Sociologia. Notiuni generale

Sociologia. Notiuni generale

1.1. Definitie

Intr-o definire generala sociologia este stiinta sociala ce studiaza regulile sociale si procesele care leaga si separa oamenii, nu numai ca indivizi dar si ca membri ai asociatiilor, grupurilor si institutiilor. Acest termen a fost propus spre adoptare de catre Auguste Comte[1].

In acelasi contex, sociologia consta in studiul vietii sociale umane, a grupurilor sociale si a societatilor. In esenta, acest principiu este in fapt un demers indraznet si de mare responsabilitate, intrucat subiectul acestui fapt este rezultatul propriului nostru comportament ca fiinte sociale. Astfel, sociologia mai poate fi definita ca fiind studiul sistematic al societatilor umane, punand accent in special pe sistemele moderne industrializate.

In opinia autorului american C.Wright Mills[2], a invata sa gandim in termeni sociologici inseamna a cultiva imaginatia. Munca sociologica, in coabordarea profesorului C.Wright Mills era de fapt o dezvoltare si cultivare a imaginatiei sociologice in care intervin in mod evident metodele de investigare cum ar fi interviul, sondajul de opinie si observatia sociala.

C. Wright Mills considera ca subiectul adecvat al sociologiei se afla la intersectia dintre biografie si istorie si a fost primul care a folosit sintagma 'imaginatie sociologica'. Imaginatia sociologica ofera o perspectiva mai larga si mai profunda asupra istoriei: 'ne ajuta sa intelegem faptul ca fiecarei epoci ii este propriu un anumit stil de gandire.'

O consecinta a imaginatiei sociologice este aceea ca individul poate sa-si inteleaga propria experienta si poate controla propriul destin doar prin propria localizare in perioada in care traieste. Fiecare individ, de la o generatie la alta, traieste intr-o anumita societate; fiecare are o biografie proprie; fiecare face parte dintr-o anumita perioada istorica. Relatia individ-societate sau cea individ-istorie este una mutuala: prin simplul fapt ca traieste, individul contribuie la formarea societatii si a cursului istoriei, chiar in timp ce este modelat de societate si istorie. In acest fel, oamenii depasesc experienta personala, care este una limitata, si pot intelege fortele sociale care le influenteaza si organizeaza viata. In acest sens, imaginatia sociologica permite intelegerea, cunoasterea istoriei si a biografiei, dar si a relatiilor dintre acestea doua in cadrul societatii.

Intr-o definire pragmatica "sociologia este stiinta care se ocupa cu studiul descrierii structurii si fiziologiei societatii, al relatiilor interumane in cadrul grupurilor sociale, precum si al institutiilor din societatea data . Intr-o alta abordare, sociologia este considerata ca fiind "stiinta care se ocupa cu studiul proceselor sociale, al relatiilor interumane si al institutiilor din societate".

In decursul timpului, in urma unor studii aprofundate, sociologii incearca gasirea unei definiri generale pentru a putea satisface toate cerintele segmentelor sociologice studiate, astfel intr-un context aprofundat in opinia unor sociologi, sociologia este "stiinta care studiaza societatea omeneasca si legile dezvoltarii ei".

Emile Durkheim[4] considera sociologia ca fiind "un corpus, un total, un manunchi de stiinte particulare legate intre ele printr-o aceeasi si prin destinatia generala de a studia faptele sociale sau institutiile".

Intr-o alta abordare, Max Weber[5], considera sociologia ca fiind "stiinta cunoasterii societatii prin interpretare si intelegere, dar prin intelegerea semnificatiilor atribuite de ceilalti, adica interpretarea semnificatiilor interne ale conduitei sociale".

Constatam o diferentiere a conceptului de sociologie dar si a teoriilor lansate de marii sociologi a vremii. Astfel, gasim mici divergente de opinie intre definiri, diferente pe care unii sociologi le-au pus pe seama impactului social a acelor timpuri si chiar a factorului uman ce a putut influenta aceasta abordare definitorie.

