Structura culturii

Structura culturii

Prin cultura intelegem ansamblul modelelor de gandire, atitudine si actiune care caracterizeaza o populatie sau o societate, inclusiv materializarea acestor modele in lucruri. Cultura cuprinde, deci, componente ideale (credinte, norme, valori, simboluri, modele de actiune) si componente materiale (unelte, locuinte, imbracaminte, mijloace de transport etc.). Cultura se dobandeste prin convietuire sociala.

Prin cultura intelegem produsele ideale si materiale ale unui grup, iar prin societate intelegem un grup relativ autonom, care se autoreproduce, ocupa acelasi teritoriu si participa la o cultura comuna.

Cultura ofera oamenilor posibilitati multiple de adaptare la medii naturale foarte diferite.

Sa vedem care sunt principalele elemente ale culturii (R32):

A.     Simbolurile

Simbolurile sunt semne arbitrare utilizate la nivel social pentru a desemna ceva (un obiect, o actiune, o atitudine etc.). Modurile in care ne imbracam, mancam, ne adresam altora (R26), ne iubim sau ne dusmanim, vorbim sau gandim sunt orientate de simboluri. Simbolurile pot lua forme foarte diferite de la o societate la alta sau de-a lungul istoriei unei societati. Dinamica simbolurilor este uneori foarte rapida, producandu-se modificari de la o generatie la alta.

B.     Ritul

Ritul se poate defini ca o secventa formalizata si stereotipa de acte savarsite intr-un context religios sau magic. In societatile industriale, riturile magice sau religioase si-au diminuat importanta sau au disparut. In schimb, s-au multiplicat riturile profane: protocolul, ceremonialurile, regulile de politete si de comportare, sarbatorile etc. (R27)

C.    Limbajul

Limbajul este un sistem structurat la nivel social de modele sonore, cu semnificatii specifice si arbitrare. Insusirea limbajului semnifica nasterea omului ca fiinta sociala (R28), ca om. Limbajul este principalul depozitar al simbolurilor. De asemenea, limbajul depoziteaza achizitiile culturale trecute si, in acelasi timp, organizeaza perceperea lumii de catre noi. Un specialist, de exemplu, distinge zeci de tipuri de computere si pe fiecare il desemneaza cu un nume diferit. Un cioban, la randul lui, foloseste in activitatea sa numeroase vase si ustensile de lemn, fiecare cu denumirea sa.

D.    Normele

Normele sunt reguli sociale care specifica comportamentele de adoptat in situatiile date. Astfel, nu traversam strada pana cand nu se aprinde o lumina verde (R29), nu ne amuzam in timpul unei ceremonii funerare, ne ridicam in picioare la intonarea imnului national etc.

E.     Traditiile

Traditiile sau cutumele sunt modalitati comportamentale obisnuite si practicate de multa vreme de un grup (R30). Astfel, in mod obisnuit, trebuie sa fim punctuali la o intalnire; ajunsi in acelasi moment in fata unei intrari, barbatul o lasa pe femeie sa intre mai intai etc.

F.     Moravurile

Moravurile sunt idei, afirmatii puternice cu privire la ceea ce este drept si gresit si, in raport cu aceasta, permis si interzis de intreprins in situatii date. Astfel, o persoana care umbla neingrijita, murdara, va fi considerata de catre comunitate ca fiind nesimtita. (R31)

Prohibitiile fata de violarea anumitor moravuri poarta numele de tabu-uri (R33). Astfel, tabu-urile reprezinta o forma specifica a moravurilor (tabu-ul referitor la incest, etc.).

G.    Legile

Legile sunt reguli stabilite sau intarite de un organism politic (statul) compus din persoane carora li se recunoaste dreptul de a folosi forta. Reglementarea prin norme atinge forta maxima in cazul legilor (R34). Trasatura particulara a legilor este utilizarea legitima a constrangerii fizice.

H.    Valorile

Valorile sunt idei abstracte despre ceea ce este dezirabil, corect si bine sa urmareasca majoritatea membrilor unei societati (R35). Ele sunt variabile de la o societate la alta si de-a lungul istoriei unei societati.

Cea mai simpla caracteristica a unei culturi este denumita trasatura. Trasaturile culturii se asociaza si se combina intre ele, formand complexe culturale. Au fost identificate numeroase trasaturi si complexe culturale, comune majoritatii sau totalitatii culturilor; acestea poarta numele de universalii culturale.

In cadrul unei culturi generale a unei societati apar ansambluri specifice de trasaturi si complexe culturale caracteristice unor anumite grupuri, care sunt denumite subculturi.

In unele situatii, trasaturile si complexele culturale specifice unor grupuri nu numai ca se deosebesc de cultura dominanta, dar se si opun acesteia; este cazul contraculturilor.

In situatia in care celelalte culturi sunt judecate in raport cu propria cultura, cand modul propriu de viata este considerat singura cale normala de a gandi, simti si actiona avem a face cu fenomenul de etnocentrism.

Preferinta fata de ceea ce este strain, credinta ca produsele, normele, ideile propriului grup sunt inferioare celor produse in alta parte poarta numele de xenocentrism.

Socializat cu normele si valorile unei culturi, cum va reactiona sociologul atunci cand va studia alta cultura, diferita de a sa? Daca va studia si va judeca o cultura straina prin prisma normelor si valorilor propriei culturi, el nu va putea realiza o analiza stiintifica obiectiva. Raspunsul la aceasta dificultate a fost dat prin recurgerea la relativism cultural, care consta in suspendarea judecatilor si in considerarea trasaturilor unei culturi din perspectiva persoanelor care traiesc in acea cultura. Astfel, pentru a intelege fundamentalismul islamic, cercetatorul trebuie sa se plaseze in situatia fundamentalistilor; sau, privit din perspectiva unei culturi europene, canibalismul apare ca ceva oribil, anormal; privit din perspectiva celor care il practica, canibalismul apare ca un mecanism social de impunere a ordinii in haos, de comunicare cu lumea supranaturala, de regenerare a societatii, de captare a puterilor inamicului.

Relativismul cultural nu semnifica abandonarea de catre cercetator a propriilor standarde morale. Nu inseamna ca el va accepta sau justifica canibalismul. El nu inseamna neutralitate politica sau etica, ci invita cercetatorul sa fie obiectiv si onest. Relativismul cultural indica faptul ca functia si semnificatia unei trasaturi culturale este relativa in raport cu contextul cultural. O trasatura nu este buna sau rea prin ea insasi. Ea poate fi apreciata intr-un sens sau altul, numai prin referire la cultura in care functioneaza (R37).