Spatiul familial - spatiul privat

1. De la public la privat

Problema spatiului privat, intelegerea ei trebuie sa porneasca de la definirea si delimitarea celor doua spatii fundamentale in care se desfasoara viata individului. Problema definirii si delimitarii lor nu este una lesne de intreprins in conditiile in care fiecare epoca are o alta viziune asupra celor doua spatii. De fapt pana in epoca moderna publicul si privatul par sa se confunde. Ele sunt cu atat mai greu de identificat pentru perioada medievala. In conditiile in care evul mediu, ca si in multe societati unde influenta statului e slaba sau simbolica, viata fiecarui individ depinde de solidaritatile colective si de capeteniile care joaca un rol protector[1]. Dat fiind ca insecuritatea era o chestiune la ordinea zilei, individul nu putea trai izolat ci numai in cadrul unei comunitati. Asa se explica poate de ce publicul si privatul se intrepatrund, se confunda. Nimeni nu are o viata privata - in sensul actual al cuvantului - dar toata lumea poate avea un rol public, chiar daca nu ar fi decat acela de victima . In plus astfel cum atesta si normele de drept, cele mai importante momente din viata individului si totodata cele mai personale se derulau in spatiul public. Astfel nasterea, botezul, logodna, casatoria, divortul, decesul, toate elemente cheie deci in existenta individului impun participarea comunitatii. Unele dintre ele chiar, pentru a fi valide - cum este cazul casatoriei - impuneau prezenta martorilor, a comunitatii deci . Atare situatie avea sa se schimbe - cel putin in Europa occidentala - abia incepand cu sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul celui urmator. De acum inainte, publicul este in mod categoric deprivatizat, de acum inainte, spatiul privat se poate organiza ca un spatiu aproape inchis, oricum complet separat de serviciul public, ce devine cu totul autonom . Acest spatiu eliberat va fi ocupat de familie . Acesta este si spatiul asupra caruia incercam sa ne structuram analiza in conditiile in care femeia societatii medievale si moderne a avut ca principal cadru de manifestare tocmai spatiul intim al familiei. Asadar, desi confuzia public-privat pare sa fi fost o constanta a epocii medievale vom incerca totusi sa operam distinctia public - privat, distinctie ce poate fi facuta cu succes daca ne raportam la spatiul privat/spatiul intim ca fiind acelea al casei familiale. In plus cercetarea se va axa pe ceea ce este specific manifestarilor de viata familiala: casa, curtea, gradina, obiectele de uz casnic, obiectele personale incercand sa reconstituim universul feminin medieval. Asadar, ceea ce apartine sferei intimului se poate regasi in toate locurile si in toate obiectele care simbolizeaza emotiile si afectele umane .

2. Scene de viata: femeile in familiile boieresti si nobiliare din Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania

Viata unei familii - parinti, copii, uneori si bunici - se derula in spatiul pe care l-am numit intim al casei si al gospodariei familiale. Intr-adevar intreaga lor existenta se derula intre comunitate si familie, dar casa era de fapt cadrul unic al manifestarilor familiale pe care le-am tratat in capitolele anterioare.

Asadar, inainte de a analiza situatia femeii in familiile boieresti si nobiliare se impun cateva precizari: analiza va incepe prin studierea - in linii generale - a cadrului familial, a spatiului privat in care s-a derulat viata acestor familii, de asemenea se impune a sublinia si faptul ca analiza s-a centrat pe aceste familii dat fiind faptul ca cele mai numeroase informatii ne parvin de la reprezentantii acestor structuri sociale urmand ca in studiile viitoare sa extindem cercetarea si la familiile din celelalte categorii sociale. Cu atat mai mult cu cat statutul juridic al sotului impune statutul intregii familii.

2. 1. Casa. Locuinta boiereasca si nobiliara

Amintirea - spatiu (mai cu seama gradina inchisa, camera, cabinetul) si amintirea - obiect (cartea, floarea, vesmantul, inelul) sunt intru totul personale, deoarece au apartinut unei fiinte unice ca atare, datorita timpului si locului, dar semnificatia lor este codificata si perfect inteligibila pentru ceilalti[7]. Spatiul are asadar o valoare documentara incontestabila pentru istoria cuplului. Ca si haina, locuinta/casa, prin confortul pe care il conferea si aspectul agreabil pe care il detinea a devenit un alt simbol al pozitiei sociale inalte, a posibilitatilor si puterii economice a posesorului sau . Simbol asadar al bunastarii, indiciu al puterii si prestigiului respectivei familii, conducatorul ei a fost preocupat in permanenta ca pozitia si rangul sau sa fie reflectate si in arhitectura privata, in spatiul locuit de familia sa. Atare aspect se evidentiaza de pilda, in secolul al XVII-lea, in gustul - de inspiratie baroca - pentru fast, pentru tot ceea ce tinea de sfera senzorialului, a tactilului .

Din punct de vedere arhitectural structura caselor boieresti era dupa cum urmeaza: "o incinta rectangulara . realizata din lemn sau zid in cadrul careia se aflau edificiul principal - casa sau palatul, casele pentru slujitori si curteni" . In ansamblul locuintelor boieresti se incadrau baia, umblatoarea - separata de edificiul principal - si acareturi precum grajduri, cotete etc.

Aproape toti boierii detineau, pe langa casele si curtile de pe domeniile funciare, si locuinte in orase. Acestea erau inconjurate cu un gard care imprejmuia o suprafata mai mica decat cea de pe mosie si era inaltata pe pivnita de piatra cu care erau inzestrate fiecare . In aceasta perioada oamenii nu aveau incaperi in functie de numarul membrilor familiei sau cu destinatie special determinata. Cele doua sau trei incaperi ale conacului dispuse una dupa alta prin care se trecea succesiv aveau plafonul plat, din barne, podeaua din scandura sau caramida, acoperisul era din sindrila, ele se incalzeau cu sobe lucrate din cahle ornamentate cu motive decorative in relief plat .

In interiorul lor se regaseau dichisele casei, adica ansamblul obiectelor necesare traiului: mobila, vesela, lenjeria, argintaria etc. Multe dintre acestea erau aduse, sub forma de zestre, de catre femeie in momentul casatoriei. In ceea ce priveste mobilierul acesta consta din: banchete/rafturi fixate in pereti; sobe; una/doua mese; unul/doua scaune simple sau cu brate; lada pentru imbracaminte; bufetul cu usi in partea de jos si rafturi in partea superioara, patul - exista un pat in fiecare incapere sau cel putin unul.