Astfel, Jan Szczepanski[6], considera sociologia ca fiind " . stiinta despre colectivitatile umane . "; intr-o explicare mai larga este obiectul cercetarilor sociologice ce sunt constituite alaturi de fenomenele si procesele de aparitie a diferitelor forme de viata colectiva a oamenilor, a structurilor acestor colectivitati si care in mod evident deriva din interactiunea reciproca a acestora. In schimb, sociologul roman, profesorul Dimitrie Gusti considera sociologia ca fiind stiinta realitatii sociale

In schimb, profesorul Petre Andrei[8] considera sociologia ca fiind un " studiul integrativ, structural si dinamic al societatii omenesti".

In opinia profesorului Traian Herseni[9], sociologia este stiinta societatii, stiinta formelor de viata sociala, de convietuire si cooperare a unor fiinte vii. In urma cercetarilor intreprinse de profesorul Herseni, sociologia este definita ca fiind o " . stiinta extrem de unitara, dar in acelasi timp extrem de diversa . ", de aceea este necesar sa vorbim in mod egal atat despre "unitatea in diversitate", cat si despre "diversitatea in unitate". Astfel, specificul cercetarilor sociologice este privit din doua perspective :

t    orice cercetare sociologica se refera la o unitate sociala, la o forma oarecare de coexistenta, convietuire sau colaborare in comunitate, colectivitate, grup si numai in legatura cu acestea putem vorbi despre diferitele activitati economice, politice, juridice sau despre diverse procese sociale cum ar fi specializare, urbanizare, culturalizare, scolarizare.

t    orice cercetare sociologica raporteaza faptele diverse pe care le urmareste la intregul social (societatea globala) din care acestea fac parte.

Intr-o definire in sens restrans, sociologia ar putea fi numita o stiinta a socialului, iar nu a realitatii sociale, care face obiectul si altor discipline. In acest context, sociologia reprezinta totodata o metodologie generala a investigarii fenomenelor care compun societatea, in calitatea acestora de fenomene sociale, iar nu economice, politice si/sau juridice.

Intr-o definire in sens larg, sociologia este atat o stiinta a socialului, ca forma generala de existenta a vietii umane, cat si o stiinta a societatii globale, a organizarii si dinamicii, a subsistemelor din care se compune societatea globala dar si a relatiilor acestora atat cu sistemul social global, cat si cu celelalte subsisteme ale acestuia.

Astfel, sociologia reprezinta o disciplina stiintifica multiplu structurata, din care putem desprinde urmatoarele nivele distincte:

Teorie generala a socialului (teorie a organizarii sociale). O gasim in diferite denumiri ca de exemplu: teoria sistemului social, a actiunii sociale, teoria abstracta a organizarii sociale, logica socialului. Se face abstractie de continutul concret al diferitelor fenomene sociale (economic, politic, juridic) analizandu-se doar caracteristicile lor de a fi sociale.

Teorie a societatii globale (macrosociologia). Este o teorie a tipurilor de societate, a marilor tipuri de organizare a societatilor globale, cu importante implicatii pentru intelegerea fiecarui fenomen social particular, a fiecarui subsistem.

Sociologii de ramura (sociologia industriala, sociologia familiei, sociologia economica, a artei etc.) reprezinta teorii ale diferitelor componente, subsisteme ale societatii globale, atat ca fenomene sociale, cat si subsisteme ale societatii globale, analizand influentele reciproce dintre acestea.

1.2. Etimologie

Termenul "sociologie" provine din latinescul "socius" - sot, asociat, tovaras; si grecescul "logos" - cuvant, idee, teorie, stiinta. Intr-o traducere directa, sociologia ar fi stiinta insotirii, asocierii, intovarasirii grupurilor, colectivelor, unitatilor sau formatiilor sociale de orice fel, a tuturor formelor de viata constituite de oameni de la cele mai simple pana la cele mai complexe si mai intinse. In secolul XXI, sociologia este considerata ca fiind . .stiinta care studiaza societatea in ansamblul sau, atat fenomenele, procesele cat si relatiile sociale in dinamica acestora, in functie de aparitia, evolutia si disparitia acestora cu functiunile si disfunctiunile lor, cu fenomenele pozitive sau negative.

