Status si rol social

Status si rol social

Prin socializare, individul invata sa exercite anumite actiuni sociale, sa interactioneze cu altii si ajunge sa ocupe anumite pozitii in cadrul societatii. Altfel spus, in cadrul structurii sociale, indivizii detin anumite statusuri si joaca anumite roluri.

Statusul este definit drept pozitia sau rangul unui individ in cadrul grupului, sau ale unui grup in raport cu alte grupuri (student, profesor, decan, politist, medic, tata etc.).

Statusul prescris este cel detinut de un individ in cadrul unei societati, independent de calitatile sale si de eforturile pe care le face el (R46).

Statusul dobandit este cel la care individul accede prin propriile eforturi (R47).

Prescrierea statusurilor se face in mod obisnuit in fiecare societate in raport cu sexul si cu varsta. In unele societati, prescrierea se face si in raport cu rasa, nationalitatea, religia sau clasa sociala.

Socializarea statusurilor prescrise incepe foarte timpuriu. In majoritatea societatilor, inca de la nastere, copiii sunt socializati diferential, in raport cu sexul (diferentierea simbolica prin culoarea cu care sunt imbracati baietii - albastru si fetele - roz).

Socializarea statusurilor prescrise este simetrica cu asteptarile sociale, cu asteptarile femeilor fata de barbati si ale barbatilor fata de femei.

Prescrierea statusurilor in functie de sex se face pe baza unor modele culturale, pe baza normelor sociale dominante.

Societatea prescrie fiecarui individ un anumit status, in raport cu varsta pe care o are. Daca un copil realizeaza rolurile unui matur, se considera ca a imbatranit prea devreme. Daca un matur realizeaza rolurile unui copil, este considerat imatur.

Societatile moderne au dezvoltat o forma de cvasi-prescriere de status, anume meritocratia (R48). Aceasta este un sistem social in care statusul este prescris in raport cu meritul, care este masurat prin performantele educationale si profesionale. Intre statele moderne, Singapore pretinde a fi o adevarata meritocratie, punand accent pe descoperirea si formarea tinerilor staluciti pentru posturi de conducere. In acest scop, rezultatele la invatatura sunt considerate cea mai importanta recomandare.

Majoritatea statusurilor detinute de un individ sunt dobandite pe parcursul socializarii si interactiunii sociale. Dobandirea unui status este rezultatul unei alegeri individuale si al unei competitii. Statusul de barbat este prescris, cel de sot este dobandit.

Societatile industriale au redus sfera statusurilor prescrise si ofera posibilitati mari de mobilitate a statusului descendentilor fata de cel al parintilor si de dobandire de statusuri noi prin performante.

Dobandirea unui status se face prin eforturi personale si este insotita de anumite costuri personale. In societatile moderne, accesul la statusurile cu prestigiu ridicat este considerat dependent de capacitatile si eforturile individului.

Fiecare individ detine o multitudine de statusuri care se asociaza intre ele, formand un ansamblu denumit status global. Statusul global poate fi coerent, unitar, daca statusurile care il compun sunt congruente intre ele. In realitate, intre diversele statusuri ale unui individ intervin conflicte frecvente. Absenta congruentei intre diferitele statusuri poate provoca la nivelul individului un anumit sentiment de insecuritate sau de culpabilitate.

Rolul defineste comportamentul asteptat de la cel care ocupa un anumit status. Intr-un anumit sens, statusul si rolul sunt doua aspecte ale aceluiasi fenomen. Statusul este un ansamblu de privilegii si indatoriri; rolul este exercitarea acestor privilegii si indatoriri.

Prezentarea dramatica de rol desemneaza efortul constient al unei persoane de a exercita in asa fel rolul incat sa creeze celorlalti o imagine dezirabila despre sine. Intr-o anumita masura, fiecare persoana este un actor dramatic; fiecare isi exercita rolul avand o anumita audienta.

Personalitatea influenteaza alegerea rolurilor, modul de exercitare a rolurilor. In acelasi timp, dobandirea unui nou rol produce modificari ale eului, ale personalitatii.

Fata de fiecare rol exista anumite asteptari din partea celorlalti. Desigur, nu toate asteptarile sunt la fel de constrangatoare.

Fiecare persoana indeplineste mai multe roluri. Un barbat poate fi sot, fiu, tata, angajat, verisor, vecin etc. Totalitatea rolurilor asociate unui status formeaza un set de roluri. Rolurile care formeaza un set pot fi performate in mod diferit.

Foarte rar rolurile jucate de o persoana se combina intr-un ansamblu omogen. In cele mai multe situatii, intalnim stressul de rol. Acesta desemneaza dificultatile pe care le au oamenii in exercitarea cerintelor lor de rol (R15). Stressul de rol se datoreaza pregatirii inadecvate pentru rol, dificultatilor in tranzitiile de rol, conflictelor de rol, esecurilor de rol.

Discontinuitatile intre continutul socializarii formale si continutul real al vietii sociale, intalnite in majoritatea societatilor moderne, constituie o cauza a pregatirii inadecvate pentru anumite roluri. De asemenea, pregatirea inadecvata pentru rol poate rezulta si din dinamismul social foarte puternic (socializarea copiilor inainte de 1989).

In ceea ce priveste dificultatile tranzitiei de rol, sa ne gandim ca individul, pe parcursul vietii, joaca mai multe roluri legate de evolutia sa biologica si profesionala. Trecerea (tranzitia) de la un rol la altul poate fi asociata cu multe dificultati, intrucat nu exista o pregatire adecvata pentru rolul urmator. Nu intotdeauna trecerea de la stadiul de adolescent la tanar, de la stadiul de tanar la adult etc. se realizeaza foarte usor.

Conflictele de rol se pot manifesta in doua forme: intre doua sau mai multe roluri exercitate de o persoana (conflict intre rolul de studenta si cel de mama, de exemplu); intre cerintele care configureaza acelasi rol (in cazul rolului de profesor, pot sa apara conflicte intre exigentele de moralitate, corectitudine si dorinta de castiguri suplimentare). Depasirea conflictelor de rol se face prin:

rationalizare: proces protectiv, de redefinire a unei situatii dificile in termeni acceptabili, din punct de vedere social si personal;

compartimentare: procesul de separare a setului de roluri in parti distincte si de conformare numai la cerintele unui rol la un moment dat.;

adjudecare: proces formal, constient si intentionat, de atribuire unei terte parti a responsabilitatii pentru o decizie dificila.

Esecul de rol poate interveni in situatiile in care nu s-a realizat o pregatire adecvata pentru rol, exercitarea acestuia facandu-se in mod neadecvat (R50). Spre exemplu, esecul de rol la nivel familial devine evident in situatiile de divort.

In fiecare caz, esecul provoaca nemultumire, frustrare. In situatii deosebite, esecul poate provoca tulburari psihice sau fizice. In toate situatiile, persoanele care esueaza in rolurile lor sunt nefericite.