Acesta era asadar spatiul in care femeile/sotii si fiice de boieri si nobili isi derulau intreaga viata. Ele erau acelea care se ingrijeau de locuinte conducand menajul prin intermediul slugilor. Dupa cum nota si D. Cantemir: "desi femeile nu sunt oprite a se arata in fata barbatilor cu aceeasi strasnicie ca la turci, totusi, daca sunt de o stare putin mai buna rareori umbla fara rost in afara casei lor"[14].

2. 2. Scene de viata: femeile in familiile boieresti si nobiliare romanesti

Daca incercam sa surprindem modul in care relatiile de familie s-au derulat in societatea medievala si moderna romaneasca atunci cel mai bun exemplu este de a sonda izvoarele documentare care redau aspecte legate de viata familiilor boieresti si nobiliare. In fapt viata privata poate fi cel mai lesne de urmarit pentru aceste familii. Explicatiile rezida tocmai in acelasi caracter al societatii medievale in care averea reprezenta criteriul si rangul social. Intr-o astfel de societate sursele documentare "au avut timp" aproape exclusiv doar pentru astfel de cazuri. Ceilalti, oamenii de rand sunt in majoritatea cazurilor mentionati doar colectiv: ei apartin unui grup, unei comunitati etc.

Date fiind aceste considerente ne-am propus in cele ce urmeaza sa urmarim aspecte din viata familiilor boieresti si nobiliare romanesti insistand cu precadere asupra modului de contractare al casatoriei in aceste medii dar si pe statutul femeii in cadrul acestor familii.

2. 2. 1. Despre boieri

Boierimea din Tara Romaneasca si Moldova reprezinta principala clasa sociala, depozitara puterii politice si economice, dominanta societatii medievale. O clasa dupa cum bine se stie destul de eterogena dar care, indiferent de pozitia exacta detinuta a jucat un rol bine determinat in cadrul social, fie la nivel local, fie la nivel central.

Din punct de vedere juridic, boierimea a reprezentat o clasa distincta, cu privilegii extinse pe cale ereditara. Ei beneficiau de o serie de imunitati. Dat fiind statutul lor privilegiat nu putem sa nu ne intrebam cum s-au derulat raporturile intre membri acestor familii in conditiile in care fiecare act familial, casatorie, divort, deces, nasterea sau absenta descendentilor, avea o miza extrem de mare, poate chiar insasi existenta familiei, a numelui si prestigiului. In plus, de subliniat este si faptul ca la acest nivel familia extinsa joaca un rol determinant. Intr-adevar legaturile de rudenie erau conjugate si au creat clanurile, structuri solidare sub toate aspectele, iar clanul ca unitate avea mai mare importanta decat membri sai[15].

Tocmai de aceea strategiile matrimoniale au preocupat toate familiile boieresti, de aici se poate explica si atentia si grija acordata fetelor boierilor. O miza si totodata o garantie a unei "afaceri de succes". Faptul fusese observat si de catre calatorii straini. Informatie ne este confirmata si de catre D. Cantemir care constata faptul ca "cu toate ca femeile nu stau ascunse fata de barbati cu aceeasi bagare de seama ca la turci, cu toate acestea, daca sunt cat de cat de neam bun, ies rareori afara din casele lor"[16]. Tot Cantemir continua afirmand despre jupanesele boierilor ca acestea "au ce-i drept o infatisare placuta, dar cu frumusetea stau mult in urma nevestelor oamenilor de rand . Caci acestea au chipul mai frumos" .

Este unul dintre putinele cazuri in care se consemneaza femeile ca fiind o categorie aparte - "jupanesele boierilor", dar marturia nu trebuie exagerata in importanta deoarece si pentru Cantemir, ca de altfel pentru toti autorii medievali pozitia femeii era data de pozitia sotului ei. Sotiile de boieri, fiicele boierilor se defineau, ca statut social, juridic, in functie de rangul detinut de capul familiei. Faptul este confirmat de acelasi Dimitrie Cantemir care observa ca aceasta ierarhie era respectata chiar si la serbarile publice: "la dansuri fiecare isi ia locul dupa rangul lui: jupanesele si jupanitele boierilor au locul dupa starea barbatilor si parintilor lor"[18]. Ca atare, aceiasi catalogare dupa apartenenta la un grup de barbati condus de tata sau de sot.

Din punct de vedere terminologic sotia boierului era intotdeauna "jupaneasa", iar fetele de boier "jupanite". Exceptie de la aceasta denumire faceau vaduvele boierilor carora li se acorda un atribut, anume titlul de boierie ce purtase sotul defunct, dar feminizat: paharniceasa, dvorniceasa, baneasa etc.[19]. Jupanitele, femininul titlului conferit barbatilor, era atribuit sotiilor si fiicelor acestora, mostenit in familiile nobile. Dar titlul era conferit si unora dintre sotiile boierilor mici si mijlocii, in timp ce sotiile mosnenilor sau mostenitoarele acestora nu primeau nici un titlu. Tot pentru a se deosebi de femeile simple din a doua jumatate a secolului al XVI-lea jupanitele primeau ca titlu si functia sotului lor, adica erau banese, spatarese, visteriese. Un alt element de diferentiere era alaturarea numelui mosiei la prenumele personal, ca si la barbati, astfel ca ele erau din Caracal, din Peres, din Comateni. Se intampla ca atunci cand sotia era dintr-o familie situata pe o treapta sociala superioara sotului, acesta sa ia ca particula de noblete numele mosiei sotiei, asa cum putea sa fie si invers .

Femeile din familiile boieresti preluau asadar statutul sotului. Totodata intreaga lor existenta depindea de raportul boierului cu domnia. Caderea in dizgratie a unui boier atragea dupa sine si compromiterea intregii familii. Tocmai de aceea toti urmareau intarirea solidaritatii de clan prin contractarea unor casatorii care sa asigure si sa sporeasca averea si implicit prestigiul si puterea familiei. Inrudirile dintre marile familii prin casatorie au fost momente importante din viata inaltei societati locale, insotite de mare fast, prilej de petrecere si dans[21]. Stim de asemenea si faptul ca astfel de casatorii aveau nevoie de aprobarea domnitorului tocmai pentru a preintampina o posibila coalizare a fortelor potrivnice acestuia.

