Statusurile si rolurile

Statusurile si rolurile

Un status[1] este o pozitie in societate care sau este incredintata individului pe baza virstei, sexului rasei sau altor caracteristici imuabile, sau este obtinuta prin actiune individuala.

Intr-o conversatie uzuala folosim cuvantul "status" pentru a nu ne referi la prestigiu (statusul simbol). Sociologii folosesc termenul pentru a se referi la orice pozitie ocupata de individ in societate, fie ca este 'inalta', fie ca este 'joasa'. Un statut "master" este acela ce depaseste orice altceva reprezinta sau face persoana respectiva. Este 'acel ceva' cu care un individ este cel mai mult identificabil.

Un rol consta din drepturi si responsabilitati definite social care acompaniaza un status.

Daca ocupi un status de student, grupul se asteapta sa actionezi ca un student. Ca pe o scena, un rol stabileste liniile principale ale 'jocului de rol'. cat de diferit interpreteaza indivizii rolurile variaza de la caz la caz. Acesta este un aspect important al individualitatii. Este aspectul care duce la o multime de confuzii in ceea ce priveste luarea deciziilor de catre individ si grup.

E. Goffman a introdus in sociologie conceptul de negocierea statutului de deviant. In Stigmate (1963), el opune doua tipuri de identitate sociala: o identitate sociala virtuala (pe care celalalt o poate atribui pe baza atributelor vizibile) si o identitate sociala reala (atributele posedate efectiv). Anumite caracteristici (defectele fizice, alcoolismul, rasa ) stigmatizeaza indivizii si ii deosebesc in ochii celor care se considera "normali'. In interactiunea sociala, individul stigmatizat ofera imaginea unui eu precar pe care o poate intoarce in avantajul sau sau pe care poate incerca sa o corecteze punandu-si in valoare trasaturile identitatii sale virtuale. Dupa cum ilustreaza Goffman, o alta optiune consta in a disimula prin mici strategii, o fateta a personalitatii potential neprielnica daca ar fi cunoscuta (ca de exemplu humosexualitatea).

Un singur status stabileste un numar de relatii diferite, cunoscute ca un set de roluri. Cu toate acestea, de la un profesor se asteapta sa faca rolul de "cadru didactic" cu studentii, colegii, alti membrii ai facultatii, angajatii administratiei facultatii, si asa mai departe. Pe deasupra, un individ ocupa un numar de mai multe statusuri diferite in acelasi timp (profesor, sot, vecin). Rolurile simplifica intractiunea sociala, dar pot duce de asemenea la o tensiune, atunci cand individul nu este in stare sa-si indeplineasca rolul sau chiar la conflict, atunci cand roluri diferite realizeaza cereri incompatibile.

Iata un interesant exemplu ('examinari medicale intime') prezentat de A. Giddens referitor la conceptul de adoptarea de roluri :

Henslin si Briggs au analizat materialul strans, dintr-un foarte mare numar de examinari medicale. Ei au interpretat ceea ce au descoperit ca avand mai multe stadii tipice. Adoptand o metafora din dramaturgie, ei au sugerat ca fiecare faza poate fi tratata ca o scena distincta, in care rolurile pe care le interpreteaza actorii se schimba pe parcursul desfasurarii episodului.

In prolog, femeia intra in sala de asteptare pregatindu-se sa-si asume rolul de pacienta - dandu-si la o parte temporar identitaea exterioara. Poftita in sala de consultatie, adopta rolul 'pacientei' si se deschide prima scena. Medicul isi asuma o maniera profesionala si se comporta fata de pacienta ca o persoana competenta, pastrand contactul vizual si ascultand politicos ceea ce are de spus aceasta. Daca el considera ca e nevoie de o examinare, ii comunica acest lucru si pleaca din incapere; scena intai s-a terminat.

In momentul in care el pleaca, intra sora. Ea este persoana care schimba recuzita in scena principala, care e pe punctul de a incepe. Ea calmeaza temerile pe care le-ar putea avea pacienta, comportandu-se atat ca o confidenta - cunoscand unele dintre "lucrurile cu care se confrunta femeile' - cat si ca un colaborator la ceea ce urmeaza. Lucru de o importanta cruciala - sora ajuta la schimbarea pacientei dintr-o persoana intr-o 'non-persoana' pentru scena esentiala - infatisand un trup, din care doar o parte va fi examinata. In studiul lui Hesnslin si Briggs, sora nu numai ca supravegheaza dezbracarea pacientei, ci si preia aspecte pe care in mod normal le-ar controla pacienta. Astfel, ea ia hainele pacientei si le impatureste. Majoritatea femeilor doresc ca lenjeria lor de corp sa nu fie la vedere in momentul in care se intoarce medicul, iar sora are grija de acest lucru. Ea conduce pe pacienta la masa de examinare si acopera cea mai mare parte a trupului pacientei cu un cearsaf, inainte de venirea medicului.

Incepe acum scena centrala, la care iau parte atat sora cat si doctorul. Prezenta sorei ajuta ca interactiunea dintre medic si pacienta sa fie lipsita de nuante sexuale si ofera totodata un martor legal, in cazul in care medicul ar fi acuzat de comportament neprofesional. Examinaea incepe ca si cum personalitatea pacientei ar fi absenta; cearsaful de pe ea separa zona genitala de restul trupului ei, iar pozitia nu-i permite sa urmareasca cum este examinata. Cu exceptia unor intrebari profesionale specifice, doctorul o ignora, sezand pe un taburet jos, in afara unghiului ei de vedere. Pacienta colaboreaza pentru a deveni o non-persoana temporara, neinitiind vreo conversatie si reducandu-si la minim miscarile.

In intervalul dintre aceasta scena si cea finala, sora joaca din rolul celei care schimba recuzita, ajutand-o pe pacienta sa redevina persoana dinainte. In acest moment, cele doua pot din nou sa converseze, pacienta exprimandu-si satisfactia ca s-a terminat consultatia. Dupa ce s-a imbracat si s-a aranjat, pacienta este pregatita sa faca fata scenei finale. Medicul isi face din nou aparitia si, discutand rezultatele consultatiei, o trateaza din nou pe pacienta ca pe o persoana integra si responsabila. Reluandu-si manierele politicoasa si profesionala, el ii comunica faptul ca reactiile lui fata de ea nu sint schimbate in nici un fel de contactul intim cu corpul ei. Epilogul are loc atunci cind ea paraseste biroul medicului, reluandu-si identitatea in lumea exterioara. Pacienta si medicul au colaborat astfel incat sa poata manevra interactiunea si impresia pe care fiecare participant si-o formeaza despre celalalt.