Totodata, metodele de cercetare sociologica fac ca sa se poata studia sociologia atat in context actual dar si intr-un context vizionar de perspectiva, fiind pe drept considerata ca fiind " stiinta prezentului social".

1.3. Istoric

Sociologia este una dintre stiintele sociale care studiaza natura comportamentului uman si al societatii umane (relatiile sociale), precum si produsele care rezulta din acestea. Astfel, din cele mai vechi timpuri au fost studiate comportamentele societatii in cadrul diferitelor grupuri sociale.

Multi ganditori apreciaza ca Aristotel[10] (384 i. Hr.), cu celebra sa formula "zoon politikon", poate fi considerat ca fondator sau macar precursor al sociologiei. Intr-un dialog imaginar dintre Platon si Aristotel ar putea rezuma opozitia dintre preocuparea pozitivista a sociologiei si preocuparea normativa a filosofiei. Plecand de la un anumit numar de idei a priori despre valorile si idealurile omului, Platon " a construit" o cetate, care trebuia sa permita oamenilor sa realizeze acest ideal.

Aristotel, urmand o metoda exact opusa, studiaza cu minutiozitate constituirea diferitelor cetati ale lumii elene si le face o tipologie, incercand sa inteleaga adevaratul lor spirit. In acest context, se porneste de la descrierea realitatii sistemelor politice pe care le analizeaza pentru a stabili concluziile. Astfel, ca principiu, acest demers este cel al sociologului contemporan.

Intr-un context general de la Aristotel si pana la inceputurile secolului XIX, a diferitelor actiuni sociologice, majoritatea istoricilor sociologiei il considera pe August Comte (filosof francez, 1798-1857) intemeietorul sociologiei, datorita definirii acestei stiinte si asocierii sub denumirea de "sociologie" (1838-1839), termenul prin care se definea o metoda speciala de a studia societatea.

Scopul profesorului Comte era sa utilizeze aceasta metoda in "vindecarea ranilor sociale", ajungand la sociologie dupa ce in prealabil a pornit de la o clasificare a stiintelor. Astfel, profesorul s-a concentrat in mod special asupra a doua aspecte specifice ale societatii si anume: statica sociala si dinamica sociala.

In opinia profesorului Comte, statica sociala reprezenta ordinea si "stabilitatea" sociala, studiind conditiile constante ale vietii sociale (societatii), "echilibrul social". In aceeasi masura, dinamica sociala reprezentand schimbarea, studiaza legile dezvoltarii sociale, ale progresului. Intr-o abordare de ansamblu, viziunea profesorului era" . statica si dinamica sociala sunt factorii care tin societatea unita si care provoaca schimbarea . ". In acest sens, factorul important care favorizeaza stabilitatea este totalitatea parerilor comune ale membrilor societatii; iar schimbarea sociala este procesul evolutiv care duce societatea spre stari din ce in ce mai bune.

Un alt fondator al sociologiei ca stiinta este englezul Herbert Spencer[11], care a continuat si dezvoltat opera lui profesorului Comte. In cadrul teoriilor elaborate, profesorul Spencer, a incercat sa explice ordinea si dinamica sociala, comparand societatea cu un organism viu sub influenta evolutionismului biologic, intemeind astfel orientarea organicista. In opinia profesorului, sociologia descopera structurile sociale importante si studiaza modul in care acestea functioneaza pentru a produce o societate stabila.

In acest sens,, Spencer ofera o interpretare universalista, integratoare obiectului social si elaboreaza pe aceasta baza o prima tipologie sociala, fiind in special    preocupat de conceptul evolutiv al"supravietuirii celor mai puternici". Modul sau de a privi lucrurile i-a facut pe unii sa-l denumeasca "darwinism social". Conceptia sa era ca daca guvernul nu ar interveni, societatea s-a debarasa de "neputinciosi", permitandu-le doar celor mai buni sa supravietuiasca si sa se reproduca.