Casatoriile se incheiau uneori si intre familiile de boieri din cele doua Tari Romanesti sau chiar si cu nobili transilvaneni. Important era cu precadere sporirea sau daca nu cel putin mentinerea statutului familiilor contractante. Implicatiile unor astfel de casatorii, mai ales in ceea ce priveste soarta celor date in casatorie si a bunurilor sale au generat si complicat disputele intre succesori. Casatoriile mixte moldo-vlahe, vlah-transilvanene etc. putea fi complicata suplimentar si de obiceiul recasatoririlor. Intr-adevar documentele atesta aceasta practica atat in randul domnitorilor cat si acela al boierilor. Decesele timpurii ale sotilor au generat mai multe casatorii ale partii ramase in viata. Se pare ca varsta partenerilor nu era intotdeauna foarte importanta. Spre exemplu, in 1570, fiica lui Moise voda se casatorea a doua oara cu un notabil ardelean, ori daca se nascuse chiar in 1530, ea avea la aceasta casatorie cel putin 40 de ani, o varsta destul de inaintata pentru un mariaj in aceasta perioada .

In ceea ce privesc drepturile si obligatiile lor, din punct de vedere juridic jupanesele si jupanitele beneficiau de aceleasi drepturi ca si toate femeile din societatea romaneasca. La nivelul practicii insa ele aveau un statut aparte tratate fiind cu respectul cuvenit rangului lor. La fel ca si in cazul tuturor femeilor si pentru ele vaduvia aducea modificarea statutului lor.

Asadar jupanesele si jupanitele erau conducatoarele casei, dirijand gospodaria si educatia copiilor, iar atunci cand ramaneau vaduve, reprezentau familia si in afara, fata de ceilalti boieri si chiar in fata domnului. Iar, ele, desi nu au avut forta politica a sotilor lor, au reprezentat cele mai fidele partenere ale acestora la conducerea tarii, "adevaratele si cele mai sigure continuatoare ale marilor familii"[23].

. Despre nobili

Despre nobilimea romaneasca din Transilvania suntem tributari valoroasei lucrari a profesorului I. Dragan, Nobilimea romaneasca din Transilvania intre anii 1440-1514 precum si lucrarii apartinand lui I. Puscariu, Date istorice privitoare la familiile nobile romane, 1895.

In ceea ce priveste statutul si pozitia in familie a femeilor nobile nu putem decat sa notam profundele similitudini cu situatia contemporanelor lor din Tara Romaneasca si Moldova. In fapt este de subliniat, la nivelul general al nobilimii romanesti transilvanene, apropierea tipologica dintre nobilimea romana din Ardeal si boierimea de tara din Principate[24]. In plus, nu este vorba doar de origine comuna, de influenta apuseana maghiaro-polona, constatata si peste Carpati, de dreptul romanesc utilizat inca la 1500 in Banat, de religia ortodoxa si slavonismul cultural, dar si de identitati in privinta regimului proprietatii, mentalitatii si portului .

Ca atare nici statutul femeilor nobile nu difera in linii generale de acela al jupaneselor si jupanitelor. Adica femeia nobila avea un statut inferior fata de barbatul de aceeasi stare, fapt reflectat cu precadere intr-o serie de manifestari concrete legate de exercitarea unor drepturi si privilegii[26]. De asemenea conditia nobiliara presupunea aceeasi preocupare - comuna dupa cum notam anterior, tuturor marilor familii - de a spori averea si implicit prestigiul neamului pe toate caile avute la dispozitie. Dintre modalitatile de dobandire a statutului de nobil, de avansare in ierarhie, casatoriile au reprezentat una dintre modalitatile cele mai lesne si mai utilizate in epoca. Procedeul aliantei matrimoniale presupunea insa ca unul dintre cei doi parteneri cobora pe aceeasi scara ierarhica. De multe ori femeia nobila a fost aceea care a acceptat "degradarea" sociala. In atare situatie s-a aflat si Dobra de Matesti - de conditie nobila - care s-a casatorit cu Nistor din Ohaba, iobagul lui Candres de Salasu . Intr-o situatie similara se va afla si Elisabeta fiica nobilului Benedict de Alecus, care s-a casatorit cu ne-nobilul - homo ignobilis - Valentin Moga .

Pe scara sociala a urcat si iobagul Stefan din Baiesti casatorit cu nobila Nega, fiica lui Balosin de Rau Alb[29]; un anume Arca "advena et imposiessionatus" care se casatoreste cu Neacsa din familia Musina de Densus .

In ceea ce priveste statutul juridic ne limitam in acest capitol la a nota faptul dreptul romanesc a impus acest statut de subordonare a femeii in cadrul familiei. Tot legate de normele juridice nuantarile si implicit si diferentele fata de situatia nobililor din Tara Romaneasca si Moldova survin odata sau in cazul in care se recurgea sau se impunea respectarea dreptului nobiliar, oficial al Principatului. Legile feudale consacrau in mod unanim inferioritatea juridica a femeii nobile, intemeindu-se pe conceptele religiei crestine si pe constatarea unei situatii naturale de slabiciunea si usurinta de cuget - animi levitas[31].

In rest, la nivelul practicii sociale femeia nobila avea aceleasi obligatii, indeplinea aceleasi sarcini ce decurgeau din conditia de femeie. Si tot la fel ca si in cazul nobililor moldovence si muntene, tot vaduvia era aceea care aducea schimbari majore in viata femeii nobile. Legislatia si mai cu seama, realitatea intrevazuta in izvoarele epocii nu exprima indeajuns starea de inferioritate juridica si sociala a femeii medievale, feluritele greutati si violente pe care era silita sa le indure uneori, in afara travaliului cotidian al curtii si gospodariei si grijile cresterii copiilor[32]. Iar sub toate aceste aspecte statutul nobilelor, jupaneselor si jupanitelor era comun.

