Stratificarea sociala

STRATIFICAREA SOCIALA

Teorile despre stratificare sint destinate in special analizei ierarhiilor sociale ale indivizilor si grupurilor. Ele incerca sa explice nivelurile existente in diferite comunitati sociale si a relatiile acestora cu stabilitatea sau schimbarea sociala.

Aproape toate teoriile pornesc de la premisa ca toate societatile cunosc sisteme variate de stratificare sociala (nu exista societati fara ierarhii sociale). Stratificarea poate fi definita prin sansele pe care le are individul - dupa situatia sa sociala - de a primi mai multe sau mai putine bunuri si recompense sociale sau de a participa in mai mare (mica) masura la valorile esentiale ale unei societati. Iata doua definitii:

Dupa P. Sorokin: "Stratificarea sociala consta intr-o distributie inegala a drepturilor si privilegiilor, datoriilor si disponibilitatilor, a puterii sociale si a influentei intre membrii unei societati"

T. Parsons: "Stratificarea sociala este clasificarea diferentiala a elementelor ce compun un sistem social dat si calificarea lor ca superioare / inferioare unele fata de altele dupa valori importante pentru societate".

Toate definitiile leaga stratificarea de rangurile ierarhice detinute de indivizi. Unele folosesc notiunea de strat social, altele pe cea de clasa sociala. De regula, analizele despre stratificare contin referinte la valori, in sensul ca ierarhizarea oamenilor si gruparea lor dupa venit, avere, prestigiu, putere (etc.) se face in functie de anumite valori. Diferite ierarhii cunoscute de societate (economica, de prestigiu, de putere) se intersecteaza intrucat se suprapun partial, uneori intre ele exista chiar concordante consistente.

Prin strat social desemnam situatiile comune indivizilor care le confera sanse aproximativ egale pentru acces la bogatie / saracie, prestigiu, putere etc. Stratul social este o notiune mai cuprinzatoare decat cea de clasa sociala. Prima notiune este mai general acceptata de sociologi si exprima mai corect procesele si fenomenele de ierarhie sociala si ordonare ierarhica a indivizilor si grupurilor sociale; notiunea de clasa e acceptata de unii sociologi, supraevaluata de altii, respinsa de altii. Adesea sociologii considera clasele drept cazuri particulare de stratificare.

Numerosi sociologi prefera notiune de strat social deoarece releva in mod mai stiintific nu numai discontinuitatile, ci si continuitatile existente intre nivelurile ierarhice ale unei societati. In acest sens, notiunea de clasa sociala poate fi folosita pentru a distinge separatiile calitative dintre rangurile ierarhice.

1.Teorii realiste

Marxismul priveste clasele ca unitati sociale reale, entitati economice, sociale, politice si ideologice. Teoria marxista a claselor are ca 'nucleu dur':

dihotomia exploatator-exploatat, ceea ce simplifica la extrem cercetarea organizarilor ierarhice ale societatilor.

ideologia luptei de clasa, construita in perspectiva victoriei inevitabile a proletariatului si comunismului.Unilateralitatea acestei teorii consta in reducerea ierarhiilor sociale la clasle rezultate din functionarea modurilor de productie.

.Teorii nominaliste

Max Weber considera clasele sociale ca pe niste colectii de indivizi care au o situatie sociala relativ identica. Dupa Weber, nu exista unitati reale definibile prin termenul de clasa sociala. Exista ansambluri de indivizi ce au in comun o anume situatie sociala, dar ei nu stiu daca sint cu adevarat uniti sau nu. In lucrarea "Economie si societate" el prefera sa foloseasca notiunea de situatie de clasa , inteleasa ca 'sansa tipica ca un individ sa poata sa dispuna de bunuri sau servicii sociale".

Dupa Weber, in societate se manifesta trei tipuri de ordini si ierarhii:

Economica (ierarhie de clasa)

Sociala (ramuri/ statute de prestigiu)

Politica (ierarhia partidelor politice)

Plecind de la aceasta clasificare, in opozitie cu Marx, sociologul german considera ca notiunea de clasa sociala are o anumita legitimitate doar ca referinta la ordinea economica.

Max Weber introduce conceptul de grup de status pentru a desemna acele grupuri care se organizeaza pentru a avea un acces privilegiat la resursele rare. Spre deosebire de clasele economice care sint doar niste agregate de indivizi, grupurile de status au o constiinta politica mai ridicata si se organizeaza comunitar prin activarea unor mecanisme de inchidere sociala menit sa le protejeze monopolul asupra unor onoruri.

Unul dintre aceste mecanisme este 'stilul de viata'. Iata o interesanta analiza a autorului 'Imaginatiei sociologice' (C. Wright Mills, 1970)

3.Gulere scrobite

In lumea micului intreprinzator, oamenii vindeau marfuri; in noua societate a salariatilor, ei isi vand in primul rand serviciile. Utilizatorul de servicii manuale cumpara munca, energia si indeminarea muncitorului; in majoritatea meseriilor de birou, utilizatorul de servicii cumpara si personalitatea angajatilor. A lucra pentru un salariu pe proprietatea industriala a altuia implica ideea ca pentru patron trebuie sacrificat timp, forta, energie; a lucra ca functionar implica adesea sacrificiul propriei personalitati pentru o serie intreaga de 'consumatori', clienti, directori. Utilizarea trasaturilor de caracter in sarcinile deseori monotone care trebuie indeplinite este o cauza frecventa a "incapacitatii de a rezista intr-un post'; de aceea orice teorie a 'pauperizarii' trebuie sa tina seama de aspectele psihologice ale muncii in cazul gulerelor scrobite.