Un al treilea reprezentant de frunte al sociologiei, este Karl Marx . Marx a studiat natura societatii, fiind interesat in special de structurile sociale si procesele sociale, cu scopul de a face societatea mai buna. Marx considera ca "legile" fundamentale ale istoriei ar putea fi gasite in structura economica a societatii. In scrierile sale prevedea o societatea divizata in doua clase sociale, cei care poseda mijloacele de a produce bogatie si cei care nu poseda nimic, in esenta "bogatii" si "saracii".

O alta etapa in istoria sociologiei o constituie perioada de la sfarsitul sec.XIX, inceputul sec.XX. Cel mai de seama reprezentant al sociologiei franceze care este Emile Durkheim .Aflat sub influenta scrierilor predecesorilor Comte si Spencer, el a manifestat interes fata de problema ordinii sociale. Modul de abordare era functionalist, studiind ce functii indeplinesc diversele elemente sociale in mentinerea coeziunii sociale.

Intr-o conceptie generala, conceptul de baza in sociologie il reprezinta "faptele sociale" sau fortele care exista in afara indivizilor si le forteaza comportamentul. E. Durkheim elaboreaza "teoria faptului social" ale carei concepte fundamentale sunt:

faptele sociale trebuie considerate ca lucruri si nu de natura "organica" (biologica) sau individuala (psihologica);

faptele sociale sunt exterioare individului, exercita o presiune fortata asupra acestuia, au un rol coercitiv si indeplinesc in acest fel o functie socializatoare.

Faptele sociale apar in viziunea sociologului francez ca avand o realitate independenta, alcatuind in acelasi timp un mediu pentru care individul nu a optat. "Este fapt social orice mod de a actiona, declarat sau nu, in stare sa exercite asupra individului o constrangere exterioara, sau in plus, care este general pe intreg cuprinsul unei societati date, avand totusi o existenta proprie independenta de manifestarile sale individuale."

Cel mai de seama reprezentant al scolii germane a fost Max Weber , care a creat un sistem sociologic ale carei valori si idei sunt acceptate si aplicate si azi. Elementele fundamentale ale teoriei lui Weber sunt:

actiunea sociala;

tipul ideal;

comprehensiunea.

Continuand sociologia lui Durkheim si Weber, italianul Vilfredo Federico Damaso Pareto[15] realizeaza din perspectiva epistemologica o incercare de a aseza economia politica si sociologia pe baze matematice in stransa analogie cu stiintele naturii.

Pentru Pareto, societate este un " . ansamblu de actiuni umane colective si individuale . ", orice studiu sociologic trebuind sa inceapa tot asa cum procedeaza stiintele naturii prin analiza " . elementelor, structurilor, pentru a explica apoi "sinteza" ce rezulta din combinarea lor".

1.4. Sociologia in Romania

Constituirea sociologiei in Romania ca stiinta s-a facut prin delimitarea unei problematici specifice sau particulare de studiu, in raport cu aceea a altor stiinte sociale, cu ideologiile si cu filosofia specifica, iar problematica specifica studiului sociologic este circumscrisa formelor particulare de constituire a societatilor moderne, sociologia avand, prin natura preocuparilor ei stiintifice, o dimensiune nationala.

Constituirea sociologiilor nationale trebuie analizate in raport cu ansamblul social si cultural in care sociologiile nationale s-au integrat de la inceput sau pe parcursul dezvoltarii acestora. Prin aceasta integrare au fost constituite sociologii nationale formuland o problematica particulara constitutiva.

In consecinta, sociologia romaneasca s-a constituit din incercarile de a explica si de a reconstrui in mod rational, cu ajutorul schemelor teoretice elaborate de stiinta sociologica generala, structurile specifice ale unei societati nationale, ale societatii romanesti.