Concluzii

Analiza familiei romanesti din societatea medievala si premoderna romaneasca a evidentiat complexitatea profilului pe care femeia l-a imbracat in acest cadru. Fiica, sotia, mama, vaduva surprind propriu-zis principalele fatete ale portretului feminin din perioada studiata. Astfel cum trupul si sexualitatea au fixat contururile profilului femeii medievale la fel raportarea ei la un grup de barbati a fixat si intregit portretul acesteia. Familia a reprezentat asadar principalul cadru de manifestare al femeii. Intreaga ei viata se desfasura in acest cadru ingust al familiei - parintesti si apoi aceea a sotului. Practic femeia nu isi avea "utilitatea" decat in cadrul familial, viata, destinul ei isi gasea implinirea doar prin casatorie, procreare, cresterea, educarea si protejarea copiilor.

Familia romaneasca dupa cum am subliniat are caracterul unei familii de tip butuc, mezinul familiei fiind cel care ramanea in casa parinteasca ingrijind parintii varstnici si asigurand perpetuarea numelui familiei. Regulile care guvernau menajul sunt profund ancorate in specificul societatii medievale - romanesti, occidentale, bizantine. Este vorba in primul rand de dominatia "suverana" a parintelui - cap de familie asupra menajului. Asadar, astfel cum preponderenta masculina a reprezentat caracteristica fundamentala a societatii medievale ea poate fi extinsa si la nivelul familiei. Tatal - sotul era acela care conducea aceasta societate la scara redusa pe care o reprezenta familia. Autoritatea acestuia era absoluta, in unele cazuri mergand chiar pana la dreptul de viata si de moarte - asupra membrilor ei. Aceasta realitate a fost inscrisa in codurile de legi elaborate in spatiul romanesc moldovean, muntean dar si in dreptul feudal transilvanean. Tripartitul, Pravilele, Invataturile lui Neagoe Basarab, predicile lui Antim Ivireanul etc. toate consacra aceasta suprematie a barbatului si in cadrul menajului. De asemenea aceleasi norme guverneaza si modul de construire a lumii familiale. De la logodna, la casatorie, la raportul dintre soti, la atitudinea fata de copii toate sunt fixate in continutul normelor juridice oficiale. Profund impregnate de un caracter religios este firesc de ce si toate normele referitoare la viata de familie se inscriu in acelasi valori construite pe morala crestina. Analiza lor, desi nu a constituit obiectul de studiu al acestui referat, permite conturarea profilului imaginar al familiei si implicit al femeii in cadrul familial. Avem deci si in cazul familiei un tipar, o imagine ideala guvernata de normele si valorile crestine.

Coroborarea informatiilor din aceste norme cu acelea surprinse de celelalte izvoare documentare: cronici, scrisori, testamente, memorii etc. au surprins o realitate mult mai complexa. Modelul construit de biserica, acela al familiei crestine, desi nu este departe de adevar nu reda complexitatea relatiilor de familie. Teoria nu poate sa surprinda diversitatea sentimentelor dintre soti, nu reliefeaza raporturile dintre parinti si copii, departe uneori de idealul inscris in texte. In plus, un element definitoriu care se impune a fi luat in considerare este acela al rolului si importantei familiei extinse si a comunitatii in viata cuplului. Practic in evul mediu precum si o buna parte din epoca moderna publicul si privatul se confunda, de pilda la nivelul familial toate momentele esentiale: nastere, logodna, casatorie, deces au loc in prezenta si cu concursul comunitatii.

In ceea ce priveste femeia in cadrul familial cercetarea acestui aspect, dupa cum am afirmat anterior, a reliefat poate cel mai bine statutul si rolul ei, sau mai bine, rolul care i-a fost conferit acesteia de catre o societate dominata de barbati. Intr-adevar toate ipostazele femininului. Fiica, sotia, mama, vaduva contureaza si intregesc o data in plus imaginea femeii care in fiecare etapa a existentei sale a fost definita prin raportarea la un barbat sau un grup de barbati. Exceptia o constituie - desi si in acest caz exist anumite limitari - vaduva care, dupa cum statueaza si normele de drept - dobandea capacitate juridica deplina si ca atare putea sa isi depaseasca conditia de "secund" fidel al unui cap de familie devenind ea insasi conducatorul menajului, intrand astfel in spatiul dominat de barbati.

In ceea ce priveste viata de familie ne-am limitat analiza la familiile boieresti si nobiliare dat fiind faptul ca si sursele documentare, atunci cand nu dau dovada de "zgarcenie" ofera informatii aproape exclusiv despre aceste familii. Astfel, in lumina izvoarelor, la nivelul practicii sociale, femeia nobila avea aceleasi obligatii, indeplinea aceleasi sarcini ce decurgeau din conditia de femeie, fiica, sotie, mama etc.

Per ansamblu, legislatia si mai cu seama realitatea intrevazuta in izvoarele epocii nu exprima indeajuns starea de inferioritate juridica si sociala a femeii si nici feluritele greutati si violente pe care era silita sa le indure, iar din aceasta perspectiva fie ca e vorba despre moldovence, muntence sau nobile transilvanene destinul lor este unul comun. Viata unei femei, cadrul ei de manifestare a fost familia, doar in acest cadru femeia si-a putut indeplini destinul care i-a fost inscris in textele religioase si in interpretarile conferite acestora.

Exista inca multe aspecte a caror detaliere este imperios necesara. Nu avem inca date suficiente pentru a construi o istorie a cuplului in toate aspectele sale esentiale, stim inca prea putine despre sentimentele din cadrul cuplului. De asemenea nu suntem inca in stadiul de a construi o istorie a copilariei cu atat mai mult cu cat inca nu ne-am pus de acord asupra notiunii de copil/copilarie. Totusi, atat cat ne lasa documentele sa intrezarim, avem o imagine a vietii de familie, a familiei care impartaseste multe dintre tiparele familiei din evul mediu occidental. De asemenea din perspectiva acelorasi aspecte cercetate se pot observa ca nici intre spatiul romanesc extracarpatic si cel transilvanean diferentele nu sunt extrem de majore. Atare fapt poate constitui un indiciu pentru modul in care preponderenta masculin asupra societatii a marcat constructia si relatiile din cadrul menajului.

Ne aflam asadar in fata unei provocari aceea de a intelege si de a explica conditiile si mai ales cauzele care au determinat atare construire a menajului si in acelasi timp de a reliefa modul in care s-a derulat viata de familie cu toate provocarile si neajunsurile ei.

Anexe

Aliante matrimoniale. Dinamica matrimoniilor

Anexa I. Aliante matrimoniale. Dinamica matrimoniilor. Familiile domnesti. Prezentare selectiva. A. Tara Romaneasca.

