Stadiul actual al cercetarilor asupra femeii si
familiei in evul mediu romanesc
In cuprinsul unui studiu publicat in numerele 1-2/ 1997 al Arhivei Genealogice, Maria Magdalena
Szekely atragea atentia asupra faptului ca din istoriografia
romaneasca lipsesc cercetarile consacrate inrudirilor si
structurilor familiale in conditiile in care asemenea cercetari nu
mai reprezentau demult o noutate in istoriografia occidentala.
Intr-adevar, in ceea ce priveste acest domeniu decalajul existent
intre istoriografia occidentala si istoriografia romaneasca este
vizibil. Explicatia poate rezida in "zgarcenia" documentelor medievale
romanesti care doar arareori gasesc spatiu pentru a nota aspecte
de familie. Decalajul existent - care nu trebuie insa privit ca pe un
"handicap" ci mai mult ca pe o provocare - este explicat de autoarea mai sus
mentionata si printr-o cauza conjuncturala si
anume faptul ca "in ultimii cincizeci de ani (adica exact in perioada
in care asemenea investigatii se dezvoltau in Apus) istoricii romani nu au
putu aborda - din ratiuni politice si ideologice - un subiect in care
accentul cadea, inevitabil pe elita sociala. Fiindca oricat ar
fi de interesanta o cercetare genealogica inchinata familiilor
de - bunaoara - oraseni saraci sau tarani
dependenti, ea este imposibil de realizat din cauza lipsei de izvoare" .
Aceeasi carenta o remarca si Constanta Ghitulescu
intr-unul dintre studiile sale consacrate casatoriei din Tara
Romaneasca in secolul al XVIII-lea. Autoarea nota vizavi de existenta
acestui decalaj fata de istoriografia occidentala
urmatoarele: "ne-am fi asteptat ca dupa 1989, studiile si
cartile in aceasta directie, atat de cercetata in
Occident, sa prolifereze. Din pacate suntem inca in domeniul
articolelor si acestea destul de putine" .
Aceeasi realitate este remarcata si de catre Ovidiu
Pecican: "istoria feminina din spatiul romanesc medieval se afla
intr-o situatie paradoxala: desi a debutat magistral cu aproape
un secol in urma, se afla tot la inceputuri, in etapa bajbaielilor.
Intr-un context istoriografic in care specialistii au simtit mereu
impulsul altor prioritati femeile din trecut au retinut
atentia mai ales in epoci de acalmie ori in virtutea unui imbold care a
putut parea o excentricitate. Situatia aceasta este incadrabila,
in linii mari, intr-o retardare a domeniului la nivelul intregului areal
sud-est european" .
Situatia sta insa mult mai bine pentru epoca
moderna, pentru care s-a inregistrat un real progres in istoriografia
romana. Studii precum acelea ale Constantei Ghitulescu,
initiativa lui A. Ciupala de la Universitatea din Bucuresti sau
initiativele coordonate de catre istoricii clujeni Ghizela Cosma, O.
Pecican ilustreaza preocuparea istoricilor pentru studiile de gen. Nu ne
ramane decat, ca urmand exemplul modernistilor sa
aprofundam cercetarea si asupra societatii medievale
romanesti.
In incercarea de a intregi cercetarea asupra femeii si familiei
romanesti de-a lungul veacurilor prezentul demers isi propune
abordarea comparata a familiei romanesti a veacurilor XV-XVII
centrata pe elementul liant al acesteia si anume femeia. Vom incerca atat
sa distingem portretul imaginar al acesteia asa cum este el
structurat in cadrul normelor juridice oficiale dar, totodata, vom insista
cu precadere asupra imaginii reale asa cum poate fi ea surprinsa
de documentele vremii.