Datorita dimensiunii faptice ca sociologia romaneasca este o componenta importanta a culturii noastre nationale, constituirea ei ca stiinta nu s-a putut face decat dupa ce in prealabil cultura nationala a capatat trasaturile caracteristice modernitatii.

Aceasta caracteristica necesara a fost dobandita, ca si in alte tari, dupa destramarea structurilor social-economice si politice ale feudalismului si aparitia elementelor specifice structurilor capitalismului.

Datorita diversitatii schemelor de rationalitate, se pot distinge mai multe forme de constituire cat si principalele puncte de vedere care au stat la baza constituirii sociologiei romanesti si pot fi identificate in diferite forme sau tipuri ale rationalitatii sociale.

In acest sens, gasim:

rationalitatea teoretica, definita printr-un ansamblu de valori derivate din "ratiunea umana' ca entitate filosofica sau "teoretica';

rationalitatea practica, infatisata ca o forma de concretizare in societate a unor anumite clase sociale, scopuri considerate singurele legitime istoric si care nu pot fi realizate decat prin actiunea revolutionara a maselor sau a claselor sociale respective, prin practica sociala revolutionara;

rationalitatea instrumentala, care semnifica evaluarea raporturilor dintre mijloacele si scopurile activitatii sociale din punctul de vedere al eficientei, al adecvarii logice a mijloacelor existente la un ansamblu de scopuri date, predeterminate;

rationalitatea substantiala, care judeca aceasta adecvare nu din punctul de vedere al eficientei sau al logicii adecvarii, ci al reprezentativitatii scopurilor sociale fata de valorile ultime sau substantiale ale istoriei unui grup social, de regula, ale istoriei unui popor sau a unei natiuni.

Totodata, acestor tipuri de rationalitate sociala putem aborda problematica pe cele patru corespondente constitutive ale sociologiei :

A.

Abordarea societatii romanesti din punctul de vedere al rationalitatii teoretice consta in considerarea unor valori general-umane, cum sant de egalitatea si libertatea, ori a unora general sociale. Dintre promotorii aceste abordari mentionam pe profesorul Ion Heliade Radulescu[16] prima personalitate care a explicat sociabilitatea ca valoare ultima a societatii moderne si ca premiera a dezvoltarii sociale nationale. In aceleasi context, profesorul Heliade analizeaza structurile sociale din perspectiva functiilor si consecintelor lor pentru dezvoltarea sociabilitatii omenesti, elaborand astfel o originala teorie despre structura si mobilitatea sociala: teoria "ciocoiei' si a "boieriei'. Aceasta teorie fiind reluata, intr-un fel, de Vasile Conta in lucrarea Teoria ondulatiei universale publicata in anul 1976, profesorul Constantin Dimitrescu - Iasi, considera sociabilitatea ca o forma de "moralizare' a stiintei, teorie care mai apoi devine in viziunea profesorului Dumitru Draghicescu , teoria democratizarii geniului si a aristocratizarii maselor.

In mod cert, teoriile elaborate de Simion Barnutiu, V.I. Barbat, P. Andrei, N. Petrescu, E. Lovinescu, Alexandu Claudian, E. Sperantia, etc., au avut un rol semnificativ in consolidarea si extinderea rationalitatii teoretice.

B. Seria rationalitatii practice considera ca valorile ultime ale societatii nu sant derivate ale ratiunii, ci un produs istoric al actiunii maselor sau claselor sociale. Astfel, Nicolae Balcescu interpreteaza sociabilitatea ca o forma istorica a revolutiilor sociale nationale (in cadrul unui context politic elocvent) , ca o entitate non-generic-umana.

Primii ganditori socialisti (dr. Russe, N. Codreanu, Stefan Stanca, P. Musoiu, Raicu Ionescu-Rion) vor incerca a fundamenta ideea de sociabilitate pe dezvoltarea istorica revolutionara a colectivismului si pe eliminarea exploatarii de clasa ca premise ale emanciparii nationale, in schimb Constantin Dobrogeanu-Gherea[19] va elabora teoria neoiobagiei pentru a explica modul concret in care evolutia ideilor si a transformarilor socialiste este conditionata de complexul istoric national si de cel international.