Intr-o societate de salariati, dominata de spiritul comercial, apare in mod inevitabil o piata a personalitatii. Caci pe parcursul transformarii capitale care inlocuieste indeminarea manuala cu arta de a manevra oamenii, de a le vinde si de a-i servi, trasaturile personale chiar si cele mai intime ale slujbasului, aluneca in domeniul schimburilor si devin factori comerciali, bunuri de consum pe piata muncii. De fiecare data cind un individ transmite puterea pe care o are asupra propriei sale personalitati altui individ in schimbul banilor, de fiecare data cind isi vinde trasaturile de caracter esentiale opiniei pe care ceilalti si-o fac despre el, acel individ creeaza o piata a personalitatii.

Rangul social al salariatilor este unul din elementele cele mai valabile pe care ne putem baza pentru a-i defini ca clasa, si acesta este punctul esential al oricarei tentative ce ar viza sa-i situeze in structura sociala contemporana s . t. De fapt psihologia lor poate fi adesea definita ca o cursa pentru prestigiu s . t.

Revendicarile gulerelor scrobite se exprima, cum le arata si numele, in aspectul exterior. Ocupatia le permite, ba chiar ii obliga sa poarte haine de oras la lucru. Desi li se cere o tinuta sobra, costumul lor nu este totusi o uniforma, el nu se deosebeste cu nimic de hainele care se poarta in general in oras. Standardizarea si producerea in serie a hainelor la moda au eliminat numeroase distinctii care contau enorm inainte de secolul XX, dar nu au suprimat distinctia, inca foarte neta, intre functionar si muncitor. Muncitorul poate, desigur, purta haine de oras standardizate in afara programului dar functionarul le poarta si la lucru. Aceasta diferenta iese la iveala daca comparam bugetul pentru imbracaminte al muncitorilor si al functionarilor, in special la fete tinere si femei. Dupa adolescenta functionarele cheltuiesc mult mai mult pe haine decat muncitoarele cu venit egal; e valabil si pentru barbati, dar intr-o mai mica masura.

4. Teorii ale stratificarii

Teorii radicale (teorii ale conflictelor) - marxismul, care insista asupra proceselor istorice si asupra transformarilor ce au loc in cadrul anumitor sisteme de stratificare. Aceste teorii propun o abordare dinamica si conflictuala a stratificarii;

Teorii de orientare conservatoare inrudite cu functionalismul - insista asupra caracterului echilibrat al stratificarilor sociale, pe rolul functional al sistemului de stratificare si se intereseaza mai putin de schimbarile existente in sistemul de statificare (teoria lui Parsons)

Teorii ce analizeaza stratificarea in termenii economiei de piata - teoria cererii sociale.

1. Teoria marxista. Dupa unii analisti, schema marxista a corespuns cel mult unor structuri istorice trecatoare (de exemplu, inceputurile capitalismului in Anglia).

2. Teoria functionalista: stratificarea este o consecinta a diviziunii muncii (ocupatiile si pozitiile sociale corespund unor functii de importanta variabila in sistemul diviziunii muncii, de aceea ocupatiile si pozitiile sociale au un caracter ierarhic in sensul ca sint inegal recompensate)

Asadar, stratificarea ar fi o expresie a importantei functionale a activitatilor desfasurate. Marimea rangului si a recompensei atasate unei anumite pozitii sociale este in raport invers cu facilitatea acoperirii si exercitarii unei functii.

3. Teoriile cererii si ofertei pornesc de la ideea ca fenomenul stratificarii este un rezultat necesar al economiei de piata: veniturile si rangurile sociale ale oamenilor depind de relatia cerere - oferta pentru fiecare tip de ocupatie. Orice societate implica un ansamblu foarte variat de activitati ce constituie o cerere. Cererile de activitati sint foarte diferite de la o societate la alta. De exemplu, in anumite societati cererea de preoti e importanta, pe cind in societatile occidentale exceleaza cererile de natura stiintifico - tehnica.

Multi considera ca fiecare dintre aceste teorii este partiala, nu se poate explica totul printr-o abordare functionalista. In linii mari, functionalismul are doua neajunsuri:

transpune la scara intregii societati o schema functionala valabila doar pentru un subsistem social;

nu raspunde la intrebarea valorii functionale diferentiale a diferitelor activitati.

Dar nici teoria cererii si ofertei nu poate explica toate problemele ridicate de ierarhiile sociale. Veniturile si rangurile sociale nu depind numai de cerere si oferta. sint si alte elemente ce au un impact asupra ierarhiilor sociale, ce tin de sfera organizatiilor sociale.

Vom aborda citeva dintre aceste probleme in capitolul 'Politica si putere'[2].