Anexa I. Aliante matrimoniale. Dinamica matrimoniilor. Familiile domnesti. Prezentare selectiva. B. Moldova.

Anexa II. Aliante matrimoniale. Dinamica matrimoniilor. Familiile boieresti. Prezentare selectiva. Tara Romaneasca.

Anexa II. Aliante matrimoniale. Dinamica matrimoniilor. Familiile boieresti. Prezentare selectiva. Moldova.

Anexa III. Aliante matrimoniale. Dinamica matrimoniilor. Familiile nobiliare romanesti din Transilvania. Prezentare selectiva.

Bibliografie Selectiva

Izvoare

Andor Komaromy, Magyoroszagi boszorkanyperek okeleveltara, (Colectia de documente a proceselor de vrajitorie din Ungaria), Magyar tud. Akademia Kiado, Budapesta, 1910.

Arhiva Nationala Tg-Mures, Fond familia Nalaczi, nr. 2.

Bogdan I., Documente moldovenesti din secolele XV si XVI in arhivul Brasovului, Bucuresti, 1905.

Cantemir D., Descriptio Moldaviae, Buc., Ed. Academiei RSR, 1973.

Cantemir D., Viata lui Constantin Cantemir, Buc., Ed. Minerva, 1973.

Cantemir D., Istoria ieroglifica, vol. II, Buc., Ed. Minerva, 1983.

Cartea Romaneasca de Invatatura, Ed. RPR., Bucuresti, 1961.

Catalogul documentelor moldovenesti din Arhiva istorica Centrala a Statului, vol. III, 1653-1675, Buc., 1968.

Calatori straini despre Tarile Romane, Vol. I, II, III, IV, V, Bucuresti, 1968, 1970, 1971, 1972, 1973.

Constitutiile Aprobate ale Transilvaniei (1653), Ed. Liviu Marcu, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1997.

Corfus Ilie, Documente privitoare la istoria Romaniei culese din arhivele polone. Sec. al XVI-lea., Bucuresti, Ed. Acad. RSR, 1979.

Corfus Ilie, Documente privitoare la istoria Romaniei culese din arhivele polone. Sec. al XVII-lea, Bucuresti, Ed. Acad. RSR, 1983

Costin Miron, Letopisetul Tarii Moldovei, Iasi, Ed. Junimea, 1984.

Cronici brancovenesti, Bucuresti,Ed. Minerva, 1988.

Cronici si povestiri romanesti versificate, Studiu si Ed. Critica de D. Simionescu, Bucuresti, Ed. Acad. RSR, 1967.

Cronici turcesti privind Tarile Romane, Bucuresti, Ed. Academiei RSR, 1966.

Cronicile slavo-romane din sec. XV-XVI, Ed. de I. Bogdan, Ed. Revizuita de P.P. Panaitescu, Buc., Ed. Acad. RPR, 1959.

Diplome maramuresene din secolele XIV si XV, vol. I, (ed. a II-a), Ed. de Ioan Mihalyi de Apsa, Cluj-Napoca, Ed. Societatii Culturale Pro Maramures "Dragos Voda", 2000.

Documente romanesti, Bucuresti, 1907.

Documentele lui Stefan cel Mare, vol I, II, Bucuresti, 1913.

Documentele Tarii Romanesti, Bucuresti, 1938.

Documente si insemnari romanesti din secolul XVI, Buc., 1979.

Documente privind istoria Romaniei, seria A. Moldova, seria B. Tara Romaneasca, seria C. Transilvania.

Documente privitoare la relatiile Tarii Romanesti cu Brasovul si cu Tara Ungureasca in secolele XV-XVI, vol. I (1413-1508), Buc., Ed. Ion Bogdan, 1905.

Documente privitoare la istoria romanilor culese din archive si biblioteci polone, vol. I, Coord. I. Bogdan, Buc., 1893.

Documenta Romaniae Historica, Seria A. Moldova, Seria B. Tara Romaneasca, Bucuresti, 1970-1998.

Ferenc Schram, Magyarorszagi Boszorlaanyperek 1527-1760, Akademiai Kiado, 1970.

Ghibanescu Gh., Surete si izvoade, vol. XVII, XVIII, XX, Iasi,Viata Romaneasca, 1927- 1928.

Hurmuzaki Eudoxiu, Documente privitoare la istoria romanilor, vol. XI, XII Academia Romana, 1900, 1902.

Istoria Tarii Romanesti 1290-1690. Letopisetul Cantacuzinesc, Bucuresti, Ed. critica de C. Grecescu, D. Simionescu, 1960.

Ivireanul Antim, Predici, Ed. critica de G. Strempel, Buc., Ed. Acad. RPR, 1962.

Indreptarea Legii, Bucuresti, 1962.

Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie, Studiu introductiv de D. Zamfirescu, G. Mihaila, Buc., Ed. Minerva, 1970.

Kraus Georg, Cronica Transilvaniei 1606-1665, Traducere si studiu introductiv de G. Duzznchevici si E. Reus-Mirza, Bucuresti, Editura Academiei RPR, 1965.

Ioan Kemény, Memorii. Scrierea vietii sale, Editie si prefata de Stefan J. Fay, Cluj-Napoca, Casa Cartii de Stiinta, 2002.

Malleus Maleficarum, Bucuresti, Ed. Esoteris, 2006.

Memorialul lui Nagy Szabo Ferenc din Tg-Mures (1580-1658), Ed. de St. Gall Mihailescu, Bucuresti, 1993

Neculce I., Letopisetul Tarii Moldovei, Bucuresti, 1971.

Pravila ritorului Lucaci-1581, Bucuresti, 1971.

Radu Popescu Vornicul, Istoriile domnilor Tarii Romanesti, Ed. Critica de Constantin Grecescu, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1959.

Retyi Peter napolja, Bucuresti, Ed. M. Ursutiu, 1983.

Urbariile Tarii Fagarasului, vol. I, 1601-1650, Editor D. Prodan, Bucuresti, Ed. Acad. RSR, 1970.

Ureche G., Letopisetul Tarii Moldovei, Bucuresti, 1982.