Un loc central in dezbaterea teoretica a acestei teme se afla contributiile lui Vasile Goldis la fundamentarea materialist-istorica a sociologiei natiunii prin lucrarea "Despre problema nationalitatilor" publicata in 1912.

C. Seria rationalitatii instrumentale a fost factorul de analiza a societatii romanesti din perspectiva mijloacelor de modernizare printr-o angajare pe calea dezvoltarii capitaliste. Sociologii au considerat ca aceasta angajare este singura in masura sa consolideze dezvoltarea nationala in mod independent, prin sprijinul capitalismului de universalizare la nivel global.

Contextul istoric si de dezvoltare economica a putut sustine sistematic acest rationament intr-o perioada interbelica plina de framantari istorice si sociale in care Stefan Zeletin abordeaza o tematica privind burghezia din Romania prin prisma originilor si a rolului acesteia in istorie, continuand an fapt o abordare sociologica a lui Ioan Ghica despre "misiunea romanilor'. Intr-o abordare cronologica, C.A.Rosetti[20] si I.C.Bratianu ( considerat ca fiind si primul "ganditor roman" care foloseste in mod explicit termenul de "sociologie" ) iar mai apoi A. D. Xenopol care au promovat o schema de evaluare a rationalitatii istoriei sustinuta ulterior si de H. Sanielevici care mai apoi o va dezvolta intr-un context de diferentierea sociala a raselor si importanta acestora pentru cultura nationala, cat si pentru deschiderea economiei romanesti fata de capitalul strain si de formele de organizare sociala capitaliste.

In concluzie, abordarea instrumentalista a rationalitatii sociale nu putea sa nu conduca la elaborarea unei viziuni instrumentale despre sociologia insasi, ceea ce s-a intamplat in perioada interbelica, cand a fost teoretizata si a inceput sa fie considerata - sub directia teoretica si organizatorica a lui Dimitrie Gusti [24]- ca o stiinta in slujba natiunii, respectiv, a realizarii unui amplu program de reforme sociale prin stiinta si cultura nationala.

Aceasta orientare a condus de fapt la cea mai infloritoare perioada a evolutiei sale, profesorul Gusti formand o scoala de sociologie care s-a bucurat de un mare prestigiu atat pe plan intern, cat si international, si ridicand pe o treapta calitativa noua o lunga traditie romaneasca a cercetarii sociale monografice.

Totodata, prin sistemul sau teoretic integralist, in care centrala era ideea paralelismului sociologic a atras in cadrul Scolii monografice de la Bucuresti, al Institutului Social Roman si al revistelor de sociologie conduse, numerosi oameni de stiinta din domeniul istoriei, economiei, agronomiei, medicinii etc., punand bazele unei strategii originale de cercetare interdisciplinara.

D. Reprezentantii seriei rationalitatii substantiale a sociologiei romanesti si-au elaborat lucrarile in mare masura ca o reactie critica la schemele rationalitatii instrumentale. Ideea centrala a fost modernizarea sociala subordonata idealurilor nationale. Mihail Kogalniceanu incepe seria rationalitatii instrumentale iar Titu Maiorescu a creat cadrul cultural, politic si ideologic care a sustinut-o, cel care a fundamentat-o este Mihail Eminescu, care a elaborat, de altfel, un complex teoretic original privind patura superpusa, compensatia prin munca si dezvoltarea organic-nationala a societatii romanesti moderne.

La inceputul secolului al XX-lea au aparut si primele incercari de a deturna semnificatia seriei rationalitatii substantiale intr-o directie politica si ideologica reactionara, A.C. Cuza, N. Rosu, N. Crainic si Traian Braileanu promovand o sociologie in care natiunea este considerata ca o realitate in sine, cu scopuri doctrinare specifice ideologiei de dreapta, elitiste, antisemite, mistico-religioase, biologiste etc.

