ cu starea economica, sociala si culturala a societatii;

Construirea proriu-zisa a planului:

Metode de determinare a miscarii fluxurilor scolare pe diferite nivele si pe diferite ramuri ale sistemului de invatamant;

Integrarea in plan a aspectelor privind randamentul, continutul, metodele, structurile procesului instructiv-formativ;

Intreprinderea masurilor pregatitoare pentru perfectionarea in timp a sistemului de invatamant, programat.

Elaborarea unor strategii tip de actiune pentru traducerea in fapt a planului;

Inglobarea rezultatelor cercetarii ti a actiunii propriu zise de cercetare in planul aplicat.