Veress Andrei, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei si Tarii-Romanesti, vol. I -X, Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1929-1938

Werboczius,Decretum tripartitum juris consuetudinarii, Editie din 1762 (exemplarul se gaseste la Biblioteca Teleki din Tg-Mures, cota BO-21023)

Lucrari Generale

Alexianu Al., Mode si vesminte din trecut, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1971.

Anton Manea Cristina, Structura si restructurarea marii boierimi din Tara Romaneasca de la inceputul secolului al XVI-lea pana la mijlocul secolului al XVII-lea, diss., Buc., 2003

Barbu Violeta, De bono conjugalis. O istorie a familiei din Tara Romaneasca, Bucuresti, Ed. Meridiane, 2003.

Banescu N., Chipuri din istoria Bizantului, Bucuresti, Ed. Albatros, 1990.

Barbulescu M., Deletant D., Hitchins K, Papacostea S. , Teodor P., Istoria Romaniei, Bucuresti, Ed. Enciclopedica, 1998.

Bloch M., Societatea feudala, vol. I, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1996.

Bratescu Gh., Procesul vrajitoarelor, Bucuresti, Ed. Enciclopedica Romana 1970.

Brehier L., Civilizatia bizantina, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1994.

Bock Gisela, Femeia in istoria Europei. Din Evul Mediu pana in zilele noastre, Iasi, Ed. Polirom, 2002.

Cernea E., Molcut E., Istoria statului si dreptului romanesc, Bucuresti, Casa de Editura si Presa "Sansa", 1994.

Ceterchi Ioan, (Coord.), Istoria Dreptului romanesc, vol. I, Bucuresti, Ed. Academiei, 1980.

Coord. Ioan-Aurel Pop, Thomas Nagler, Magyari Andras, Istoria Transilvaniei, vol. II, Cluj-Napoca, Institutul Cultural Roman, Centru de Studii Transilvane, 2005.

Costachel V., Panaitescu P. P., Cazacu A., Viata feudala in Tara Romaneasca si Moldova sec. XIV-XVII, Bucuresti, Ed. stiintifica, 1957.

Ciupala Alin, Despre femei si istoria lor in Romania, Un Bucuresti, 2001

Craciun Ioachim, Cronicarul Szamosközy si insemnarile lui privitoare la romani 1566-1608, Cluj-Napoca, Instit. De Arte Grafice "Ardealul", 1928.

Crestomatie pentru studiul istoriei statului si dreptului RPR, vol. II, Ed. Stefan Pascu si Vl. Hanga, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1958.

Cront Gh., Institutii medievale romanesti, Bucuresti, Ed. Academiei, 1969.

Delumeau J., Pacatul si frica. Culpabilitatea in Occident sec. XIII- XVIIII, Iasi, Ed. Polirom, 1998.

Dictionar al sfintilor. Oxford, Bucuresti, Ed. Univers Enciclopedic, 1999.

Dictionar tematic al Evului Mediu Occidental, Coord. Jaques Le Goff, J. Claude Schmitt, Iasi, Ed. Polirom, 2002.

Directii si teme de cercetare in studiile de gen din Romania, Coord. Ionela Baluta, Ioana Cirstocea, Bucuresti, Colegiul Noua Europa, 2002.

Dragan Ioan, Nobilimea romaneasca din Transilvania intre anii 1440 - 1514, Bucuresti, Ed. Enciclopedica, 2000.

Duby G., Arta si societatea 980-1420, vol. I, II, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1987.

Duby G., Evul mediu masculin, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1992.

Duby G. (Coord), Amor si sexualitate in Occident, Bucuresti, Ed. Artemis, 1994.

Duby G., Doamnele din veacul al XII-lea, Bucuresti, Ed. Meridiane, 2000.

Firoiu D. V., Istoria statului si dreptului romanesc, Iasi, Ed. Fundatiei "Chemarea",1993.

Florin-Platon Alexandru, Laurentiu Radvan, Editori, De la Cetatea lui Dumnezeu la Edictul de la Nantes, Iasi, Ed. Polirom, 2005.

Fotino G., Pagini din istoria dreptului romanesc, Bucuresti, Ed. Acad. RSR, 1972.

Gane C., Trecute vieti de doamne si domnite, vol. I, II, Chisinau, Ed. Universitas, 1991.

Ghitulescu Constanta, In salvari si cu islic. Biserica, sexualitate, casatorie si divort in Tara Romaneasca a secolului al XVIII-lea, Bucuresti, Editura Humanitas, 2004.

Gimbutas Marija, Civilizatie si cultura. Vestigii preistorice in sud-estul european, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1989.

Gionea C., Studii de drept constitutional si istoria dreptului, Bucuresti, 1943.

Giurescu C., Studii de istorie sociala. Vechimea rumaniei. Despre Rumani. Despre boieri, Bucuresti, Ed. Univers, 1943.

Giurescu C. C., Targuri sau orase si cetati moldovene, Bucuresti, Ed. Academiei, 1967.

Giurescu D. C., Tara Romaneasca in sec. XIV-XV, Bucuresti, Ed. stiintifica, 1973.

Hanga V., Istoria dreptului romanesc. Dreptul cutumiar, Iasi, Ed. Fundatiei "Chemarea",1993.

Identitate si alteritate. Studii de imagologie, II, Coord. N. Bocsan, S. Mitu, T. Nicoara, Cluj-Napoca, Presa Un Clujeana, 1998.

Identitate si alteritate. Studii de istorie politica si culturala - Omagiu profesorului Liviu Maior, III, Coord. N. Bocsan, S. Mitu, T. Nicoara, Cluj-Napoca, Presa Un Clujeana, 2002.

Iorga N.,Femeile in viata neamului nostru, Valenii-de-Munte, Ed. Datina Romaneasca, 1912.

Iorga N., Scrisori de boieri. Scrisori de Domni, Valenii-de-Munte, Ed. Datina Romaneasca, 1925.

Idem, Foaia de zestre a unei domnite moldovene din 1587 si exilul venetian al familiei sale, Bucuresti, Cultura Nationala, 1926.

Idem, Istoria Bisericii Romanesti, Bucuresti, 1928.

Idem, Scrisori de femei, Ed. Datina Romaneasca, Valenii-de-Munte, 1932.

Idem, Istoria romanilor, Bucuresti, 1937.

Idem, Sinteza bizantina, Bucuresti, 1972.

Idem, Istoria romanilor prin calatori straini, Bucuresti, 1981.