In continuitatea seriala a survenit, ca urmare a politicii anticulturale a anilor '50, o perioada in care traditiile sociologice nationale au fost ignorate sau blamate, pe fondul promovarii institutionale, cu ajutorul mijloacelor politice, a unei atitudini de discreditare a sociologiei ca stiinta si de negare a importantei acesteia.

Dupa anul 1965, conducerea comunista a tarii a incercat o reluare a cercetarii sociologice in tara noastra, subordonarea politica si ideologica cvasi completa a sociologiei, fapt care nu a permis in fapt dezvoltarea acesteia dincolo de limitele doctrinare ale vremii. Ulterior, dupa o perioada de acalmie si incercari au fost luate masuri de lichidare a invatamantului sociologic specializat si pentru inregimentarea ideologica si politica a intregii activitati de cercetare sociologica. Desi au continuat sa apara diferite lucrari sociologice interesante, sub semnatura unor sociologi de valoare, aceasta perioada a fost caracterizata ca o perioada de stagnare si prin deturnare politico-ideologica a enunturilor stiintifice, cu scopuri propagandistice evidente.

Intr-o analiza cantitativa a perioadei 1944 -1980 (volume, studii si articole publicate, rapoarte de cercetare nepublicate, teze de doctorat sustinute) s-a stabilit o distributie mai mult ideologica pe un segment de studiu evident in analizarea teoretica si empirica a comunitatilor rurale si urbane, a unitatilor economice si a proceselor de urbanizare, modernizare, industrializare si transformare colectivista a agriculturii; in analiza teoretico-conceptuala a sistemului social, a functionalitatii, dinamicii si structurii acestuia; in investigarea problemelor integrarii sociale, ale educatiei, invatamantului si ale tineretului; in elaborarea de studii demografice si sociodemografice realizate in cadrul anchetelor sociale privind structura populatiei si modificarile acesteia, migratia si mobilitatea sociala, distributia populatiei dupa indicatori sociali importanti pentru politica si planificarea dezvoltarii economico-sociale; in evaluarea critica a diferitelor teoriilor sociologice in cadrul cercetarilor din cadrul istoriei sociologice romanesti si/sau universale; si nu in ultimul rand intr-o analiza sociologica a dinamicii fenomenului cultural national .

Intr-un alt context, au mai fost "comandate" si alte ".activitati sociologice . " pe categorii tematice cu o pondere semnificativa in cadrul productiei sociologice romanesti in perioada 1944-1980 privind sanatatea publica si sociologia medicinii; epistemologie sociala, metodologia si tehnicile de cercetare sociologica; psihosociologie, individ, grup, colectivitate sociala; familia si locuinta; opinia publica si propaganda; sociologie politica (politica, stat, partid, democratie); conducerea stiintifica a societatii; sociologia mass-media; timpul liber si utilizarea lui; etnografie si folclor; sistemul normativ si juridic; sociologia religiei, a sportului, militara etc., toate fiind conexate la o participare comparativa la care se scoteau in evidenta oportunitatile, beneficiile si realizarile perioadei.

Perioada post decembrista nu a adus o miscare spectaculoasa in aria sociologiei romanesti, existand o revizuire si o reorientare in abordare a anumitor concepte sociologice ce urmau a se modifica odata cu trecerea intr-o noua etapa evolutiva pe plan social, politic si economic, aspecte ilustrate de multi dintre sociologii contemporani dar cu anumite rezerve sau patimi a le anilor petrecuti sub regimul trecut.

In mod evident, transformarile la nivelul politic, social si economic au adus la o reorganizare (treptata) a claselor sociale si a libertatilor anumitor categorii sociale (au fost intensificate diferite miscari sociale a minoritatilor nationale, organizarea / reorganizarea anumitor structuri sociale etnice si interetnice, cultivarea intr-un mod agresiv a anumitor idei , etc.), avand o dezvoltare medie in contextul sociologic european.