Idem, Istoria romanilor in chipuri si icoane, Ed. "Ramuri", Craiova, 1928

Istoria Romanilor. De la Universitatea crestina catre Europa Patriilor, vol. IV, Bucuresti, Ed. Enciclopedica, 2001.

Istoria Transilvaniei, vol. I, II, coord. Ioan-Aurel Pop, Th. Nägler, Magyari Andras, Cluj-Napoca, Instit. Cultural Roman, 2003, Centrul de Studii Transilvane, 2005.

Istoria vietii private, Coord. Aričs P., Duby G., vol. I-V, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1994-1995.

Lecca Octav-George, Familiile boieresti romane, Bucuresti, Ed. Muzeul Literaturii Romane, sine anno.

Le Goff J., Civilizatia Occidentului Medieval, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1970.

Idem, Omul medieval, Iasi, Ed. Polirom, 1999.

Leyser Henrietta, Medieval Women. A Social History of Women in England 450-1500, Oxford, 1995.

Lloyd de Mause, The History of Childhood: The Evolution of Parent-child relationship as a Factor in History, Londra, 1974, reed. 1980.

Melkisedek ,Chronica Romanului si a Episcopiei de Romanu, Bucuresti, 1974.

Muchembled R., Magia si vrajitoria in Europa din evul Mediu pana astazi, Bucuresti, Ed. Humanitas, 1997.

Muchembled R., Patimiri ale femeilor in vremea Reginei Margot 1553-1615, Chisinau, Ed. Cartier, 2004.

Nicolescu Corina, Case, conace si palate vechi romanesti, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1979.

Oisteanu Andrei, Mythos si Logos. Studii si eseuri de antropologie culturala, Bucuresti, Ed. Nemira, 1998.

Prezente feminine. Studii despre femei in Romania, Ed. Ghizela Cosma, Eniko Magyari-Vincze, O. Pecican, Ed. Fundatiei Desire, 2002.

Political systems and definitions of gender roles, Editata de Ann Katherine Isaacs, Ed. Plus, Universita di Pisa, 2001.

Potra G., Din Bucurestii de ieri, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1990.

Popa R., La inceputurile evului mediu romanesc. Tara Hategului, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1988.

Puscariu I., Date istorice privitoare la familele nobile romane, II, Sibiu, Tiparul tipografiei archidiecesane, 1895.

Repertoriul Manuscriselor de cronici interne. Secolele XV-XVIII Privind istoria Romanilor, Bucuresti, Ed. Acad. RPR, 1963.

Russu A. A., Ioan-Aurel Pop, Dragan I., Izvoare privind evul mediu romanesc. Tara Hategului in secolul al XV-lea, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1989.

Russu A. A., Ctitori si biserici din Tara Hategului pana la 1700, Satu-Mare, Ed. Muzeului Satmarean, 1997.

Simon Al., Feleacul (1367-1587), Cluj-Napoca, Presa Un Clujeana, 2004.

Scurtu Vasile, Termenii de inrudire in limba romana, Bucuresti, Ed. Academiei RSR, 1966.

Solcan Sarolta, Femeile din Moldova, Transilvania si Tara Romaneasca in Evul Mediu, Bucuresti, Ed. Universitatii Bucuresti, 2005.

Solcan Sarolta, Populatia domeniului Gilau in secolul al XVII-lea, Bucuresti, Ed. Un Bucuresti, 2006.

Stoicescu N., Dictionar al marilor dregatori din Tara Romaneasca si Moldova sec. XIV-XVII, Bucuresti, Ed. Enciclopedica Romana, 1971.

Idem, Matei Basarab, Bucuresti, Ed. Academiei RSR, 1988.

Stoicescu N., Sachelarie O. Coord., Institutii feudale din Tarile romane. Dictionar, Bucuresti, Ed. Acad. RSR, 1988.

Stefan I. M., V. Firoiu, Sub semnul Minervei. Femei de seama din trecutul romanesc, Bucuresti, Editura Politica, 1972.

Theodorescu R., Civilizatia romanilor intre medieval si modern. Orizontul imaginii (1550-1800), vol. I, II, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1987.

Tighiliu I., Societate si mentalitate in Tara Romaneasca si Moldova sec. XV-XVII., Bucuresti, Ed. Paideia, 1997.

Studii si Articole

Barbu Violeta, Systemes successoraux en pays de coutume: la substitution en Valachie (1450-1650), in Studii si Materiale de Istorie Medie, vol. XXI, 2003, p. 33.

Chirila Georgeta, Aspecte privind statutul juridic al femeii casatorite din Tara Romaneasca si Moldova reflectat in Pravilele domnesti din secolul al XVII-lea, in Studia Universitatis Petru Maior. Historia, 3, Tg-Mures, 2003.

Dolan Claire, Les testaments multiple sen Provence: rythmes et temps individuels, in Studii si Materiale de Istorie Medie, vol. XXI, 2003, p. 15.

Eftimiu E., Antimia, fata vornicului Grigore Ureche. Contributie documentara, in Revista Arhivelor, I, 1924 - 1926, nr. 1-3

Fodor Georgeta, Rolul politic al femeilor din societatea medievala romaneasca. Profile istorice: Ruxandra Lapusneanu si Elisabeta Movila, in Studia Universitatis Petru Maior. Historia, 5, Tg-Mures, 2005.

Fodor Georgeta, Imaginea femeilor romane in scrierile calatorilor straini, in Studia Universitatis Petru Maior. Historia, 6, Tg-Mures, 2006.

Fodor Georgeta, Destine comune: femeile in fata justitiei. Repere ale istorie procesuale in Transilvania si Franta (secolele XVI-XVII), comunicare prezentata in cadrul Sesiunii stiintifice internationale. Editia a VI-a "Continuitate si discontinuitate in Relatiile Occident - Rasarit", Tg-Mures, 25-26 Mai 2007, in curs de publicare.

Fodor Georgeta, Femeia in izvoarele istorice ale secolelor XIV-XVII. Testamentele ca sursa documentara pentru istoria femeii, prezentata in cadrul Conferintei internationale IETM, 2, Tg-Mures, 2007, Ed. Universitatii "Petru Maior", Tg-Mures, 2008.

Fotino G., La femme en Valachie pouvait-elle heriter, in Revue historique de S-E Europeen, Bucuresti, 1927, nr. 4-6.

Ghitulescu Constanta, Zestrea intre norma si practica, in Studii si Materiale de Istorie Medie, vol. XVIII, 2000, p. 213.

Ghitulescu Constanta, Jocurile casatoriei in Valahia secolului al XVIII-lea. Studiu de caz: Constantin Brezoianu vs. Marica Filipescu, in Studii si Materiale de Istorie Medie, vol. XXI, 2003, p. 47.

Goanta Al. I., Femeia si drepturile ei de mostenire in Moldova dupa obiceiul pamantului, in Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie, A. D. Xenopol, Iasi, XVII, 1980.

Gorovei Stefan S., "Maria Asanina Paleologhina, Doamna Moldovlahiei" (I), in Studii si Materiale de Istorie Medie, vol. XXII, 2004, p. 9.

Gorovei Stefan S., "Maria Asanina Paleologhina, Doamna Moldovlahiei" (II), in Studii si Materiale de Istorie Medie, vol. XXIV, 2006, p. 55.

Hanawalt E. Barbara, Narratives of a Nurturing Culture: Parents and Neighbours in Medieval England, in Essays in Medieval Studies, vol. 12, 1995

Iancu Andreea, Binecuvantarea si blestemul parintilor in discursul testamentar (Bucuresti, sfarsit de secol XVIII- inceput de secol XIX). Studiu de caz, in Studii si Materiale de Istorie Medie, vol. XXI, 2003, p. 67.

Iftimie S. Gh., Curtea Doamnei. Dregatori si slujitori ai doamnelor Moldovei, in Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie A. D. Xenopol, Iasi XXXII, 1995.

Iorga N., Portretele domnilor nostri la muntele Athos, in Acad. Ro. Memoriile Sectiunii Istorice, Seria III, Tom IX, Mem. 2, 1928.

Iorga N., Scrisori domnesti din Arhivele de la Stockolm, in Acad. Ro. Memoriile Sectiunii Istorice, Seria III, Tom X, Mem. 9, 1929

Iorga N., Testamentele Domnitei Elina Cantacuziono, in Acad. Romane. Memoriile Sectiunii Istorice, sinne anno.

Iorga N., Un pact de familie si o nunta domneasca in 1587, in Acad. Romane. Memoriile Sectiunii Istorice, Seria III, Tom XII, Mem. 2, 1931

N. Iorga, Scrisori de familie ale vechilor Brancoveni, in Acad. Ro. Memoriile Sectiunii Istorice, Seria III, Tom XVI, Mem. 10, Buc., 1935.

Lazar Gheorghe, Familie si sentiment in Vechiul regim romanesc. Note pe marginea testamentului lui Radu Goran Olanescu, in Studii si Materiale de Istorie Medie, vol. XXI, 2003, p. 57.

Lung Ecaterina, Imaginea familiei intre realitate si utopie in opera lui Antim Ivireaunul, in Revista Istorica, Tom XVII, Nr. 5-6, 2006

Lung Ecaterina, L'État, L'Église et le contrôle du mariage dans les principautés roumaines (XVI-XVII sičcles).

Oosterwijk Sophie, The Medieval Child: An Unknown Phenomenon, in Editor Stephen J. Harris, Byron L. Gvigsby, Misconceptions about the Middle Ages, 1999-2001.

Lászlo Pako, Scurte vieti omenesti. Pruncucideri din Cluj la sfarsitul secolului al XVI-lea, in Anuarul Scolii Doctorale "Istorie. Civilizatie. Cultura", Ed. Presa Un Clujeana, Cluj-Napoca, 2005, p. 204.

Puscariu I., Doua Zamfire domnite romane din secolul al XVI-lea trecute in Transilvania, in Analele Academiei Romane. Memoriile sectiunii istorice, Buc., 1907

Popescu A., Institutia casatoriei si conditia juridica a femeii din Tara Romaneasca si Moldova in sec. al XVII-lea in Studii. Revista de Istorie, 1970, nr. 1.

Radulescu Maria-Venera, Episoade din istoria Moldovei redate pe cahle descoperite la Curtea Domneasca de la Vaslui: nunta lui Stefan cel Mare cu Maria de Mangop, in Studii si Materiale de Istorie Medie, vol. XXIV, 2006, p. 81.

Rezachevici Constantin, Stefan cel Mare, Ivan III, Sofia Tomincina (Paleolog) si Elena Stefanova Volosanca - Legaturi dinastice si politice, in Studii si Materiale de Istorie Medie, vol. XXII, 2004, p. 51.

Rezachevici C., Petre S. Nasturel, Un patrafir de la Manastirea Ivirilor si neamul doamnei lui Radu Mihnea, in Studii si Materiale de Istorie Medie, vol. XXIV, 2006, p. 111.

Russu A. A., Pop Ioan-Aurel, Familia nobiliara romaneasca Arca din Tara Hategului (sfarsitul secolului al XV-lea - inceputul secolului al XVI-lea), in Acta Musei Napocensis, XXI, 1984.

Rüsz - Fogarasi Enikö, Statutul juridic al femeii in familiile burgheze din Clujul secolului al XVI-lea, in Caiete de Antropologie istorica, an II, nr. 1, 2003

Sachelarie O., Privilegiul masculinitatii in Tara Romaneasca pana la jumatatea sec. al XVII-lea, in Studii. Revista de Istorie, 1970, nr. 23.

Solcan Sarolta, Vaduva - Cap de familie in societatea medievala din Tarile Romane, in Om si societate. Studii de istoria populatiei Romaniei. Omagiu profesorului N. Bocsan, Coord. Sorina P. Bolovan, I. Bolovan, C. Padureanu, Ed. Presa Un Clujeana, Cluj-Napoca, 2007.

Strihan P., Regenta in dreptul feudal roman, in Studii. Revista de Istorie, 1979, nr. 32.

Szekely M. M., Femei ctitor in Moldova medievala, in Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie A. D. Xenopol, Iasi, X. , XXXIII, 1995.

Eadem, Structuri de familie in societatea medievala moldoveneasca, in Arhiva Genealogica, 1997, nr. 1-2.

Kinga Tüdos, Recomandarea testamentara a parintilor cu privire la scolarizarea orfanilor, in Revista Istorica, Tom XVII, 2006, nr. 5-6